Modificare măsuri privind copilul. Decizia nr. 31/2016. Tribunalul pentru minori şi familie BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 31/2016 pronunțată de Tribunalul pentru minori şi familie BRAŞOV la data de 16-02-2016 în dosarul nr. 31/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PENTRU MINORI ȘI FAMILIE B.
DECIZIA CIVILĂ NR.31 /A
Ședința publică din data de 16.02.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –A. I. – judecător
JUDECĂTOR – I. N. I.
GREFIER – E. L. Ș.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 15.02.2016, pentru când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de16.02.2016.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr.1726/21.12.2015, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr. _, s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta P. E. în contradictoriu cu pârâtul P. D..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit sentinței civile nr.1150/16.09.2015 pronunțată în dosarul nr._, menținută prin decizia civilă nr. 187/A/11.11.2015 (f. 19,20, 23-25) reclamanta a fost obligată să permită pârâtului păstrarea legăturilor personale cu fiica sa minoră P. Melesia, născută la data de 23.02.2015, prin luarea minorei la domiciliul său în zilele de marți și sâmbătă ale fiecărei săptămâni între orele 15 și 18.
Din sentința civilă nr. 1541/26.11.2015 pronunțată în dosarul nr._, reiese că cererea reclamantei pentru înapoierea minorei a rămas fără obiect, fiind însă stabilită locuința minorei la mamă. (f. 29)
Din aceste hotărâri reiese că între părți există dosarul nr._ având ca obiect divorț.
Din copia adeverinței medicale de la fila 16 reiese că minora P. Melisa a suferit de angină acută cu sindrom febril în luna septembrie 2015.
În drept, conform art. 996 alin.1 Cod procedură civilă, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. A.. 5 al aceluiași articol prevede că pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt, iar alin. 2 al aceluiași text de lege prevede că ordonanța este provizorie.
Din cuprinsul acestor dispoziții legale rezultă că admisibilitatea ordonanței președințiale presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor referitoare la aparența de drept, urgență, caracter vremelnic și neprejudecarea fondului.
În cauză, instanța a reținut că reclamanta solicită suspendarea dreptului la vizită al pârâtului întrucât acesta nu a respectat programul de vizită, refuzând să aducă minora înapoi la domiciliul mamei și nu respectă programul de somn și hrană al minorei, insistând să o ia chiar dacă este bolnavă sau dacă doarme. De asemenea, solicită schimbarea programului de vizită stabilit prin sentința civilă nr. 1150/16.09.2015, în sensul ca programul de vizitare al minorei să aibă loc la domiciliul mamei, întrucât minora este foarte mică, a suferit în ultimul timp mai multe afecțiuni respiratorii și în această perioadă a anului în care ne aflăm scoaterea sa din casă, la fiecare cerere a pârâtului îi pune în pericol sănătatea minorei.
În ceea ce privește condiția aparenței de drept a reclamantei, instanța a apreciat că aceasta este îndeplinită, fiind părinte îndreptățit să ceară schimbarea măsurilor luate în caz de încălcare a interesului minorului sau în caz de nerespectare a programului în mod abuziv.
De asemenea, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite și condițiile vremelniciei și neprejudecării fondului, aceasta durând până la soluționarea dosarului de divorț al părților, în care se vor stabili și măsurile cu privire la minoră.
În ceea ce privește condiția urgenței, care în cadrul ordonanței președințiale trebuie apreciată în raport cu situația existentă la momentul judecării, instanța a apreciat că aceasta nu este îndeplinită în cauză.
Astfel, în legătură cu primul petit al ordonanței președințiale, instanța a reținut că acesta nu îndeplinește condiția urgenței, chiar reclamanta, la solicitarea instanței, arătând că pârâtul a respectat programul de vizitare stabilit de către instanță, după acțiunea de înapoiere a minorei de către pârât, iar prin probele administrate în cauză reclamanta nu a dovedit nerespectarea de către pârât a programului de somn și hrană al minorei. După cum rezultă din practicaua sentinței civile nr. 1541/2015, la momentul judecării cauzei ce a format obiectul dosarului_, minora era înapoiată reclamantei de către pârât.
În ceea ce privește cererea de schimbare a programului de vizită stabilit prin sentința civilă nr. 1150/16.09.2015, în sensul ca programul de vizitare al minorei să aibă loc la domiciliul mamei, instanța a apreciat că nici în privința acestei cereri nu este îndeplinită condiția urgenței, la momentul pronunțării hotărârii nr.1150/16.09.2015 ținându-se seama de vârsta minorei, de necesitatea scoaterii din casă a minorei pentru a se respecta dreptul de păstrare al relațiilor părintești ale tatălui cu minora, aceste aspecte fiind tranșate prin această hotărâre judecătorească, care nu mai poate fi pusă în discuție.
De asemenea, instanța a apreciat că prin adeverința medicală de la fila 16 a dosarului, eliberată la data de 22.09.2015, deci existentă și în cursul celorlalte două litigii soluționate, reclamanta nu a făcut dovada intervenirii unei boli cronice a minorei care să presupună o atenție deosebită și permanentă din partea mamei și nici măcar a unor multiple afecțiuni respiratorii, după cum susține în cerere și care oricum sunt specifice anotimpurilor reci și se pot produce indiferent în grija cărui părinte se află minora, astfel că nici din acest punct de vedere nu există o urgență, nedovedindu-se punerea sănătății minorei în pericol de către tată.
Față de cele mai sus expuse, instanța a apreciat că cererea reclamantei nu îndeplinește una din condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale ce trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv a urgenței și în consecință a respins cererea de ordonanță președințială.
Reclamanta P. E. a declarat apel împotriva acestei sentințe și a solicitat schimbarea ei în totalitate, în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială.
În dezvoltarea motivelor de apel (filele 4-5 dosar) reclamanta arată, în esență, că motivele reținute de către instanța de fond sunt contradictorii, având în vedere că s-a reținut că ar fi îndeplinite două din condițiile pentru promovarea ordonanței președințiale, respectiv aparența de drept și neprejudecarea fondului cauzei, dar nu este îndeplinită condiția urgenței, care trebuie apreciată în raport cu situația existentă la momentul judecării cauzei. Astfel, aparența dreptului este dată de faptul că reclamanta este mama minorei și a dovedit că nu împiedică relațiile tatălui cu minora, iar cu privire la vremelnicie, durata măsurii trebuia dispusă până la soluționarea dosarului nr._ al Judecătoriei F.. Referitor la urgență, aceasta rezultă din faptul că minora este foarte mică și în anotimpul rece a suferit diverse afecțiuni respiratorii, iar pârâtul refuză să țină cont de prescripțiile medicale și insistă să scoată minora din locuința sa, indiferent de vreme sau de oră. În plus, în executarea sentinței anterioare, pârâtul a luat minora și a refuzat să o aducă înapoi la domiciliul mamei, chiar și la cererea organelor de poliție, fiind nevoie de formularea unei acțiuni în instanță. De asemenea, pârâtul nu respectă programul de somn și de hrană al minorei. Prin urmare, se încalcă și art.8 CEDO.
În drept s-au invocat dispozițiile art.466 și urm, art.480, art.996 și urm. Cod procedură civilă.
Intimatul-pârât P. D. nu a depus întâmpinare în cauză.
În instanța de apel nu s-au administrat probe noi.
Apelanta-reclamantă P. E., prin avocat, a formulat o notă scrisă, prin care arată că nu mai susține calea de atac, deoarece instanța a rămas în pronunțare în dosarul de divorț, astfel încât cererea de ordonanță președințială a rămas fără obiect ( fila 17 dosar).
Instanța de apel nu a putut considera această manifestare de voință ca fiind o cerere de renunțare la judecarea apelului, deoarece nu emana de la parte, iar avocatul nu a făcut dovada că ar avea o procură specială în acest sens, în raport cu dispozițiile art.406 alin.2 Cod procedură civilă. Totodată, nu s-a făcut dovada că ar exista deja o soluție cu privire la solicitarea reclamantei din cererea de ordonanță președințială, astfel încât instanța să constate că această cerere a rămas fără obiect.
Analizând sentința apelată în raport cu actele și lucrările dosarului și motivele de apel invocate, tribunalul specializat constată că apelul este nefondat pentru următoarele argumente:
Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantei există aparența de drept, va putea, conform dispozițiilor art. 997 alin. 1 Cod procedură civilă republicat, să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În speță, se constată că în mod corect instanța de fond a stabilit că în favoarea reclamantei există aparența de drept, în sensul că reclamanta este mama minorei și a dovedit că nu împiedică relațiile tatălui cu minora, măsura fiind vremelnică, respectiv pe o perioadă de timp determinată și neprejudecând fondul dreptului, care se va judeca în dosarul de divorț al părților nr._ al Judecătoriei F., în care se vor stabili și măsurile cu privire la minoră.
Referitor însă la condiția urgenței, aceasta nu este îndeplinită, deoarece reclamanta nu a făcut dovada că menținerea relațiilor personale ale tatălui cu fiica sa ar pune în pericol integritatea fizică sau psihică a copilului, prima instanță constatând în mod corect că afecțiunile respiratorii ale minorei, despre care face vorbire mama în cererea de chemare în judecată, sunt specifice anotimpurilor reci și se pot produce indiferent în grija cărui părinte se află minora.
Față de aceste considerente, tribunalul specializat, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge apelul formulat și va păstra sentința civilă ca fiind legală și temeinică.
În baza art.453 alin.1 Cod procedură civilă va lua act că intimatul-pârât P. D. nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă P. E., C.N.P._, împotriva sentinței civile nr.1726/21.12.2015, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr. _, pe care o păstrează.
Ia act că intimatul-pârât P. D. nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. I. I. N. I.
GREFIER
E. L. Ș.
Redactat, dact. I.N.I. 17.02.2016
Dact.ELS.17.02.2016/4EX
Jud. fond D. A.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 10/2016. Tribunalul... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 2/2016. Tribunalul pentru... → |
|---|
