Grăniţuire. Decizia nr. 169/2016. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 169/2016 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 12-05-2016 în dosarul nr. 169/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2016:005._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 169/R/2016
Ședința publică de la 12 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. L.
Judecător D. O. P.
Judecător A. B.
Grefier C. O.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenții pârâți Motoașcă I. și Motoașcă B., a recursului declarat de recurenții pârâți C. V. și C. M. și a recursului declarat de recurentul pârât S. R., prin M. Finanțelor P., prin Direcția Generală a Finanțelor P. B., în contradictoriu cu intimații reclamanți I. M. și V. L. S. și cu intimatul pârât M. B., prin P., împotriva Sentinței civile_/08.12.2015, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 28.04.2016, când părțile litigiului, prin reprezentanți convențional, au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 05.05.2016, dată la care instanța, în aceeași compunere și pentru aceleași motive, a amânat pronunțarea pentru data de 12.05.2016, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr._ din 08.12.2015, pronunțată de Judecătoria B., s-au dispus următoarele:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R., invocată de pârâții S. R. și Motoașcă I..
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. B., invocată de pârâții M. B. și Motoașcă I..
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul V. G., decedat la data de 23.12.2013, continuată de moștenitorii: V. L.- S. și I. M., în contradictoriu cu pârâții: C. M., C. V., și MOTOAȘCĂ I., și în consecință:
Stabilește linia de graniță între imobilele proprietatea reclamantului situate în B., ., înscris în CF_ B. ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ B.), nr.top._/2, în CF nr. 6256 B., sub nr.top._/1 și în B., ., înscris în CF_ B. ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 6150A+5) sub nr. top._/2,_/2 și imobilele proprietatea pârâților, situate în B., ., înscris în CF nr._ B. (provenită din conversia de pe hârtie a CF vechi_), sub nr. top._/1-_/1 și în B., ., înscris în CF nr._ B. (provenită din conversia de pe hârtie a CF vechi 6150), sub nr.top._/1,_/1, conform raportului de expertiză întocmit de către expertul P. S., astfel cum a fost completat, documentației cadastrale și memoriului justificativ, raport de expertiză avizat conform procesului verbal de recepție nr. 1886/07.10.2015, pe aliniamentul pct._-2002-2003, conform anexei 19 și planului de situație.
Obligă pârâții să lase în deplină posesie suprafețele de teren pe care le ocupă din proprietatea reclamantului, astfel cum rezultă în urma stabilirii liniei de graniță.
Obligă pârâții la demolarea construcțiilor edificate pe terenul reclamantului, respectiv a anexelor și a garajului identificate în anexa nr. 19 și în planul de situație a raportului de expertiză întocmit de către expertul P. S., iar în caz contrar, autorizează moștenitorii reclamantului la demolare, pe cheltuiala pârâților.
Obligă pârâții la readucerea terenului în starea în care se afla înainte de edificarea construcțiilor- liber de construcții, iar în caz contrar, autorizează moștenitorii reclamantului să readucă terenul la starea inițială- liber de construcții, pe cheltuiala pârâților.
Respinge petitul având ca obiect obligarea pârâtului Motoașcă I. la zidirea geamului de la construcția situată pe terenul înscris sub nr. top._/1-_/1.
Obligă pârâții C. M. și C. V. să achite diferența de onorariu expertiză în sumă de 150 lei în contul Biroului Local de Expertize de pe lângă Tribunalul B. la dispoziția expertului P. S. .
Obligă pârâtul Motoașcă I. să achite diferența de onorariu expertiză în sumă de 1005 lei în contul Biroului Local de Expertize de pe lângă Tribunalul B. la dispoziția expertului P. S. .
Obligă pârâții C. M. și C. V. să achite moștenitorilor reclamantului suma de 750 lei cheltuieli de judecată, constând în contravaloare onorariu expert, parțial onorariu avocațial și taxă de timbru.
Obligă pârâtul Motoașcă I. să achite moștenitorilor reclamantului suma de 400 lei cheltuieli de judecată, constând în contravaloare onorariu expert, parțial onorariu avocațial și taxă de timbru.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria B. a reținut următoarele:
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, astfel cum a fost completat, și din extrasele de CF depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că asupra imobilului situat în B., ., înscris în CF_ B. ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ B.), nr.top._/2, în CF nr. 6256 B., sub nr.top._/1, teren cu suprafața de 160,20 mp și casă de locuit, parter, din cărămidă, compusă din cameră, bucătărie, cămară și hol( suprafața măsurată a imobilului fiind de 208 m, mai mare decât cea din cartea funciară cu 48 mp) și asupra imobilului situat în B., ., înscris în CF_ B. ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 6150A+5) sub nr. top._/2,_/2, teren în suprafață de 250 mp ( suprafața măsurată a imobilului fiind egală cu cea din cartea funciară), este proprietar tabular V. G., decedat la data de 23.12.2013, ai cărui moștenitori sunt V. L. S. și I. M., în calitate de fii, conform actelor de stare civilă depuse la filele 288-290 vol I.
Imobilele descrise anterior se învecinează cu imobilul situat în B., ., înscris în CF nr._ B. (provenită din conversia de pe hârtie a CF vechi_), sub nr. top._/1-_/1, teren în suprafață de 311 mp ( suprafața măsurată a imobilului fiind mai mare decât cea din cartea funciară, cu 33 mp) asupra căruia sunt înscriși la foaia de proprietate pârâtul Motoașcă I. și soția Motoașcă B., sub B1, dar și pârâtul S. R., asupra cotei de 50% din teren, conform celor de sub B2.
Față de calitatea de coproprietar al pârâtului S. R. asupra imobilului teren mai sus descris, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, invocată de pârâtul S. R. și de către pârâtul Motoașcă I..
Totodată, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. B., invocată de pârâtul M. B. și de pârâtul Motoașcă I., având în vedere prevederile art. art. 36 alin 1 din Legea nr. 18/1991 conform cărora terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data intrării în vigoare a legii, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26 din același act normativ, trecând deci în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale respective.
S-a reținut că imobilele aparținând defunctului V. G. se învecinează și cu imobilul situat în B., ., înscris în CF nr._ B. (provenită din conversia de pe hârtie a CF vechi 6150), sub nr.top._/1,_/1, teren în suprafață de 265 mp ( suprafața măsurată a imobilului fiind egală cu cea înscrisă în cartea funciară) asupra căruia sunt înscriși, la foaia de proprietate, pârâții C. M. și C. V., conform celor de sub B1.
A reținut instanța de fond că expertul a stabilit că linia de hotar dintre cele două imobile este determinată de punctele_-2002-2003, conform anexei 19 și planului de situație anexat memoriului justificativ, existând încălcări ale liniei de hotar, în sensul că sunt amplasate anexe și un garaj, identificate în aceeași anexă și plan de situație.
S-a mai menționat în concluziile raportului de expertiză că, în zidul construcției edificate la nr. 37A, pe imobilul cu nr. top._/,_/1(aparținând pârâtului Motoașcă I.), între punctele 311 și 408, la etaj, există o fereastră la o distanță de 1,46 m față de granița propusă și la o distanță de 2,02 m față de zidul construcției reclamantului.
În drept, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 6 alin 6 din Noul Cod Civil, dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi.
De asemenea, potrivit art. 5 alin 2 din Legea nr. 71/2011, dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . Codului civil.
Conform art. 3 din Legea nr. 71/2011 actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
În privința accesiunii, s-a reținut că Legea nr. 71/2011 prevede la art. 58 alin 1 că în toate cazurile în care accesiunea imobiliară artificială presupune exercitarea unui drept de opțiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării.
Având în vedere dispozițiile legale expuse, prima instanță a reținut că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile Codului civil din 1864.
La soluționarea petitului de grănițuire, instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 584 C.civil potrivit cărora „orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate „.
În ceea ce privește petitul prin care se solicită obligarea pârâților la demolarea construcțiilor edificate pe terenul reclamantului, prima instanță a reținut că, potrivit art. 480 cod civil proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege. Acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarul neposesor îndreptată împotriva posesorului neproprietar.
Potrivit art. 494 din Codul Civil „dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.
Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.
În fine, în ceea ce privește petitul prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Motoașcă I. la zidirea geamului de la construcția situată pe terenul înscris sub nr. top._/1-_/1, deschis spre proprietatea sa, instanța de fond a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 611-613 Cod Civil, există obligația reciprocă a proprietarilor imobilelor învecinate de a nu deschide ferestre, balcoane etc., la o distanță mai mică de 1,90 m, dacă vederea este directă asupra fondului vecin, sau de 0,60 m, când vederea este oblică față de acesta.
Servitutea contrară, adică dreptul de a avea deschideri la distanțe mai mici față de fondul învecinat decât cele amintite, ca servitute continuă și aparentă, poate fi dobândită prin uzucapiune dar și prin titlu sau prin destinația proprietarului.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, prima instanță a stabilit linia de graniță între imobilul proprietatea reclamanților și imobilele ce aparțin pârâților, conform raportului de expertiză întocmit de către expertul P. S., astfel cum a fost completat, documentației cadastrale și memoriului justificativ, raport de expertiză avizat conform procesului verbal de recepție nr. 1886/07.10.2015, pe aliniamentul pct._-2002-2003, conform anexei 19 și planului de situație.
Reținând că, din contravaloarea onorariului definitiv pentru expertiza întocmită de către expert P. S. - 3025 lei, reclamanții au achitat suma de 1370 lei(f. 78,250 vol I), iar pârâții C. M. și C. V. suma de 500 lei (f.79, cum pârâții trebuie să contribuie în mod egal la achitarea onorariului(revenind deci fiecărei părți litigante obligația privind suportarea sumei de 1008,33 lei din onorariu), urmează să fie obligați în acest sens, respectiv să achite reclamantului diferența în plus achitată față de cota sa de contribuție și să achite diferența de onorariu expertiză în contul Biroului Local de Expertize de pe lângă Tribunalul B. la dispoziția expertului P. S. .
În ceea ce privește petitul prin care se solicită obligarea pârâților la demolarea construcțiilor edificate pe terenul reclamantului, instanța de fond a reținut că, față de concluziile raportului de expertiză, acest petit este întemeiat și urmează a fi admis, în sensul de a se dispune obligarea pârâților să lase în deplină posesie suprafețele de teren pe care le ocupă din proprietatea reclamantului, astfel cum rezultă în urma stabilirii liniei de graniță; la demolarea construcțiilor edificate pe terenul reclamantului, respectiv a anexelor și a garajului identificate în anexă nr. 19 și în planul de situație și readucerea terenului în starea în care se afla înainte de edificarea construcțiilor, iar în caz contrar, având în vedere disp. art. 1076 Cod civil, a autorizat moștenitorii reclamantului să readucă terenul la starea inițială - liberă de construcții, prin demolare, pe cheltuiala pârâților.
S-a reținut că împrejurarea că respectivele anexe și garajul existau în anul 1972, la data la care pârâții au achiziționat imobilul, nu are relevanță câtă vreme pârâții nu au făcut dovada consimțământului proprietarilor anteriori privind efectuarea construcției pe terenul lor, iar reclamanții, odată cu dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului pe care pârâții au edificat construcțiile, au dobândit, conform art. 1325 C. civil, toate accesoriile bunului vândut, deci inclusiv toate acțiunile sau drepturile legate de acel lucru și aflate în strânsă conexiune cu lucrul ce a format obiectul contractului.
Referitor la petitul prin care se solicită obligarea pârâtului Motoașcă I. la zidirea geamului de la construcția situată pe terenul înscris sub nr. top._/1-_/1, deschis spre proprietatea reclamantului cu încălcarea dispozițiilor art. 612 Cod Civil, instanța de fond a reținut că nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, potrivit concluziilor raportului de expertiză, fereastra practicată din construcția pârâtului, este situată la o distanță mai mică de 1,90 m( 1,46 m față de granița propusă și la o diatanță de 2,02 m față de zidul construcției reclamantului) însă, așa cum reiese din declarația martorei B. Deluța, care se coroborează cu cele afirmate de pârât cu ocazia cercetării la fața locului, fereastra exista a existat înainte de anul 1973, dată la care pârâtul a devenit proprietar al apartamentului nr. 2 situat la etajul construcției de pe ., singura modificare fiind aceea că a înlocuit geamul anterior cu geam termopan.
Așadar, fereastra exista la data la care reclamantul V. G. a cumpărat imobilul în litigiu, respectiv în anul 2003, dată la care dreptul de a avea deschideri la distanțe mai mici față de fondul învecinat decât cele prevăzute de art.612 Cod Civil, servitute continuă și aparentă, era deja dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani, în condițiile unei posesii utile, câtă vreme dovada contrară nu a fost făcută.
Având în vedere dispozițiile art. 274 și 276 C.pr civ, reținând culpa procesuală a pârâților dar și împrejurarea că acțiunea a fost admisă în parte, reclamantul având obligația de a contribui și el la cheltuielile de grănițuire, instanța de fond a dispusă obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial (total 900 lei, din care reclamantul trebuie să suporte 1/3 dar restul nu i se cuvine integral deoarece acțiunea nu a fost admisă decât în parte) și taxă judiciară de timbru proporțional cu pretențiile admise (raportat deci la petitele evaluabile în bani), conform celor din dispozitiv.
1. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, pârâtul S. R. prin care a solicitat modificarea acesteia în parte în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive, prin MFP, precum și admiterea excepției lipsei calității de reprezentant al MFP pentru S. român.
În motivarea cererii de recurs, recurentul pârât a învederat, în esență, că, în mod greșit, instanța de fond a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive. Imobilul în litigiu nu constituie un bun dintre cele prevăzute în Anexa III a Legii 213/1998, iar orașul Ghuimbav prin primar nu a declarat acest impbil ca fiind de uz sau de interes public local, conform art.3 al. 4 din legea 213/1998, așa încât este reprezentat de către unitatea administrativ-teritorială, respectiv orașul Ghimbav, prin primar, iar nu prin MFP.
A menționat recurentul că sunt incidente dispoz. Legii 215/2001, iar reclamantul avea obligația de a dovedi că S. R., prin MFP, exercită un drept de proprietate publică asupra imobilului în litigiu, singura ipoteză în care se putea judeca cu acest pârât.
A invocat prevederile art. 20 din legea 213/1998, ale art. 223, 224 C.civ.
A apreciat cp se impune a se face distincție între dreptul de proprietate al Statului R. și cel al entităților sale administrativ teritoriale.
Totodată, intabularea din CF a devenit caducă imobilul aparținând prin efectul legii mun. B., chiar dacă acesta nu și-a înscris dreptul în cartea funciară.
Recurentul pârât a arătat că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității de reprezentant a MFP pentru S. R., având în vedere dispoz. Anexei I la Legea 213/1998 și faptul că bunul nu face parte din proprietatea publică de interes național, ci face parte din domeniul privat al mun. B., așa încât reprezentantul său era această unitate administrativ-teritorială, conform art.119 și urm. din Legea 215/2001.
A precizat că este de notorietate că unitățile administrativ-teritoariale nu și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară pentru că acest demers presupune resurse financiare importantze.
În drept, cererea de recurs nu a fost întemeiată .
Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
2. Împotriva sentinței civile menționate au formulat apel pârâții C. M. și C. V. prin care au solicitata casarea cu trimitere spre rejudecare.
În motivare, în esență, recurenții pârâți au învederat că nu pot accepta ca o expertiză care a fost modificată și răsmodificată la cererea OCPI, care periodic a respins avizarea, să fie considerată necorespunzătoare avizării la data de 23.07.2015 pentru niște motive clare și determinante, cu solicitarea depunerii unei note de completare la care expertul a învederat că nu poate, să fie în cele din urmă avizată, iar instanța să treacă peste aceste elemente și să o valideze juridic.
Au precizat că expertiza tehnică specialitatea topografie este un dezastru real care prevede demarcații pe teren prin interiorul unor construcții în baza unor planuri făcute după ureche, având la bază o documentație necorespunzătoare efectuată cu mai mulți ani în urmă și care nu are nicio justificare în baza Ordinului nr. 1882/2011.
Apelanții au învederat în continuare că este greu de înțeles cum s-a ajuns la această situație, cu niște greșeli de neacceptat și cu o perseverență a instanței total necorespunzătoare și subiectivă și cu o întoarcere spre nelegalitate a OCPI B. care nu are nici un fel de justificare.
Au arătat că în termen legal, au solicitat efectuarea unei noi expertize de către un alt expert, cerere formulată și reiterată după fiecare refuz de avizare din partea OCPI B., necrezând niciodată că se va putea întâmpla o judecată atât de greșită, nelegală și subiectivă.
În drept, cererea de recurs nu a fost întemeiată.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 183 lei.
3. P. recursul declarat de recurenții pârâți Motoașcă I. și Motoașcă B., aceștia au solicitat modificarea în parte a sentinței menționate mai sus, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, recurenții au arătat că prin dosarul nr. 4000/2005 s-a tranșat obiectul procesului, sens în care era întemeiată excepția autorității de lucru judecat.
Totodată, au menționat că era întemeiată și excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită.
Au precizat că linia de graniță stabilită prin expertiza tehnică întocmită în cauză nu poate trece prin anexe și garaj, acestea fiind amplasate pe linia de graniță. Instanța de fond nu a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului, excepțiile putând fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește zidirea geamului, au arătat recurenții că hotărârea pronunțată este legală și temeinică, motiv pentru care au solicitat modificarea sa parțială.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 293-316 și 274 C.p.civ.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 179 lei.
La termenul din data de 28.04.2016, instanța a calificat natura juridică a căii de atac ca fiind cea a recursului, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la termenul menționat care face corp comun cu prezenta decizie.
În apărare, intimații V. L.-S. și I. M. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea celor trei recursuri declarate în cauză (f.22-23).
În motivare, în esență, cu arătat că recursul declarat de recurentul S. R. nu este întemeiat, pe de o parte pentru că acesta este coproprietar în cota de ½ asupra terenului construit și econstruit în suprafață de 311,40 mp situat în ..
Relativ la excepția lipsei calității de reprezentant a MFP pentru pârâtul S. R., a arătat că recurentul nu a înțeles să atace și încheierea din data de 19.04.2012, conform art. 282 al. 2 C.p.civ, recursul vizând numai sentința civilă pronunțată în cauză.
În ceea ce privește recursul pârâților C. M. și C. V., a arătat că, între părți, s-a mai purtat un proces finalizat printr-o hotărâre judecătorească în 2005 care nu a fost pusă în executare. Expertul care a efectuat expertiza în dosarul menționat a ajuns la aceleași concluzii cu cele din procesul de față, așa încât starea de fapt este clară.
Relativ la recursul declarat de pârâții Motoașcă I. și Motoașcă B., intimații au arătat că obiectul procesului anterior, a fost obligație de a face, respectiv de demolare a construcțiilor edificate ilegal, așa încât față de termenul de 3 ani prevăzut de art. 405 C.p.civ., s-a prescris executarea, sentința neavând putere executorie.
Într-o asemenea situație, conform art. 707 al. 2 N.C.p.civ., reclamantul are posibilitatea introducerii unei noi acțiuni, fără a i se opune excepția autorității de lucru judecat.
Excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită este străină raportat la obiectul cauzei.
În drept, întâmpinarea nu a fost întemeiată.
P. întâmpinarea depusă de recurentul S. R. la recursul declarat de recurenții C. M. și C. V. (f.32), s-a solicitat respingerea sa ca nefundat, întrucât motivele expuse sunt lipsite de o bază legală, iar până la proba contrară, lucrarea tehnică se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie.
În drept, întâmpinarea nu a fost întemeiată.
P. întâmpinarea depusă de intimatul mun. B. prin P., s-a solicitat respingerea celor trei recursuri.
În ceea ce privește recursul Statului R., s-a arătat că excepția lipsei calității procesuale pasive nu este întemeiată față de calitatea acestuia de coproprietar tabular, iar relativ la excepția lipsei calității de reprezentant, instanța a soluționat-o prin încheierea din 19.04.2012 care nu a fost atacată.
Relativ la recursul declarat de recurenții Motoașcă, s-a arătat că în mod corect, prima instanță s-a raportat la prevederile art. 584 C.civ. și la art. 494 C.civ., iar expertiza tehnică judiciară specialitatea topografie confirmă starea de fapt.
Intimatul a învederat că recursul declarat de recurenții C. M. și C. V. nu este fondat, nefăcând aprecieri nici asupra tărâmului legii penale și încălcarea legii penale relativ la la viza OCPI B. și nici la expertiza care este un dezastru real ori despre planurile făcute după ureche.
A menționat că lasă la aprecierea instanței admiterea recursului cu consecința rejudecării, cu efectuarea unei noi expertize.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 308 al. 2 C.p.civ.
P. întâmpinarea depusă de recurenții C. M. și C. V. (f.51) la recursul declarat de recurentul S. R., s-a învederat că față de poziția lor procesuală nu prezintă un interes deosebit, însă trebuie ca situațiile juridice să fie lămurite în spiritul și litera legii.
Au arătat că deși excepțiile au fost respinse, totuși, nu s-a dispus nimic în contradictoriu nici cu acest recurent și nici cu mun. B., ceea ce inadmisibil, așa încât concluzia e aceea că au fost admise.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 115 C.p.civ.
În recurs, nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, motivele de recurs invocate și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:
1. Relativ la recursul declarat de recurentul S. R., tribunalul reține că nu este întemeiat, pentru considerentele de mai jos.
1.1. În primul rând, din analiza cererii de recurs de față, rezultă faptul că recurentul pârât S. R. susține lipsa calității sale procesuale pasive, în primul rând prin raportarea la persoana care îl reprezintă în instanță, respectiv MFP, iar în al doilea rând din punctul de vedere al identității dintre persoana chemată în judecată în calitate de pârât și titularul obligației din raportul juridic obligațional dedus judecății.
Definiția calității procesuale pasive este cea menționată, respectiv identitatea dintre persoana chemată în judecată și titularul obligației din raportului juridic dedus judecății.
Raportat la această definiție a calității procesuale, se remarcă faptul că recurentul are calitatea de subiect pasiv în raportul dedus judecății, acesta fiind coproprietar tabular în cota de ½ asupra imobilului teren construit și neconsturit în suprafață de 311,40 mp situat în B., ., jud. B., înscris în CF nr._ B. (provenită din conversia de pe hârtie a CF vechi_), sub nr. top._/1-_/1, conform celor de sub B2 cu care se învecinează terenul proprietatea intimaților reclamanți, așa încât, raportat la obiectul cauzei de față, se reține calitatea procesuală pasivă a coproprietarului terenului învecinat.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Statului R. prin MFP, se reține, pe de o parte, că această susținere ar îndreptăți susținerea unei alte excepții, și anume aceea a lipsei calității de reprezentant a MFP pentru acest subiect de drept, care a fost de altfel invocată și reprezintă motiv de recurs, iar nu a calității procesuale pasive, aceasta revenind titularului obligației, indiferent de reprezentantul său în instanță, iar pe de altă parte, faptul că aceasta nu este întemeiată.
În acest ultim sens, se are în vedere faptul că, potrivit art. 25 din Decretul 31/1954 în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, în situația în care S. R. participă nemijlocit în raporturile juridice, în nume propriu, este reprezentat de M. Finanțelor P., în afara cazurilor când legea stabilește anume alte organe în acest scop.
P. urmare, în cauză, câtă vreme legea nu a stabilit un alt organ care să aibă calitatea de a-l reprezenta pe recurentul pârât, acesta în mod legal, a fost reprezentat de MFP, cum corect a reținut prima instanță.
În ceea ce îl privește pe mun. B., se reține că nicio dispoziție legală nu îi conferă acestuia calitatea de reprezentant legal al Statului R.. În situația în care bunul imobil menționat ar fi făcut parte din proprietatea privată tabulară a acestui pârât, atunci acestuia i-ar fi revenit calitatea procesuală pasivă, iar nu numai calitatea de reprezentant al Statului R., cum afirmă recurentul.
Respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului mun. B. prin P. are la bază considerente care țin de apartenența imobilului menționat la domeniul privat al unității administrativ teritoriale, conform noii realități juridice exprimate și de recurentul pârât prin cererea de recurs.
Însă, dat fiind sistemul de carte funciară din zona mun. B., se reține că nu se poate proceda la judecarea unei cauze fără citarea în cauză a proprietarului, respectiv coproprietarului tabular. Apartenența la domeniul privat al unității administrativ teritoriale menționată mai sus ține de reglarea raporturilor juridice dintre S. R. și această unitate administrativ-teritorială, care ar trebui să se reflecte și în înscrierile de carte funciară, aceștia neînțelegând însă să reglementeze situația juridică, conform propriilor afirmații.
Totodată, se reține contrar argumentelor recurentului pârât, că o înscriere din cartea funciară nu devine caducă, titularului dreptului intabulat în cartea funciară pe numele unei alte persoane incumbându-i obligația, conform principiului publicității integrale, al forței probante și al relativității înscrierii, de a efectua înscrierile corespunzătoare acestei situații juridice, în caz contrar, producându-și efectele înscrierea din cf.
1.2. În ceea ce privește calitatea de reprezentant al MFP pentru recurentul pârât S. R., se reține, în primul rând faptul că deși acesta nu a atacat expressis verbis încheierea de ședință interlocutorie prin care prima instanță a respins-o -din 19.04.2012, totuși, din analiza cererii de recurs rezultă în mod univoc intenția sa în acest sens, așa încât nu se poate de relevanță juridică unui formalism excesiv.
Pe de altă parte, tribunalul reține că, în mod corect, prima instanță a respins această excepție, pentru considerentele care succed, care de altfel sunt comune cu cele analizate la punctul 1.1 din decizia de față.
Astfel, raportat la dispoz. art. 25 din Decretul 31/1954 în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, în situația în care S. R. participă nemijlocit în raporturile juridice, în nume propriu, este reprezentat de M. Finanțelor P., în afara cazurilor când legea stabilește anume alte organe în acest scop.
Conform regulii de interpretare unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem-ubi lex non distinguit, nec nos distinquere debemus, câtă vreme legiuitorul nu a făcut nicio distincție cu privire la posibilitatea recurentului pârât de a fi reprezentat în instanță de MFP numai în cazul în care bunul ar face parte din domeniul său public, nu se poate da această interpretare textului de lege menționat, S. R. stând în judecată prin MFP indiferent de apartenența bunului la proprietatea publică sau privată.
P. urmare, atâta vreme cât legea nu a stabilit un alt organ care să aibă calitatea de a-l reprezenta pe recurentul pârât, acesta în mod legal, a fost reprezentat de MFP, cum corect a reținut prima instanță.
Se are în vedere, totodată ,că notorietatea invocată de recurent cu privire la apartenența bunului la domeniul privat al unității administrativ teritoriale nu poate fi folosită drept argument împotriva înscrierilor din cartea funciară, fiind cu totul aplicabile considerentele expuse la punctul 1.1 din considerentele de față, privind sistemul de carte funciară aplicabil zonei în cauză și principiilor care guvernează cartea funciară.
2. În ceea ce privește recursul declarat de recurenții pârâți Motoașcă I. și Motoașcă B., tribunalul reține că nu este întemeiat, pentru considerentele care succed.
2.1 Primul motiv invocat de recurenți constă în ignorarea e către prima instanță a autorității de lucru judecat de care beneficiază sentința civilă nr. 4561/17.05.2005 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr. 4000/2005 irevocabilă prin respingerea recursului, prin decizia nr. 221/R/03.04.2006 pronunțată de Curtea de Apel B..
Conform art. 1201 C.civ. din 1864, pentru a exista autoritate de lucru judecat, este necesară existența unei triple identități de părți, obiect și cauză între cauza anterior judecată în mod irevocabil și cauza aflată pendinte față de care se invocă acest efect al hotărârii judecătorești.
Analizând această triplă identitate, se reține faptul că între cele două cauze nu există identitatea menționată.
Astfel, în ceea ce privește părțile din cele două litigii, se remarcă faptul că reclamantul este același, însă în cadrul dosarului nr.4000/2005, calitatea de pârât a avut-o numai recurentul C. M., recurenții pârâți Motoașcă I. și B. lipsind, așa încât hotărârea pronunțată le era opozabilă numai ca fapt juridic și, în orice caz, numai cu privire la situația de fapt și de drept stabilită cu privire la recurentul C. M..
Altfel spus, prin sentința pronunțată în dosarul menționat, mai sus identificată, nu a fost analizată situația de fapt și de drept în contradictoriu cu recurenții Motoașcă, aceștia nefiind parte în acel dosar.
Pe cale de consecință, în primul rând, aceștia nu au nici un interes în invocarea autorităiții de lucru judecat, singurul îndreptățit fiind, eventual, recurentul C. M. care nu a procedat în acest sens.
Mai mult decât atât, deși analiza celorlalte condiții ale autorității de lucrujudecat nu s-ar impune, dată fiind lipsa identității de parte în cele două dosare în raport cu recurenții Motoașcă I. și Motoașcă B., se reține că nu este întrunită nici identitate de obiect și cauză.
Obiectul dosarului civil nr. 4000/2005 l-a reprezentat obligație de a face, respectiv de demolare de către recurentul pârât C. M. a construcțiilor amplasate fără autorizație de construire, cauza fiind reprezentată de art. 1075, 1079 C.civ. 1864, obiectul și cauza dosarului de față reprezentându-l grănițuire cu revendicarea suprafeței constatate a fi ocupată în plus, întemeiată pe dispoz. art. 480, 584 C.civ.
Raportat la obiectul și cauza dosarului de față, se remarcă faptul că obligația de a face, respectiv de demolare a construcțiilor realizate pe terenul aparținând intimatului reclamant, decedat pe parcursul soluționării cauzei, reprezintă numai o consecință a valorificării de către acesta a atributelor dreptului său de proprietate, pe calea acțiunii în revendicare, imprescriptibilă extinctiv.
2.2. În ceea ce privește lipsa de rol activ a primei instanțe, tribunalul reține, pe de o parte, faptul că aceasta nu poate reprezenta motiv de recurs, mai ales în condițiile în care recurenții pârâți au beneficiat de asistență juridică calificată, iar pe de altă parte, față de considerentele mai sus expuse la pct. 2.1. nu exista nicio rațiune pentru care prima instanță să invoce această excepoție, fiind în mod evident neîntemeiată.
2.3. Relativ la prescripția executării sentinței civile nr. 4561/17.05.2005, irevocabilă prin respingerea recursului, prin decizia civilă nr. 221/R/03.04.2006 pronunțată de Curtea de Apel B., se reține că acest motiv nu este întemeiat, având în vedere obiectul cauzei de față.
Astfel, din moment ce în cadrul litigiului de față, nu s-a solicitat și nici nu s-a intenționat punerea în executare a sentinței civile amintite, invocarea acestei excepții este străină de obiectul cauzei, cum corect s-au apărat intimații V. L.-S. și I. M..
Numai în ipoteza în care s-ar fi încercat o executare a acelei sentințe de către intimații reclamanți, atunci pe calea contestației la executare, recurenții interesați, parte în dosarul menționat, conform celor expuse anterior, ar fi putut invoca această excepție ca și motiv de contestație, ceea ce nu e cazul în speța de față.
În cadrul dosarului de față, intimații reclamanți au înțeles să se folosească de efectul pozitiv al lucrului judecat, iar nu cel negativ. Astfel, sub imperiul reglementării anterioare a C.p.civ. din 1865, aspect reluat de altfel, în mod expres de legiuitorul din N.C.p.civ., doctrina de specialitate și practica judiciară relevante, cvasiunanime, au admis utilizarea acestui efect pozitiv, în cadrul unui alt proces exercitat în cadrul termenului de prescripție extinctivă, raportat la dispoz. art.405 al. 3 C.p.civ. din 1865, prin care se prevedea că prin împlinirea termenului de prescripție, hotărârea își pierde puterea executorie, iar nu și autoritatea de lucru judecat, respectiv puterea de lucru judecat, după caz.
3. În ceea ce privește recursul declarat de recurenții pârâți C. M. și C. V., tribunalul reține netemeinicia lui, față de considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Principala critică a recurenților pârâți constă în nelegalitatea și netemeinicia raportului de expertiză tehnică specialitatea topografie întocmită de către expertul tehnic judiciar P. S., ca urmare a refuzului repetat al OCPI B. de avizare a acestei lucrări, în final declarată admisă, conform procesului-verbal de recepție nr. 1886/2015 (f.221 vol. III dosar de fond).
Din analiza declarației de recurs, se reține că recurenții pârâți nu au invocat în concret care sunt motivele de nelegalitate a acestui raport de expertiză, respectiv de netemeinicie a sa, contestarea lucrării de specialitate având, așadar, un caracter pur formal. Or, în aceste condiții, se reține că simplul dubiu al părții privind corectitudinea întocmirii lucrării de specialitate nu este de natură a produce consecințe juridice, aceasta având obligația de a indica și motiva, în fapt și în drept, punctual, orice nemulțumire a sa, obligație neîndeplinită.
În ceea ce privește refuzul OCPI B. de a aviza lucrarea tehnică de specialitate menționată, se reține că nu prezintă relevanță juridică, în condițiile în care această instituție a declarat-o admisă, în aceste condiții, prezumându-se că raportul de expertiză a fost întocmit conform normelor legale obligatorii în materie de carte funciară.
Aprecierea recurenților că prin viza dată de OCPI B. s-a trecut „în tărâmul legii penale și a încălcării legii penale” sunt simple speculații, nesusținute de un minim de indicii rezonabile care, oricum, nu pot forma obiect al analizei în cadrul procesual de față, existând alte căi legale în acest sens.
Totodată, aprecierea lucrării ca fiind un „dezastru real și care prevede demarcații de teren prin interiorul unor construcții în baza unor planuri făcute după ureche” nu are nicio bază factuală și legală de natură a crea suspiciuni cu privire la justețea sa, partea neindicând care sunt considerentele pentru care această lucrare este atât de greșită.
Mai mult decât atât, se observă faptul că recurenții pârâți se află într-o evidentă eroare cu privire la accepțiunea legală a grănițuirii.
Astfel, linia de graniță dintre două fonduri învecinate nu trebuie să se traseze în funcție de construcțiile existente pe acestea, ci ordinea este exact inversă, și anume, în momentul edificării lor de către fiecare proprietar în parte, trebuie să se țină seama de granița corectă dintre proprietăți.
P. urmare, critica recurenților în sensul că demarcațiile din teren sunt realizate prin interiorul unor construcții sunt absolut neîntemeiate.
Totodată, din analiza obiecțiunilor formulate de recurenții pârâți C. la raportul de expertiză în fața primei instanțe (f.226 vol. I), rezultă că, în mod similar declarației de recurs, nu au indicat în concret în ce constă așa numita incorectitudine a raportului de expertiză, prezentând numai simple supoziții cu privire la documentația avută în vedere de către expert la întocmirea lucrării.
Cu toate acestea, din analiza încheierii de ședință de la termenul din data de 23.05.2013 (f.21 vol. II), rezultă că instanța de fond a încuviințat obiecțiunea formulată de această parte la lucrarea de expertiză, la fila 37 din același volum, fiind atașat răspunsul expertului la aceasta.
În aceste condiții, se reține că reiterarea acelorași obiecțiuni de către partea menționată, în mod corect, a fost respinsă de prima instanță, conform încheierii de ședință de la termenul din data de 20.03.2014 (f.74 dosar fond, vol. II), aceasta fiind lămurită, neexistând motive întemeiate pentru întocmirea unei contraexpertize, în condițiile art. 212 C.p.civ.
În acest sens, tribunalul are în vedere efectul pozitiv al lucrului judecat din dosarul nr. 4000/2005, în cadrul căruia s-a stabilit irevocabil faptul că recurentul pârât a edificat trei construcții cu caracter provizoriu, respectiv coteț, șopron și garaj, ocupând o suprafață de 45-46 mp din terenul proprietatea reclamantului, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul tehnic F. G..
P. urmare, câtă vreme concluziile expertului desemnat în cauza de față au fost similare celor prezentate de expertul tehnic judiciar desemnat în dosarul sus menționat, cu privire la aceeași situație de fapt, ce nu a comportat modificări, se reține că nu poate fi ignorat efectul pozitiv al lucrului judecat menționat, concluzia fiind certă în sensul că recurenții pârâți au încălcat linia de graniță, edificând anexele și garajul menționat pe terenul proprietatea intimaților reclamanți, încălcând proprietatea acestora, impunându-se stabilirea liniei de graniță conform concluziilor raportului de expertiză, cu repunerea părților în situația anterioară.
Raportat la aceste considerente, se apreciază că efectuarea unui nou raport de expertiză ar conduce la o prelungire nejustificată a judecății cauzei de față, părțile care au pierdut procesul având interesul reiterării acelorași aspecte în speranța obținerii unei soluții favorabile.
În concluzie, pentru considerentele expuse, față de dispoz. art. 312 al. 1 C.p.civ., tribunalul va respinge ca neîntemeiate recursurile declarate de recurenții S. R., prin MFP, prin DGRFP B., C. M. și C. V., precum și Motoașcă I. și Motoașcă B. împotriva sentinței civile nr._ din data de 08.12.2015 pronunțată de Judecătoria B., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiate recursurile declarate de recurenții S. R., prin MFP, prin DGRFP B., C. M. și C. V., precum și Motoașcă I. și Motoașcă B. împotriva sentinței civile nr._ din data de 08.12.2015 pronunțată de Judecătoria B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședința publică, azi, 12.05.2016.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. L. D. O. P. A. B.
Grefier,
C. O.
Red.IL/tehnored. CO/27.05.2016- 2ex.
Jud.fond I.V.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 851/2016. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 862/2016. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
