Contestaţie la executare. Decizia nr. 4977/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4977/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 14-12-2015 în dosarul nr. 4977/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A III-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4977 A
Ședința publică din data de 14.12.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – C. T.
JUDECĂTOR – Ș. Ț.
GREFIER – G. I.
Pe rol, pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantul intimat M. F. în contradictoriu cu intimatul contestator B. ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA și intimatul terț poprit I. B. NV AMSTERDAM SUCURSALA BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 5913/30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 23.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea consecutiv la 07.12.2015 și la 14.12.2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5913/30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea formulată de contestatorul B. A. DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (B.A.A.R.), în contradictoriu cu intimatul M. F. și terțul poprit I. B. NV AMSTERDAM SUCURSALA BUCUREȘTI, sectorul 1; s-a anulat în parte executarea efectuată în dosar de executare 353/2013 B. D. și D. pentru ceea ce depășește următoarele creanțe:
- actualizarea creanței de 99.707,918 euro (în echivalent în lei la data plății) de la data de 19.10.2013 până la data de 24.10.2013,
- 292,082 euro (în echivalent în lei la data plății) și cu actualizare de la data de 19.10.2013 până la data plății..
- actualizarea creanței de 2.784,98 euro (în echivalent în lei la data plății) de la data de 19.10.2013 până la data de 24.10.2013,
- 8,16 euro (în echivalent în lei la data plății) și cu actualizare de la data scadenței de 19.10.2013 până la data plății.
- actualizarea sumei de 14.998,95 de lei pentru perioada 19.10.2013 – 24.10.2013.
- actualizarea sumei de 22.037 de lei, de la data de 19.10.2013 până la data de 24.10.2013.
- 20 de lei, 6,5 lei, 500 de lei, 1.750 de lei, cheltuieli de executare.
S-a dispus întoarcerea executării pentru sumele executate care depășesc creanțele de mai sus; a fost obligat intimatul să plătească contestatorului sumele de 1.000 de lei, 300 de lei, 1.500 de lei, parte din cheltuielile de judecată; s-a respins cererea intimatului de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
A reținut instanța de fond următoarea stare de fapt și de drept:
Executarea nu poate fi anulată în tot, pentru că, așa cum se arată mai jos, contestatoarea nu a executat integral și nici la termen titlul executoriu. Prin urmare, creditorul încă are de recuperat o creanță și, mai ales, avea de recuperat o parte din creanță și la data înregistrării cererii sale pe rolul B., astfel că cererea sa de demarare a executării silite a fost perfect legală, iar anularea executării nu se justifică decât în privința valorii și modului de calcul a valorii creanței. Aceste valori corecte urmează a fi stabilite, în lipsa unui acord al părților, printr-o expertiza ce va fi efectuată în dosarul de executare conform celor ce vor fi reținute de prezenta instanță în considerente. Instanța nu a dispus efectuarea unei expertize in prezenta cauză având în vedere că opiniile celor două părți cu privire la modul de calcul au fost diferite pe multiple aspecte ale cauzei, iar stabilirea obiectivelor expertizei raportat la fiecare element al cauzei ar fi determinat de fapt o antepronunțare a instanței.
Astfel, analizând principala apărare a contestatoarei în ceea ce privește termenul de la care avea obligația să execute creanța și, pe cale de consecință, dacă plata făcută de BAAR în 24.10.2013 a fost sau nu în termen, prezenta instanță constată că instanța penală a reținut cu putere de lucru judecat și în mod expres că contestatorul BAAR răspunde în condițiile Legii 136/1995, iar Legea 136/1995 prevede expres prin art. 53 că „prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor conform legii se stabilesc: aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, limitele teritoriale de acoperire, nivelul despăgubirilor, condițiile de plată, durata asigurării, facilitățile și penalizările aplicabile asiguraților, criteriile și condițiile pentru acordarea sau retragerea autorizației, persoanele care au obligația să încheie contracte de asigurare, modalitatea de gestionare a cazurilor de refuz al asigurătorului de a încheia asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, dacă este cazul, precum și alte informații referitoare la acest tip de asigurare”. Prin urmare, intimatul creditor a obținut drepturi în contra BAAR cu toate condițiile impuse de legislația specială în materie, legislație care derogă de la dreptul comun și se aplică cu prioritate și, pe cale de consecință, devin incidente și dispozițiile OCSA 8/2008 conform cărora BAAR beneficia de un termen pentru efectuarea plății de 15 zile de la primirea hotărârii judecătorești definitive cu privire la despăgubire.
OCSA face trimitere la data de la care asigurătorul a primit o hotărâre definitivă, nu de la data comunicării unei hotărâri definitive. Textul din OCSA nici nu poate fi interpretat ca referindu-se de fapt la data comunicării hotărârii de către instanță pentru că hotărârile penale definitive nici nu se comunicau la acea dată.
Astfel, conform 360 Cod de procedură penală, copii de pe dispozitivul hotărârii se comunicau doar părților care au lipsit atât la judecată, cât și la pronunțare, inculpatului deținut sau aflat în vreuna dintre situațiile prevăzute în art. 171 alin. 2, care a lipsit de la pronunțarea hotărârii, administrației locului de deținere, serviciului de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor, daca era cazul, iar după redactarea hotărârii, copii de pe aceasta, se comunicau doar inculpaților prevăzuți în alineatul precedent, iar niciuna dintre aceste situații nu a fost incidentă în dosarul penal. Inclusiv din subsolul deciziei penale rezultă că, în aplicarea acestui text de lege, a fost redactată doar în două exemplare. Iar un OCSA nu putea stabili in sarcina instanței alte obligații decât cele stabilite prin lege organică.
În cauză, contestatoarea a recunoscut și a dovedit că a transmis creditorului cerere de indicare a coordonatelor bancare pentru a putea face plata conform deciziei instanței de recurs prin adresa OJ 2542 din 02.10.2013 ceea ce presupune că reclamanta a luat cunoștință de dispozitivul hotărârii definitive, iar această luare la cunoștință de dispozitivul instanței de recurs acoperă „primirea” menționată de OCSA. Pe cale de consecință, având în vedere și lipsa unei dovezi din partea creditorului cu privire la eventuala luare la cunoștință de dispozitivul hotărârii penale de către debitorul BAAR la o altă dată anterioară, termenul de plată de 15 zile prevăzut de OCSA se va calcula de la data de 02.10.2013, ceea ce presupune, prin calcul efectuat pe zile libere, ca termenul de plata expira în 18.10.2013.
Cu toate acestea debitorul a făcut plata parțială în 24.10.2013 și a făcut și imputația pe fiecare categorie din creanță conform adresei OJ0990/24.04.2014 (f. 62, 64 vol I).
Solicitarea de către contestatoare a informațiilor pentru efectuarea plății nu a dus la o „suspendare a procedurii de plată a despăgubirilor” cum a invocat BAAR. Art. 1510 – 1511 Noul cod civil prevede posibilitatea punerii în întârziere în caz de refuz al creditorului de a primi plata sau de refuz de a îndeplini actele pregătitoare fără de care debitorul nu își poate executa obligația. Dar în cauză, până la emiterea adresei de către debitor, nu a existat vreun refuz al creditorului–intimat în acest sens, iar textul de lege nu poate fi aplicat prin analogie la alte situații anterioare. Totodată, punerea în întârziere are, ca efect și scop, transferul riscului imposibilității de executare conform art. 1511 NCC. Dar, în cauză, vorbim despre executarea unei obligații de a da bunuri de gen (sume de bani) în privința cărora nu se pune problema unei imposibilități de executare conform principiului „bunurile de gen nu pier”. În cazul bunurilor de gen, debitorul avea posibilitatea de executare a creanței prin demararea proceduri ofertei de plată urmată de consemnațiune reglementată clar de art. 1512 NCC și Codul de procedură civilă, aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum am arătat mai sus, peste dispozițiile generale de drept comun în materie de executare civilă, BAAR a mai beneficiat și de termenul de 15 zile prin OCSA.
În condițiile acestei plăți tardive, rezultă că în mod legal creditorul s-a adresat B. pentru plata actualizărilor la despăgubirile achitate cu întârziere, dar creditorul nu avea dreptul la actualizare nici de la data pronunțării sentinței primei instanțe in 17.12.2012 care nu era definitivă (cum rezultă că s-a avut în vedere prin expertiza efectuată la cererea creditorului în cadrul executării pentru debitul de 100.000 de euro – f. 1 vol I), nici de la data pronunțării instanței de recurs 30.09.2013 (cum s-a avut în vedere pentru celelalte creanțe conform aceluiași raport de expertiză), nici chiar pentru despăgubirile acordate pentru vătămarea integrității corporale sub formă de prestații periodice și care, în dreptul comun, erau executorii de drept din primă instanță conform art. 278 pct. 3/1 C.pr.cv. aplicabil la momentul pronunțării hotărârii penale, dat fiind termenul special de plată incident față de considerentele instanței penale.
Instanța a reținut totodată că, contrar susținerilor BAAR in 24.10.2013 nu a procedat la achitarea integrala a daunelor morale de 100.000 euro, cursul valutar la data de 24.10.2013 fiind de 4,4508 lei, conform print-ului BNR, nu de 4,4378 lei cât a indicat BAAR în adresa OJ0990/24.04.2014 (f. 122 vol I). Raportat la cursul valutar real rezultă că suma de 443.780 de lei achitată a acoperit doar suma de 99.707,918 euro. Prin urmare, creditorul avea dreptul pe lângă actualizarea sumei de 99.707,918 euro, de la data de 19.10.2013 (ziua următoare scadenței) până la data de 24.10.2013 și la diferența de 292,082 euro neachitată și la actualizarea acestei diferențe de la data de 19.10.2013 până la data plății.
De asemenea, daunele materiale de 2793,14 euro stabilite prin decizia de recurs nu au fost achitate integral în 24.10.2013, ci, fața de imputația și plata de 12.395,40 de lei recunoscută prin aceeași adresă din 24.04.2014, raportat la cursul BNR corect de 4,4508 lei, nu de 4,4378 lei avut în vedere de BAAR, rezultă că BAAR a achitat doar 2.784,98 euro. Prin urmare, pentru 2.784,98 euro, creditorul avea dreptul și la actualizare până la data plății din 24.10.2013, iar pentru diferența de 8,16 euro are dreptul și la actualizare de la data scadenței de 19.10.2013 până la data plății.
Pentru daunele materiale de 14.998,95 de lei, acoperită prin plata din 24.10.2013, BAAR datorează actualizarea pentru perioada 19.10.2013 – 24.10.2013.
Pentru sumele datorate cu titlu de prestație periodică, creditorul-intimat a învederat într-o cerere precizatoare depusă la B. că nu solicită executarea și pentru prestațiile periodice începând cu luna noiembrie 2013 pana in prezent (f. 138 vol I), prin urmare, nefăcând obiectul executării, nu vor face nici obiectul analizei instanței.
Pentru sumele datorate cu titlu de prestație stabilite până în octombrie 2013, și din expertiza efectuată la cererea intimatului creditor a rezultat un cuantum total de 22.037 de lei, exact cât a achitat și BAAR (f. 2 vol. II, 122 vol I).
Dar, cum am arătat mai sus, având în vedere că această sumă a fost achitată in 24.10.2013, debitorul datorează actualizare la acest debit.
Față de cele de mai sus, rezultă ca, la data de 11.12.2013 când intimatul creditor s-a adresat B. și s-a creat dosarul de executare, diferențele neachitate de BAAR erau de 1.336 lei (292,082 euro+8,16 euro *4,4530 curs valutar la data de 11.12.2013 când a fost formulata cererea de executare), nu 3.830 de lei cat a indicat intimatul în cererea de executare silită (f. 89 vol. I).
Contrar celor solicitate de intimatul creditor în cadrul executării și contrar chiar plății efectuate de BAAR voluntar (f. 65), BAAR nu a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată în calitate de asigurător către intimat. Obligația de plată a cheltuielilor de judecată și din prima instanță și din recurs a fost stabilită numai în sarcina inculpatului, pentru cheltuielile de judecată neexistând mențiune in cuprinsul titlurilor executorii, ca în cazul celorlalte debite, „garantul BAAR fiind răspunzător în condițiile Legii 105/1992” (f. 97 verso, 106). Pentru aceste motive, atâta timp cât prezenta instanță nu are dreptul să completeze sau să modifice hotărârea definitivă a instanței penale care beneficiază de autoritate de lucru judecat și nici să extindă limitele executării silite dincolo de limitele hotărârii, demararea executării în contra BAAR și pentru recuperarea cheltuielilor de judecată (f. 137) era ilegală.
Prezenta instanță nu are dreptul să considere plata voluntară a sumei de 5000 de lei ca și plată făcută pentru a acoperi debitele neachitate de fapt menționate mai sus de 292,082 euro+8,16 euro și, pe cale de consecință, să se considere că pentru aceste debite nu ar fi datorată actualizare de la data scadenței de 19.10.2013 sau să o considere ca și plată a actualizărilor la sumele achitate tardiv, atâta timp cât, pe de o parte, debitoarea a făcut expres imputația sumei de 5000 de lei – respectiv cheltuieli de judecată (f. 106), iar instanța nu are dreptul să procedeze pur și simplu la o schimbare a acestei imputații, și cât, pe de altă parte, nefiind investită de contestatoarea-debitoare cu un capăt de cerere sau, cel puțin, cu titlu de apărare, față de principiul disponibilității care guvernează procesul civil, prezenta instanță nu are competența să se pronunțe pe o eventuală compensare legală între creanțe. Pe parcursul prezentului proces, contestatoarea nu a solicitat o restituire a acestei sume, nici nu indicat ce parte a creanței ar dori să acopere prin plata sumei de 5000 de lei, ci s-a limitat să susțină că întreaga executare este ilegală și că, odată efectuată plata în data de 24.10.2013, nu mai avea nici un debit (susținere dovedit a fi însă neîntemeiată) și că nu datora și cheltuielile de judecată, nici pe cele de la fond, nici pe cele din recurs.
Analizând cheltuielile de executare, instanța a menținut executarea pentru sumele de 20 de lei, 6,5 lei, taxa timbru și taxe poștale, cheltuieli necontestate de debitor.
În condițiile în care, conform Legii 188/2000, onorariul executorului se stabilește la valoarea debitului, iar acest debit va fi stabilit ulterior, instanța a anulat executarea și pentru onorariul executorului de 6.532 de lei. Dar, după efectuarea expertizei, executorul își stabilește, cu convenția creditorului și în condițiile legii, un nou onorariu, executorul având dreptul la plata serviciilor prestate, iar debitorul la recuperarea onorariului pe care îl va achita executorului în aceste condiții, după cum și debitorul va avea dreptul să conteste noul onorariu în termenul legal în măsura în care acesta va fi calculat cu încălcarea legii.
In ceea ce privește onorariul avocatului din procedura de executare, instanța a constatat că creditorul a formulat prin avocat doar cererea de executare silită, o precizare (f. 136 vol I) și o cerere de continuare a executării cu precizare (f. 56). In rest, toate actele de executare au fost efectuate de B. și, în principiu, activitatea de executare presupune concursul major al B.. In condițiile in care numai la debitul stabilit inițial de 52.282,04 lei (f. 9 vol II), B. a avut dreptul la un onorariu de 5.286,46 de lei, rezultă că un onorariu de avocat de 3.000 de lei, mai mult de jumătate din onorariul inițial al B., raportat și la un debit care va fi mai mic (față de modalitatea de calcul stabilită mai sus) este disproporționat, motiv pentru care instanța îl va reduce la suma de 1.750 de lei.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel intimatul M. F., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Formulează apelantul următoarele motive de critică:
Judecătorul fondului menționează in fals atunci când formulează următorul considerent:
Instanța nu a dispus efectuarea unei expertizei în prezenta cauza... (primul paragraf pag. 5).
In ședința publica de la data de 02.04.2015, instanța a formulat o propunere privind administrarea unei expertize contabile judiciare, insa contestatorul s-a opus.
Instanța nu s-a pronunțat cu privire la excepția inadmisibilitatii contestației la executare formulata impotriva raportului de expertiza contabila extrajudiciara administrat in faza de executare silita, formulata prin întâmpinare.
In cauza operează dreptul UE privind daunele produse de un autoturism inmatriculat . pe teritoriul altui stat.
Instanța trebuie sa se refere cu prioritate la dreptul UE, insa instanța s-a aflat in eroare cu privire la raporturile juridice existente intre parti.
B. Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), incalca dreptul UE, pe intrega durata a procedurii judiciare care a debutat la data de 21.08.2008, acesta intervenind in cauza in anul 2011 prin cererea de constituire ca parte responsabila civilmente.
B. Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), deși a formulat contestația la executare in nume propriu, in cauza are calitatea de mandatar legal al BIROULUI N. CARTE V. DIN BULGARIA conform Acordului Multilateral de Garanție semnat cu Birourile Naționale din statele membre ale Spațiului Economic European, in baza Deciziei Comisiei Europene nr. 2007/482/EC - Jurnalul Oficial al UE nr. L180/10.07.2007.
Acesta a informat greșit instanța invocând calitatea de debitor negând calitatea de mandatar al garantului.
Contestatorul nu a dovedit prin niciun mijloc de proba ca executarea silita a fost nelegala sau excesiva.
În cauză instanța a acordat in mod injust cheltuielile de judecata in favoarea contestatorului.
Solicită modificarea dispozitivului hotărârii apelate în ceea ce privește acordarea actualizărilor, în sensul că suma de 100.000 euro daune morale să se actualizeze începând cu data de 17.12.2012, sumele reprezentând daunele materiale acordate de C. să fie reactualizate începând cu data redactării deciziei iar creanța reprezentând prestații periodice în raport cu perioadele pentru care au fost stabilite.
Intimatul BAAR a formulat întâmpinare.
Apelul este nefondat.
În ceea ce privește precizarea din considerentele hotărârii referitoare la nedispunerea unui raport de expertiză, Tribunalul constată că nu este nimic „fals” în cele arătate de instanță, atâta vreme cât nu s-a încuviințat și dispus efectuarea unei expertize, puse sau nu în discuție, indiferent de motivul pentru care aceasta s-a făcut.
Referitor la excepția de inadmisibilitate la care face referire apelantul în apel, constată că la 09.04.2015 așa cum rezultă din încheierea de ședință ce face corp comun cu practicaua sentinței, instanța a rezolvat această problemă respingând excepția de inadmisibilitatea a contestației privind raportul de expertiză efectuat în dosarul de executare, nefiind necesar a relua această soluție și în dispozitivul sentinței câtă vreme soluția pe acest aspect apare în încheierea de ședință care se atacă odată cu fondul cauzei.
Excepțiile se rezolvă fie prin încheierea interlocutorie fie prin hotărârea finală de dezinvestire, în funcție de momentul în care au fost discutate și instanța s-a pronunțat asupra lor.
Nici în ceea ce privește calitatea în care a acționat intimatul BAAR nu sunt fondate apărările apelantului, acesta acționând în prezenta contestație, exact în acea calitate în care i s-a pretins efectuarea plății despăgubirilor.
De asemenea, constată Tribunalul că instanța a procedat în mod corect în ceea ce privește perioadele pentru care au fost calculate actualizările sumelor acordate apelantului cu titlu de despăgubire materială respectiv morală, afirmațiile acestuia precum aceea în sensul că momentul redactării deciziei prin care s-au stabilit ar putea să constituie moment de referință pentru stabilirea perioadei de actualizare, fiind vădit nefondate, fără suport juridic.
În consecință, tribunalul constată că nu există nici un motiv justificat de anulare ori schimbare a soluției atacate, instanța fondului cercetând și soluționând cauza în mod judicios, temeinic și argumentat, așa încât în baza art. 480 C.pr.civ. va respinge prezentul apel ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul intimat M. F. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, sector 5, ., ., . – la Cabinet de Avocat D. V. în contradictoriu cu intimatul contestator B. ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA cu sediul în București, .. 40-40bis, . și intimatul terț poprit I. B. NV AMSTERDAM SUCURSALA BUCUREȘTI cu sediul în București, . nr.48, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 5913/30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.12.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTORGREFIER
C. T. Ș. ȚuiuGeorgeta I.
Red. Jud. C.T.
Thred. A.M./5 ex.
Judecătoria Sectorului 3 București
Jud. Fd: D. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 4740/2015. Tribunalul... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 1119/2015. Tribunalul... → |
|---|
