Contestaţie la executare. Decizia nr. 213/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 213/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 213/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 213/R/2015
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. R.
Judecător A. I.
Judecător M. I. B.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul contestator D. A. în contradictoriu cu intimata B. T. SA, S. B., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 1314/10.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 07.04.2015, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 15.04.2015 și, ulterior pentru această dată, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 1314/10.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._ s-a respins contestația la executare formulată de contestator D. A. în contradictoriu cu intimata B. T. S.A., S. B..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Împotriva contestatorului D. A., intimata B. T. SA, S. B. a pornit executarea silită în baza contractului de credit 258/2006, deschizând dosarul execuțional 266/2010. În acest dosar, la data de 15.09.2010, debitorul a dat un angajament de plată în sensul că va achita integral creditul, fiind cerută sistarea popririi. (fila 16).
Plata creditului nu s-a efectuat, iar în 17.12.2012 a fost încuviințată executarea silită la cererea BANCII T. SA, S. B. pentru creanța din contract de credit 258/2006. S-a deschis dosarul execuțional nr. 842/2012 B. FILOFIE, față de care debitorul invocă perimarea executării silite.
Conform art. 389 alin. 1 C.pr.civ. 1865 „Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei”.
S-a constatat că în dosarul execuțional nr. 266/2010 a operat perimarea, însă dreptul creditorului de a obține executarea silită nu s-a anihilat. Fiind înăuntrul termenului de prescripție prevăzut de lege, el poate porni o nouă executare.
În speță, creditoarea beneficiază de recunoașterea datoriei la data de 15.09.2010, când s-a întrerupt cursul prescripției. De la această dată a curs împotriva debitorului un nou termen în care creditoarea își poate fructifica dreptul său de a recupera creanța, Astfel aceasta a deschis o nouă executare într-un alt dosar, dosarul execuțional nr. 842/2012 B. FILOFIE.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul D. A., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate iar pe fond, admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, contestatorul arată că, prin contestația la executare a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu creditoarea B. T. S.A. S. B., să anuleze titlul executoriu nr. 258/17.05.2006 și toate actele de executare silită din dosarul de executare nr. 842/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Filofie L., să se constate perimarea actelor de executare din dosarul nr. 842/2012 și împlinirea termenului de prescripție al dreptului de a cere executarea silită.
În cadrul dezbaterilor judiciare s-a depus la dosarul cauzei de către B. Filofie L. dosarele de executare nr. 266/2010 și nr. 842/2012, ambele dosare privind titlul executoriu 2587/17.05.2006.
Din cuprinsul dosarului de executare nr. 842/2012 reiese lipsa stăruinței creditorului în desfășurarea executării silite. Cu toate acestea instanța de fond nu s-a pronunțat asupra celor solicitate, în sensul perimării actelor de executare din acest dosar. Instanța de fond a constatat că doar în primul dosar de executare nr. 266/2010 a operat perimarea, că față de recunoașterea datoriei sale din data de 15.09.2010 s-a întrerupt cursul prescripției și că s-a deschis un alt dosar execuțional înregistrat sub nr. 842/2012. Instanța de fond nu numai că nu s-a pronunțat asupra actelor de executare din dosarul de executare nr. 842/2012 (acte de executare pe care contestatorul le consideră perimate), dar nici măcar nu a făcut referire la acestea în considerentele sentinței civile atacate.
Față de actele din dosar arată că în dosarul execuțional al B. Filofie L. nr. 266/2010 și-a luat un angajament de plată la data de 15.09.2010, dată de la care nu s-au mai efectuat niciun act de executare, apreciind că executarea s-a perimat de drept.
La data de 03.12.2012 B. Filofie L. a solicitat Judecătoriei B. încuviințarea executării silite pentru același titlu executoriu 258/17.05.2006, in dosarul civil nr._/197/2012. P. Încheierea Ședinței Camerei de Consiliu din data de 17.12.2012 a Judecătoriei B. s-a respins cererea creditoarei B. T. prin intermediul B. Filofie de încuviințare a executării silite (în mod eronat reținându-se în considerente faptul că cererea s-a admis), motivându-se că dispozițiile art. 373 indice 1 alin. 2 C.pr. civ. prevăd că pentru un titlu executoriu instanța de executare încuviințează printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu executarea silită.
Ca urmare a acestei respingeri, în baza art. 389 indice 1 alin. 3 C.pr.civ., B. Filofie L. întocmește un alt dosar de executare înregistrat sub nr. 842/2012.
În dosarul de executare nr. 842/2012 creditoarea prin B. Filofie L. a efectuat o . acte executare iar după somația emisă la data de 11.02.2013 către contestator, următorul act de executare s-a efectuat la data de 15.04.2014, după 1 an și 2 luni. Deși în datele de 12.07.2013 și 13.09.1013 s-au efectuat adrese către CASJ B., recurentul susține că acestea nu sunt acte de executare.
Chiar și considerând că aceste adrese către CASJ B. sunt acte de executare, între data ultimei adrese, respectiv 13.09.2013 și următorul act de executare constând în adresa către contestator data de 05.04.2014, au trecut mai mult de 6 luni. P. urmare aceste acte de executare s-au perimat.
Data la care și-a luat angajamentul de plată este 15.09.2010 și este data de la care a început să curgă un nou termen de prescripție a dreptului de a cere executarea silită. Cum actele de executare efectuate s-au perimat, termenul de prescripție a executării silite s-a împlinit în data de 15.09.2013.
Chiar și presupunând că adresa către CASJ B. din 13.09.2013 ar fi întrerupt cursul prescripției, cum următorul act de executare s-a efectuat după mai mult de 6 luni, și acesta s-a perimat. Actele de executare efectuate ulterior nu mai au efecte, inclusiv adresa de înființare a popririi din data de 25.07.2014.
Din data de 15.09.2010 (data angajamentului de plată) și până la data când s-a emis adresa de înființare a popririi (25.07.2014) au trecut 3 ani și 10 luni, perioadă de timp în care actele de executare s-au perimat și, în consecință s-a împlinit termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită la data de 15.09.2013.
De asemenea, recurentul susține că aceste acte de executare întocmite de către B. Filofie L. nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a fi considerate acte de executare.
Potrivit art. 388 indice 1, alin. l C.pr.civ. din 1865, „pentru toate actele de executare pe care le efectuează, executorul judecătoresc este obligat să încheie procese verbale”. Aceste procese verbale trebuie să cuprindă anumite mențiuni expres prevăzute de textul de lege citat.
După cum se observă în cuprinsul dosarului de executare nr. 842/2012 există un singur proces-verbal încheiat la data de 21.12.2012 .Acest proces verbal cuprinde totalul cheltuielilor de executare silită care sunt în sarcina recurentului contestator. Acest proces-verbal este apreciat ca fiind nul deoarece s-a încheiat cu încălcarea condițiilor expres prevăzute de art. 388 indice 1, alin. 1 pct.7 C.pr.civ din 1865, care prevede că trebuie trecute în procesul-verbal măsurile luate de executor sau constatările acestuia. Cum lipsește mențiunea de la pct. 7, sancțiunea care intervine este nulitatea.
Potrivit art. 389 C.pr.civ. din 1865, dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare fără să fi urmat alte acte de executare, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
Potrivit art. 405 C.pr.civ. din 1865 dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.
P. întâmpinarea depusă la fila nr. 11 a dosarului, intimata creditoare B. T. – S. B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat iar după ce a enumerat actele efectuate în cele două dosare de executare silită, a susținut că nu a intervenit nici perimarea executării silite și nici prescripția dreptului de a solicita executarea silită.
Intimata a depus întâmpinarea cu nerespectarea termenului legal prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod proc. civ., fiind decăzută din dreptul de a mai propune probe și invoca excepții relative.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând sentința civilă în raport cu motivele de recurs și cu probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
P. cererea înregistrată la data de 10.06.2010 creditoarea B. T. a solicitat Corpului de Executori Bancari prin Executorul Bancar Filofie L. începerea executării silite împotriva debitorului D. A., în temeiul contractului de credit nr. 258/17.05.2006 încheiat între B. T. – S. B. și debitor, deschizându-se dosarul de executare nr. 266/2010 (f. 12 dos. fond).
P. Încheierea Camerei de Consiliu din data de 07.07.2010 în dosarul civil nr._/197/2010 (dos. ex. nr. 266/2010) al Judecătoriei B. s-a încuviințat executarea silită (f. 13 dos. fond).
La data de 15.09.2010 debitorul a semnat cu creditoarea un angajament de plată, angajându-se să achite creditul restant, penalizări, dobânzi și cheltuieli de judecată, în sumă de 200 lei, în fiecare dată de 15 ale lunii (f. 15 dos. fond).
Invocând perimarea executării silite demarate în dosarul execuțional nr. 266/2010, prin cererea înregistrată la data de 28.11.2012 creditoarea B. T. a solicitat B. Filofie L. începerea executării silite împotriva debitorului D. A., în temeiul aceluiași contract de credit, deschizându-se dosarul de executare nr. 842/2012 (f. 45 dos. fond). Executorul judecătoresc a formulat cerere de încuviințare a executării silite la Judecătoria B. la data de 03.12.2012 (f. 95).
P. Încheierea Camerei de Consiliu din data de 17.12.2012 în dosarul civil nr._/197/2012 (dos. ex. nr. 842/2012) al Judecătoriei B. s-a respins cererea creditoarei având ca obiect încuviințarea executării silite, reținându-se că, în cazul în care executarea se perimă, nu mai este necesară încuviințarea executării silite ci, în baza unei noi cereri de executare, se va proceda la emiterea somației. S-a mai argumentat că a fost deja încuviințată executarea silită privind părțile din cauză iar potrivit art. 373 ind. 1 alin. 2 Cod proc. civ., instanța de executare încuviințează executarea silită a obligației stabilită prin titlul executoriu printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu și că nu a intervenit niciunul din cazurile de încetare a executării silite prevăzute de art. 371 ind. 5 Cod proc. civ. (f. 92 dos. fond).
P. urmare, la data de 21.12.2012 în dos. ex. nr. 842/2012 s-a emis somația prevăzută de art. 387 Cod proc. civ. (f. 89 dos. fond).
Anterior emiterii acestei somații, la data de 29.11.2012 executorul judecătoresc a solicitat Direcției Fiscale B. relații cu privire la bunurile cu care figurează în evidențele instituției debitorul, răspunsul fiind emis la data de 03.12.2012 (f. 18 și 80 – 83, 97 dos. fond).
De asemenea, la data de 30.11.2012 executorul judecătoresc a solicitat Direcției Fiscale B. să blocheze eventuala înstrăinare a acestor bunuri către terți, până la soluționarea dosarului de executare silită (f. 98 dos. fond).
La data de 21.12.2012 executorul judecătoresc a emis procesul verbal prin care a stabilit cheltuielile de executare silită (f. 91 dos. fond).
În continuare, executorul judecătoresc a emis adrese de înființare a popririi la data de 11.01.2013 către B. T. și către ING BANK, prima înființând poprirea la data de 22.01.2013 iar cea de-a doua comunicând faptul că debitorul nu are conturi deschise la instituția bancară (f. 84 – 88 dos. fond).
Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. a emis răspunsuri la solicitările executorului judecătoresc la datele de 08.04.2013, 08.05.2013, 27.07.2013, 13.09.2013, 08.10.2013 și 05.04.2014 (f. 76, 75, 74, 73, 72, 71 dos. fond).
La data de 11.02.2013 executorul judecătoresc a emis o nouă somație către debitor în temeiul art. 387 Cod proc. civ., prin care a pus în vedere debitorului să achite debitul cuprins în titlul executoriu în termen de o zi de la primirea somației, iar în caz contrar să predea autoturismul proprietatea sa, menționându-se datele de identificare ale acestuia (f. 78 dos fond).
La data de 25.07.2014 executorul judecătoresc a înființat poprirea asupra veniturilor pe care debitorul le obține de la S.C. ARVATO SERVICES S.R.L., la aceeași dată fiind încunoștințat debitorul despre această măsură (f. 65 – 67 dos. fond).
Debitorul a invocat prin contestația la executare promovată, perimarea executării silite în dosarul execuțional nr. 842/2012 și împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a mai solicita executarea silită în temeiul contractului de credit.
Instanța de fond nu a analizat dacă a intervenit perimarea în dosarul de executare nr. 842/2012 ci s-a limitat la analizarea perimării executării silite în dosarul execuțional nr. 266/2010, (împrejurare ce nu fusese invocată în cauză iar părțile nu au contestat faptul că executarea silită în dos. ex. nr. 266/2010 s-a perimat), reținând eronat că s-a încuviințat noua cerere de executare silită în dosarul execuțional nr. 842/2012.
În speță, aceste incidente invocate în privința executării silite trebuie analizate prin raportare la natura actelor efectuate de executorul judecătoresc.
Potrivit dispozițiilor art. 389 alin. 1 C.pr.civ., „Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei”.
Procedura de executare silită, ca ultimă fază a procesului civil, se declanșează la cererea creditorului, fiind guvernată de principiul disponibilității, principiu ce conferă creditorului dreptul de alegere a formei de executare în vederea realizării dreptului recunoscut prin titlul executoriu. Creditorului îi aparține, așadar, inițiativa declanșării procedurii de executare silită și tot lui trebuie să îi revină obligația de diligență, de stăruință în executarea silită.
Aceasta interpretare reiese din dispozițiile legale ce reglementează desfășurarea procesului civil, executarea silită fiind ultima fază a procesului civil și una din formele de manifestare a acțiunii civile. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 1 C.pr.civ., „Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările”.
Odată începută activitatea de executare silită a creanței, creditorul trebuie să se implice în activitatea de executare, și nu să se limiteze la a depune periodic cereri de continuare a executării silite.
Actul de executare a fost definit în doctrină ca fiind orice operațiune juridică sau înscrisul care o constată, întocmit de executorul judecătoresc sau de organe sau persoane care îndeplinesc atribuții în acest sens, cărora legea le conferă consecințe juridice și prin care se urmărește realizarea activității de executare silită și se marchează o etapă în cadrul acestei proceduri.
Executorul judecătoresc nu poate ordona din oficiu efectuarea unei executarii silite – exceptandu-se, bineinteles, situatiile in care actele procedurale de executare silita se fac din oficiu –, acesta nu se poate substitui creditorului sau părților din executarea silită, nu poate efectua acte de executare decât dacă creditorul îi va cere. Actele de executare pe care executorul judecătoresc este obligat să le efectueze urmare a investirii cu o cerere de executare sunt acele acte procedurale prin care se marchează o etapă în cadrul procedurii execuționale, cum ar fi somația de plată, procesul-verbal de situație, procesele-verbale încheiate conform prevederilor art. 388 C. pr. civ., comunicarea inființării popririi, publicația de vânzare, îndreptarea unei erori materiale etc.
P. „act de executare” se înțelege orice operațiune juridică sau înscrisul care o constată, întocmit de către executorul judecătoresc sau de organe sau persoane care îndeplinesc atribuții în acest sens, carora lege le confera consecințe juridice și prin care se urmărește, în condițiile legii, realizarea activității de executare silită și se marchează o etapă în cadrul acestei proceduri.
De asemenea, potrivti art. 60 alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/2000, actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, iar cei vătămați prin actele de executare pot formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
În acest context, instanța apreciază că cererea de continuare a executării silite, formulată periodic de creditor, cu puțin înainte de împlinirea termenului de 6 luni, nu are caracter întreruptiv al cursului perimării de drept.
De asemenea, nici adresele executorului judecătoresc către C.A.S.J. B. sau către Direcția Fiscală B. (multe dintre acestea vizând mai mulți debitori diferiți din dosare de executare silită diferite) nu au caracterul unor acte de executare silită întrucât nu conțin măsuri ale executorului judecătoresc sau constatări ale acestuia în sensul executării silite, care ar putea vătăma părțile executării silite ori terții, ci sunt simple adrese prin care se solicită relații privind bunurile și veniturile debitorului necesare tocmai pentru efectuarea de către executorul judecătoresc a unor acte de urmărire sau de executare silită.
P. urmare, între data celei de-a doua somații emise în dosarul execuțional nr. 842/2012 – 11.02.2013, prin care debitorul a fost somat să predea autoturismul proprietatea sa (f. 78 dos. fond) și următorul act de executare – adresa de înființare a popririi din data de 25.07.2014 (f. 67 dos. fond), au trecut mai mult de 6 luni.
În aceste condiții, poprirea a fost înființată după expirarea termenului de 6 luni de la ultimul act de executare, astfel că la data emiterii adresei de înființare a popririi, executarea silită era deja perimată.
Sancțiunea procesuală ce intervine pentru lipsa de diligență a creditorului este perimarea executării silite, constând în desființarea tuturor actelor de executare îndeplinite în dosarul de executare.
În ceea ce privește faptul că executarea silită împotriva debitorului s-a continuat prin poprire (după intervenirea perimării), procedură care, potrivit art. 454 alin. 1 Cod proc. civ. se declanșează fără somație iar, potrivit art. 390 alin. 1 Cod proc. civ. dispozițiile art. 387 și 389 (privind perimarea) nu se aplică în cazurile când legea încuviințează executarea fără somație, instanța reține că, prin Decizia nr. 936/2006 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 390 alin. 1 Cod proc. civ. În motivarea acestei decizii, Curtea Constituțională a argumentat următoarele: „Cât privește susținerea potrivit căreia textul de lege criticat exceptează de la aplicarea sancțiunii perimării cazurile în care legea încuviințează executarea fără somație, consecința fiind imprescriptibilitatea executării silite, Curtea constată că și aceasta e neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 405 teza întâi din Codul de procedură civilă, „Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel."
Popirirea fiind înființată după expirarea termnului de 6 luni calculat de la ultimul act de executare, în speță nu se pune problema aplicabilității dispozițiilor art. 390 alin.1 Cod proc. civ., care presupuneau ca înființarea popririi să se realizeze înainte de împlinirea termenului de perimare, în condițiile în care executarea silită nu s-a declanșat exclusiv sub forma popririi. P. urmare, prevederile art. 390 alin. 1 Cod proc. civ. nu au incidență în cauză.
În consecință, angajamentul de plată asumat de debitor la data de 15.09.2010 reprezentând un act întrerupător al prescripției dreptului de a solicita executarea silită, raportat la prevederile art. 16 alin. 1 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 și ale art. 405/2 alin. 1 lit. a) Cod proc. civ., termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită de 3 ani, prevăzut de art. 405 alin. 1 Cod proc. civ. s-a împlinit la data de 15.09.2013.
P. urmare, în prezent, în condițiile în care executarea silită din dosarul execuțional nr. 842/2012 s-a perimat, creditoarea nu mai este în termenul de prescripție pentru a pune din nou în executare același titlu executoriu – contractul de credit nr. 258/17.05.2006.
Având în vedere aceste considerente, instanța va constata perimată executarea silită în dosarul de executare silită nr. 842/2012 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc Filofie L. și va constata împlinit termenul de prescripție a executării silite în dosarul de executare silită menționat.
Ca o consecință a acestor măsuri, se vor anula actele de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 842/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Filofie L..
Titlul executoriu reprezentând contractul de credit nr. 258/17.05.2006 încheiat de părți, nu poate fi însă anulat, nefiind invocate cauze de anulare ale acestuia, ci doar motive de desființare a actelor de executare silită. Perimarea și prescripția executării silite nu poate conduce și la anularea titlului executoriu reprezentat de un contract bancar, pretențiile contestatorului cu privire la acest petit urmând a fi respinse ca nefondate.
Raportat la aceste argumente, recursul declarat de recurentul contestator D. A. împotriva sentinței civile nr. 1314/10.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. va fi admis iar sentința civilă va fi modificată în parte, în sensul admiterii în parte a contestației la executare, potrivit celor de mai sus și potrivit dispozitivului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, raportat la prevederile art. 274 Cod proc. civ. și la soluția dată de instanța de recurs, intimata creditoare va fi obligată să plătească recurentului contestator suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în primă instanță reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței depuse la fila nr. 155 a dosarului.
De asemenea, potrivit art. 45 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 se va dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.500 lei în favoarea contestatorului, achitată de acesta în dosarul de fond și în recurs.
În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, va fi respinsă, motivat de faptul că taxa judiciară de timbru va fi restituită, după cum s-a arătat mai sus, iar recurentul nu a depus înscrisuri pentru a proba efectuarea altor cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul contestator D. A. împotriva sentinței civile nr. 1314/10.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul D. A. în contradictoriu cu intimata creditoare B. T. – S. B. și, în consecință:
Constată perimată executarea silită în dosarul de executare silită nr. 842/2012 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc Filofie L..
Constată împlinit termenul de prescripție a executării silite în dosarul de executare silită menționat.
Anulează actele de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 842/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Filofie L..
Respinge celelalte pretenții ale contestatorului.
Obligă intimata creditoare să plătească recurentului contestator suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în primă instanță.
Respinge cererea recurentului privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
Dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.500 lei în favoarea contestatorului, potrivit dispozițiilor art. 45 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.04.2015.
Președinte, C. M. R. | Judecător, A. I. | Judecător, M. I. B. |
Grefier, N. C. |
Redactat jud. CR/15.10.2015
Tehnored. NC/15.10.2015
Jud. fond M.A.
2 ex
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 46/2016.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 553/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
