Contestaţie la executare. Decizia nr. 891/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 891/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 891/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 891 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.03.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. P.
JUDECĂTOR: A. G. ȚAMBULEA
GREFIER: M. M. Ț.
Pe rol se află soluționarea apelului civil formulat de apelanta-contestatoare Școala Națională de Studii Politice și Administrative București, împotriva sentinței civile nr._/11.09.2014, pronunțată de Judecătoria sector 3 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . SRL și cu intimata terț poprit . Generale SA, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 04.03.2015, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii la data de 11.03.2015, când a decis:
TRIBUNALUL,
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 26.09.2013 contestatoarea S. N. DE STUDII POLITICE SI ADMINISTRATIVE BUCURESTI in contradictoriu cu intimatii S. C. PROFESIONALA DE EXECUTORI JUDECATORESTI D., COSOREANU & ASOCIATII si M. P. IMPEX SRL si cu tertul poprit B. G. SOCIETE GENERALE SA a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna anularea incheierii pronuntate de Judecatoria sectorului 3 Bucuresti la data de 06.09.2013 in Dosarul nr._/301/2013, anularea incheierii prin care s-a stabilit valoarea creantei de recuperat si valoarea cheltuielilor de executare precum si anularea adresei de infiintare a popririi emise in Dosarul de executare nr.925/2013.
La data de 28.10.2013 contestatoarea a depus o cerere precizatoare prin care a solicitat si intoarcerea executarii silite, precizand ca tertul poprit a consemnat la dispozitia executorului sumele de bani indisponibilizate.
La data de 29.11.2013 tertul poprit a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei la executare, precizand ca si-a indeplinit obligatiile care ii incumbau potrivit legii la momentul primirii adresei de infiintare a popririi. A mai aratat ca respingerea recursului declarat de contestatoare subliniaza inca odata legalitatea incuviintarii executarii silite precum si a actelor de executare efectuate in baza acestei incheieri.
La data de 03.03.2014 contestatoarea a depus cerere aditionala prin care a solicitat anularea incheierii din data de 20.02.2004 emisa in Dosarul de executare nr. 925/2013 prin care s-a stabilit cuantumul creantei de recuperat respectiv suma de 348 897, 25 lei si anularea adresei de infiintare a popririi asupra sumelor de bani detinute de contestoare la tertul poprit B. G. SOCIETE GENERALE si obligarea executorului judecatoresc si a tertului poprit sa deblocheze conturile pe care le are deschise la tertul poprit B. GROUP SOCIETE GENERALE.
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 26.02.2014 sub nr._/301/2014 contestatoarea S. N. DE STUDII POLITICE SI ADMINISTRATIVE BUCURESTI in contradictoriu cu intimatii S. C. PROFESIONALA DE EXECUTORI JUDECATORESTI D., COSEREABU & ASOCIATII, M. P. IMPEX SRL, tert poprit B. G. SOCIETE GENERALE SA a solicitat anularea incheierii din data de 20.02.2004 emisa in Dosarul de executare nr. 925/2013 prin care s-a stabilit cuantumul creantei de recuperat respectiv suma de 348 897, 25 lei, anularea adresei prin care executorul judecatoresc invocand dispozitiile art 780 Cproc civ a dispus infiintarea asupra sumelor de bani detinute de contestatoare la tertul poprit B. G. SOCIETE GENERALE si obligarea executorului judecatoresc si a tertului poprit sa deblocheze conturile pe care le are deschise la tertul poprit B. GROUP SOCIETE GENERALE.
Prin sentința civilă nr._/11.09.2014, Judecătoria Sectorului 3 București a respins ca neintemeiata contestația la executare; a respins ca neintemeiat capatul de cerere privind intoarcerea executarii silit și a luat act ca intimata a inteles sa isi valorifice cheltuielile de judecata pe cale separata
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Sentinta civila nr. 4763 pronuntata la data de 23.11.2012 in Dosarul nr._ Tribunalul Bucuresti a admis in parte cererea formulata de reclamanta parata . SRL in contradictoriu cu parata reclamanta S. N. DE STUDII POLITICE SI ADMINISTRATIVE BUCURESTI si a obligat parata reclamanta la plata sumei de 1 151 773,09 lei reprezentand contravaloarea lucrarilor de constructii si instalatii suplimentare la care se adauga penalitatile de intarziere de 0,15% calculate de la data de 21.07.2009 pana la plata efectiva a debitului. Prin aceeasi hotarare parata reclamanta a fost obligata la plata sumei de 30 716,22 lei reprezentand taxa judiciara de timbru si a sumei de 4750 lei reprezentand onorariul expertilor judiciari –fila 179 vol II.
Intrucat debitoarea nu a procedat la executarea obligatiior de plata ce ii incumbau in temeiul sentintei mai sus mentionate, la data de 30.07.2013 creditoarea a formulat cerere de incuviintare a executarii silite –fila 181 Vol II -, motiv pentru care s-a format dosarul de executare nr. 925/2013.
Astfel cum rezulta din certificatul de grefa de la fila 187 vol I la data de 01.08.2013 contestatoarea a formulat recurs impotriva sentintei mai sus mentionate.
Urmare a incuviintarii executarii silite –fila 153 vol II-, la data de 18.09.2013 executorul judecatoresc a emis incheierea de la fila 152 dosar vol II prin care a stabilit ca valoarea creantei suspuse executarii silite este de 3 726 898,97 lei – din care 1_,09 lei reprezentand debit principal si suma de_,66 lei reprezentand penalitati de intarziere- si ca valoarea cheltuielilor de executare este de_,55 lei, din care_,55 lei reprezentand onorariu executor judecatoresc.
La aceeasi data executorul judecatoresc a emis mai multe adrese de infiintare a popririi, tertul poprit B. procedand la indisponibilizarea sumei de 3 780 180,52 lei executarea silita continuand, conform incheierii de distribuire a sumelor rezultate din executarea silita emisa la data de 20.02.2014 - fila 13 Vol II -pentru suma de 348 987,25 lei reprezentand penalitati de intarziere calculate pentru perioada 31.07._14.
Prin decizia civila nr. 4654 pronuntata la data de 01.11.2013 Curtea de Apel Bucuresti a respins ca tardiv formulat recursul exercitat impotriva sentintei mai sus mentionate de parata reclamanta –fila 215 VOL II.
A mai retinut instanta astfel cum rezulta din adresa nr._/27.02.2014 ca tertul poprit B. a procedat si la indisponibilizarea sumei de 348 987,25 lei, motiv pentru care la data de 28.02.2014 executorul judecatoresc a a emis incheierea din 28.02.2014 prin care a dispus incetarea executarii silite ca urmare a realizarii integrale a creantei –fila 2 Vol II.
Cu privire la caracterul executoriu al hotararii puse in executare instanta a retinut astfel cum rezulta din Decizia civila nr. 4654 pronuntata la data de 01.11.2013 de Curtea de Apel Bucuresti care se bucura de autoritate de lucru judecat ca litigiului solutionat prin Sentinta nr. 4763 pronuntata la data de 23.11.2012 in Dosarul nr._ Tribunalul Bucuresti i se aplica dispozitiile OUG nr. 34/2006, Curtea de Apel retinand ca lucrarile suplimentare care au format obiect al litigiului nu pot fi disociate de contractul de achiziție publica incheiat de parti, acestea fiind efectuate tocmai pentru buna executare a acestui contract.
Conform art II din OUG 76/2010 publicata in MO sub nr. 453 din 02.07.2010 de modificare a OUG 34/2006 procesele si cererile in materie de achizitie publica aflate in curs de solutionare in fata instantelor judecatoresti la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta continua sa se judece in conditiile si cu procedura prevazuta de legea in vigoare la data sub care au fost incepute.
Interpretand dispozitiile legale mai sus mentionate instanta a retinut ca acestea se aplica cererilor si proceselor in materie de achizitie publica aflate in curs de solutionare la data intrarii in vigoare a OUG 34/2006, respectiv in iulie 2010. Avand in vedere ca cererea formulata de reclamanta a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti la data 25.03.2010 la sectia aVI a Comerciala sub nr._/3/2010, instanta a retinut ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art 28716 alin 2 din OUG 34/2006 in vigoare la data inregistrarii cererii, respectiv la data de 25.03.2010 astfel cum a fost modificata prin OUG 19/2009 si OUG 72/2009.
Astfel conform art 28716alin 1 si alin 2 din OUG 34/2006 hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare, recursul suspendand executarea.
Insa pentru a-si putea produce efectul suspensiv, recursul trebuie sa fie exercitat cu respectarea conditiilor de forma si fond prevazute de lege. Or, in cauza instanta a retinut, astfel cum rezulta din Decizia nr. 4654/01.11.2013 pronuntata de Curtea de Apel in Dosarul nr._ – fila 215 vol II- ca desi contestatoarea a exercitat recurs impotriva sentintei in discutie, acesta a fost respins ca tardiv, motiv pentru care hotararea in cauza a devenit irevocabila – deci si executorie -la data expirarii termenului de recurs -22.05.2013-, iar nu la data respingerii recursului ca tardiv formulat de Curtea de Apel Bucuresti.
Pe cale de consecinta hotararea in cauza putea fi pusa in executare numai de la data expirarii termenului de recurs, cand a devenit si executorie, respectiv incepand cu data de 23.05.2013.
Conform art 5 din Legea 76/2012 dispozitiile Codului de procedura civila privitoare la titlurile executorii se aplica si hotararilor judecatoresti pronuntate inainte de . Codului de procedura civila, care pot fi puse in executare chiar daca nu au fost investite cu formula executorie.
Conform art 3 din Legea 76/2012 dispozitiile Codului de procedura civila se aplica numai proceselor incepute dupa . acestora.
De asemenea conform art 25 Ncpc procesele in curs de judecata precum si executarile silite incepute sub legea veche, ramand supuse aceste legi.
D. fiind faptul ca in cauza cererea solutionata prin Sentinta civila nr. 4763 pronuntata la data de 23.11.2012 in Dosarul nr._ de Tribunalul Bucuresti a fost introdusa anterior intrarii in vigoare a nolui cod de procedura civila, instanta a avut in vedere -insa numai pentru examinarea caracterului de titlu de executoriu al acesteia- dispozitiile vechiului Cod de procedura civila.
Astfel, instanta a retinut ca Sentinta civila nr. 4763 pronuntata la data de 23.11.2012 in Dosarul nr._ de Tribunalul Bucuresti este o hotarare data fara drept de apel care conform art 377 alin 1 C proc civ a ramas definitiva la data pronuntarii respectiv la data de 23.11.2012 si a devenit irevocabila la data implinirii termenului pentru exercitarea recursului, respectiv la data de 22.05.2013 (retinandu-se ca hotararea data in prima instanta a fost comunicata contestatoarei la data de 15.05.2013 si ca recursul a fost respins ca tardiv, astfel cum rezulta din decizia pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti –fila 215 vol II).
Avand in vedere ca sentinta in discutie era definitiva incepand cu data de 23.11.2012 si a devenit irevocabila – executorie – la data expirarii termenului de recurs 22.05.2013, instanta a apreciat ca incepand cu data de 23.05.2013 aceasta putea fi pusa in executare in considerarea art 372 C proc civ, sustinerile contestatorei potrivit carora aceasta sentinta nu ar fi executorie pentru ca la data de 31.05.2013 a exercitat recurs impotriva acesteia neputand fi retinute.
In ceea ce priveste incidenta in cauza a dispozitiilor OG nr. 22/2002 instanta a retinut ca potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002 “ Daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-și indeplini obligatia de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului ‘’.
De asemenea, instanta a avut in vedere la solutionarea prezentei cauze si dispozitiile art.3 din O.G. nr.22/2002 potrivit carora, in cazul in care institutiile publice nu iși indeplinesc obligatia de plata in termenul prevazut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila și/sau potrivit altor dispozitii legale aplicabile in materie.
Interpretand dispozitiile mai sus mentionate, instanta a retinut ca institutia publica debitoare beneficiaza de termenul de 6 luni impus de art 2 din OG nr.22/2002 doar in situatia in care executarea creantei ce ii incumba nu poate incepe sau continua din lipsa de fonduri, in toate celelate cazuri aceasta putand fi executata silita potrivit dreptului comun.
Or, in cauza, debitoarea a dispus de suficiente fonduri pentru executarea obligatiei de plata ce ii incumba in temeiul titlului executoriu, la data pronuntarii prezentei executarea silita incetand tocmai ca urmare a executarii integrale a creantei astfel cum rezulta din incheierea de la fila 2 vol II.
D. fiind aceste elemente si retinand ca debitoarea nu este beneficiara dispozitiilor art. 2 din OG nr. 22/2002, instanta a constatat, contrar sustinerilor contestatoarei, ca executorului judecatoresc nu ii incumba obligatia respectarii termenului de 6 luni, neputand fi retinute nici sustinerile acesteia potrivit carora nu poate fi executata silit decat dupa parcurgerea etapelor prevazute de OG 22/2002.
Pentru aceleasi ratiuni instanta a apreciat ca nefondate si sustinerile contestatoarei potrivit carora masura popririi a fost infiintata desi executarea silita impotriva sa putea fi declansata numai dupa indeplinirea procedurii prealabile instituite de OG 22/2002.
Nici sustinerile contestatorei potrivit carora executarea silita a fost declansata cu nerespectarea dispozitiilor art 629 C proc civ pentru ca in cauza bunurile sale sunt supuse unui regim special de circulatie nu pot fi retinute avand in vedere ca dispozitiile art 629 C proc civ au in vedere natura bunului supus executarii silite iar nu calitatea debitorului care il detine, in cauza contestatoarea fiind executata prin poprire, prin indisponibilizarea unor sume de bani care potrivit legii sunt urmaribile si supuse executarii silite, valorificarea creantei in cauza fiind efectuata cu respectarea dispozitiilor art 629 C proc civ .
Instanța de fond a reținut că nefondate sunt si sustinerile contestatoarei potrivit carora masura popririi ar fi fost instituita cu nerespectarea dispozitiilor art 780 alin 5 lit a C proc civ asupra unor sume de bani care sunt supuse unei afectatiuni speciale prevazute de lege si asupra carora debitorul este lipsit de dreptul de dispozitie .Sub acest aspect instanta a retinut ca desi contestatoarea a invederat ca sumele de bani poprite erau destinate executarii unui obiectiv de investitii, respectiv cladire spatii de invatamant cuprins in lista obiectivelor de investitii pe anul 2013 cu punere in functiune in anul 2013 si efectuarii unor cheltuieli de personal, aceasta nu a dovedit in prezenta cauza ca suma care a fost poprita avea o astfel de destinatie sau ca aceasta ar fi fost suma pe care a primit-o de la ordonatorul principal de credite cu destinatia mai sus mentionata. Or, pentru a se aplica insa interdictia instituita de dispozitiile art 780 alin. 5 lit. a C. proc. Civ. este necesara dovedirea faptului ca sumele de bani existente in conturile debitorului, la data instituirii popririi, sunt supuse unei afectatiuni speciale prevazute de lege.
Instanta nu a avut in vedere la solutionarea prezentei cauze sustinerile contestatoarei referitoare la caracterul excesiv penalitatilor acordate prin titlu executoriu si nici pe cele referitoare la faptul ca aceste penalitati nu pot opera pentru ca in contract la art. 8 se prevede ca orice penalitati sunt conditionate de culpa celui caruia i se imputa, avand in vedere ca acestea reprezinta aparari de fond care nu pot fi invocate pe calea contestatiei la executare conform art.712 alin1 C proc civ.
Nici sustinerile contestatoarei potrivit carora cheltuielile de executare in cuantum de_, 55 lei sunt vadit excesive, nefundamentate contrar dispozitiilor art 669 alin 3 C proc civ fiind stabilite prin luarea in considerare si a penalitatilor excesive nu pot fi retinute.
Sub acest aspect, instanta a retinut ca prin incheierea de la fila 152 vol II dosar executorul judecatoresc a stabilit cu titlu de cheltuieli de executare suma de_, 55 lei reprezentand onorariu executor judecatoresc si 496 lei reprezentand cheltuieli de executare necesare desfasurarii executarii silite constand in inregistrare si formare dosar de executare, consultanta in vederea constituirii dosarului de executare, cheltuieli efectuate cu ocazia publicitatii executarii silite si cu redactarea si efectuarea altor acte de executare silita, comunicarea actelor de procedura, cheltuieli de transport, multiplicare acte si arhivare dosar, aceste cheltuieli de executare fiind prevazute de dispozitiile art 669 alin 3 pct 2, 5, 6 si 7 C proc civ
Cu privire la onorariul executorului judecatoresc in cuantum de_, 55 lei instanta a retinut ca in cauza, executarea silita se realizeaza prin poprire asupra unei creante de 3 780 180,52 lei, devenind astfel incidente dispozitiile pct-ului 4 lit d din Ordinul nr. 2561/2012 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului justitiei nr. 2.550/C/2006 potrivit caruia pentru creantele in valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de pana la 1% din suma care depașește 100.000 lei din valoarea creantei ce face obiectul executarii silite onorariul in cauza, in cuantum de_, 55 lei fiind corect stabilit.
De asemenea instanta a retinut ca in mod corect, la stabilirea onorariului executorul judecatoresc a avut in vedere si penalitatile de intarziere aferente debitului principal datorat pentru ca acestea fac parte din creanta ce formeaza obiect al executarii silite fiind stabilite de altfel prin titlul executoriu.
Examinand celelalte cheltuieli de executare, in cuantum de 496 lei, criticate de contestatoare, instanta a constatat ca acestea sunt justificate si proportionale cu activitatile efectuate in vederea realizarii lor, reprezentand de altfel cheltuieli inerente, necesare care decurg din activitatile desasurate de executor in vederea executarii silite . Mai mult decat atat avand in vedere ca acestea au fost generate de starea de pasivitate de care a dat dovada contestatoarea in executarea obligatiei ce ii revenea in temeiul unui titlu executoriu, instanta a retinut ca acestea sunt in sarcina contestoarei conform 669 alin 2 C proc civ neimpunandu-se reducerea lor.
In ceea ce priveste solicitarea contestatoarei privind obligarea executorului judecatoresc si a tertului poprit la deblocarea conturilor sale instanta a retinut ca o astel de obligatie ar fi revenit tertului poprit numai in masura in care in cauza ar fi fost desfiintata poprirea instituita asupra conturilor contestatoarei, situatie care nu este incidenta in cauza.
Cu privire la exceptia lipsei de obiect a cererii ca urmare a incetarii executarii silite invocata de intimata si calificata ca aparare de fond, instanta a retinut ca cererea dedusa judecatii nu a ramas lipsita de obiect ca urmare a incetarii executarii silite, avand in vedere ca incetarea executarii silite produce efecte asupra actelor de executare ce urmeaza a se incheia in viitor, aceasta neproducand nici un efect asupra actelor de executare emise de executorul judecatoresc anterior incetarii executarii silite, a caror legalitate si temeinicie a fost de altfel examinata in cauza dedusa judecatii.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind intoarcerea executarii silite instanta a retinut ca potrivit art 722alin 1 Cproc civ restabilirea situatiei anterioare declansarii executarii silite se poate dispune numai in cazul in care se desfiinteaza titlul executoriu sau insasi executarea silita, in cauza neputandu-se retine niciunul dintre cazurile care ar fi de natura sa atraga aplicabilitatea unei astfel de institutii .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea S. N. DE STUDII POLITICE SI ADMINISTRATIVE BUCURESTI.
Cu privire la cererea de anulare a sentinței apelate ca fiind pronunțată de o instanță necompetentă, apelanta-contestatoare arată că Judecătoria sector 3 București a fost aleasă de executorul judecătoresc ca instanță de executare după principiul circumscripției judecătoriei unde se află biroul executorului judecătoresc prevăzut de teza I-a din art.650 din C.p.civ. Astfel s-au efectuat două încălcări ale legii: a) Prima constă în aceea că s-a omis că sediul debitorului este în sectorul 1 iar art. 650 din C.pr. civ. a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 348 din 16.07.2014 a Curții Constituționale a României, deoarece acest principiu de alegere a instanței de executare contravine art. 1 alin. (5). ale art. 21 alin. (3) și ale art. 126 alin. (2) din Constituție, precum și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin Decizia nr. 348/2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 650 alin. (1) și art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, C.C.R. a constatat că art. art. 650 alin. (1) din codul de procedură civilă este neconstituțional. Or, în speță Judecătoria sectorului 3 a pronunțat o sentință în 11.09.2014 fără să respecte Decizia nr. 348 din 16 iulie 2014.
Apelanta-contestatoare arată că a doua încălcare o constituie aceea că nu s-a observat că chiar art. 650 alin. 1 prevede că teza I-a a acestuia nu se aplică în cazul excepțiilor prevăzute de lege cum este cea prevăzută de art. 2 alin. 1 lit. ț) din Legea nr. 554/2004 care în materie de contencios administrativ definește sintagma „instanța de executare” ca fiind „instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ” respectiv în speță Tribunalul București Secția C. Administrativ si Fiscal, si nu Judecătoria cum eronat s-a procedat în speță.
Cu privire la cererea de anulare în baza art. 711 alin.3 din C.proc. civ, a încheierii din Camera de Consiliu din 06.09.2013 a Judecătoriei sector 3 București prin care s-a dispus încuviințarea executării silite în dosarul nr._/301/2013, apelanta-contestatoare arată că încuviințarea executării silite a fost dată prin încheierea din Camera de Consiliu din 06.09.2013 de către Judecătoria sector 3 București, instanță de executare aleasă de executorul judecătoresc după principiul circumscripției judecătoriei unde se află biroul executorului judecătoresc prevăzut de teza I-a din art.650 din C.p.civ. în vigoare la data respectivă.
Astfel, apelanta arată că și prin aceasta s-au săvârșit două încălcări ale legii, astfel cum au fost motivate cu privire la excepția necompetenței primei instanțe în soluționarea contestației la executare.
Apelanta-contestatoare arată că s-a omis că Școala Națională de Studii Politice și Administrative SNSPA fiind o instituție publică nu poate fi executată silit decât după parcurgerea perioadelor prevăzute de Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri
executorii. Or în bugetul instituției publice SNSPA pe anul 2013 nu există prevăzută vreo sumă care să permită punerea în executare a unui astfel de titlu executoriu invocat de creditor și executorul judecătoresc. A plăti de la alte articole din bugetul aprobat prin Legea nr.5/2013 bugetului pe anul 2013 ar însemna săvârșirea infracțiunii de deturnare de fonduri or conducerea SNSPA nu a riscat săvârșirea unei astfel de fapte.
Apelanta arată că pretinsul creditor nu a informat instanța prin cererea de încuviințare a executării că SNSPA este instituție publică ce beneficiază de o procedură de executare specială prevăzută de art.2 din OG nr. 22/2002.
Instanța a omis că procedura executării silite contra unei instituții publice poate fi declanșată numai după îndeplinirea procedurii prevăzute de art. 2 din OG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii. In acest sens art. 3 din OG nr.22/2002 dispune: „art.3. In cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2. creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie." Deci conform acestei dispoziții „creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă" numai_după împlinirea termenului „prevăzut de art. 2" din OG nr.22/2002 respectiv de 6 luni și cu respectarea procedurii speciale, termen de grație, eșalonarea termenelor de plată etc.
Apelanta-contestatoare aratî că fost încălcat și art. 629 din C.proc. civ. cu privire la urmărirea bunurilor supuse unui regim special de circulație și urmărire .
În cauză, titlul executoriu nu precizează cuantumul total al penalităților și astfel instanța de fond cât și instanța care a încuviințat executarea nu au putut constata că penalitățile sunt excesive, interzise de art. 1541 alin 1 lit. b) din Codul civil respectiv penalitățile sunt de 2,3 ori mai mari decât obligația principală (1.151.773,09 lei obligația principală și penalitățile sunt de 2.539.659, 66 lei). De altfel în cauză obligația principală este de fapt un prejudiciu imputabil creditorului (art. 1534 din C.civil) care a efectuat lucrări suplimentare fără a fi contractate și licitate conform OG nr. 34/2006, lucrări ce nu puteau fi plătite de SNSPA fără o procedură judiciară; deci SNSPA nu este culpabilă de neplata iar penalitățile nu pot opera deoarece în contract la art. 8 se prevede că orice penalități sunt condiționate de culpabilitatea celui căruia i se impută.
Cu privire la al treilea capăt de cerere referitor la anularea în baza art. 711 alin. 1 din C.proc. civ, a încheierii din 18.09.2013, reiterează motivele contestației la executare.
Cu privire la al patrulea capăt de cerere referitor la anularea adresei SCPEJ D., C. & Asociații prin care invocând art. 780 din C. proc. civ. a dispus înființarea popririi asupra sumelor deținute în numele SNSPA de terțul poprit B. G. SOCIETE GENERALE SA. în baza art. 711 alin.l din C.proc. civ., apelanta-contestatoare arată că adresa este dată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, reiterând motivele contestației la executare.
Apelanta-contestatoare susține, referitor la cele reținute de prima nstanță cu privire la momentul în care senzința invocată de creditor a devenit titlu executoriu, că afirmația instanței este eronată deoarece în speță a fost introdus recurs în termen de 15 zile de la comunicare conform dispozitivului din Sentința dată la judecată în fond, precum și a art. 20 din Legea nr. 554/2004, or numai instanța de recurs poate constata legal că în speță termenul de recurs nu este cel indicat de instanța de fond și prevăzut în art.20 din Legea nr. 554/2004, ci cel de 5 zile prevăzut în art. 287alin.2 din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii. De asemenea în condițiile aflării recursului pe rolul instanței, numai instanța de recurs poate să constate legal dacă se repune în termen sau se respinge recursul ca tardiv ori admite recursul introdus în termenul de 15 zile termen indicat de instanța de fond și prevăzut și de art. 20 din Legea nr. 554/2004. Evident că nici creditorul, nici executorul judecătoresc și nici Judecătoria sectorului 3 nu se puteau substitui instanței de recurs și să considere că recursul este tardiv introdus la instanța de recurs înainte de soluționarea recursului.
Cu privire la cele reținute de prima instanță asupra aplicabilității în cauză a dispozițiilor OG nr.22/2002, apelanata a arătat că SNSPA este instituție publică și
că nu poate efectua vreo plată tară să fie prevăzut în bugetul său aprobat cu destinația acestei plăți; fondurile din care s-a făcut executarea silită erau fonduri publice cu destinație specială pentru plata constructorilor unei alte investiții fonduri și investiții prevăzute în bugetul de stat în Legea nr. 5/2013
privind bugetul pe anul 2013 la pagina 554 în Anexa nr. 3/25/29 denumită „Fișa obiectivului „Clădire spații de învățământ pentru SNSPA București cod. 438” cu o investiție de 16.700.000 lei. Or, din această s-a luat prin executarea silită contrar destinației prevăzute în lege, afectând alți constructori care nu au mai putut fi plătiți conform contractelor și prevederilor în Legea bugetului nr. 5/2013 ce va duce la generarea altor procese cu prejudicii tot la bugetul statului. Ne aflăm în fața unei fraude la Legea nr. 5/2013 prin schimbarea destinației fondurilor publice pe căi ocolite și inducerea în eroare a instanței. A reiterat în continuare cele expuse în cuprinsul contestației la executare.
Apelanta a contestat și cele reținute de prima instanță cu privire la încălcarea în cadrul procedurii de executare silită a dispozițiilor art. 629 c.pr.civ., aducând ca argumente cele invocate deja prin intermediul contestației la executare.
Prin încheierea din 22.10.2013 pronunțată de Judecătoria sector 3 în Dosarul nr._/301/2013 instanța a dispus suspendarea executării silite declanșate în Dosarul 925/2013 al B. D., C. și Asociați până la data soluționării contestație la executare înregistrate sub nr._ . Creditorul S.C. M. P. IMPEX S.R.L. a atacat cu apel încheierea de suspendare a executării silite până Ia data soluționării contestație la executare. iar Tribunalul București Secția III-a civilă în dosarul nr._/301/2013 prin Decizia civilă nr. 194 din 17 februarie 2014 a admis apelul și a dispus: „anulează încheierea apelată conform art. 480 alin. 3 teza a Ii-a din C.p.c. și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță”.
In rejudecare Judecătoria sectorului 3 din nou admite cererea de suspendare a executării silite și astfel prin încheierea din 04.09.2014 a dispus:”Admite cererea.Dispune suspendarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 925 2013 al SCPEJ D., C. & Asociații”.
Astfel executarea silită a fost și este suspendată și în prezent deoarece contestația la executare nu a fost judecată definitiv fiind în faza de recurs. Pe de altă parte, apelanta arată că ne aflăm în fața unui caz în care S.C. M. P. IMPEX S.R.L. împreună cu B. D., C. și Asociați și-a făcut singură „dreptate” ocolind instanțele competente și fără a mai aștepta judecarea definitivă a contestației la executare, ceea ce contravine principiilor de drept.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, tribunalul reține următoarele:
Primul motiv de apel, prin intermediul căruia se invocă excepția necompetenței materială a Judecătoriei Sector 3 în soluționarea contestației la executare, urmează a fi respins ca nefondat.
În acest sens, se reține că în primă instanță nu a fost invocată excepția necompeteneței materiale sau teritoriale, astfel încât, având în vedere dispozițiile art. 130 alin.2 c.pr.civ. potrivit cu care excepția necompetenței materiale și teritoriale de ordine publică trebuie invocată de părți sau de judecător la primul termen de judecată în fața primei instanțe, tribunalul constată că apelanta este decăzută din dreptul de a invoca excepția necompetenței materiale sau teritoriale direct în apel.
Al doilea motiv de apel, prin care se invocă nulitatea încheierii de încuviințare a executării silite, pe considerentul necompetenței instanței care a încuviințat executarea silită nu va fi analizat de tribunalul, în condițiile în care nulitatea încheierii de încuviințare a a executării silite reprezintă un motiv de nelegalitatea a executării silite contestate, care, prin urmare, trebuia invoicat prin interemdiul contestației la executare, în fața primei instanțe. Din verificarea motivelor de contestație la executare, atfel cum acestea au fost formulate atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin cererile precizatoare, tribunalul constată că un astfel de motiv de nelegalitate a executării silite nu a fost invocat, astfel încât devin aplicabile dispozițiile art. 478 alin.3 c.pr.civ. potrivit cu care „ în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi”. Prin urmare, invocare unui nou motiv de contestație la executare este inadmisibilă, motiv pentru care tribunalul nu va proceda la analiza acestuia.
Tribunalul constată nefondat și motivul de apel prin care hotărârea primei instanțe este criticată cu privirea la reținerea caracterului de titlu executoriu al hotărârii pe care creditoarea și-a întemeiat cererea de executare silită.
Pentru a reține această concluzie, tribunalul are în vedere faptul că executarea silită s-a declanșat invocându-se drept titlu executoriu sentința civilă nr. 4763/23.11.2012 a Tribunalului București Secția a IX-a – contencios adminsitrativ și fiscal. Împotriva acestei sentințe a fost declarat recurs, care a fost respins ca tardiv prin decizia civilă nr.4654/1.11.2013 a Curții de Apel București Secția C. Administrativ și Fiscal.
În motivarea deciziei anterior menționate s-a reținut că termenul de declarare a recursului era cel reglementat de dispozițiile art. 286 ind.16 din OUG nr.34/2006, astfel cum acesta a fost modificat prin OUG nr.19/2009 și OUG nr.72/2009, de 5 zile de la comunicare. S-a reținut totodată că termenul de declarare în cauza respectivă s-a împlinit la 21.05.2013.
Din perspectiva naturii de titlu executoriu a hotărârii invocate de creditoare, trubunalul constată că în mod legal prima instanță a reținut că acesta se stabilește prin raporate la dispoziția legală sub imperiul căreia a fost pronunțată hotărârea judecătorească, în cauză aceasta fiind cea reglementată de vechiul cod de procedură civilă și de alte dispoziii legale ce cuprindeau norme derogataorii (a se vedea OUG nr.34/2006), sub imperiul căruia a început litigiul finalizat cu hotărârea judecătorească ce a stat la baza executării silite, în acest sens stând ca argument toate dispozițiile legale la care în mod corect prima instanță a făcut trimitere.
Or, la momentul declanșării litigiului, cauzei îi erau aplicabile dispozițiile derogatorii cuprinse în art. 287 ind.16 alin.1 și 2 din OUG nr.34/2006, potrivit cu care hotărârea pronunțată în temeiul OUG nr.34/2006 este susceptibilă numai de recurs, recursul fiind suspensiv de executare. Cu alte cuvinte, în această materie, sunt titluri executorii numai hotărârile judecătorești irevocabile.
Cu privire la caracterul suspensiv de executare al recursului, în mod legal prima instanță a reținut că, pentru a avea acest caracter, recursul trebuie să fie declarat cu respectarea dispozițiilor legale în ceea ce privește termenul de declarare a acestuia, astfel încât, în măsura în care recursul a fost respins ca tardiv, hotărârea devine irevocabilă și totodată executorie la momentul împlinirii termenului de recurs.
În cauză, astfel cum s-a arătat anterior, termenul de recurs s-a împlinit la 22.05.2013, acesta fiind momentul la care hotărârea a devenit executorie și putea sta la baza executării silite.
Cum cererea de executare silită a fost depusă la 30.07.2013, în mod legal prima instanță a reținut că executarea silită a avut ca temei un titlu executoriu, astfel încât motivul de nelegalitate a executării silite a fost găsit neîntemeiat.
Cu referire la motivul de apel prin care se susține greșita aplicare a dispozițiilor OG nr.22/2002, tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 1 din OG nr.22/2002, obligația instituției publice debitoare ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, exista doar în ipoteza în care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri.
per a contrario, dacă există fonduri pentru a se executa de către instituția publică debitoare creanța stabilită prin titlul executoriu, nu mai sunt aplicabile prevederile art. 2 din OG nr.22/2002, așa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 și debitoarea nu mai are la dispoziție un termen de grație de 6 luni pentru efectuarea plății.
Apelanta, deși sarcina probei ii aparținea, nu a făcut dovada că nu dispunea de fondurile necesare pentru a plăti debitul menționat in titlul executoriu amintit anterior, pentru a deveni incidente prevederile sus-citate ale art. 2 din OG nr. 22/2002 și, in aceste condiții, orice întârziere in executarea unui titlu executoriu ar putea duce la vătămarea creditorului prin întârzierea exercitării dispozițiilor cuprinse în titlul executoriu.
Constatând că procedura executării silite declanșate de intimată este supusă dreptului comun, nefiind aplicabile dispozițiile O.G. 22/2002, față de nedovedirea de către contestatoare a îndepliniri condiției lipsei fondurilor, tribunalul reține că în speță executorul judecătoresc în mod legal a procedat la continuarea executării silite.
Pentru aceleași considerente cu cele expuse anterior cu referire la aplicabilitatea dispozițiilor OG nr.22/2002, tribunalul constată nefondat și motivul de apel prin care se invocă nelegalitatea executării silite ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 629 și art.780 alin.5 c.pr.civ., câtă vreme apelanta deși invocă nerespectarea acestor dispoziții, invocă tot dispozițiile OG nr.22/2002.
Nefondat este și motivul de apel prin care este criticată sentința primei instanțe cu privire la contestația la executare îndreptată împotriva încheierii de stabilire a cuantumului creanței datorate, în special a penalităților de întârziere.
În această privință, tribunalul reține că dreptul intimatei la penalitățile de întârziere a fost stabilit prin titlu executoriu, executorul judecătoresc procedând la stabilirea câtimii lor, în funcție de criteriile determintae prin titlul executoriu.
Cu privire la susținerile apelantei în sensul că aceasta nu datorează penalități de întârziere, nefiind în culpă pentru neexecutarea unor obligații sau caracterul excesiv al penalităților prin raportare la dispozițiile art. 1541 c.civ., în mod legal prima instanță nu a procedat la analiza acestor susțineri, în condițiile în care, potrivit art.712 alin.1 c.pr.civ., în cazul în care titlul executoriu este o hotărâre judecătorească, pe calea contestației la executare nu pot fi formulate apărări ce vizează fondul dreptului, cum este și cea invocată de apelantă.
Nefondat este și motivul de apel referitor la încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare.
Sub un prim aspect, în mod legal cheltuielile de executare silită au fost determinate prin raportare la întreaga creanță, ce inlcude și penalitățile de întârziere, în condițiile în care ambele compnenete ale creanței, creanța principală și penalități de întârziere au fist stabilite prin titlul executoriu, iar pentru motivele anterior expuse nu sunt supuse analizei, în acest context procesual, caracterul excesiv al penalităților, prin prisma dispozițiilor art. 1541 c.civ.
Cât privește caracterul legal și rezonabil al cheltuielilor de executare silită, în mod legal prima instanță a constatat caracterul nefondat al acestui motiv de contestație la executare, în condițiile în care, onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit cu respectarea dispozițiilor art. 39 din legea nr.188/2000, iar restul cheltuielilor sunt rezonabile și se încadrează în categoria cheltuielilor de executare siltiă, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art.669 c.pr.civ.
Pentru aceste motive, văzând și dispozițiile art. 480 c.pr.cviv., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-contestatoare S. N. DE STUDII POLITICE SI ADMINISTRATIVE BUCURESTI cu sediul in sector 1, București, ., împotriva sentinței civile nr._/11.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata M. P. IMPEX SRL cu sediul in sector 3, București, ., ., ., și intimata terț poprit B. G. SOCIETE GENERALE SA cu sediul in sector 1, București, .. 1-7, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.03.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTORGREFIER
A.PopescuA.G.Țambulea M.Ț.
Red. A.P.-27.01.2016
Thred. A.B./5 ex.
J.S.3 – jud. E.R.M.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1527/2015. Tribunalul BUCUREŞTI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
