Contestaţie la executare. Decizia nr. 1468/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1468/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 1468/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1468 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.04.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: R. E. G.
JUDECĂTOR: A. I. P.
GREFIER: A. B.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta-intimată DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI – ADMINISTREAȚIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, împotriva sentinței civile nr. 6455/11.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata-contestatoare prin apărător T. C., cu împuternicire avocațială la dosar – fila 10, lipsind apelanta-intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cererii, stadiul procesual, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care:
Apărătorul intimatei solicită acordarea unui nou termen de judecată având în vedere că la termenul anterior s-a dispus comunicarea întâmpinării către apelantă însă din dovada îndeplinirii procedurii de citare nu rezultă comunicarea acesteia.
Tribunalul lasă dosarul la ordine pentru a se efectua verificări în sistemul ECRIS cu privire la comunicarea întâmpinării către apelantă.
La a doua strigare a cauzei se prezintă intimata-contestatoare prin apărător T. C., cu împuternicire avocațială la dosar – fila 10, lipsind apelanta-intimată.
Tribunalul arată că s-a depus la dosarul cauzei din oficiu adresa de înaintare a citației către apelantă din care rezultă comunicarea întâmpinării către această parte, astfel încât nu se impune acordarea unui nou termen de judecată în acest sens.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul apelurilor.
Apărătorul intimatei-contestatoare solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică, arătând că prezenta contestație la executare a fost generală de titlul executoriu fiscal din dosarul în care au fost anulate toate formele executare, emis în aprilie 2014. În acest titlu executoriu, documentul fiscal avut în vedere de către apelantă era hotărârea JS 6 prin care s-a anulat și s-a modificat un proces verbal de sancționare a intimatei contestatoare.
Intimata arată că la art. 107 pct. 1 lit. g din Normele Metodologice ale Codului de procedură fiscală se definește titlul executoriu ca fiind și dispozitivul hotărârii judecătorești prin care s-au certificat amenzile, cheltuielile judiciare și alte creanțe fiscale stabilite. Apelanta a folosit această hotărâre judecătorească prin care s-a anulat de fapt un proces verbal în parte și în parte s-a modificat ca să emită împotriva contestatoarei un titlu executoriu. Această creanță fiscală a fost asumată de către apelantă prin preluare de la cel care a sancționat intimata, practic apelanta subrogându-se în drepturile agentului constatator. Subrogându-se în drepturi, față de apelantă trebuia să se lămurească înțelesul titlului executoriu care avea la bază un act de creanță pe care nu îl înțelesese.
Apărătorul intimatei arată că apelanta avut calitate procesuală activă și în acest capăt de cerere, astfel încât solicită respingerea excepției inadmisibilității lămuririi dispozitivului sentinței civile pe care apelanta l-a folosit drept act de executare fiscală.
Acest titlu executoriu pe care apelanta l-a emis în aprilie 2014 l-a emis ca urmare a unei cereri de restituire pe care intimata creditoare a depus-o cu o lună înainte, la care a atașat toate acele documente, dar nici acele documente nu au fost interpretate corect întrucât intimata a achitat jumătate din amendă imediat după aplicarea amenzii, iar apelanta a emis împotriva acesteia încă o dată un titlu executoriu pentru întregul cuantum al amenzii, amendă care pe de o parte a fost anulată pentru una din fapte iar pe de altă parte a fost modificată în sensul acordării unui avertisment, astfel încât nu mai era nimic de plată.
Pentru aceste motive solicită respingerea apelului, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 22.05.2014, contestatoarea . în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI – ADMINISTRAȚIA FISCALĂ PENTRU ADMINISTRAȚIA FISCALĂ pentru Contribuabili Mijlocii, a formulat contestație la executare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- lămurirea dispozitivului titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.9716/26.11.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București;
- anularea tuturor actelor de executare în dosarul nr._/40/_ /_;
- întoarcerea executării silite și restabilirea situației inițiale prin restituirea tuturor sumelor de bani încasate de intimată,
- obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, la data de 13.05.2014 intimata a comunicat somația nr.40/_ /_, prin care i s-a adus la cunoștință să plătească în termen de 15 zile suma de 45.000 lei, reprezentând contravaloarea titlului executoriu nr.338/30.04.2014.
Prin adresa anexată s-a precizat că titlul executoriu nr.338/30.04.2014 reprezintă hotărârea judecătorească nr.9716/26.11.2013 cu termen legal de plată 11.12.2013.
Astfel, prin sentința civilă nr.9716/2013, Judecătoria Sectorului 6 București pronunțată în dosarul nr._/303/2013, a admis în parte plângerea contestatoarei împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/17.06.2013 întocmit de I.S.C.I.R și a anulat în parte în ceea ce privește contravenția nr.2, sancționată de art.14 alin.1 lit.b rap.la art.25 alin.1, lit.b și art.15 alin.1 rap. la art.25 alin.1 lit.d din Legea nr.64/2008. De asemenea, procesul verbal a fost modificat, în sensul că sancțiunea amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.14 lit.c rap.la art.25 alin.1 lit.a din Legea nr.64/2008 s-a înlocuit cu sancțiunea avertismentului.
Contestatoarea a menționat că din interpretarea acesteia, precum și a instanței, în considerentele hotărârii reiese că este absolvită de plata oricărei sume de bani. Or, intimata a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozitivului sentinței civile nr.9716/26.11.2013, solicitând nejustificat plata sumei de 45.000 lei. Din dispozitiv se înțelege clar că procesul verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/17.06.2013 întocmit de ISCIR este anulat în ceea ce privește contravenția numărul 2.În dispozitiv s-a precizat că această contravenție este compusă din cea prevăzută de art.14 alin. 1 lit.b și cea de art.15 alin.1 din Legea nr.64/2008, iar în considerente a fost motivată greșit pentru o faptă ce are drept situație premisă existența înregistrărilor necesare la ISCIR –IT, câtă vreme aceste înregistrări nu au fost efectuate. În ceea ce privește contravenția numărul 1, singura neanulată, aceasta a fost înlocuită cu avertismentul, intimata neinterpretând în această manieră hotărârea judecătorească, recunoscând numai înlocuirea amenzii contravenționale de 2000 lei cu sancțiunea avertismentului și obligând societatea contestatoare să plătească restul sancțiunilor prevăzute în procesul verbal, respectiv suma de 45.000 lei.
În acest sens, contestatoarea a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.9716/26.11.2013 de către instanța de executare pentru a preciza dacă trebuie să mai plătească vreo sumă de bani.
Contestatoarea a precizat că ulterior aplicării sancțiunii din data de 17.06.2013, în termen de 48 de ore, în baza art.26 alin.2 din Legea nr.64/2008, rap. la art.28 alin.1 și la art.29 din OG nr.2/2001, a plătit jumătate din minimele amenzilor pentru care a fost sancționată, respectiv 23.500 lei.
Contestatoarea a menționat faptul că, și în cazul în care a interpretat greșit dispozitivul sentinței civile nr.9716/26.11.2013, tot nu este pasibilă de executarea silită a sumei de 45.000 lei, creanța fiscală fiind deja achitată în plus chiar.
De asemenea, contestatoarea a învederat că a încercat să discute cu reprezentanții intimatei, însă în momentul în care a solicitat restituirea celor 23.500 lei achitați la 10.06.2014, aceștia au refuzat pe motiv că nu reiese exact din dispozitivul hotărârii absolvirea societății de orice plată. astfel din cauza interpretării greșite a dispozitivului precum și a relei intenții a intimatei s-a ajuns la executarea silită. În consecință, contestatoarea s-a adresat intimatei cu o cerere de restituire a sumei de 23.500 lei, iar aceasta în loc să procedeze în consecință, a obligat-o să mai plătească încă odată întreaga sumă.
Contestatoarea a considerat că modalitatea de executare silită este un abuz din partea instituției statului, care refuză să ia în considerare actele existente la dosar, motiv pentru care a solicitat anularea tuturor actelor de executare.
Conform art.722 Cod procedură civilă, în toate cazurile în care se desființează însăși executarea silită cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare iar cheltuielile de executare rămânând în sarcina creditorului.
În consecință, contestatoarea a solicitat întoarcerea executării și restabilirea situației anterioare prin restituirea banilor încasați în urma aplicării sancțiunii amenzii contravenționale prin procesul verbal . nr._/17.06.2013.
Față de cele menționate, contestatoarea a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună lămurirea dispozitivului titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.9716/26.11.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București; anularea tuturor actelor de executare în dosarul nr._/40/_ /_; întoarcerea executării silite și restabilirea situației inițiale prin restituirea tuturor sumelor de bani încasate de intimată, cu cheltuieli de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.711-719 și art.722-725 Cod procedură civilă, art.172-174 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus în copie următoarele înscrisuri: somație nr.40/_ /_/30.04.2014, titlu executoriu nr.338/30.04.2014, sentința civilă nr.9716/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2014, procesul verbal . nr._/17.06.2013.
La data de 10.06.2014, prin compartimentul registratură, contestatoarea a depus la dosar note scrise prin care a menționat că valoarea obiectului cererii de întoarcere a executării silite este de 23.500 lei, anexând taxa de timbru în valoare totală de 900 lei (600 lei diferență pentru contestația la executare și 300 lei pentru întoarcerea executării).
Prin același compartiment, la data de 10.07.2014, contestatoarea a depus la dosar cerere adițională prin care a arătat că înțelege să–și modifice cererea de chemare în judecată, în sensul că solicită admiterea în parte, respectiv lămurirea dispozitivului titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.9716/26.11.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București; anularea tuturor actelor de executare în dosarul nr._/40/_ /_; respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect privitor al întoarcerea executării silite, și restabilirea situației inițiale prin restituirea tuturor sumelor de bani încasate de intimată, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în valoare totală de 2.862,4 lei, reprezentând taxă de timbru 1300 lei și onorariu de avocat 1562,4 lei.
Cererea a fost însoțită în copie de cererea de restituire nr._/17.03.2014, extras de cont, factura nr.46/23.05.2014, extras de cont nr.7 din 01.07.2014.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare în apărare.
În cauză, instanța a încuviințat pentru contestatoare proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr. 6455/11.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, instanța a admis în parte contestația la executare, a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 9716/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 în dosarul nr._/303/2013, în sensul că exonerează contestatoarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de_ lei, a anulat toate actele de executare emise în dosarul de executare_/40/_ /_, a respins ca lipsită de obiect, cererea privind întoarcerea executării silite, a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 1534,4 lei onorariu avocat cheltuieli de judecată și a respins, ca neîntemeiată, cererea de obligare a intimatei la plata taxei judiciare de timbru.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9716/26.11.2013, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2013 (filele 12-15) a fost admisă, în parte, plângerea contravențională formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimatul I.S.C.I.R., anulat, în parte, procesul-verbal de contravenție . nr._/17.06.2013 în ceea ce privește contravenția nr. 2, sancționată conform art. 14 alin. 1 lit. b rap la art. 25 alin. 1 lit. b și art. 15 alin. 1 rap. la art. 25 alin. 1 lit d din Legea 64/2008.
De asemenea, a fost modificat, în parte, același proces-verbal în sensul că a fost înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 14 lit. c rap. la art. 25 alin. 1 lit a din legea 64/2008, cu sancțiunea avertismentului.
Sentința mai sus-menționată a fost pusă în executare de către intimata din prezenta cauză, formându-se dosarul cu nr._/40/_ /_, în cadrul căruia au fost emise titlul executoriu nr. 338/30.04.2014 și somația nr. 40/_ /_ din aceeași dată.
Prin somația nr. 40/_ /_/30.04.2013 (fila 10) contestatoarei i s-a pus în vedere să achite în termen de 15 zile de la primirea somației suma de 45 000 de lei, conform titlului executoriu nr. 338/30.04.2014, iar potrivit acestuia din urmă, suma de 45 000 de lei reprezintă amenzi conform titlului sentința civilă nr. 9716/26.11.2013.
Contestatoarea a formulat contestația de față prin intermediul căreia a solicitat, în principal, lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 9716/26.11.2013, în sensul de a se preciza dacă mai trebuie să plătească sau nu vreo sumă de bani.
Instanța reține că potrivit art. 711 alin. (2) NCPC, Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
În speță, contestatoarea nu a utilizat procedura lămuririi dispozitivului sentinței civile nr. 9716/26.11.2013, potrivit art. 443 NCPC, până la începerea executării silite, astfel încât prezenta contestație împotriva titlului executoriu este admisibilă.
Potrivit art. 443 NCPC, În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, (…) dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Instanța reține că în considerentele sentinței civile nr. 9716/26.11.2013, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale a reținut că petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 15 000 de lei pentru contravenția prevăzută de art. 14 lit. b) raportat la art. 25 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 64/2008, precum și cu amendă în cuantum de 30 000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute la art. 15 alin. 1 rap. la art. 25 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 64/2008 (fila 14, paragraful 6).
În considerentele aceleiași sentințe, instanța a reținut că pentru fapta descrisă la punctul 2 din procesul-verbal de contravenție (respectiv că există echipamente care funcționează –stivuitoare cu nr. fabr/an fabr. H-350XM-L005A04864D/2006 și H200XI-200XI-H47 B56704C/2005 – dar nu sunt înregistrate la IT ISCIR încălcându-se prevederile art. 14 lit. b) și art. 15 alin.(1)) contestatoarei i s-au aplicat două amenzi, atât în temeiul art.15 alin.1 raportat la art.25 alin.1 lit.d din Legea nr.64/2008, care prevede obligația persoanei fizice/juridice care deține anumite echipamente, de a le înregistra la ISCIR, cât și în temeiul art.14 lit.b raportat la art.25 alin1. lit.b din aceeași lege, care prevede obligația de a solicita și de a obține autorizarea funcționării.
A reținut instanța că „petenta nu poate fi sancționată pentru o faptă ce are drept situație premisă existența înregistrărilor necesare la ISCIR IT, câtă vreme aceste înregistrări nu au fost efectuate. În sprijinul acestui argument, instanța reține prevederile art. 47 din O.G. 2/2001 privind regimul contravențiilor care reglementează faptul că dispozițiile ordonanței se completează cu cele ale codului penal.
Instanța constată astfel că fapta de a nu fi înregistrat în evidența autorității competente absoarbe fapta de a nu fi autorizată funcționarea pentru acele echipamente, sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată fiind numai cea pentru neînregistrarea echipamentelor la I.S.C.I.R. nu și pentru autorizarea acestora care presupune o prealabilă înregistrare. Ori în lipsa unei înregistrări, este evident că un contravenient nu poate autoriza echipamentele pe care le deține.
Sub acest aspect instanța constată că petenta a fost sancționată de două ori în mod greșit. “
De asemenea, s-a mai reținut cu privire la aceleași fapte că în ceea ce privește “ fapta pentru care trebuia efectiv să fie sancționată contestatoarea, respectiv neînregistrarea echipamentelor, (…) descrierea propriu-zisă a faptei de la pct.2 din procesul verbal de constatare a contravenției este insuficientă și necorespunzătoare prin raportare la situația de fapt reținută de instanță, deoarece, deși are în vedere doar lipsa înregistrării echipamentelor la ISCIR IT, cele două sancțiuni au fost aplicate atât pentru lipsa înregistrării echipamentelor la ISCIR IT, cât și pentru lipsa autorizării funcționării acestora.
În absența indicării complete a unui aspect esențial, acela al modalității de săvârșire a faptei, instanța este în imposibilitate să aprecieze dacă fapta se încadrează în normele legale incriminatoare prevăzute de art.14 lit.b raportat la art.25 alin1. lit.b sau de art.15 alin.1 raportat la art.25 alin.1 lit.d din Legea nr.64/2008, pentru a justifica aplicarea celor două sancțiuni distincte. Deși din procesul verbal rezultă că a fost sancționat contravenientul pentru neînregistrarea echipamentelor, din procesul verbal rezultă că acestea erau neautorizate, petentul fiind sancționat pentru ambele contravenții deși este descrisă numai una dintre ele. “
Prin urmare, față de modul de redactare a considerentelor sentinței civile nr. 9716/26.11.2013, rezultă că instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale a reținut, în esență, că deși s-a reținut o singură faptă materială în sarcina petentei, aceasta a fost nelegal sancționată de două ori cu amendă contravențională, o data în baza art. 14 lit. b) rap. la art. 25 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/2008 și a doua oară cu amendă în cuantum de 30 000 de lei conform art. 15 alin. (1) rap. la art. 25 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 64/2008.
Acesta este motivul pentru care în dispozitivul sentinței civile nr. 9716/26.11.2013, paragraful al 2-lea, instanța a anulat în parte procesul-verbal . nr._/17.06.2013 în ceea ce privește contravenția nr. 2, sancționată conform art. 14 alin. 1 lit. b rap la art. 25 alin. 1 lit. b și art. 15 alin. 1 rap. la art. 25 alin. 1 lit d din Legea 64/2008.
Consecința logică a acestei soluții a instanței este că . este exonerată de plata celor două amenzi contravenționale, 15 000 lei amendă, respectiv 30 000 lei amendă, aplicate pentru fapta descrisă la punctul 2 din procesul-verbal . nr._/17.06.2013, în total 45 000 lei, consecință pe care instanța nu a redat-o în sentința civilă nr. 9716/26.11.2013, ceea ce a condus la demararea procedurii de executare de către intimata din prezenta cauză.
Prin urmare, întrucât în speță sub aspectele mai sus-menționate nu există contradicție între considerente și dispozitiv, astfel încât acestea să fie remediate numai în calea de atac de drept comun, ci doar o neînțelegere de către intimată a dispozitivului titlului pus în executare – sentința civilă nr. 9716/26.11.2013 – se impune lămurirea titlului executoriu, respectiv sentința civilă nr. 9716/26.11.2013, în sensul că partea contestatoare . este exonerată de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 15 000 de lei.
Așa fiind, instanța va lămuri titlul – sentința civilă nr. 9716/26.11.2013 –, paragraful al 2-lea, în sensul că „exonerează contestatoarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de_ lei”.
În ceea ce privește actele de executare întocmite în dosarul execuțional nr._/40/_ /_, față de împrejurarea că partea contestatoare nu datorează creanța fiscală pusă în executare, respectiv amenda în cuantum de 45 000 lei, ca urmare a admiterii plângerii contravenționale și anulării în parte a procesului-verbal . nr._/17.06.2013, pentru „contravenția numărul 2, sancționată conform art. 14 alin. 1 lit. b rap la art. 25 alin. 1 lit. b și art. 15 alin. 1 rap. la art. 25 alin. 1 lit d din Legea 64/2008.”, acestea au fost nelegal întocmite și urmează a fi anulate.
Hotărârea instanței pronunțată în cadrul soluționării plângerii contravenționale reprezintă titlu executoriu conform art. 37 din OG nr. 2/2001.
Potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) alin. (2) lit. b), punerea în executare a sancțiunii contravenționale se face de către instanța judecătorească prin transmiterea dispozitivul hotărârii judecătorești definitive prin care s-a soluționat plângerea organelor de specialitate ale unităților subordonate Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, în a căror rază teritorială își are domiciliul fiscal contravenientul persoană juridică.
A.. (3) al aceluiași articol prevede că Executarea se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale.
Pentru aplicarea acestor dispoziții legale, există o premisă necesară în cazul hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată plângerea, respectiv aceea de a exista o creanță fiscală susceptibilă de punere în executare.
Codul de procedură fiscal nu conține o reglementare similară celei din art. 662 NCPC, care prevede ca și condiție de începere a executării silite necesitatea unei creanțe certe, lichide și exigibile, însă această reglementare generală este aplicabilă și în materie fiscală, în temeiul art. 2 alin. (3) din OG nr. 92/2003, potrivit cu care Unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile Codului de procedură civilă.
Potrivit art. 24 din Codul de procedură fiscală, Creanțele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripție și prin alte modalități prevăzute de lege.
În speță, urmare a anulării în parte a procesului-verbal . nr._/17.06.2013, pentru „contravenția numărul 2, sancționată conform art. 14 alin. 1 lit. b rap la art. 25 alin. 1 lit. b și art. 15 alin. 1 rap. la art. 25 alin. 1 lit d din Legea 64/2008.”, creanța fiscală în cuantum de 45 000 de lei nu mai exista la data începerii executării silite, prin ipoteză ulterioară comunicării sentinței civile nr. 9716/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6, astfel încât intimata ca organ de executare nu putea în mod legal începe executarea silită pentru o creanță fiscală inexistentă.
Prin urmare, întrucât intimata a procedat la executare silită împotriva contestatoarei pentru o unei creanțe inexistentă, în temeiul art. 172 alin. (3) CPF actele de executare întocmite în dosarul execuțional nr._/40/_ /_ vor fi anulate.
În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, instanța o va respinge ca lipsită de obiect, iar nu ca rămasă fără obiect cum a solicitat contestatoarea prin cererea adițională depusă la data de 10.07.2014 și nu pentru motivele expuse de aceasta.
Astfel, contestatoarea a solicitat prin cererea adițională respingerea, ca rămasă fără obiect, a cererii de întoarcere a executării silite, întrucât la data de 16.06.2014, în timpul procesului așadar, intimata i-a restituit suma de 23 500 lei plătită de contestatoare în data de 19.06.2013, prin ordinul de plată atașat la fila 18 din dosar.
Instanța reține că potrivit art. 174 alin. (4) CPF În cazul anulării actului de executare contestat sau al încetării executării înseși și al anulării titlului executoriu, instanța poate dispune prin aceeași hotărâre să i se restituie celui îndreptățit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din reținerile prin poprire.
De asemenea, art. 722 alin. (1) NCPC prevede că În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.
În continuare, art. 722 alineatele următoare și 723 reglementează modalitatea de restabilire a situației anterioare, în funcție de forma de executare efectuată.
Atât reglementarea generală, cât și cea specială, din materia întoarcerii executării silite au ca premisă o executare silită finalizată a debitorului, indiferent de modalitatea sa.
În speță, nu aceasta este situația, întrucât contestatoarea a achitat voluntar suma de 23 500 lei la data de 19.06.2013, în termenul de 48 de ore de la comunicarea procesului-verbal, iar nu în cadrul executării silite (voluntar sau silit).
Prin urmare, chiar dacă în data de 16.06.2014 intimata a restituit benevol contestatoarei suma de 23 500 de lei pe care contestatoarea o achitase în data de 19.06.2013, această împrejurare nu face ca cererea de întoarcere a executării silite să fie rămasă fără obiect, ci este chiar lipsită de obiect, întrucât această sumă de 23 500 de lei nu a fost obținută de intimată de la contestatoare în cadrul unei executări silite demarate conform reglementărilor incidente din OG nr. 2/2001 și celor din OG nr. 92/2003, mai sus-redate. De aceea, instanța va respinge cererea de întoarcere a executării silite ca lipsită de obiect.
În ceea ce privește cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, aceasta este întemeiată numai în parte.
Astfel, potrivit art. 453 alin. (1) NCPC, Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar art. 451 alin. (1) NCPC explicitează sumele ce se includ în cadrul cheltuielilor de judecată (taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.).
În cazul contestațiilor la executare există, însă, este incidentă o reglementare specială care prevede o procedură de restituire a taxei judiciare, nefiind incidentă instituția acordării conform art. 451 și urm. NCPC; această reglementare specială cuprinsă în art. 45 prevede că sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă (alin. (1) lit. f)), proporțional cu admiterea contestației (alin. (2).
In ceea ce privește procedura de restituire, se aplică prevederile art. 45 alin. (3) și următoarele din OUG nr. 80/2013, iar nu art. 451 și urm. NCPC.
Prin urmare, pentru ipoteza strictă a taxelor judiciare de timbru plătite pentru învestirea instanței cu o contestație la executare, acestea nu pot fi solicitate de la partea adversă, contestatorul rămânând, în funcție de manifestarea sa, să le recupereze în condițiile art. 45 din OUG nr. 80/2013. Față de aceste aspecte, instanța va obliga intimata la plata, în cadrul procedurii de față, numai a onorariului de avocat, conform înscrisurilor justificative atașate la filele 33-34 din dosar) și va respinge, ca neîntemeiată, cererea de acordare a taxei judiciare de timbru.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimata Direcția G. Regională a finanțelor Publice București, înregistrat pe rolul Tribunalului București – secția a IV-a Civilă sub nr._, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei în ceea ce privește lămurirea dispozitivului și respingerea ca inadmisibilă a primului capăt al cererii referitor la lămurirea dispozitivului, iar pe fond înlăturarea obligației apelantei-intimate de plată a cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, apelanta-intimată susține că sentința civilă nr. 9716/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._/303/2013 a fost pronunțată în contradictoriu cu ISCIR, nu cu apelanta-intimată, astfel că aceasta din urmă nu are calitate procesuală pasivă.
Al doilea motiv se referă la inadmisibilitatea cererii de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 9716/26.11.2013, pe temeiul art. 711 NCPC, atât timp cât executarea silită are loc în baza titlului executoriu nr._/40/_ /_. Apelanta-intimată consideră că art. 443 NCPC nu este aplicabil în speță, deoarece titlul executoriu nu constă în sentința civilă nr. 9716/26.11.2013.
În ceea cer privește cheltuielile de judecată, apelanta-intimată arată că nu este în culpă procesuală, deoarece nu a fost de rea-credință și nu a acționat cu neglijență
În drept, OG 92/2003, Legea nr. 273/2006, art. 468 NCPC.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, Tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantei-intimate, Tribunalul reține că titlul executoriu nr. 338/30.04.2014 în dosarul de executare nr._/40/_ /_ este emis de Direcția G. Regională a finanțelor Publice București. astfel, toate criticile formulate de către debitoarea . pe calea contestației la executare, indiferent de motivele de contestare, trebuie formulate în contradictoriu cu organul de executare, care este apelanta-intimată. În consecință, aceasta are calitate procesuală pasivă în prezenta contestație.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel, referitor la inadmisibilitatea contestației la executare sub forma lămuririi dispozitivului sentinței civile nr. 9716/26.11.2013, Tribunalul reține într-adevăr că titlul executoriu este nr. 338/30.04.2014 în dosarul de executare nr._/40/_ /_, și nu sentința civilă nr. 9716/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._/303/2013. Aceasta a modificat însă procesul-verbal de contravenție . nr._/17.06.2013 întocmit de ISCIR și a stat la baza emiterii titlului executoriu, astfel cum se menționează expres în cuprinsul acestuia (fila 11 dosar fond). Prin urmare, aplicarea sentinței este indisolubil legată de legalitatea titlului executoriu, astfel că fără lămurirea dispozițiilor instanței nu se poate aprecia asupra înseși legalității executării silite. Totodată, lămurirea titlul executoriu fiscal poate fi dispusă și pe calea specială a art. 174 alin. 3 CPF. Procedura de lămurire a titlului executoriu este așadar admisibilă.
Referitor la cheltuielile de judecată, în mod corect prima instanță a apreciat că intimata se află în culpă procesuală și a obligat-o pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată către contestatoare, având în vedere soluția de admitere în parte a contestației la executare. Partea care pierde procesul – în cazul de față intimata – va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, conform art. 453 alin. 1 NCPC. Culpa procesuală prezumată de lege în privința părții care pierde procesul nu presupune că aceasta a acționat cu neglijența sau rea-credință în desfășurarea procesului și nici nu interesează sub aspectul cheltuielilor de judecată o eventuală culpă în raportul juridic dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta-intimată DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI – ADMINISTREAȚIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 6455/11.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare ., cu sediul în București, sector 6, .. 75-79, ca nefundat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECATOR GREFIER
R.E.G. A.I.P. A. B.
Red., thred. REG/4 ex
J. S. 6 – jud. F.C. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 4657/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 3913/2015. Tribunalul... → |
|---|
