Contestaţie la executare. Decizia nr. 98/2012. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2012 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 26-01-2012 în dosarul nr. 98/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 98/R
Ședința publică din data de 26 Ianuarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. M.
Judecător A. B.
Judecător L. S.
Grefier D. Litescu P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului declarat de către recurenta contestatoare ., în contradictoriu cu intimat Administrația Finanțelor P. B., împotriva sentinței civile nr. 9468/03.08.2011 și împotriva încheierii de ședință din data de 20.07.2011, pronunțate de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 18.01.2012, când recurenta contestatoare, prin reprezentant, a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru prezentul termen de judecată, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Constată că prin contestația la executare înregistrată inițial pe rolul Tribunalului B. – secția a II-a civilă sub nr._ contestatoarea . a chemat în judecată intimații Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit România, M. P., C. J. și M. Martos P., solicitând instanței ca, în baza probelor administrate în cauză, să dispună suspendarea efectelor fiscale aferente somației și titlului executoriu din data de 17.12.2010 și obligarea intimaților la plata de despăgubiri și daune.
În motivare, contestatoarea a învederat instanței că prin instituirea sechestrului asigurător se află în situația de a nu putea dispune de bunurile proprii în vederea constituirii unor garanții în favoarea Băncii Carpatica, în vederea derulării activităților investiționale asumate.
Intimata Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit România a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului B. de soluționare a cauzei, iar asupra fondului cauzei a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a contestației formulate.
Contestatoarea a formulat precizare de acțiune prin care a solicitat instanței citarea, în calitate de intimată, a Administrației Finanțelor P. a Comunei F.. Contestatoarea a solicitat ca, în baza probelor administrate în cauză, să se dispună anularea formelor de executare silită reprezentate de somația de plată nr. 8/_ /1950 și titlul executoriu nr. 12, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatoarea a învederat instanței că înțelege să invoce excepția de nelegalitate a procesului verbal nr. 1/2010, a procesului verbal de constatare nr._/2010, a deciziei de soluționare a contestației nr._/2010 și a notificării beneficiarului privind încetarea contractului de finanțare. Contestatoarea a invocat excepția de inadmisibilitate a executării silite față de dispozițiile art. 379 alin. 1 C.proc.civ raportat la art. 2 (3) C.proc.fiscală. Contestatoarea a învederat instanței că intimata nu este titulara unei creanțe certe, lichide, exigibile, sumele pentru care au fost emise actele de executare sunt nedatorate deoarece decurg din emiterea unor acte administrative nelegale.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
P. sentința civilă nr. 688/CA/21 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul B., a fost admisă excepția de necompetență materială a Tribunalului B. și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
După declinarea competenței pe rolul Judecătoriei B. contestația la executare formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. F. a fost înregistrată sub nr._ .
Intimata Administrația Finanțelor P. F. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității contestației la executare, având în vedere data comunicării actelor de executare contestate. Intimata a solicitat respingerea, ca neîntemeiate, a cererii de suspendare a executării silite și a contestației la executare, față de neachitarea cauțiunii și netemeinicia motivelor de nulitate invocate.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Excepția tardivității a fost soluționată în sensul respingerii în ședința publică din data de 20.07.2011.
La același termen de judecată instanța a respins cererea de suspendare a judecării prezentei cauze în vederea sesizării Tribunalului B. cu soluționarea excepției de nelegalitate, apreciind că, față de actele supuse controlului de legalitate, nu sunt îndeplinite condițiile art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004, în sensul că de actele administrative atacate nu depinde soluția litigiului pe fond.
P. sentința civilă nr. 9468/3.08.2011 Judecătoria B. a respins cererea de suspendare a executării silite, formulată de contestatoare, ca neîntemeiată;
A respins contestația la executare, astfel cum a fost precizată, formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. B., pentru Administrația Finanțelor P. F., ca neîntemeiată;
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele considerente:
La data de 17.12.2010, în cadrul dosarului execuțional nr. 365, au fost emise somația nr. 8/_ /1950 și titlul executoriu nr. 12, atacate prin prezenta.
Conform art. 205 alin. (1) din OG nr. 92/2003, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Față de dispozițiile textului de lege sus-citat, instanța a reținut faptul că nelegalitatea stabilirii creanței pentru care au fost demarate formele de executare silită, inexistența obligației de plată a acesteia și încetarea abuzivă a contractului de finanțare pot fi invocate numai pe calea contestației administrative, în condițiile art. 205 alin. (1) din OG nr. 92/2003.
În prezenta cauză, actele de executare contestate au fost emise în baza deciziei de impunere nr. 5298/8.12.2010.
În condițiile în care partea contestatoare nu a probat faptul că decizia de impunere care reprezintă titlul de creanță a fost desființată, instanța nu a putut reține lipsa caracterului cert, lichid, exigibil al creanței, invocată în cuprinsul contestației la executare.
Împotriva acestei hotărâri și a încheierii de ședință din data de 20.07.2011 a declarat recurs contestatoarea ., care a solicitat casarea celor două hotărâri, cu trimitere spre rejudecare la prima instanță sau reținere și judecarea pe fond a cauzei și modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii contestației și desființării formelor de executare contestate. La termenul de judecată din 18.01.2012, recurenta contestatoare, prin reprezentantul său convențional în instanță, a precizat în mod expres că înțelege să susțină motivele de recurs depuse la data de 11.10.2011.
În motivarea căii de atac exercitate la data de 11.10.2012, recurenta contestatoare arată că rezolvarea data de judecătorie pe chestiunea excepției de nelegalitate este greșita, netemeinica si nelegala.
Creanța fiscala urmărita spre a fi colectata prin emiterea formelor de executare contestate ( Titlul executoriu nr.12/17.12.2010 si Somația de plata nr.8/_ /1950 din data de 17.12.2010 emise in dos. exec. nr. 365 ) este de fapt o creanța SAPARD - finanțare de rambursat ( restituit) potrivit actelor administrative precizate in cuprinsul contestației, emise in respectivul scop de către A.P.D.R., atacate pe calea excepției de nelegalitate - transpusa . creanța fiscala - Decizia de impunere nr.5298/08.12.2010 - reprezentând de asta data act administrativ fiscal, emis de parata A.F.P. F..
Decizia de impunere nr.5298/08.12.2010 nu a fost comunicata recurentei contestatoare, astfel că astfel nu-i cunoaște conținutul, nu-i este opozabila si nu poate produce efecte juridice.
Toate actele atacate pe calea excepției de nelegalitate sunt fie acte administrative, fie acte administrativ-fiscale unilaterale, cu caracter individual, susceptibile de a fi atacate oricând, in cadrul unui proces, pe calea acestei excepții.
Așa fiind, formele de executare silita contestate au fost emise in aplicarea tuturor actelor administrative si administrativ-fiscale fata de care a invocat excepția de nelegalitate; ca urmare, toate considerentele instanței pe aceasta chestiune cad ca nefondate, netemeinice si nelegale.
Hotărârile recurate sunt, în opinia autorului cererii, lovite de nulitate, potrivit art.105, respectiv art.106 cod proc.civila.
P. încheierea din data 20.07.2011, instanța a respins cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ competenta sa examineze si sa soluționeze excepția de nclegalitate si suspendarea judecații, conform dispozițiilor art.4 si 10 din Legea nr.554/2004, apreciind in mod nefondat că soluționarea pe fond a contestației nu depinde de legalitatea/nelegalitatea actelor administrative si administrativ-fiscale atacate pe calea excepției de nelegalitate ; recurenta apreciază că, formulând o astfel de apreciere, instanța emite un considerent nu numai nefondat ci si nelegal, cu depășirea ariei sale de competenta materiala, aspect ce face ca Încheierea sa fie lovita de nulitate absoluta, potrivit art.105 cod proc. civila.
Pe cale de consecința, sentința civila nr.9468/03.08.2011 este, de asemenea, lovita de nulitate, potrivit art.106 cod proc.civila - nulitate derivata, atrasa de nulitatea Încheierii care o precede si pe care se întemeiază.
Ca urmare, recurenta contestatoare apreciază că este incident cazul de nulitate prevăzut de art.304 pct.5 cod proc. civila si, astfel, hotărârile recurate sunt susceptibile de casare.
Pe fondul cauzei, recurenta a arătat că argumentul instanței, potrivit căruia "nelegalitatea stabilirii creanței pentru care au fost demarate formele de executare silita, inexistenta obligației de plata a acesteia si încetarea abuziva a contractului de finanțare pot fi invocate numai pe calea contestației administrative, in condițiile alin.(l) din OG.nr.92/2003" este neîntemeiat, nelegal, deoarece contravine dispozițiilor art.4 din Lceea nr.554/2004 cu modificările ulterioare.
Recurenta contestatoare arată că a atacat actele administrative și administrativ fiscale pe care se întemeiază formele de executare silita din speța si, ca urmare, caracterul cert ori incert lichiditatea si exigibilitatea creanței dedusa judecații nu pot fi examinate decât din perspectiva si pe baza legalitatii/nelegaiitatii respectivelor acte administrative si administrativ fiscale.
Refuzând deferirea excepției de nelegalitate spre competenta soluționare, instanța a împiedecat stabilirea corecta a realității juridice dedusa judecații si ne-a încălcat grav dreptul la apărare - drept fundamental ce guvernează desfășurarea procesului civil.
Este fără dubiu, pe deplin probat, ca soluționarea pe fond a cauzei depinde, in mod hotărâtor, de legalitatea/nelegalitatea actelor administrative si administrativ-fiscale pe care le-am atacat pe calea excepției de nelegalitate, respectiv de soluția ce urmează a se da acestei excepții, inclusiv admisibilității ci, de către instanța competenta de contencios administrativ.
Ignorând aceste aspecte si reținând altele, nepertinente in cauza, în opinia recurentei, instanța respinge nejustificat, contrar art.379(l) cod proc.civila, excepția de inadmisibilitate a executării silite si astfel săvârșește grave erori de judecata in fapt si in drept, împrejurări si aspecte ce fac, potrivit întregii literaturi de specialitate, sa ne aflam in fata unei hotărâri nelegale.
Hotărârile recurate contravin si probelor administrate in dosarul cauzei, conținutului si semnificației juridice a acestora.
Recurenta invocă cazurile de nulitate prevăzute de art.304, pct.7 si 9 cod proc.civila, ca și incidența dispozițiilor art. 304 ind.l cod proc. Civila.
Cererea de recurs este timbrată cu 102 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Intimata Administrația Finanțelor P. F., reprezentată de Administrația Finanțelor P. a mun. B. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, act de procedură care a fost înaintat cu încălcarea termenului prevăzut de dispozițiile art.308 alin.2 C.pr.civ.
Analizând hotărârile atacate în raport de motivele de recurs invocate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
P. precizarea acțiunii contestatoarea a invocat excepție de nelegalitate privind procesul verbal nr.1/15.06.2010 încheiat de CRPDRP 7 Centru A. I., procesul-verbal de constatare încheiat APDRP – CRPDRP 7 Centru A. I. nr._/5.08.2010, decizia de soluționare contestația nr._/5.10.2010 emisă de APDRP București și notificarea beneficiarului privind încetarea contractului de finanțare nr._/25.10.2010 emisă de APDRP București. În motivarea acestei cereri contestatoarea a arătat că actele administrative reține constatări ce nu corespund realității, respectiv încălcarea prevederilor contractului de finanțare. Toate constatările și măsurile dispuse au ca sorginte o interpretare eronată a situației reale a activității supusă controlului prin luarea în considerare și fundarea constatărilor pe înregistrări contabile parțial eronate, ulterior corectate, ignorate nejustificat, contrar legii contabilității și ordinului MFP nr.3055/29.10.2009 și Directiva IV a CEE.
În mod corect prima instanță a soluționat cererea de sesizare a instanței de contencios cu soluționarea excepției de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 4 alin.1 din Legea nr.554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Ca urmare, legiuitorul a prevăzut o condiție pentru sesizarea instanței specializate pentru soluționarea excepției de nelegalitate, respectiv ca de actul administrativ atacat să depindă soluționarea litigiului pe fond.
În cauza dedusă judecății contestatoarea a solicitat anularea formelor de executare emise de Administrația Finanțelor P. a Comunei F., respectiv somația nr.8/_ /1950 și titlul executoriu nr.12/17.12.2010, documentul prin care s-au individualizat suma de plată conform dispozițiilor OG nr. 92/2003 fiind decizia de impunere nr.5298/8.12.2010.
Toate actele atacate de contestatoare pe calea excepției de nelegalitate, indiferent de calificarea juridică care le poate fi acordată (respectiv indiferent de calitatea lor de act administrativ sau de altă natură) nu au legătură cu fondul pricinii, întrucât se referă la legalitatea instituirii obligației de plată, aspect care nu poate fi cercetat pe calea contestației la executare.
Potrivit dispozițiilor art. 399 alin.3 C.pr.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac. O soluție similară este adoptată de legiuitor în art. 173 alin. 3 din codul fiscal, care prevede că contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Conform dispozițiilor art.205 alin.2 din OG nr.92/2003 împotriva titlului de creanță se poate formula contestație potrivit legii.
Ca urmare, pe calea contestației la executare nu se poate anula sau modifica însuși titlul executoriu pentru contestarea căruia există calea contestației administrative. Instanța competentă a statua asupra contestației la executare nu poate examina împrejurări care vizează legalitatea titlului executoriu, iar excepția de nelegalitate se referă chiar la aceste aspecte. Excepția de nelegalitate se referă la fondul litigiului prin care s-ar putea contesta titlul executoriu, iar nu la fondul contestației la executare, în care se poate analiza doar legalitatea actelor de executare.
Recurenta contestatoare susține că decizia de impunere nr.5298/8.12.2010 nu i-ar fi fost comunicată, chestiune neinvocată cu ocazia judecării în primă instanță, astfel încât nu poate fi supusă cercetării pentru prima oară în calea de atac extraordinară a recursului.
Prima instanță nu a încălcat nicio normă de competență atunci când a dispus respingerea cererii de sesizare a instanței de contencios administrativ, toate considerentele reținute la adoptarea acestei soluții fiind în concordanță cu dispozițiile art.4 din Legea contenciosului administrativ. Astfel, instanța nu este obligată să sesizeze instanța de contencios ori de câte ori se invocă excepția de nelegalitate, ci trebuie să aprecieze asupra acestei cereri, făcând aplicarea dispozițiilor legale incidente. În consecință, nu există niciun motiv de nulitate a încheierii de ședință din data de 20.07.2011, nefiind incidente dispozițiile art.305 pct.5 C.pr.civ.
Considerentele reținute de judecătorie nu contravin prevederilor art.4 din Legea nr.554/2004, ci, dimpotrivă, astfel cum s-a arătat mai sus, constituie o aplicare legală a acestor dispoziții. În același context instanța de control judiciar reține că, prin respingerea cererii de sesizare a instanței de control judiciar nu a fost împiedicată stabilirea corectă a stării de fapt și nici nu a fost încălcat dreptul de apărare al contestatoarei, întrucât aceasta poate să atace pe cale separată, conform procedurii speciale instituite de lege, decizia de impunere care a stat la baza emiterii titlului executoriu și toate actele care au stat la baza acestei decizii. Nu se poate vorbi nici de încălcarea dreptului la apărare, în condițiile în care excepția de nelegalitate a fost pusă în discuția contradictorie a părților, respingerea excepției a fost temeinic motivată și, de asemenea, contestatoare a avut posibilitatea de a ataca această soluție pe calea recursului.
Prima instanță nu a săvârșit nicio eroare de judecată, ci a aplicat corect legea, hotărârea pronunțată fiind la adăpost de orice critică.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.137 alin.1 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de recurs, menținând atât încheierea de ședință din data de 20.07.2011, cât și sentința nr. 9468/3.08.2011, ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de recurs formulată de recurenta contestatoare ., reprezentată de av. M. A., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. F., reprezentată de Administrația Finanțelor P. a mun. B., împotriva sentinței civile nr. 9468/3.08.2011 și a încheierii de ședință din data de 20.07.2011 pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei B., pe care le menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.01.2012.
Președinte, P. M. | Judecător, A. B. | Judecător, L. S. |
Grefier, D. Litescu P. |
Red.A.B. 26.03.2012
Tehnored.D.L.P – 27.03.2012 – 2 ex.
Jud fond C. E. R.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 9/2014. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 14/2012. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
