Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 46/2016. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 46/2016 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 46/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2016:004._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 46/. Camerei de Consiliu din data de 14 ianuarie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. F. - judecător
JUDECĂTOR: L. S. P.
GREFIER: C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către apelanta creditoare S. S.A.R.L. împotriva încheierii pronunțate la data de 16.11.2015 în dosarul nr._/19//2015 al Judecătoriei B., având ca obiect învestire cu formulă executorie.
La apelul nominal, făcut în ședința camerei de consiliu, se constată lipsa apelantei creditoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată că apelanta a solicitat ca judecarea cauzei să se realizeze și în lipsă.
De asemenea, instanța constată că, atașat cererii de apel, au fost depuse înscrisuri în probațiune.
În urma deliberării, în conformitate cu dispozițiile art. 478 alin. 2 și art. 479 alin. 2 Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art. 255 alin. 1 și art. 258 alin. 1 din același act normativ, instanța admite, pentru apelanta creditoare, proba cu înscrisurile atașate cererii de apel, cu excepția actelor normative depuse în copie.
Instanța, conform art. 482 coroborat cu art. 244 Cod procedură civilă, declară terminată cercetarea procesului și, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra apelului dedus judecății.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin încheierea pronunțată la data de 16.11.2015 în dosarul nr._/19//2015 al Judecătoriei B. a fost respinsă cererea de învestire cu formulă executorie formulată de petenta S. S..
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut în esență că la data încheierii contractului era în vigoare Legea nr. 289/2004, în cuprinsul acesteia și al Ordinului nr._ al B.N.R., prin care s-au aprobat normele metodologice de aplicare a legii, nefiind prevăzută calitatea de titlu executoriu a unor contracte încheiate în temeiul său. Legea 289/2004 a fost abrogată prin O.G. nr. 50/2010.
A mai reținut că prevederile art. 45 din O.G. nr. 28/2006 nu sunt aplicabile contractului întrucât acesta a fost încheiat în temeiul Legii nr. 289/2004, precum și că, la momentul încheierii contractului, creditoarea nu era organizată potrivit prevederilor O.G. nr. 28/2006 ca instituție financiară nebancară, denumirea acesteia fiind S.C. Credisson International S.R.L. or, potrivit art. 6, denumirea unei entități care poate desfășura activitate de creditare, în condițiile acestei ordonanțe, va include sintagma „instituție financiară nebancară” sau abrevierea „IFN”.
În aceste condiții, instanța a constatat că a fost învestită cu încuviințarea unui contract ce nu reprezintă titlu executoriu, motiv pentru care urmează a respins cererea de învestire cu formulă executorie.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea.
În dezvoltarea motivelor de apel, aceasta a arătat în esență că prima instanță a reținut în mod greșit că prima instanță a reținut în mod greșit că societatea care a cesionat creanța nu ar avea în obiectul său de activitate și activitatea de creditare, întrucât nu cuprindea în denumirea sa prescurtarea IFN, fără a efectua nici un demers în vederea verificării acestui aspect, în condițiile în care elementele de identificare ale societății au rămas aceleași, respectiv numărul de ordine din registrul comerțului, codul unic de identificare, reprezentanții legali și numărul de aviz B.N.R.
A mai arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că nu sunt aplicabile prevederile art. 45 din O.U.G. nr. 28/2006, în opinia sa contractul de credit având calitatea de titlu executoriu.
În acest sens, a arătat că caracterul executoriu nu vizează dreptul, ci este un atribut atașat înscrisului constatator al dreptului de creanță, în condițiile reglementate de lege, precum și că, potrivit art. 56 din Legea nr. 58/1998, Contractele de credit bancar, precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării creditului bancar, constituie titluri executorii, fiind astfel incidente prevederile art. 638 C.pr.civ.
A arătat de asemenea că, potrivit art. 640 ind. 1 C.pr.civ., Titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie, această dispoziție legală reintroducând cerința învestiri cu formulă executorie cu privire la anumite înscrisuri, care confirmă existența creanței și îndeplinesc condițiile legii pentru a fi puse în executare silită.
În același sens, a arătat că titlul executoriu nu poate fi pus în executare fără formalitatea învestirii, iar art. XI din Legea nr. 138/2014 prevede că hotărârile arbitrale sau ale altor organe cu atribuții jurisdicționale, cu excepția hotărârilor judecătorești, precum și alte înscrisuri pronunțate sau, după caz, întocmite înainte de . acestei legi, pot fi puse în executare silită numai dacă au fost învestite cu formula executorie prevăzută de Codul de procedură civilă.
Apelanta a mai arătat că aceste prevederi legale trebuie interpretate în mod corelativ cu cele ale art. 622 alin. 2 și art. 25 alin. 1 C.pr.civ., și de asemenea a făcut referire la procedura încuviințării executării silite prin prisma Deciziei nr. 348/2014 a Curții Constituționale.
În continuare, a arătat că reglementarea referitoare la învestirea cu formulă executorie nu se aplică hotărârilor judecătorești, iar potrivit art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006, contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii, din această dispoziție legală rezultând că caracterul executoriu este asociat cu creanța, iar nu cu înscrisul constatator al acesteia.
Apelanta s-a mai referit și la considerentele Deciziei nr. 3/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și la art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, arătând că obligarea unei persoane la parcurgerea unei proceduri judiciare, în condițiile în care este titulara unui drept de creanță constatat printr-un titlu executoriu aduce atingere dreptului la un proces echitabil.
În final, apelanta a arătat că, în condițiile în care instanța nu se consideră lămurită, solicită introducerea în cauză a cedentului Credit Europe Bank.
Apelul a fost legal timbrat.
Analizând încheierea Judecătoriei B. în raport cu probele dosarului și cu motivele de apel, Tribunalul constată că acesta este neîntemeiat.
În prealabil, instanța reține că, pentru adoptarea soluției de respingere a cererii, Judecătoria B. a avut în vedere două argumente, respectiv lipsa caracterului de titlu executoriu a contractului prezentat, iar în al doilea rând faptul că, la data încheierii actului, creditoarea nu era organizată ca instituție financiară nebancară.
În consecință, motivele de apel formulate de parte trebuie să se limiteze la considerentele pentru care instanța de fond a respins cererea, orice alte aspecte, cum sunt cele referitoare la încuviințarea executării silite sau la punerea în executare a titlurilor executorii, altele decât hotărârile judecătorești, fiind străine de natura cauzei, iar hotărârile judecătorești nu pot fi criticate decât pentru aspectele reținute în considerentele acestora, care au condus la adoptarea hotărârii, iar nu și pentru motive la care aceste hotărâri nu se referă.
În ceea ce privește lipsa caracterului executoriu al contractului de credit încheiat între creditoarea inițială și debitorul D. A., Tribunalul constată că instanța de fond a reținut în mod corect că acestui act îi lipsește caracterul de titlu executoriu.
În acest sens, se reține că actul a fost încheiat în anul 2005, deci sub imperiul Legii nr. 289 din 24 iunie 2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, iar acest act normativ nu prevedea caracterul de titlu executoriu al contractelor de credit.
Acest caracter a fost recunoscut prin O.G. nr. 28/2006, care, la art. 45 alin. 1, prevedea că Contractele de credit, în înțelesul art. 7 alin. (1), precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării creditului, constituie titluri executorii.
Potrivit principiului constituțional prevăzut la art. 15 alin. 2 din legea fundamentală, legea dispune numai pentru viitor, așa încât . actului normativ amintit nu are nici un efect asupra actelor juridice încheiate anterior acestui moment.
P. urmare, în condițiile în care, la data încheierii contractului de credit, legea nu prevede caracterul de titlu executoriu al acestui contract, acesta fiind introdus ulterior, rezultă că actul a cărui învestire cu formulă executorie se solicită nu îndeplinește condițiile pentru a reprezenta titlu executoriu în înțelesul legii.
Tribunalul urmează a înlătura critica apelantei referitoare la incidența art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006, având în vedere că și acest act normativ a intrat în vigoare ulterior încheierii contractului de credit în speță, și deci nu poate retroactiva.
Este de asemenea neîntemeiată susținerea apelantei bazată pe art. 56 din Legea nr. 58/1998 (în forma inițială), având în vedere că acest text de lege se referă exclusiv la contractele de credit bancar, iar nu și la cele încheiate de instituțiile financiare nebancare.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de respingere a cererii, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut în mod greșit împrejurarea că, la momentul încheierii contractului, creditoarea nu era organizată potrivit prevederilor O.G. nr. 28/2006 ca instituție financiară nebancară, deoarece nici acest act normativ nu era în vigoare la data încheierii contractului de credit, respectiv în anul 2005.
Totuși, acest aspect nu este de natură a conduce la schimbarea soluției de respingere a cererii, motivul referitor la lipsa caracterului de titlu executoriu al contractului de credit fiind suficient.
În fine, în ceea ce privește cererea apelantei de introducere în cauză a cesionarului creanței, Tribunalul reține că acesta este inadmisibil prin prisma prevederilor art. 478 alin. 1-3 C.pr.civ., constituind o cerere nouă în apel.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul urmează a respinge apelul declarat de creditoarea S. S.A.R.L. împotriva încheierii pronunțate la data de 16.11.2015 în dosarul nr._/19//2015 al Judecătoriei B., care va fi păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de creditoarea S. S.A.R.L. împotriva încheierii pronunțate la data de 16.11.2015 în dosarul nr._/19//2015 al Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică azi, 14 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. F. L. S. P.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. CF/19.01.2016
Tehnored. CND/20.01.2016
Ex. 3
Jud fond – A. D.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 47/2016.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 213/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
