Uzucapiune. Decizia nr. 10/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 10/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 526/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr.
Ședința publică de la 10 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I.
Judecător M. I. I.
Judecător C. R.
Grefier D. Litescu P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către recurentul reclamant A. Sz. M. în contradictoriu cu intimații pârâți P. M., P. L., A. R., C. Foștilor Urbarealiști din ., P. R., împotriva sentinței civile nr. 386, pronunțată de către Judecătoria R. la data de 5 iunie 2012, în dosar nr._, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 19.03.2013, când părțile prezente, prin apărătorii lor convenționali, au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 26.03.2013 iar apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru termenul din 02.04.2013 și, respectiv pentru prezentul termen de judecată, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 386/05.06.2012 pronunțată de Judecătoria R. în dos. nr._ s-a luat act de renunțarea la judecată în ce privește acțiunea principală formulată de către reclamantul A. SZ. M. în contradictoriu cu pârâții P. M., P. L., A. R., Ș. N., C. FOȘTILOR URBAREALIȘTI D. . și P. R., prin P..
S-a admis acțiunea reconvențională formulată de către pârâții reclamanți reconvenționali P. M. și P. L. în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional A. Sz. M. și, în consecință:
- reclamantul pârât reconvențional A. Sz. M. a fost obligat să demoleze zidul de piatră ce desparte proprietatea sa de cea a pârâților reclamanți reconvenționali P. M. și P. L., lăsându-le în deplină proprietate pârâților suprafața de 0,4 m pe toată lungimea zidului din curte și să demoleze gardul despărțitor amplasat de la colțul din spate al casei pârâților și până în fundul grădinii, pe aliniamentul dintre punctele A-B așa cum a fost stabilit prin sent. civ. nr. 152/2004 pronunțată în dosarul civil nr. 85/2003 al Judecătoriei R., ținând seama de raportul de expertiză care a făcut parte integrantă din respectiva sentință.
- reclamantul-pârât reconvențional a fost obligat să colecteze apele reziduale de pe proprietatea sa astfel încât să nu se infiltreze în fântâna pârâților reclamanți reconvenționali și pe grădina acestora.
- s-a dispus rectificarea suprafeței de teren din CF 799 R. nr. top. 609/2/2/b/2, de la suprafața de 951 mp la suprafața reală, potrivit celor de mai sus.
- reclamantul-pârât reconvențional A. Sz. M. a fost obligat să plătească pârâților reclamanți reconvenționali P. M. și P. L. suma de 1.575 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și taxe de timbru.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La termenul de judecată din data de 20.02.2012 reclamantul a formulat cerere de renunțare la judecată (f. 119- vol. II) și judecarea cauzei a continuat doar în ce privește cererea reconvențională.
Analizând cererea reconvențională prima instanță a reținut următoarele:
Declarațiile martorilor audiați în cauză nu au adus lămuriri în speță, cunoscând doar aspecte generale, neconcludente ( f.127,128, 145,161și 162 – vol. II).
D. expertiza tehnică efectuată și din răspunsul la obiecțiuni într-un dosar al Judecătoriei R. respectiv dosarul nr. 85/2003 (f.70), atașat la prezentul dosar, s-a stabilit că zidul în discuție ocupă din terenul proprietatea reclamanților reconvențional, o suprafață de 0,4 m pe lățime și pe toată lungimea zidului, aspect care poate fi observat și din fotografiile extrajudiciare de la f. 145- vol.II.
Având în vedere aceste aspecte relevate de expertiza descrisă mai sus instanța a apreciat ca fiind întemeiată cererea reconvențională formulată de către pârâții reclamanți reconvenționali P. M. și P. L. în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional A. Sz. M., în sensul admisibilității cererii reconvenționale și a dispus admiterea acesteia, urmând să oblige reclamantul-pârât reconvențional să demoleze zidul de piatră ce desparte proprietatea dintre ei lăsându-le în deplină proprietate pârâților suprafața de 0,4 m pe toată lungimea zidului și să demoleze gardul despărțitor amplasat de la colțul din spate al casei pârâților și până în fundul grădinii, pe aliniamentul dintre punctele A-B așa cum a fost stabilit prin sent civ. nr. 152/2004 pronunțată în dosarul civil nr. 85/2003 al Judecătoriei R. ținând seama de raportul de expertiză care a făcut parte integrantă din respectiva sentință. De asemenea a fost obligat reclamantul-pârât reconvențional să colecteze apele reziduale de pe proprietatea sa astfel încât să nu se infiltreze în fântâna pârâților reclamanți reconvenționali și pe grădina acestora. Totodată s-a dispus rectificarea suprafeței de teren din CF 799 R. nr. top.609/2/2/b/2 de la suprafața de 951 mp. la suprafața reală.
De asemenea instanța a luat act de renunțarea la judecată formulată de către reclamant în ce privește acțiunea principală.
Cu aplicarea art. 274 Cod proc.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul pârât reconvențional A. SZ. M., solicitând admiterea recursului și modificarea în tot sau casarea hotărârii atacate. Cu cheltuieli de judecată.
Motivele de nelegalitate pe care și-a întemeiat recursul sunt disp. art. 304 pct. 5, pct. 6, pct. 7 și pct. 9 raportate la art. 304/1 C.pr.civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut în cererea reconvențională.
Astfel, reclamanții-reconvenționali au renunțat la capătul de cerere privind colectarea apelor reziduale, însă cu toate acestea instanța de fond a admis și acest capăt de cerere, încălcând disp. art. 129 alin. (6) C.pr.civilă.
De asemenea, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii. Practic, hotărârea este insuficient motivată sau chiar nemotivată. Motivarea hotărârii ar fi trebuit să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă. Mai mult decât atât, motivarea trebuie să fie în deplină concordanță cu dispozitivul hotărârii, sub aspectul înțelegerii.
În hotărârea atacată, premisele de drept sunt inexistente și chiar din motive nu rezulta neîndoielnic care este textul de lege pe care instanța l-a avut in vedere, sens in care elementele silogismului judiciar expus de instanța de fond conduc la o inaplicare a dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C.pr.civila.
Motivarea hotărârii nu cuprinde nicio premisă de fapt și de drept care să fi condus la admiterea capetelor de cerere privind apele reziduale și rectificarea de carte funciară. Astfel, instanța a afirmat că „Declarațiile martorilor audiați în cauză nu au adus lămuriri în speță, cunoscând doar aspecte generale, neconcludente”, o astfel deafirmație in considerentele hotărârii, necorespunzând scopului motivării și echivalează cu o nemotivare.
Motivarea hotărârii este de regula expresă, arătându-se motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, dar motivarea hotărârii poate fi și implicită, prin admiterea unui mijloc de apărare care justifică respingerea altui mijloc, deoarece mijlocul de apărare respins nu poate coexista cu cel admis. În concret, daca instanța ar fi apreciat depozițiile martorilor, ar fi constatat ca depozițiile martorilor Fuzi loan si T. E., propuși de recurent, au adus lămuriri suficiente și concludente cauzei, spre deosebire de martorii reclamanților reconventional, D. loan și Romer loan, care au distorsionat adevărul. Mai mult decât atât, instanța a audiat acești doi martori în lipsa recurentului, încălcând principiul contradictorialitatii și a dreptului de apărare. Instanța de fond a apreciat eronat si selectiv probele administrate în cauză și mai mult de atât hotărârea nu cuprinde niciun temei de drept.
Instanța de fond a considerat proba concludentă a dosarului o expertiză topografică efectuată într-un alt dosar, respectiv, dosarul nr. 85/2003 al Judecătoriei R., apreciind ca aceasta face parte integrantă din hotărârea judecătorească, respectiv sentința civilă nr. 152/2004. O hotărâre judecătorească nu poate însă constitui autoritate de lucru judecat față de o nouă cerere în cazul în care starea lucrurilor din momentul pronunțării hotărârii s-a schimbat.
Astfel, în expertiza efectuată în dosarul nr. 85/2003, expertul M. H. a arătat ca „Suprafețele măsurate a celor două imobile așa cum sunt folosite de către părți in prezent sunt următoarele:
a.Imobilul reclamanților (P.) - Smas.=1081,14 mp. În CF S=951,0 mp.
Diferența= +130,14 mp.
b.Imobilul paratului (A.) -Smas. = 648,46 mp. În CF S=626,4 mp.
Diferența = + 22,6 mo.
Ambele părți folosesc în prezent suprafețe mai mari decât cele inscrise in cărțile funciare. Aceste diferente pot fi din oricare din imobilele vecine si care nu au făcut obiectul prezentului litigiu."
Și în prezentul dosar s-a efectuat o expertiză topografică, iar expertul Leberciuc M. a arătat că în urma măsurătorilor rezultă un plus de suprafață în teren față de documentele de CF la pârâta A. R., în suprafață de 140 mp și un minus de suprafață în teren față de documentele de CF la recurentul reclamant în suprafață de 54,4 mp.
În acest context, în care are o suprafață de teren mai mică cu 54,4 mp, decât aceea înscrisă în cartea funciară, recurentul susține că instanța nu putea să aprecieze și sa dispună demolarea zidului din piatra, proprietatea sa exclusivă.
De asemenea, instanța nu putea dispune demolarea gardului, potrivit unei expertize care nu reflectă realitatea actuală.
În prezentul proces a mai participat ca parte, pârâta A. R. care a formulat cerere reconventionala, însă instanța de judecata nu s-a pronunțat asupra acesteia. Astfel, în raport cu expertiza administrată ca probă în dosarul nr. 85/2003, A. R. este terț, deoarece nu a participat la acea judecată. În aceste condiții, dacă o parte opune unui terț hotărârea judecătoreasca obținută, ea nu poate opune acestuia însuși conținutul hotărârii, rezultatul dezbaterilor jurisdicționale la care terțul nu a participat, întrucât el nu a beneficiat de contradictorialitatea dezbaterilor și de dreptul la apărare. În consecință, sub acest aspect instanța nu putea aprecia acea expertiză ca probă în acest dosar.
Instanța a ignorat rolul activ pe care trebuia să-l exercite în lămurirea cadrului procesual și obiectului cererii reconvenționale, precum și în ceea ce privește omisiunea de a se pronunța asupra tuturor dovezilor administrate în cauză, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
În ceea ce privește dispozitivul hotărârii, considerat chintesența hotărârii, acesta trebuie redactat de așa manieră încât, pe baza lui, să se poată proceda la executare. Așa cum a dispus instanța privitor la petitul ce vizează rectificarea de carte funciară, acesta nu este susceptibil de executare, din motivele ce urmează.
Astfel, instanța a dispus rectificarea suprafeței de teren din CF 799 nr. top. 609/2/2/b/2 de la suprafața de 951 mp la suprafața reală, „potrivit celor de mai sus”. Așadar, dispoziție implicită, care lasă să se înțeleagă că se face referire la sentința civilă nr. 152/2004 pronunțată în dosarul nr. 85/2003 al Judecătoriei R., ținând seama de raportul de expertiză care a făcut parte integrantă din respectiva sentință. În acest context, prezenta hotărâre este nelegală, netemeinică, data cu aplicarea greșită a legii.
Acțiunea în rectificare de carte funciară se întemeiază pe disp. art. 33-34 din Legea nr. 7/1996 rep. raportat la art. 89 din Regulament iar în speță nu sunt îndeplinite.
Obiectul dosarului nr. 85/2003 a fost grănițuirea și a avut ca părți: reclamanții P. M. și P. L., iar pârât A. Sz. M.. Linia de granița s-a stabilit numai între acești proprietari, fără întocmirea unui raport de expertiză care să vizeze toate terenurile învecinate proprietății aparținând proprietarilor tabulari P..
Cererea reconvențională a fost formulată numai împotriva recurentului reclamant, omițându-se chemarea în judecată a tuturor proprietarilor vecini, iar instanța nu a manifestat rol activ în stabilirea cadrului procesual pasiv, neexercitându-și atribuțiile potrivit art. 129 alin. (4) si (5) C.pr.civilă.
Atunci când operațiunea de modificare prin mărirea suprafeței de teren, presupune efectuarea oricăror înscrieri in cartea funciara care afectează esența dreptului ce poarta asupra imobilului, îndreptarea se poate realiza doar pe calea acțiunii in rectificare. Or, acțiunea in rectificare trebuie formulata si soluționata în temeiul legii. În prezenta cauză, dispoziția instanței privitoare la rectificare se situează în afara legii, cu consecința de a produce efecte juridice care ar prejudicia proprietarii vecini.
P. întâmpinarea depusă la fila nr. 16 a dosarului, intimații pârâți reclamanți reconvenționali P. M. și P. L. au solicitat respingerea recursului declarat de reclamant ca neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
- din motivarea recursului nu rezultă care forme procedurale au fost încălcate de instanța de fond;
- din lecturarea hotărârii criticate nu se poate concluziona că instanța de fond nu a motivat hotărârea pronunțată;
- instanța de fond a înlăturat declarațiile martorilor audiați în cauză deoarece erau contradictorii și oricum nu erau relevante în cauză, câtă vreme reclamantul a renunțat la judecata acțiunii privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune;
- nu are relevanță faptul că imobilul reclamantului are o suprafață mai mică decât cea înscrisă în cartea funciară și că această suprafață se regăsește la vecina sa, A. R., acest aspect privindu-i pe cei doi, imobilele părților fiind delimitate prin sentința civilă nr. 154/2004 a Judecătoriei R., situația reținută prin aceasta rămânând neschimbată.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Recursul este legal timbrat.
Examinând sentința civilă în raport cu motivele de recurs și cu probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește renunțarea la judecata capătului de cerere privind colectarea apelor reziduale de către pârâții reclamanți reconvenționali P. M. și P. L., Tribunalul constată că aceasta s-a realizat la termenul de judecată din data de 24.03.2008 de către avocatul acestora, d-na P. E., în lipsa părților pe care le reprezenta și fără ca ulterior, pârâții reclamanți reconvenționali să confirme această renunțare sau să se depună la dosarul cauzei mandatul special dat avocatului lor pentru a efectua acest act de dispoziție (f. 104 dos. fond vol. I).
În consecință, în mod corect instanța de fond nu a dat valențe juridice actului de renunțare la judecată efectuat de apărătorul pârâților reclamanți reconvenționali și s-a pronunțat asupra capătului de cerere menționat anterior, criticile recurentului reclamant fiind nefondate sub acest aspect.
În ceea ce privește însă soluția dată acestui capăt de cerere, instanța de recurs reține că în fața instanței de fond nu s-au administrat probe cu privire la scurgerea apelor reziduale de pe proprietatea reclamantului, motiv pentru care recursul declarat de acesta este fondat, cererea pârâților reclamanți reconvenționali de obligare a reclamantului pârât reconvențional să colecteze apele reziduale de pe proprietatea sa astfel încât să nu se infiltreze în fântâna pârâților reclamanți reconvenționali și pe grădina acestora, impunându-se a fi respinsă ca nefondată.
Raportarea primei instanțe la sentința civilă nr. 152/06.04.2004 pronunțată de Judecătoria R. în dos. nr. 85/2003, irevocabilă, dosar atașat, este corectă pentru următoarele considerente:
Pârâții P. M. și P. L. au formulat în prezenta cauză cerere reconvențională, solicitând printre altele:
- obligarea reclamantului-pârât reconvențional să demoleze zidul de piatră ce desparte proprietatea lor de a sa, lăsându-le în deplină proprietate suprafața de 0,4 m pe toată lungimea zidului;
- obligarea acestuia să demoleze gardul despărțitor amplasat de la colțul din spate al casei pârâților și până în fundul grădinii, lăsând liberă, în deplină proprietate suprafața abuziv ocupată din terenul proprietatea pârâților-reclamanți reconvențional.
P. sentința civilă menționată s-a stabilit linia de graniță dintre proprietățile reclamantului A. SZ. M. și pârâtul P. M., această hotărâre fiind astfel opozabilă acestor părți care figurează și în prezentul litigiu și impunându-se acestora cu autoritate de lucru judecat.
P. expertiza tehnică efectuată și prin răspunsul la obiecțiuni în dosarul nr. 85/2003 al Judecătoriei R., atașat la prezentul dosar, s-a stabilit că zidul în discuție ocupă din terenul proprietatea reclamanților reconvențional, o suprafață de 0,4 m pe lățime și pe toată lungimea zidului, acest raport de expertiză fiind omologat prin sentința civilă menționată anterior, sentință care a soluționat litigiul de granițuire dintre părți.
P. raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză, expertul a stabilit de asemenea, că zidul edificat de reclamant între punctele 69 – 84 – 85 – 74 este pe terenul pârâților P., pornind de la același traseu al liniei de graniță stabilit prin sentința civilă menționată (f. 201 și 212 dos. fond, vol I).
În cauză nu s-a susținut de către reclamant prin întâmpinarea depusă față de cererea reconvențională a pârâților sau prin apărările formulate în cursul procesului, și nici nu s-a probat, că starea de fapt avută în vedere de instanța care a pronunțat sentința civilă nr. 152/06.04.2004 a Judecătoriei R. în dos. nr. 85/2003, s-ar fi schimbat, respectiv că vreuna din părți ar fi efectuat lucrări de modificare a liniei de graniță sau a traseului gardului despărțitor obiect al litigiului.
În consecință, în mod corect a dispus instanța de fond desființarea acestui zid, a cărui amplasament pe terenul reclamantului a fost confirmat de două lucrări de expertiză tehnice judiciare efectuate de experți diferiți în dosare având ca obiect litigii purtate între aceleași părți privind proprietatea, astfel că aceste lucrări tehnice le sunt opozabile.
Faptul că în prezentul proces figurează ca parte și pârâta A. R. care nu a fost parte în litigiul precedent de grănițuire nu are nicio relevanță, câtă vreme traseul liniei de graniță și zidul cu privire la care s-a dispus demolarea vizează proprietățile limitrofe ale reclamantului A. SZ. M. și pârâților P. M. și PUȘKAS L., fără nicio implicare a vecinei A. R., a cărei proprietate se învecinează numai cu terenul reclamantului iar nu și cu cel al pârâților.
Mai mult decât atât, expertiza tehnică efectuată în prezentul dosar de către expertul tehnic judiciar Leberciuc M., dosar în care este parte și pârâta A. R., care a fost convocată de către expert și căreia i s-a comunicat un exemplar din raportul de expertiză (f. 241, 261 și 278 dos. fond, vol. I) a confirmat linia de graniță stabilită în dosarul nr. 85/2003 al Judecătoriei R. iar pârâta A. R. nu a formulat obiecțiuni, fiind și singura parte care avea interes să invoce inopozabilitatea vreunei probe sau vătămarea cauzată prin valorificarea unei probe administrată într-un litigiu în care ea nu a fost parte, prin promovarea recursului, nulitatea actelor de procedură fiind relativă.
Câtă vreme pârâta nu a declarat recurs împotriva sentinței civile, înseamnă că aceasta nu se consideră vătămată de hotărârea primei instanțe, iar demersul juridic al recurentului reclamant A. Sz. M. de a invoca o asemenea vătămare și încălcarea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității, în numele și pentru pârâtă este inadmisibil și lipsit de interes.
Susținerea recurentului reclamant privitoare la încălcarea principiilor contradictorialității și al dreptului de apărarea deoarece instanța de fond ar fi procedat la audierea celor doi martori propuși de pârâții reclamanți reconvențional, D. loan și Romer loan, în lipsa recurentului, este nefondată. Aceasta deoarece la termenul de judecată din data de 20.02.2012 când martorii au fost audiați, reprezentanta convențională a recurentului reclamant a fost prezentă la prima strigare a cauzei, când a depus cererea de renunțare la judecată a reclamantului. Deși instanța a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a se lua act de renunțarea la judecată și pentru a continua judecata cu privire la cererea reconvențională iar reclamantul avea termen în cunoștință, reprezentantul reclamantului a lipsit nejustificat la a doua strigare a cauzei. Mai mult decât atât, instanța a repus cauza pe rol la cererea reclamantului, tocmai pentru a i se garanta dreptul la apărare iar reclamantul nu a solicitat reaudierea martorilor în prezența sa (f. 133 și 146 dos. fond vol. I).
În ceea ce privește suprafața de teren mai mică aflată în posesia reclamantului, față de suprafața înscrisă în cartea funciară și suprafața de teren mai mare aflată în posesia pârâtei A. R., raportat la suprafața înscrisă în cartea funciară, instanța reține faptul că nu s-a probat că terenul deținut în plus de pârâtă provine de la reclamant, expertul învederând că este posibil ca diferența de suprafață de teren ce ar aparține reclamantului să se regăsească la pârâta A. R., ceea ce ar conduce la modificarea liniei de graniță între aceste părți, fără nicio implicare a aliniamentului dintre terenul reclamantului și cel al pârâților P. (f. 5 – 7 dos. fond, vol. II).
Mai mult decât atât, amplasamentul zidului despărțitor nu vizează proprietățile limitrofe ale reclamantului și pârâtei A. R. (proprietate situată la nord de cea a reclamantului) ci proprietățile limitrofe ale reclamantului și pârâților P. M. și P. L. (proprietate situată la sud de cea a reclamantului), iar între aceștia din urmă traseul liniei de hotar a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat, astfel cum s-a argumentat anterior.
În ceea ce privește rectificarea suprafeței de teren solicitată de pârâții reclamanți reconvenționali, prin acțiunea în rectificare de carte funciară se solicită fie radierea înscrierilor inexacte sau nevalabile, fie îndreptarea celor inexacte, fie îndreptarea greșelilor materiale săvârșite cu prilejul efectuării înscrierilor în cartea funciară.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 34 pct. 4 din L. 7/1996 (în vigoare la data sesizării instanței), orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
De asemenea, conform art. 19 lit. k) coroborat cu art. 25 alin. 2 lit. c) din Ordinul nr. 634/2006 al ANCPI, în cazul în care suprafața reieșită din măsurători este mai mare decât suprafața înscrisă în actele de proprietate iar această diferență de suprafață este mai mare de 5%, rectificarea suprafeței terenului se poate face numai prin hotărâre judecătorească.
Pârâții reclamanți reconvenționali P. M. și P. L. au solicitat rectificarea suprafeței de teren proprietatea lor, de la suprafața tabulară de 951 mp la suprafața reală rezultată din măsurătorile efectuate cu ocazia întocmirii raportului de expertiză din dosarul atașat, nr. 85/2003 al Judecătoriei R., de 1.081,14 mp. Diferența în plus de teren aflată în posesia pârâților s-a constat și în cuprinsul expertizei întocmite de expertul tehnic judiciar Leberciuc M. în prezentul dosar (f. 201 dos. fond, vol. I).
D. probele administrate în fața primei instanțe, rezultă că terenul proprietatea pârâților reclamanți reconvenționali se învecinează atât cu terenul reclamantului, situat la nord, cât și cu terenuri aparținând altor proprietari, situate la vest, sud și la est de proprietatea lor, proprietari care nu au fost chemați în judecată, deși pentru a se proceda la înscrierea unei suprafețe mai mari de teren, expertul trebuia să procedeze la măsurarea tuturor suprafețelor de teren limitrofe celui al pârâților și să justifice proveniența plusului de teren. Or, acest lucru implica atragerea în proces a tuturor proprietarilor tabulari vecini, pârâții reclamanți reconvenționali neprocedând la chemarea acestora în judecată.
În consecință, cererea de rectificare a suprafeței de carte funciară formulată de pârâții reclamanți reconvenționali nu putea fi primită, criticile formulate de recurentul reclamat fiind întemeiate sub acest aspect.
Față de toate aceste considerente, Tribunalul constată că motivul de recurs relativ la nemotivarea sentinței civile recurate este în mod evident nefondat. Astfel, deși succint motivată, sentința civilă a surprins aspectele esențiale ale cauzei, cuprinzând motivele de fapt și de drept care au condus la adoptarea soluției pronunțate, instanța de recurs având posibilitatea să o cenzureze.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. 2 Cod proc. civ., recursul declarat de recurentul reclamant pârât reconvențional A. SZ. M. împotriva sentinței civile nr._12 pronunțată de Judecătoria R., va fi admis, sentința civilă urmând a fi modificată în parte, în sensul că, se va admite în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali P. M. și P. L. în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional A. SZ. M., cu consecința respingerii petitului având ca obiect obligarea reclamantului pârât reconvențional să colecteze apele reziduale de pe proprietatea sa, astfel încât să nu se infiltreze în fântâna și în grădina pârâților reclamanți reconvenționali, formulat prin cererea reconvențională și a petitului având ca obiect rectificarea suprafeței de teren înscrisă în CF 799 R., nr. top 609/2/2/b/2, proprietatea pârâților reclamanți reconvenționali, formulat prin cererea reconvențională.
Celelalte dispoziții ale sentinței civile vor fi menținute.
Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., intimații pârâți reclamanți reconvenționali P. M. și P. L. vor fi obligați să plătească în favoarea recurentului reclamant pârât reconvențional A. SZ. M. suma de 1.052,8 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs, potrivit chitanțelor depuse la filele nr. 4 – 5 și 29 – 30, cu titlu de taxă judiciară de timbru (52,8 lei) și onorariu avocațial (1.000 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul reclamant pârât reconvențional A. SZ. M. împotriva sentinței civile nr. 386/05.06.2012 pronunțată de Judecătoria R. în dos. nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali P. M. și P. L. în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional A. SZ. M..
Respinge petitul având ca obiect obligarea reclamantului pârât reconvențional să colecteze apele reziduale de pe proprietatea sa, astfel încât să nu se infiltreze în fântâna și în grădina pârâților reclamanți reconvenționali, formulat prin cererea reconvențională.
Respinge petitul având ca obiect rectificarea suprafeței de teren înscrisă în CF 799 R., nr. top 609/2/2/b/2, proprietatea pârâților reclamanți reconvenționali, formulat prin cererea reconvențională.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile.
Obligă intimații pârâți reclamanți reconvenționali P. M. și P. L. să plătească în favoarea recurentului reclamant pârât reconvențional A. SZ. M. suma de 1052,8 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.04.2013.
Președinte, A. I. | Judecător, M. I. I. | Judecător, C. R. |
Grefier, D. Litescu P. |
Red.CR 23.09.2013
Tehnored.D.L.P. 24.09.2013 – 3 ex.
Jud fond H. A. P.
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 72/2013.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 537/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
