Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 887/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 887/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 887/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ /5015 Decizia civilă nr. 887/. camerei de consiliu din 02.07.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – P. M.
Judecător – R. C.
Grefier – M. D.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului formulat de către apelanta C. Națională de A. și D. Naționale din România SA – Direcția Regională de D. și Poduri B. împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ la data de 08.04.2015.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se constată lipsa părților.
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26.06.2015, încheierea acestui tribunal făcând parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Prin încheierea de ședință pronunțată în Camera de Consiliu la data de 08.04.2015 în dosarul civil nr._ de către Judecătoria B. s-a respins cererea de învestire cu formulă executorie formulată de petenta C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA S.A. – DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI B. privind învestirea cu formulă executorie a procesului – verbal de constatare a contravenției . nr._/12.06.2012.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub numărul_ /.2015, petenta C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA S.A- prin Direcția Regională de D. și Poduri B., prin rep. legal a solicitat investirea cu formulă executorie a titlului reprezentat de Procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/12.06.2012.
La cerere au fost anexate înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei conform art.10 al.1 lit. a din OUG 80/2013.
Potrivit art. 640 indice 1 al.1 și 3 NCPC „titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie”, sens în care „instanța va verifica dacă înscrisul întrunește toate condițiile de formă cerute de lege pentru a fi titlu executoriu, precum și alte cerințe în cazurile anume prevăzute de lege”.
În cauză s-a solicitat investirea cu formulă executorie a Procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/12.06.2012 considerând că în baza acestuia se deține o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În considerarea deciziei nr.6/25 03 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor încheiate de către petenta C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA S.A- prin Direcția Regională de D. și Poduri B., prin rep. legal în format electronic și nu în forma scrisă pe suport de hârtie, care să conțină semnătura olografă a agentului constatator, nu sunt acte care să producă efectele juridice prevăzute de lege, instanța constată că înscrisul prezentat în speță spre investire cu formulă executorie, reprezentând o copie a actului încheiat în formă electronică este un asemenea act, care nu a fost întocmit în forma scrisă edictată de lege, respectiv de art. 16 și 17 din O.G. nr.2/2001, cu elementele de formă prescrise de lege ca obligatorii și esențiale, pentru a fi de natură să aibă caracterul de titlu executoriu recunoscut în înțelesul art. 37 din O.G. nr.2/2001.
Așadar, instanța a reținut incidența art. 655 al.5 pct. 2 NCPC, în conformitate cu care înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu astfel încât poate respinge cererea de încuviințare a executării silite
Împotriva acestei soluții a declarat apel petenta C. Națională de A. și D. Naționale din România prin Direcția Regională de D. și Poduri B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând schimbarea acesteia și admiterea cererii de învestirea cu formulă executorie.
În motivarea cererii de apel, apelanta a arătat că față de reținerea instanței de fond, relativ la verificarea înscrisului în original, Procesul verbal de constatare a contravenției a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și HG 1259/2001 de către agentul constatator al apelantei, conform certificatului emis de Certsign SA – furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.
Mai arată apelanta că Decizia nr. 6/2015 emisă de ICCJ nu a fost publicată în Monitorul Oficial, astfel că își va produce efectele după publicarea în Monitorul Oficial.
În drept, apelanta a invocat dispozițiile art. 466, OG 15/2002, Legea 455/2001, HG 1259/2001.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând hotărârea atacată, raportat la actele și lucrările dosarului, la motivele invocate și la dispozițiile legale incidente în speță, instanța de apel reține următoarele:
Prin decizia nr. 6/2015, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului, statuând că: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și alin. (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator”.
Înaintea declarării căii de atac, în M. Of. nr. 199 din 25 martie 2015 a fost publicată decizia ICCJ nr. 6/2015, astfel încât dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării, conform art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă.
Înalta Curte a reținut că aplicarea Legii nr. 455/2001 și a Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.259/2001, este incompatibilă cu procedura contravențională, reglementata de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 – legea specială – care se completează cu Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 – dreptul comun în materie contravențională.
Semnătura electronică nu se poate atașa decât unui înscris în formă electronică. Ca atare, ea nu poate fi aplicată pe un înscris aflat pe suport hârtie.
Actul stocat pe suport informatic, având semnătura electronică a autorului său, beneficiază de prezumția de validitate, prevăzută de art. 283 din Codul de procedura civilă, care impune doar condiția existenței „unor garanții suficient de serioase” de credibilitate a documentului și care funcționează, atunci când înscrierea este efectuată de un profesionist, doar „în favoarea terților”, iar nu împotriva lor.
Procesele-verbale contravenționale emise în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 sunt generate și semnate electronic, fiind transmise contravenienților nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport hârtie, prin intermediul serviciilor poștale. Unui astfel de proces-verbal nu i se poate asocia o semnătura electronică extinsă.
Având în vedere forma de emitere și de comunicare a procesului-verbal, semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie.
În caz contrar, actul nu poate beneficia de prezumția de autenticitate care, de regulă, este specifică actelor administrative emise cu respectarea condițiilor procedurale de formă.
Prin utilizarea argumentelor de interpretare logică și sistematică a prevederilor din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și a celor cuprinse în Legea nr. 455/2001, ICCJ a statuat că voința legiuitorului a fost aceea ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională să fie comunicat persoanei sancționate pe suport hârtie. În aceste condiții, exista o incompatibilitate logică și juridică între suportul pe care actul scris este comunicat persoanei sancționate și semnătura electronică extinsă, pretins a fi aplicată pe acel act pentru asigurarea autenticității sale.
Este adevărat că semnătura electronică extinsă atașata unui înscris în format electronic pentru care forma scrisă este cerută de lege ad validitatem îndeplinește aceeași funcție, întocmai semnăturii olografe pe înscrisul imprimat pe suport hârtie și, în plus, aduce garanții suplimentare, de unicitate, identitate, securitate, integritate, neputând fi repudiată de autorul său, însă aceste funcții nu sunt recunoscute decât atunci când înscrisul căruia i se atașează este transmis și primit de către destinatarul comunicării tot în format electronic.
Susținerea apelantei în sensul că această decizie în interesul legii nu putea fi aplicată de instanța de fond decât după publicarea în Monitorul Oficial este eronată deoarece prin pronunțarea unui recurs în interesul legii se urmărește asigurarea interpretării și aplicării unitare a legii de către toate instanțele judecătorești, astfel că era posibil ca prima instanță să fi adoptat aceeași soluție și înainte de pronunțarea ÎCCJ.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.517 al.2 și 4 C.pr. civ., decizia se pronunță numai în interesul legii și nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este însă obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei.
Decizia în interesul legii ce a fost pronunțată vizează caracterul nul absolut al proceselor verbale de contravenție emise în format electronic în baza OG nr.15/2002, indiferent de data emiterii acestora, respectiv anterior sau ulterior deciziei. Textele legale enunțate anterior nu pot conduce la nicio concluzie contrară, instanțele de judecată fiind obligate de la data publicării deciziei la constatarea acestui caracter, doar hotărârea instanței fiind ulterioară deciziei, nu și procesul-verbal de contravenție.
Având în vedere toate aceste argumente, tribunalul apreciază ca prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, astfel încât în temeiul art. 480 C.pr. civ. va respinge apelul declarat de apelantă și va păstra încheierea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta petentă C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA S.A. – DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI B., cu sediul în municipiul B., .. 13, ., județul B., împotriva încheierii din 08.04.2015, pronunță de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 02.07.2015.
Președinte, Judecător,
P. M. R. C.
Grefier,
M. D.
Red. P.M./03.07.2015
Tehnored. M.D./03.07.2015
3 ex.
Judecător fond L. S.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 332/2015. Tribunalul BRAŞOV | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 883/2015.... → |
|---|
