Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 186/2016. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 186/2016 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 31-05-2016 în dosarul nr. 186/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2016:005._
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 186/R
Ședința publică din data de 31 mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. – M. R. - judecător
Judecător: C. D. - P.
Judecător: A. I.
Grefier: V. P.
Pe rol fiind judecarea recursului de fata declarat de recurenta D. GENERALA REGIONALA A F. P. B. - ADMINISTRATIA JUDETEANA A F. P. B., in contradictoriu cu intimatul A. G., împotriva Încheierii de ședința din 25.02.2016 pronunțata in cauza de Judecătoria B., prin care s-a dispus suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședința publica se prezintă intimatul prin avocat P. C., in substituirea avocatului titular E. V. – ambii cu delegații la dosar, lipsa fiind reprezentantul legal al recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Intimatul prin avocat arata ca nu mai are chestiuni prealabile de invocat si nici cereri in probațiune sau in apărare de formulat.
Tribunalul, fata de aceasta poziție procesuala si având in vedere ca, deși prin cererea de recurs s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, recurenta nu a depus la dosar respectivele înscrisuri si nici nu a indicat la ce anume înscrisuri face referire, tribunalul constata cercetarea judecătoreasca încheiata si acorda parților prezente cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul, intimatul prin avocat solicita respingerea recursului si păstrarea soluției primei instanțe ca temeinică și legală, având in vedere ca suspendarea a fost pe deplin justificată, iar condițiile de admisibilitate a unei astfel de măsuri au fost îndeplinite. Cu cheltuieli de judecata.
TRIBUNALUL
Retine că prin Încheierea pronunțata de Judecătoria B. la data de 25.02.2016 in dosarul civil nr._, instanța de fond a admis cererea formulată de contestatorul – debitor A. G., în contradictoriu cu intimata – creditoare DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. B., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B. și, în consecință, a suspendat executarea silită pornită de intimata – creditoare DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. B., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B., împotriva contestatorului – debitor A. G., în dosarul execuțional nr._/2006, în care a fost încheiat la data de 10.12.2015 procesul - verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. 80/10 12 2015, până la soluționarea contestației la executare, care face obiectul dosarului civil nr._ al Judecătoriei B..
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a avut in vedere că cererea de suspendare formulata a fost motivata, în esență, pe împrejurarea că partea contestatoare a formulat contestație fata de executarea silită pornită împotriva sa, contestație care face obiectul dosarului civil nr._ al Judecătoriei B., prin care a contestat executarea silită înseși ca fiind nelegală, întrucât dosarul execuțional a fost constituit în anul 2006, așa cum reiese din procesul - verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. 80/10.12.2015, încheiat la data de 10.12.2015, care i-a fost comunicat prin poștă la data de 21.12.2015, dar a pornit în lipsa unor titluri executorii, cu încălcarea art. 141 din OG nr. 92/2003, dar și a art. 145 din OG nr. 92/2003. S-a mai arătat ca in procesul - verbal de sechestru se face referire la existența unor somații, care însă nu i-au fost comunicate.
Contestatorul a mai arătat că executarea silită este nelegală deoarece se realizează și cu încălcare a art. 154 alin. 1 din OG nr. 92/2003, deoarece din procesul - verbal de sechestru rezultă că această executare se întinde și asupra bunurilor unui terț, respectiv soția sa, care nu are calitatea de debitor în executarea silită, dat fiind că bunurile imobile sunt bunuri comune.
Contestatorul a formulat critici și cu privire la legalitatea procesului - verbal de sechestru deoarece nu cuprinde elementele obligatorii impuse de art. 154 alin. 5 din ordonanță și temeiul legal al acestuia.
Contestatorul a concluzionat că în cazul în care executarea silită ar continua în aceste condiții ar suferi grave prejudicii materiale ca urmare a aplicării nelegale a sechestrului asupra bunurilor comune și valorificarea acestora.
În drept cererea a fost întemeiată pe art. 403 alin. 1 - 3 Cod procedura civila coroborat cu disp. OG nr. 92/2003, aceasta a fost legal timbrată si însoțita de dovada consemnării unei cauțiuni in cuantum de 2.371,5 lei, stabilită de către instanță.
Intimata – creditore a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare considerând în esență că executarea silită este legală, fiind pornită cu respectarea art. 141 din OG nr. 92/2003, având la bază titlu de creanță devenit executoriu, cu comunicarea somațiilor potrivit art. 145 din ordonanță.
În ceea ce privește procesul - verbal de sechestru, intimata a făcut referire la art. 154 alin. 1 din OG nr. 92/2003 și a apreciat că în mod legal executarea silită a creanțelor fiscale se extinde și asupra bunurilor comune ale debitorului și soției, în cazul din speță.
Analizând actele instanța de fond a constatat următoarele:
La data de 10.12.2015, în dosarul execuțional nr._/2006, creditoarea – intimată DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. B., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B., a încheiat procesul - verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. 80/10.12.2015, prin care, pentru stingerea creanțelor enumerate în cuprinsul actului, în valoare totală de 37.429 lei, a procedat la sechestrarea bunurilor imobile înscrise în CF nr._ - C1-U2 B. cu nr. cadastral 8674-C1-U31 și în CF nr._ B. cu nr. cadastral_, deținute ca bunuri comune de debitorul contestator și soția acestuia A. P..
Împotriva acestei executării silite contestatorul a promovat contestație în dosarului civil nr._ al Judecătoriei B., în care a contestat întreaga executare silită, inclusiv procesul - verbal de sechestru menționat anterior, susținând ca este nelegală pentru lipsa unui titlu de creanță care să fi devenit titlu executoriu și pentru ca măsura sechestrului în vederea valorificării bunurilor s-a făcut si asupra unor bunuri care nu sunt proprietatea exclusivă a debitorului urmărit, ci sunt deținute în proprietate devălmașă cu soția sa, A. P., care este terț față de executarea silită.
Văzând disp. art. 2 alin. 3 din OG nr. 92/2003 raportat la art. 403 alin. 1 Cod procedura civila din 1865, instanța a reținut că sub aspect procedural, atunci când Codul de procedură fiscală nu dispune, se aplică codul de procedură civilă.
S-a reținut, pe de o parte, ca potrivit art. 403 Cod procedura civila, până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță si, pe de alta parte, ca în cauză s-a depus cauțiunea fixată de către instanță.
Pe de alta parte, s-a apreciat ca aspectele de nelegalitate cu privire la executarea silită pornită împotriva contestatorului debitor, invocate de acesta se constituie în apărări care nu pot face obiectul analizei pe această cale, ci doar in cadrul contestației la executarea silită, care face obiectul în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B..
Prin urmare, în considerarea celor expuse s-a reținut că dacă executarea silită s-ar derula în continuare, anterior lămuririi legalității acesteia, acest lucru ar fi de natură să îl prejudicieze pe debitorul contestator prin aceea că aparent ar fi lipsit de posibilitatea valorificării dreptului său la apărare față de această executare ce se poartă împotriva sa, ceea ce ar fi de natură să îi cauzeze o vătămare care nu s-a putea repara, astfel încât instanța a admis cererea și a dispus conform cu dispozitivul sus redat.
Împotriva acestei soluții de suspendare a declarat apel (ulterior recalificat drept recurs de către instanța de control judiciar) intimata creditoare, solicitând admiterea acestuia si modificarea in tot a soluției in sensul respingerii cererii de suspendare.
In motivarea recursului s-a arătat in esența ca cererea de suspendare a fost admisa exclusiv in considerarea faptului ca s-a consemnat cauțiunea stabilita de instanța de fond, fara sa se concretizat care ar fi pericolul si prejudiciul efectiv si iminent care ar urma sa fie suferit de către contestator in eventualitatea in care ar continua executarea silita.
Prin întâmpinare, intimatul contestator a solicitat respingerea recursului, arătând in esența ca textul legal invocat permite instanței sa dispună măsura suspendării daca se consemnează cauțiunea, norma respectiva nefăcând nicio referire la necesitatea dovedirii vreunui prejudiciu pe care partea nu l-ar putea evita daca ar continua executarea silita.
E de alta parte intimatul a mai arătat ca prejudiciul exista si acesta consta in aceea ca se poate trece la executarea bunurilor sechestrate si care nu sunt proprietatea sa exclusiva, fiind deținute in devalmasie cu soția sa care nu are calitate de debitor.
Acesta a mai arătat ca executarea silita este pentru aceste motive si nelegala, deoarece s-a demarat cu incalcarea disp. art. 142 si 154 alin. 1 din OG nr. 92/2003.
Analizând recursul de fata raportat la motivele invocate, instanța retine ca acesta este întemeiat.
Intradevar, potrivit disp. art. 403 Cod procedura civila, până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță.
Consemnarea cauțiunii reprezintă astfel o condiție de admisibilitate a cererii, nicidecum condiția suficienta pentru admiterea ei.
D. urmare, in lipsa consemnării cauțiunii, instanța nu va putea analiza sub nicio forma daca suspendarea este justificata sau nu.
Pe de alta parte, folosind sintagma „poate” legiuitorul a lăsat la aprecierea instanței decizia asupra suspendării, aceasta fiind nevoita sa aprecieze, de la caz la caz, astfel cum insusi intimatul a arătat prin întimpinare, oportunitatea si mai ales justificarea măsurii care se solicita.
In mod evident ca pentru a aprecia „de la caz la caz” instanței trebuie sa i se ofere acele motive temeinice care sa justifice măsura, solicitantul neputându-se limita sa afirme ca va fi prejudiciat si neputând invoca drept prejudiciu disconfortul firesc si implicit pe care orice executare silita îl produce in persoana si/sau patrimoniul unui debitor.
Astfel, „motive temeinice” invocate sunt singurele care pot justifica măsura solicitata, iar acestea trebuie sa fie analizate de instanță si în raport de iminența producerii unui prejudiciu în patrimoniul contestatorului dacă măsura nu ar fi dispusă.
Din perspectiva acestor argumente tribunalul retine ca intradevar soluția instanței de fond nu cuprinde niciun argument concret care sa justifice măsura dispusa.
Pe de alta parte, tribunalul retine ca partea contestatoare a invocat in esența faptul ca riscul la care este supus in lipsa măsurii solicitate, consta in aceea ca cel mai probabil vor fi executate silit bunuri care nu ii aparțin in exclusivitate contestatorului debitor, aceasta împrejurare afectând si legalitatea executării silite.
Tribunalul apreciază insa ca partea care solicita suspendarea trebuie sa invoce un prejudiciu iminent si nejustificat care ar urma sa se producă in patrimoniul sau, in situația in care ar continua executarea, nicidecum acesta nu poate obține suspendarea executării sale pe motiv ca sunt executate si alte bunuri, aparținând altei persoane, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 399 si urm. Cod procedura civila, atât contestația la executare cat si cererea de suspendare a executării silite sunt demersuri judiciare recunoscute ca fiind si la indemana terților pretins prejudiciați de executarea silita.
Executarea unor bunuri care nu ar aparține debitorului nu este de natura a afecta patrimoniul acestuia, ci cel mult pe cel al terței persoane pretins proprietara asupra bunurilor, persoana care in cauza de fata nu a inteles sa formuleze cerere de suspendare a executării silite pentru aceste motive.
Reținând in concluzie, ca si instanța de fond, ca in procedura de fata nu pot fi analizate susținerile legate de caracterul legal sau nelegal al executării silite, dar si ca nu s-a justificat deloc măsura care s-a solicitat, aceea a suspendării executării silite, tribunalul constata ca soluția instanței de fond este neîntemeiata si ca recursul declarat de intimatul creditor este fondat, iar, pentru aceste motive, tribunalul va admite, in baza art. 312 Cod procedura civila, recursul declarat si va modifica in tot soluția primei instanțe in sensul ca va respinge ca neîntemeiata cererea de suspendare a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta creditoare DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. B., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B., in contradictoriu cu intimatul A. G., împotriva Încheierii ședinței publice din 25.02.2016 pronunțata de Judecătoria B. in dosarul civil nr._, pe care o modifica in tot in sensul ca respinge ca nefondata cererea de suspendare a executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr._/2006 instrumentat de către recurenta.
IREVOCABILA
Pronunțata in ședința publica azi, 31.05.2016.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
C. M. R. C. D. P. A. I.
GREFIER,
V. P.
RedCDP/31.05.2016.
Judecator fond: Iukia M.
- 4 ex -
2 comunicări,ambelor părți
Conform dispozitiv citare/
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 172/2016. Tribunalul BRAŞOV | Fond funciar. Decizia nr. 663/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
