Obligaţie de a face. Decizia nr. 537/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 537/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 537/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 537/R
Ședința publică din data de 11 aprilie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. L. - judecător
JUDECĂTOR: D. O. P.
JUDECĂTOR :C. F.
Grefier: C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta reclamantă H. M. în contradictoriu cu intimata pârâtă R. C. B., împotriva sentinței civile nr._/31.10.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic F. M., pentru intimata pârâtă, lipsă fiind recurenta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
La interpelarea instanței, reprezentantul convențional al intimatei pârâte arată că este de acord cu lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se prezenta recurenta reclamantă.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se prezenta recurenta reclamantă .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă recurenta reclamantă, personal și asistată de avocat B. S., lipsă fiind intimata pârâtă.
Reprezentanta convențională a recurentei reclamante depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială.
Întrebată fiind, reprezentanta convențională a recurentei reclamante arată că nu are alte chestiuni prealabile de invocat și nici probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile în cauză și acordă cuvântul recurentei reclamante, prin reprezentanta sa convențională, asupra cererii de recurs dedusă judecății.
Reprezentanta convențională a recurentei reclamante solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată. Arată că instanța de fond s-a pronunțat asupra acțiunii formulată de reclamantă, prin admiterea excepției autorității de lucru judecat, fără să țină cont că existau și alte doua petite ce au fost formulate prin precizarea de acțiune depusă la dosar pentru termenul din 12.04.2012. Așa fiind, solicită casarea în parte a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului ce formează obiectul prezentului dosar, constată următoarele:
P. sentința civilă nr._ din 31.10.2012, pronunțată de Judecătoria B., a fost admisă excepția autorității de lucru judecat cu privire la acțiunea formulată și precizată de reclamanta H. M. în contradictoriu cu pârâtul R. C. B., P. REP L. în dosarele conexate_ și_/197/2011 cu următoarele și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta H. M. în contradictoriu cu pârâtul R. C. B., P. REP L. în dosarele conexate_ și_/197/2011. Totodată, a disjuns cererea reconvențională formulată de pârâtă în contradictoriu cu reclamanta și acordarea unui nou termen în vederea judecării în data de 14-12-2012, termen pentru care se citează părțile.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria B. a reținut în drept, dispoz. art. 1201 C. Civ., scopul efectului negativ al lucrului judecat fiind dublu: atât irepetabilitatea judecății cu triplă identitate, cât și evitarea contradicțiilor dintre două hotărâri judecătorești.
A stabilitcă art. 1201 cod civil prevede condițiile care trebuie satisfăcute pentru a ne afla în prezența puterii lucrului judecat: identitatea de obiect, identitatea de cauză și identitatea de părți
P. acțiunea înregistrată în dosarele conexate_ și_/197/2011 reclamanta a solicitat să fie obligată pârâta să încheie un contract de închiriere pentru spațiul pe care îl deține reclamanta din anul 1981 situat în B., . fost canton C. -10, să constate că acest canton și-a pierdut caracterul unei locuințe de intervenție cum o cataloghează pârâta, încă din anul 1970 și, ca urmare, a încheierii acestui contract de închiriere să fie obligată pârâta să îi vândă reclamantei spațiul situat în B., . fost canton C. -10.
P. sentința civilă 6027/07-07-2006 pronunțată de Judecătoria B., instanța a respins cererea reclamantei prin care acesta solicita instanței să constate nulitatea contractului de închiriere 2918/06-06-2003 încheiat de reclamanta H. M. cu R. C. B., P. REP L., să constate nulitatea absolută a contractului de comodat 326/30-06-2003 încheiat de G. D. și R. C. B., P. REP L. pentru spațiul situat în B., . fost canton C. -10, să constate că locuința în litigiu nu este o locuință de intervenție, să constate valabil contractul de închiriere 1995/12-06-2001 ca urmare a tacitei relocațiuni, să oblige pârâta să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare pentru spațiul mai sus descris, iar în caz de refuz prezenta hotărâre să țină loc de contract de vânzare cumpărare.
S-a reținut că, în ambele cauze, au fost părți reclamanta H. M. și pârâta R. C. B., prin rep legal, iar obiectul cererii îl constituie pretenția formulată prin cerere și dreptul subiectiv invocat, chiar dacă modalitatea de formulare este diferită, fiind suficient ca, din cuprinsul acțiunilor, să rezulte același lucru.
În ambele acțiuni, scopul acțiunii îl constituie constatarea faptului că spațiul situat în B., . fost canton C. -10 nu este locuință de intervenție și încheierea contactului de vânzare cumpărare.
Cauza este fundamentul raportului juridic dedus judecății și îl constituie temeiul legal al acțiunii.
S-a reținut că restrângerea obiectului acțiunii de la întreg imobilul situat în B., . fost canton C. -10 la ½ din acest imobil nu schimbă obiectul cererii, iar motivele de fapt și de drept invocate de reclamantă sunt, în esență,aceleași în ambele acțiuni.
Totodată, Judecătoria a reținut că reclamanta recunoaște că s-a judecat timp de 16 ani pentru a putea cumpăra spațiul situat în B., . fost canton C. -10 și înțelege să reia procesele pentru că și-a diminuat pretențiile la jumătate de imobil, ceea ce în opinia sa reprezintă un alt obiect al acțiunii.
Instanța a constatat că, în acțiunile conexate_ și_/197/2011, cererea principală a reclamantei are aceleași părți, obiect și cauză cu cea soluționată prin sentința civilă 6027/07-07-2006 pronunțată de Judecătoria B., făcând aplicarea dispoz.art. 1201 C. civ. raportat la art. 166 C.pr. Civ.
Instanța a reținut că prin cererea reconvențională s-a solicitat instanței să dispună evacuarea reclamantei din spațiul situat în B., . fost canton C. -10, cerere în care se va analiza și solicitarea conexă a reclamantei de a fi obligată pârâta să încheie contract de închiriere asupra spațiului, dar fără a mai fi analizată și cererea de obligare a pârâtei să vândă acest spațiu reclamantei, față de admiterea excepției autorității de lucru judecat.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta H. M., prin care a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare
În motivarea recursului, recurenta reclamantă a arătat, în esență, că cererea introductivă de instanță s-a referit la mai multe petite, printre care și acela constând în obligarea pârâtei la încheierea unui contract se închiriere pentru spațiul pe care îl folosește din 1981 și până în prezent. A precizat că, prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la cel de-al doilea petit privind obligarea sa la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, așa încât, în aceste condiții, instanța nu putea să admită excepția și pentru primul petit, menționat anterior, înainte de a o pune în discuție, fiindu-i încălcat dreptul la apărare, în condițiile în care nu a fost informată și nu și-a spus punctul de vedere.
În drept, cererea de recurs nu a fost întemeiată.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei,
În apărare, intimatul nu a depus întâmpinare, aceasta fiind obligatorie conform art. 308 al. 2 C.p.civ.
În cauză, nu au fost depuse înscrisuri noi, conform art. 305 C.p.civ.
Analizând sentința recurată în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că cererea de recurs este fondată, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
P. cererea introductivă de instanță din dosarul_, recurenta reclamantă a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună „ eliberarea unui nou contract de închiriere urgent și posibilitatea de cumpărare valabilă la noul contract de închiriere”.
P. cererea precizatoare atașată la filele 57-59 din dosarul de fond, recurenta reclamantă a solicitat obligarea pârâtei la încheierea unui contract de închiriere pentru spațiul pe care îl deține din 1981 în imobilul din B., ., fost Canton C. dezafectat din 1970, precum și constatarea că locuința și-a pierdut caracterul de locuință de intervenție, iar ca urmare, obligarea pârâtei să îi vândă acest spațiu locativ.
În dosarul conex nr._/197/2011, recurenta reclamantă a formulat aceleași pretenții, respectiv obligarea pârâtei la încheierea unui contract de închiriere și la vânzarea imobilului.
În mod corect, instanța de fond a reținut că, între cele două dosare conexate și dosarul în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 6027 din 07.07.2006 de Judecătoria B., există autoritate de lucru judecat, în condițiile în care scopul acțiunii îl reprezintă constatarea faptului că spațiul în litigiu nu reprezintă o locuință de intervenție și încheierea contractului de vânzare cumpărare. P. urmare, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat pentru cele două petite, soluție care, de altfel, nu a fost recurată.
Singurul motiv de recurs invocat de recurentă constă în modul de soluționare al primului petit al cererii astfel cum a fost precizată, respectiv a primului petit din cererea ce face obiectul dosarului conex, constând în obligarea pârâtei la încheierea unui nou contract de închiriere, motiv pe care Tribunalul îl apreciază ca fiind întemeiat.
Astfel, se reține faptul că acest petit reprezintă un capăt de cerere principal care nu depinde de soluționarea celorlalte două petite și nici nu le influențează, dat fiind că, astfel cum s-a menționat, acestea nu mai pot face obiect al analizei, beneficiind de autoritate de lucru judecat .
Totodată, se reține că acest capăt de cerere nu a mai fost formulat anterior, nefiind cazul, de altfel, în condițiile în care, în momentul judecării dosarului nr._/2006, între părți, era încheiat un contract de închiriere valabil, astfel cum s-a reținut prin sentința civilă nr. 6027/07.07.2006.
P. urmare, constatând faptul că acest petit a fost formulat de către recurenta reclamantă pentru prima dată, conform celor menționate anterior și față de dispoz. art. 1201 C.civ., Tribunalul reține că se impunea analizarea acestuia, pe fond, neexistând tripla identitate de părți, obiect și cauză între dosarele conexate și dosarul_/2006 al Judecătoriei B., așa încât în mod eronat, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat.
În raport cu acest considerente și dat fiind că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului primului petit din cererea astfel cum a fost precizată, față de dispoz. art. 312 al. 5 C.p.civ., tribunalul va casa în parte sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare în limitele casării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă H. M. împotriva sentinței civile nr._ din 31.10.2012 pronunțată de Judecătoria B., pe care o casează în parte, în sensul că respinge excepția autorității de lucru judecat aferentă petitului unu din cererea astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată și trimite cauza spre rejudecare în limitele casării.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi, 11.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. L. D. O. P. C. F.
Grefier,
C. N.-D.
Red. IL/Tehnored. CND/10.05.2013-Ex. 2
Jud. fond – C. M.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 10/2013. Tribunalul BRAŞOV | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
