Pretenţii. Decizia nr. 393/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 393/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 393/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA Nr. 393/R/2013
Ședința publică din data de 15 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. - Judecător
JUDECĂTOR V. M.
JUDECĂTOR S. Ș. M.
Grefier C. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurenții pârâți Ș. E., Ș. C.-N. și Ș. M.-E., în contradictoriu cu intimata reclamantă G. R. și intimații pârâți S. ROMÂN P. M. FINANȚELOR P. P. DGFP B., prin reprezentant legal și M. B., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile numărul 7995/06.06.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil numărul_, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în prezenta cauză civilă au avut loc în ședința publică din data de 07 martie 2013, când părțile prezente au formulat concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
TRIBUNALUL,
P. sentința civilă nr. 7995/06.06.2012, Judecătoria B. a admis cererea, astfel cum a fost formulată de reclamanta G. R., în contradictoriu cu pârâții Ș. E., Ș. M.-E. și Ș. C.-N..
Au fost obligați pârâții în solidar să achite reclamantei suma de 3.050 Euro echivalent în lei la cursul BNR din data plății și suma de 2.350 lei, ce urmează a fi actualizată cu rata inflației între data scadenței (20.12.2006) și data plății efective.
Au fost obligați pârâții în solidar la plata dobânzii legale aferente acestor sume, începând cu data de 21.12.2009 și până la data plății efective și respectiv, la plata către reclamantă a sumei de 1.086 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
După cum reiese din înscrisul depus în copie la f.4 din dosar, la data de 16.10.2006 s-a încheiat un contract de împrumut între reclamantă și Ș. N. prin care acesta din urmă a împrumutat suma de 3.050 EURO și 2.350 lei, obligându-se să restituie sumele cel mai târziu până în data de 20.12.2006.
Potrivit certificatului de moștenitor nr.120/01.10.2007, Ș. N. a decedat la data de 22.11.2006 iar pârâții Ș. E., Ș. M.-E. și Ș. C.-N. au calitatea de moștenitori acceptanți ai succesiunii (102).
Conform expertizei criminalistice efectuate în cauză, s-a stabilit faptul că înscrisul numit „chitanță” a fost semnat de către defunctul Ș. N..
În consecința, instanța constată ca raportul juridic dintre aceste două părți în litigiu intră sub incidența dispozițiilor art.1576 și următoarele din Codul civil, care reglementează împrumutul de consumație (propriu-zis), în vigoare la data formulării acțiunii și încheierii convenției dintre părți.
A menționat instanța de fond că, în acest context, trebuie precizat în primul rând faptul că dovada contractului de împrumut este supusă regulilor generale în materie prevăzute de art.1191 Cod civ. care se completează cu dispozițiile art.1180 cod civil (dat fiind faptul că împrumutul este un contract unilateral).
Astfel, conform art.1180 alin.1 Cod civ., înscrisul sub semnătură privată prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o sumă de bani sau o câtime oarecare, trebuie să fie scris în întregime de cel care l-a semnat sau cel puțin acesta, înainte de a semna, să adauge la sfârșitul actului cuvintele „bun și aprobat”, arătând întotdeauna în litere suma sau câtimea (cantitatea) lucrurilor și apoi să semneze.
A apreciat instanța că nerespectarea acestor formalități atrage nevalabilitatea înscrisului ca mijloc de probă cu acest titlu, fără a afecta însă valabilitatea convenției de împrumut ca poate fi dovedită prin alte mijloace de probă. De altfel, chiar înscrisul respectiv constituie un început de dovada scrisă în condițiile art.1197 alin.2 Cod civ., fiind semnat de către pârât și făcând demn de crezare împrumutul pretins de către reclamantă.
P. urmare, înscrisul depus la dosar de către reclamantă, deși nu conține formula „bun și aprobat”, se poate completa cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
Martorul Krestel V. a declarat (f.43) că a fost de față când reclamant a acordat împrumutul defunctului Șusman N. pentru cumpărarea unui gater, fiind întocmit un înscris de mână chiar de către defunct.
Martora O. E. a susținut că defunctul când trăia nu a făcut vorbire despre acest împrumut însă a confirmat cumpărarea unui gater în Râșnov (f.42).
Referitor la data încheierii contractului de împrumut sub semnătură privată, instanța a reținut că aceasta face dovada deplină între părțile semnatare și succesorii lor în drepturi ori pârâții au calitate de succesori universali ai defunctului Susman N., iar data menționată în înscris face dovada încheierii contractului împotriva acestora.
În aceste condiții, instanța a apreciat că s-a făcut dovada împrumutului în sumă de 3.050 EURO și 2.350 lei încheiat între părți iar pârâții, în calitate de moștenitori acceptanți pur și simplu și succesori universali ai defunctului Susman N., sunt obligați la restituirea împrumutului luat de către antecesorul lor.
În ce privește dobânda legală aferentă sumei de bani, potrivit art.1586 Cod civ., s-a considerat că aceasta este datorată numai de la data cererii prin judecată a împrumutului și prin urmare, pârâții vor fi obligați la plata dobânzii legale aferente numai începând cu data introducerii acțiunii.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs pârâții Ș. E., Ș. C. N. și Ș. M. E. solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii cererii de obligare a lor la plata sumelor de 3050 euro, echivalentul în lei la cursul BNR și suma de 2350 lei ce urmează a fi actualizată cu rata inflației între data scadenței (20.12.2006) și data plății efective, precum și a dobânzii legale calculate de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
În motivare, recurenții au arătat că martora propusă de ei, O. E., nu face vorbire de existența acestui împrumut și, mai mult de atât, face vorbire de cumpărarea unui gater, dar anterior încheierii împrumutului. Se mai arată că, la data de 01.04.2006 s-a încheiat un contract de închiriere cu privire la un gater între martorul inițial care a fost înlocuit, Reit D. și antecesorul lor.
În ceea ce privește motivarea instanței cu privire la depoziția martorei lor, care susține că a aflat de existența acestui împrumut după declanșarea litigiului, recurenții au arătat că instanța nu face nicio apreciere și nici nu se motivează de ce este îndepărtată declarația acesteia.
Recurenții au învederat că, din declarația acestui martor rezultă că ei nu au știut niciodată de existența împrumutului în cei trei ani, de la data decesului defunctului, niciodată nu au fost notificați și nu li s-a adus la cunoștință despre această datorie pe care ei, succesorii o aveau față de G. R. și de asemenea, că defunctul își achita datoriile, înainte de termen.
Au considerat recurenții că acest împrumut de consumație, în conformitate cu art. 1576 Cod Civil, pentru a avea forță probantă deplină ca înscris sub semnătură privată, trebuie să conțină mențiunea bun și aprobat, conform art. 1180 Cod Civil.
Recurenții au apreciat că acest înscris are valoarea unui început de dovadă scrisă, depoziția martorului Krestel neputând fi reținută deoarece, dacă ar fi fost de față, ar fi semnat chitanța.
Examinând sentința civilă prin prisma motivelor de recurs formulate, având în vedere actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
Din analiza probatoriului administrat, instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt, interpretând judicios dispozițiile legale incidente.
Așa cum a reținut și instanța de fond, potrivit art.1180 alin.1 Cod Civil, actul sub semnătură privată, prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o sumă de bani sau o câtime oarecare trebuie să fie scris în întregime de acela care l-a semnat, ori cel puțin acesta, înainte de a semna să adauge la sfârșitul actului cuvintele “bun și aprobat”, arătând întotdeauna în litere suma sau câtimea lucrurilor și apoi să se semneze.
Din interpretarea gramaticală a normei juridice mai sus invocate, tribunalul constată că, în ceea ce privește condițiile impuse de art. 1180 Cod Civil, mențiunea “bun și aprobat” nu este necesară dacă înscrisul este scris în întregime de cel ce se obligă.
Acest aspect rezultă din utilizarea de către legiuitor a particulei ”ori”, stabilindu-se astfel că cerințele normei legale sunt alternative.
De altfel, așa cum întemeiat a reținut și instanța de fond, sancțiunea nerespectării formalității cerută de art.1180 Cod Civil este aceea că, înscrisul respectiv nu este valabil ca înscris sub semnatură privată fără a fi însă afectată valabilitatea obligației unilaterale, astfel că, actul juridic poate fi dovedit prin alte mijloace de probă, însuși înscrisul respectiv valorând de dovadă scrisă.
În acest sens se reține că, potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică, semnătura aferentă mențiunii ”Am primit Ș. N.” de pe înscrisul intitulat ”Chitanță”, aparține autorului recurenților. Acest mijloc de probă se coroborează cu declarația martorului Krestel N., care a arătat că a fost de față când autorul recurenților a împrumutat suma de bani de la reclamantă și a văzut că înscrisul denumit ”chitanță” a fost scris chiar de către acesta.
În mod întemeiat, instanța nu a acordat relevanță probatorie declarației martorului O. E. deoarece, această probă nu se coroborează cu niciun alt mujloc de probă.
Pentru considerentele reținute în fapt și în drept, constatând că hotărârea instanței de fond este pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale și ca urmare a interpretării corecte a probatoriului administrat, în baza art. 312 alin. 1 Cod Procedură Civilă, tribunalul va respinge recursul declarat de recurenții pârâți, ca neîntemeiat.
Întrucât recurenții se află în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod Procedură Civilă, vor fi obligați la plata sumei de 700 lei către intimata G. R., cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții Ș. E., Ș. C. N., împotriva sentinței civile nr. 7995/06.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă recurenții la plata sumei de 700 lei către intimata G. R., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.03.2013.
Președinte Judecător Judecător
A. G. V. M. S. Ș. M.
Grefier
C. L.
Red. SSM/01.07.2013
Tehnored. V.D./3.07.2013
8 ex.
Judecător fond: R. C.
| ← Succesiune. Decizia nr. 314/2013. Tribunalul BRAŞOV | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 72/2013.... → |
|---|
