Fond funciar. Decizia nr. 1380/2012. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1380/2012 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 08-11-2012 în dosarul nr. 1380/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar
DECIZIA CIVILĂ NR.1380 /R
Ședința publică din data de 08 noiembrie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. F. -judecător
JUDECĂTOR: I. L.
JUDECĂTOR: D. O. P.
Grefier: C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cererii de recurs formulată de recurentul reclamant M. I. C. în contradictoriu cu intimatele pârâte C. Locală de A. a L. F. F. G. și C. Județeană de A. a L. F. F. B., prin Prefect, împotriva Sentinței civile nr. 8831/02.06.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 1.11.2012, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 08.11.2012, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele :
Prin sentința civilă nr. 8831din 22.06.2012, pronunțată de Judecătoria B., a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată completată și precizată de reclamantul M. I. în contradictoiu cu pârâtele C. LOCALĂ DE A. A L. F. F. G. și C. JUDEȚEANĂ DE A. A L. F. F. B., ca neîntemeiată, luându-se act de împrejurarea că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria B. a reținut că prin sentința civilă nr._ din 2010, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._/197/2009 a fost admisă contestația formulată de petentul M. I. C. în baza Legii nr.247/2005 și s-a dispus reconstituirea în favoarea reclamantului a diferenței dintre suprafața reconstituită de 1,73 ha. și suprafața de 8 jugăre teren, dovedită prin procesul verbal de expropriere nr.241 din 25.07.1945.
A fost obligată intimata C. LOCALĂ DE A. A L. F. F. G. să demareze procedura de reconstituire potrivit art.10 din H.G.nr.890/2005 și să facă propuneri în funcție de balanța fondului funciar.
Instanța de fond a reținut că, după cum rezultă din cuprinsul actelor depuse de pârâtă la dosarul cauzei, prin adresa nr. 3603 din data de 07.07.2011, s-a comunicat reclamantului, referitor la punerea în executare a sentinței civile nr._ din 2010, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._/197/2009 că mai există disponibilă pentru retrocedare în natură, pe raza orașului G. suprafața de 0,66 ha, pentru diferența de 2,21 ha urmând a se propune restituirea în natură a terenului pe raza comunei Bunești, conform art. 10 din HG 890 din 2005. Se reține totodată că, la data de 30.12.2011, reclamantului i-a fost comunicată adresa cu nr. 9494 prin care i s-a solicitat acestuia să își exprime acordul în termen de 7 zile, cu privire la reconstituirea dreptului său de proprietate prin atribuirea terenului pe raza comunei Cața, jud. B..
În ce îl privește însă pe reclamant, s-a reținut că acesta a comunicat răspunsul la cererea formulată, la data de 10.01.2012, manifestându-și dezacordul cu propunerea efectuată și propunând el însuși alte amplasamente. Răspunsul formulat de către reclamant nu precizează însă, cu respectarea dispozițiilor legale pe care chiar reclamantul le invocă, opțiunea fermă a acestuia ori în sensul reconstituirii pe un alt amplasament ori în sensul acordării de despăgubiri.
În drept, instanța a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 10 din HG 890 din 2005.
Totodată, judecătoria a reținut că cererea reclamantului așa cum a fost precizată nu este întemeiată dat fiind că răspunsul la oferta adresată de C. Locală trebuie dat într-un termen care nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament. S-a mai reținut, totodată, că, în ce îl privește pe reclamant, acesta s-a plâns prin cerere de neexecutarea unei sentințe civile prin care s-a dispus reconstituirea în favoarea sa, a diferenței dintre suprafața reconstituită de 1,73 ha. și suprafața de 8 jugăre teren, dovedită prin procesul verbal de expropriere nr.241 din 25.07.1945 și a solicitat ca reconstituirea dreptului să se realizeze exclusiv pe amplasamentul pe care el însuși îl propune. S-a mai reținut că răspunsul pe care l-a comunicat Comisiei Locale G. este contradictoriu, reclamantul nemanifestându-și clar fie refuzul amplasamentului propus, fie voința de a-i acordate despăgubiri.
Judecătoria a reținut că prin dispozițiile legale menționate, se instituie o procedură clară de reconstituire a dreptului de proprietate în cazul în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, procedură pe care însuși reclamantul o ignoră. Mai mult, instanța a reținut că nu s-a făcut, în cauză, dovada împrejurării că pe raza localității G. ar mai exista teren liber la dispoziția Comisiei Locale, astfel încât textul art. 18 din Legea 18 din 2001să fie aplicabil.
Instanța a luat act de împrejurarea că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, reclamantul M. I. C., prin care a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare.
În motivarea cererii de recurs, recurentul a învederat, în esență, că instanța de fond nu a judecat ceea ce s-a cerut, nemotivând de ce nu a conexat dosarul_/197/2010 la dosarul de față. A precizat că a solicitat restituirea terenului pe raza localității G. sau în . despăgubiri și daune în instanță, însă judecătoria nu a motivat acest lucru.
Recurentul reclamant a mai menționat că pe raza localității G., există douăzeci de hectare de teren, însă comisia locală nu vrea să îl pună în posesie, negând această situație, fără a aduce vreo dovadă. OCPI este singura instituție care poate dovedi toate terenurile libere, așa încât a solicitat instanței să emită adresă în acest sens, însă a refuzat.
A mai învederat că nu dorește punerea în posesie în . întrucât nu sunt vecine cu orașul Gimbav, iar instanța trebuia să judece cererea sa de despăgubiri, valoare unui metru pătrat fiind de 80 euro.
În drept, cererea de recurs nu a fost întemeiată.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
În apărare, intimata pârâtă C. Locală G. de A. a L. F. F., prin primar, a depus întâmpinare (f.21-22), prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
În motivare, intimata a arătat, în esență, că a întocmit o ofertă ce i-a fost comunicată recurentului prin adresa nr. 3603 din 07.07.2011, pentru suprafața de 0,66 ha în ./1 G., pentru restul suprafeței, de 2,21 ha, teren pe raza comunei Bunești, oferta fiindu-i comunicată reclamantului, însă acesta nu a răspuns, terenurile fiind puse la dispoziția sa de către comisia județeană.
A mai menționat că ulterior, C. Județeană a identificat un teren pe raza comunei Cața, administrat de ADS, punându-l la dispoziția sa, iar prin adresa 9494 din 30.12.2011, i-a comunicat reclamantului această ofertă, pe care a refuzat-o, Recurentului i s-a adus la cunoștință că în cazul refuzului amplasamentelor, dosarul va fi înaintat Autorității Naționale pentru restituirea Proprietăților în vederea acordării de despăgubiri,dar acesta dorește teren situat pe raza loc. G. sau C. ceea ce nu este posibil întrucât în G. nu există teren suficient în rezerva comisiei locale, iar . teren.
În drept, întâmpinarea nu a fost întemeiată.
În recurs, nu au fost încuviințată proba cu înscrisuri solicitată de recurentul reclamant conform încheierii de ședință de la termenul din data de 01.11.2012 care face corp comun cu prezenta.
Analizând sentința recurată în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Pentru a pune în executare sentința civilă nr._/2010 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._/197/2009, intimata pârâtă C. Locală G. de A. a L. F. F. a întocmit o ofertă care i-a fost comunicată recurentului reclamant, prin adresa nr. 3603 din 07.07.2011, pentru suprafața de 0,66 ha în ./1 G., pentru restul suprafeței, de 2,21 ha, urmând a se propune restituirea în natură a terenului pe raza comunei Bunești. I s-a comunicat recurentului, totodată, posibilitatea de a opta pentru primirea de despăgubiri.
Recurentul reclamant nu a acceptat oferta menționată și nici nu și-a exprimat intenția univocă pentru primirea de despăgubiri.
Totodată, se reține că, la data de 30.12.2011, recurentului reclamant i-a fost comunicată adresa cu nr. 9494 prin care i s-a solicitat să își exprime acordul în termen de 7 zile, cu privire la reconstituirea dreptului său de proprietate prin atribuirea terenului pe raza comunei Cața, jud. B.. Prin răspunsul comunicat de către recurentul reclamant, la data de 10.01.2012, acesta a refuzat oferta, propunând alte amplasamente pe care le considera oportune.
Prin urmare, având în vedere diligențele depuse și dovedite de către intimata pârâtă, tribunalul reține că aceasta și-a îndeplinit obligațiile legale care îi incumbau în vederea punerii în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă mai sus menționată.
Refuzul recurentului reclamant nu are la bază un suport legal de natură a determina intimata pârâtă la întreprinderea unor alte demersuri, în condițiile în care, potrivit legislației fondului funciar, acesta nu poate să își aleagă singur amplasamentele pe care urmează a fi reconstituit dreptul său de proprietate, conform aprecierilor sale subiective, în acest sens, legiuitorul stabilind în mod imperativ o procedură expresă de la care nu se poate deroga prin voința unilaterală a unei părți.
Totodată, se reține că Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară nu deține evidența oficială a terenurilor libere în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, în baza Legii 18/1991, nefiind un organ abilitat în acest sens, C. Locală având o astfel de evidență, or din actele dosarului, rezultă că pe raza orașului G. și, respectiv, a comunei C., nu sunt terenuri disponibile, recurentul nefăcând dovada în sens contrar, susținerile sale nefiind de natură a produce consecințe juridice, rămânând la stadiul de simple alegații, în condițiile în care potrivit principiului de drept civil și, respectiv, de drept procesual civil, actor incubit probatio-cel care afirmă un lucru, trebuie să îl dovedească.
Așadar, având în vedere și dispoz. art. 18 din Legea 18/1991, tribunalul reține că motivul formulat de recurent, sub acest aspect, nu este întemeiat.
În ceea ce privește solicitarea recurentului reclamant de a primi despăgubiri, se reține, pe de o parte, că instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere, prin acțiunea introductivă de instanță, astfel cum a fost completată și precizată, judecând numai în limitele învestirii sale conform art. 129 al. 6 C.p.civ., iar pe de altă parte, legiuitorul a prevăzut o procedură administrativă, distinctă în acest sens.
În ceea ce privește cererea de atașare a dosarului_/197/2010 formulată de către recurent, în vederea discutării excepției de conexitate, Tribunalul reține că potrivit încheierii de ședință de la termenul din data de 01.06.2012, a fost respinsă, instanța de fond reținând că această cauză a fost reținută spre soluționare de către completul învestit cu judecata acestuia, așa încât cele două cauze nu se află în același timp, pe rolul instanței. Așadar soluția pronunțată de instanța de fond a fost motivată, conform art. 164 C.p.civ., contrar criticii aduse în acest sens de către recurentul reclamant.
Totodată, se reține că simpla existență a dosarului respectiv având ca obiect uzucapiune, cererea fiind promovată de . de natură a dovedi că la dispoziția Comisiei Locale C. există teren în vederea reconstituirii dreptului său de proprietate. Mai mult, astfel cum rezultă din analiza sistemului informatic Ecris, cererea a fost respinsă de către Judecătoria B., prin sentința civilă nr. 9056/13.07.2011irevocabilă prin respingerea recursului, prin decizia civilă nr. 258/R/01.03.2012 pronunțată de Tribunalul B., astfel cum rezultă din analiza sistemului informatic Ecris al instanței.
În ceea ce privește critica recurentului vizând propunerea intimatei pârâte în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pe raza localităților Bunești și Cața, tribunalul o reține ca nefiind întemeiată, față de dispoz. art. 10 al. 2 din HG 890/2005, potrivit cărora în situația în care într-o localitate nu mai există suficient teren în rezerva comisiei de fond funciar care să fie atribuit în proprietate foștilor proprietari deposedați sau moștenitorilor lor, comisiile de fond funciar se vor adresa comisiilor de fond funciar din alte localități care vor pune la dispoziție terenurile rămase disponibile.
Față de considerentele menționate, tribunalul reține că sentința pronunțată de Judecătoria B. este legală și temeinică, așa încât, în baza art. 312 C.p.civ., va respinge recursul de față ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurentul reclamant M. I. C. împotriva sentinței civile nr. 8831/22.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi, 08.11.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. F. I. L. D. O. P.
Grefier,
C. N.-D.
Red.IL /Tehnored. CND/07.12.2012-Ex. 2
Jud fond – M. L.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 1371/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 7/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
