Rezoluţiune contract. Sentința nr. 1119/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1119/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 21-12-2015 în dosarul nr. 5070/2015
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.12.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: E. A.
JUDECĂTOR: I. TÂRȚĂU
GREFIER: C. C.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelanta – pârâtă C. D. L. împotriva sentinței civile nr. 1119/11.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 6 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata intervenientă F. E.-G. și cu intimata reclamantă Fierbântu D., cererea de apel având ca obiect „rezoluțiune contract”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata reclamantă, personal și asistată de avocat, cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează tribunalului obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care,
Tribunalul constată că întâmpinarea formulată de intimata reclamantă nu este semnată.
Reprezentantul intimatei reclamante procedează la semnarea întâmpinării în ședință publică.
Tribunalul acordă cuvântul asupra cererii de probatorii.
Intimata reclamantă prin avocat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri depuse în apel.
Tribunalul constată că s-a solicitat proba cu înscrisuri de către apelanta pârâtă.
Intimata reclamantă prin avocat arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri solicitate de apelanta pârâtă.
Tribunalul încuviințează proba cu înscrisuri, ca fiind necesare, utile, pertinente soluționării cauzei.
Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelului.
Intimata reclamantă prin avocat solicită respingerea apelului, ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate și arată că solicită cheltuieli de judecată. Arată că instanța de fond a reținut, în mod corect, că neexecutarea obligației de întreținere se datorează culpei debitoarei, nefiind imputabilă intimatei reclamante.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera, va dispune amânarea pronunțării, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 21.12.2015.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.12.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
E.A. I.Târțău C.C.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 5070 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.12.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: E. A.
JUDECĂTOR: I. TÂRȚĂU
GREFIER: C. C.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelanta – pârâtă C. D. L. împotriva sentinței civile nr. 1119/11.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 6 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata intervenientă F. E.-G. și cu intimata reclamantă Fierbântu D., cererea de apel având ca obiect „rezoluțiune contract”.
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 16.12.2015, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii la data de 21.12.2015, când a decis:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei sector 6 București, la data de 20.01.2014, reclamanta F. D., în contradictoriu cu pârâta C. D. L., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că, contractul de vânzare cumpărare a nudei proprietăți și cesionare a obligației de întretinere autentificat sub nr.985/31.08.2009 de BNP G. B. și C. D., s-a reziliat prin decesul debitorului obligației de întretinere.
La data de 18.06.2014, prin faxul instanței, reclamanta a depus la dosar o cerere modificatoare prin care a solicitat ca instanța să constate că pârâta are obligația legală de întreținere a acesteia, ca urmare a succesoarei în drepturi a obligației soțului său C. S. și să se constate că aceasta nu și-a achitat obligația de întreținere.
Prin sentința civilă nr. nr. 1119/11.02.2015, Judecătoria Sectorului 6 București a admis cererea, a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare a nudei proprietăți și cesionare a obligației de întreținere autentificat sub nr. 985/31.08.2009 de BNPA G. B. și C. D.; în conformitate cu prevederile art. 18 raportat la art. 21 din OUG nr. 51/2008 a obligat pârâta la plata cheltuielilor judiciare către stat în suma de 2283,92 lei acordată reclamantei cu titlu de ajutor public judiciar.
In motivarea sentinței s-a arătat în esență că la data de 22.11.2006, între reclamantă si intervenienta F. E. G. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întretinere autentificat sub nr. 5237 de BNP G.-C. C.. Acest contract a avut ca obiect transmiterea bunului imobil situat la adresa din Bucuresti, ., ., ., sector 6, titulara dreptului de proprietate fiind reclamanta, în schimbul unui pret de 23.000 euro, stabilindu-se totodată că, o parte din pretul vânzării constă în obligatia intervenientei F. E. G. de a asigura medicamente, îngrijirea la domiciliu în caz de boală gravă fără ducerea la azil, asigurarea unui tratament familial, plata cheltuielilor lunare legate de regia apartamentului, precum si suportarea cheltuielilor de înmormântare si a pomenilor până la 7 ani. Prin acelasi contract, reclamanta si-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului mentionat.
La data de 31.08.2009, între intervenienta F. E. G., în calitate de vânzător al nudei proprietăți și debitor cedent al obligației de întreținere, paratul C. S., în calitate de cumpărător al nudei proprietăți și debitor cesionar al obligației de întreținere și reclamanta Fierbântu D., în calitate de beneficiar al dreptului de uzufruct viager și creditor al obligației de întreținere, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a nudei proprietăți și cesionare a obligației de întreținere autentificat sub nr. 985/31.08.2009, reclamanta declarând expres ca nu mai are nicio pretentie fata de intervenienta F. G., întelegand sa stingă irevocabil obligația de întreținere pe care aceasta o avea de executat, fiind de acord totodata cu transmiterea nudei proprietati si a obligatiei de întreținere catre cumparatorul C. Sterica, instanța apreciind ca voința partilor a fost in sensul de a inceta efectele contractului încheiat in anul 2006 intre reclamanta si intervenienta in virtutea principiului mutuus consensus, mutuus dissensus reglementat de art. 969 alin. 2 din vechiul cod civil.
Potrivit acestui nou contract, in virtutea caruia instanta apreciaza ca a operat o novație prin schimbare de debitor in privința obligatiei de intretinere in sensul dispozitiilor art. 1128 pct. 2 din vechiul cod civil, paratul C. S. a dobândit nuda proprietate asupra imobilului din București, ., ., . achitand vanzatoarei F. G. pretul de 30.000 lei, preț în care, astfel cum rezultă din contract, era cuprinsă și obligația de întreținere viageră a reclamantei Fierbântu D., prestata pana la data incheierii actului, obligație constând în procurare și preparare de hrană, îmbrăcăminte, plata cheltuielilor lunare legate de regia apartamentului, procurare de medicamente, asistență medicală la cerere și spitalizare în caz de nevoie, îngrijirea la domiciliu în caz de boală gravă fără ducerea la azil, ajutor în menaj, în general asigurarea unor condiții de trai decent până la deces și înmormântarea după datinele creștinești și a pomenilor până la 7 ani, obligatie care, in același conținut, a fost asumata de debitorul C. Sterica de la data încheierii actului.
La data de 10.12.2013 debitorul obligatiei de întreținere, C. S. a decedat, iar de pe urma acestuia au rămas, ca moștenitori legali pârâta, în calitate de soție supraviețuitoare și doi copii minori C. Ianis și C. A., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 3/28.02.2014 emis de BNP C. D. (f. 51).
Față de situația de fapt anterior expusă și de denumirea contractului instanța constată că se impune analiza naturii juridice a contractului intervenit între părți prin prisma obligației principale și a scopului principal urmărit de către părți la data încheierii contractului. În acest sens, instanța are în vedere dispozițiile art. 977 C.civ. potrivit cărora interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor.
Referitor la obligația de întreținere asumată instanța reține că în cuprinsul contractului este prevăzută o sumă estimativă a acesteia în scopul taxării în cuantum de 10.000 lei. De asemenea, instanța reține că obligația de întreținere a fost stabilită pentru toată durata vieții reclamantei rezultând astfel caracterul său aleatoriu. Față de aceste împrejurări, respectiv lipsa unei estimări concrete în contract în afara celei făcute în scop de taxare și caracterul aleatoriu al obligației de întreținere, se constată că nu poate fi avut în vedere ca și criteriu de stabilire a naturii juridice a contractului încheiat între părți în prezenta cauză proporția dintre prețul stabilit în bani și cel în natura sub forma obligației de întreținere ci trebuie avute în vedere elementele subiective, în speță voința internă a părților. Examinând în acest context contractul încheiat între părți instanța are în vedere pe de o parte constituirea dreptului de uzufruct ca și dezmembrământ al dreptului de proprietate, în modalitatea sa indirectă, transferându-se astfel doar nuda proprietate, iar pe de altă parte vârsta reclamantei la data încheierii contractului, și anume 76 de ani, vârstă la care nevoile sale de întreținere sunt justificate. Nu în ultimul rând instanța are în vedere atitudinea procesuală a părților în contextul în care, reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată în sensul solicitării rezoluțiunii contractului ca urmare a neîndeplinirii de către pârâtă a obligației de întreținere, aspect față de care pârâta nu a avut o poziție contrară relativă la caracterul obligației, scopul contractului și pe cale de consecință a naturii sale juridice.
Prin urmare, instanța apreciază că actul juridic încheiat între părți este un contract de întreținere, aspect constatat si prin sentința civilă nr. 3981/3.05.2012 pronunțata de Judecătoria sectorului 6 . purtat intre părți - fila 66. Pentru a concluziona astfel, instanța a avut în vedere și faptul că un contract de întreținere este un contract oneros, în temeiul căruia una dintre părți transmite celeilalte proprietatea unuia sau a mai multor bunuri în schimbul obligației pe care aceasta și-o asumă de a-i presta, în natură, cele necesare traiului în timpul vieții și cu caracter aleatoriu (art. 1635 C.civ.), pentru că durata obligației debitorului de a presta întreținerea subzista pe durata vietii creditorului, pana la deces, care constituie un eveniment incert.
Contractului de întreținere cu titlu oneros, translativ de proprietate, fiind un contract sinalagmatic nenumit, îi sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 1020 din Codul civil, condiția rezolutorie fiind subînțeleasă întotdeauna în caz de neexecutare culpabilă a uneia dintre obligații.
Potrivit art. 1021 din Codul civil, în cazul în care creditorul obligației contractuale, neexecutată în mod culpabil, solicită rezoluțiunea contractului, aceasta are întotdeauna caracter judiciar (în lipsa unui pact comisoriu expres de gradul IV), instanța fiind obligată a cerceta nu numai neîndeplinirea culpabilă a obligației, ci și cauza neexecutării culpabile, respectiv de a cerceta dacă neexecutarea obligației de către debitor nu este imputabilă chiar creditorului acelei obligații, dar și de a aprecia oportunitatea rezoluțiunii, în funcție de circumstanțele neexecutării culpabile a obligației. În ceea ce privește punerea în întârziere a debitorului, dată fiind natura specific a obligației de întreținere care implică și caracterul alimentar al prestației, instanța apreciază că termenele pentru executare au un caracter esențial motiv pentru care debitorul este de drept în întârziere conform art. 1079 pct. 3 C.civ.
Referitor la neexecutarea obligației și la faptul că aceasta trebuie să se datoreze culpei debitorului, dat fiind faptul că obligația de întreținere asumată de pârâtă este o obligație de rezultat, în cazul în care reclamanta face dovada actului juridic generator al acestei obligații incumbă pârâtei, sarcina probei în sensul dovedirii executării acestei obligații, sau în cazul neexecutării obligației incumbă acesteia sarcina probei în sensul dovedirii împrejurării că neexecutarea nu îi este imputabilă.
Față de cele anterior reținute, având în vedere că reclamanta a făcut dovada convenției părților din care să rezulte obligația pârâtei de a-i acorda întreținere în formele mai sus enumerate, instanța urmează să analizeze dacă pârâta și-a îndeplinit în mod corespunzător această obligație.
Potrivit contractului obligația de întreținere asumată de pârâtă constă în procurare și preparare de hrană, îmbrăcăminte, plata cheltuielilor lunare legate de regia apartamentului, procurare de medicamente, asistență medicală la cerere și spitalizare în caz de nevoie, îngrijirea la domiciliu în caz de boală gravă fără ducerea la azil, ajutor în menaj, în general asigurarea unor condiții de trai decent până la deces și înmormântarea după datinile creștinești și a pomenilor până la 7 ani.
Din probele administrate în cauză instanța apreciază că pârâta nu și-a executat în mod corespunzător obligația de întreținere. Astfel, în ceea ce privește cheltuielile lunare legate de regia apartamentului (cheltuieli de întreținere achitate catre asociația de proprietari, curent electric, cablu tv, gaze) instanța reține că pârâta și-a îndeplinit obligația de întreținere astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (f. 58, f. 60-61, f. 117-120, f. 132-175, f. 178-180, f. 182, f. 183, f. 211-212, f.).
În privința obligației de întreținere constând în asigurarea de hrană, îmbrăcăminte, medicamente, îngrijire la domiciliu în caz de boală, ajutor în menaj, parata nu a făcut dovada îndeplinirii în condițiile în care avea sarcina probei. Din declarația martorei M. E. (f. 190-191) reiese că reclamanta se descurcă foarte greu și că aceasta o mai ajută cu alimente, respectiv pâine, apă și în ultima vreme a ajutat-o să meargă la medic, iar piața o face reclamanta atunci când poate, daca nu martora îi cumpără diverse alimente pe care reclamanta i le plăteste. De asemenea, instanța reține că în condițiile în care martora este vecină cu reclamanta și ia legătura cu aceasta destul de des si prin prisma ajutorului ocazional pe care il ofera reclamantei, aceasta a declarat ca a văzut-o o singură dată pe pârâtă la domiciliul reclamantei, respectiv în anul 2014, a doua zi de P., in conditiile in care sotul paratei a decedat in luna decembrie 2013. De o vizită a pârâtei la reclamantă, ocazie cu care parata i-a dus reclamantei alimente, relatează și martorul C. C. (192-193) în primăvara anului 2014, declarând că a asistat la o discuție telefonică între cele două parti în care reclamanta i-a spus pârâtei să nu mai vină la ea, acesta fiind motivul pentru care crede că pârâta nu a mai reușit să meargă din primăvară la reclamantă.
Faptul că pârâta este ajutată cu procurarea medicamentelor de alte persoane și nu de pârâtă rezultă și din declarația martorului M. M. (f. 200-201) care a afirmat că pe timp de iarnă când reclamantei îi este greu să se deplaseze îi cumpără el alimente și medicamente, iar pe timp de vară își cumpără reclamanta singură. În vederea procurării de alimente și a deplasării la doctor reclamanta este ajutată de de martorul D. C. (f. 201-202) astfel cum rezultă din declarația acestuia. Totodată, din aceeași declarație rezultă că acesta are cunoștință de două vizite ale pârâtei la reclamantă, înainte de P. și prin luna iunie, iulie. Declarațiile martorului conform cărora știe de la pârâtă că reclamanta nu îi deschide dacă vrea să meargă la aceasta cu alimente nu sunt reținute de instanță nefiind fapte constatate personal de acesta ci fapte comunicate de pârâtă.
Ori, rezulta fără echivoc ca în perioada ulterioara decesului debitorului C. Sterica, într-un interval aproximativ de 6 luni, parata s-a deplasat la domiciliul reclamantei cu alimente de numai 2 ori, insuficient având in vedere periodicitatea obligației raportat la vârsta, starea de sănătate si mijloacele financiare precare ale reclamantei, parata având posibilitatea de a duce alimente reclamantei si in alte modalitatea decât personal in condițiile in care animozitățile dintre părți făceau imposibilă prezenta personala a acesteia la domiciliul reclamantei.
De altfel, instanța apreciază că, și în eventualitatea unui refuz telefonic al reclamantei de a primi obligația de întreținere (aspect relatat și de martorul C. C.), acesta nu constituie un motiv suficient ca pârâta să nu depună toate diligențe pentru a îndeplini obligația asumată in raport cu nevoile prezumate ale reclamantei prin prisma vârstei acesteia, în prezent 82 de ani. D. urmare, instanța reține că neexecutarea obligației de întreținere este imputabilă pârâtei în calitatea sa de debitor a acestei obligații.
Restul apărărilor pârâtei și a probelor depuse de aceasta privitoare la perioada anterioară datei de la care pârâta a preluat obligația de întreținere, în speță datei de 10.12.2014, nu sunt reținute de instanță dat fiind obiectul cererii dedus judecății prin cererea modificatoare și anume să se constate că pârâta are obligația legală de întreținere a sa ca urmare a faptului că este succesoarea în drepturi a obligației soțului său C. S. și să se dispună în consecință (f. 87), cerere care la interpelarea instanței din data de 18.06.2014 a fost clarificată în sensul în care a arătat că solicită rezilierea contractului pentru motivul neîndeplinirii de către pârâtă a obligației de către pârâtă, nu de către defunct (f. 90).
Instanța mai reține că în conceptul de întreținere este esențială, raportat la vârsta reclamantei și starea de sănătate a acesteia, prezumată ca fiind alterată datorită vârstei, obligația unui ajutor permanent fizic și material la menajul, procurarea hranei, a medicamentelor, o disponibilitate permanentă de ajutor pentru deplasare la medic sau alte nevoi de acest gen a pârâtei. D. fiind caracterul esențial al obligațiilor neexecutate de pârâtă, instanța apreciază că se impune rezoluțiunea contractului pentru neexecutarea partială, dar substanțială, esențială a obligației pârâtei în calitatea sa de debitor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen, pârâta solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In motivarea apelului, s-a arătat în esență că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât instanța potrivit art.1021 cod civil avea obligația să cerceteze și cauza neexecutării culpabile, respectiv dacă neexecutarea obligației de către creditor nu este imputabilă chiar creditorului obligației.
Instanța trebuia să țină cont de atitudinea reclamantei care de la încheierea contractului a avut o atitudine vădit ostilă împotriva debitorilor în sensul că a mai introdus o altă cerere de chemare în judecată prin care a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare și care a fost respinsă prin . judecătoriei sector 6 București, a formulat plângeri penale pentru care s-a dispus NUP.
În al doilea rând, instanța a considerat că sarcina probei aparține doar pârâtei însă din probatoriul prezentat reiese foarte clar că obligațiile din contract au fost îndeplinite întocmai, pârâta a achitat cheltuielile de întreținere, energie, gaze etc. la imobil.
Din declarata martorului D. C. rezultă cu evidență că pârâta o ajuta cu medicamente și alimente iar în acest sens sunt și declarațiile martorilor în celălalt doar al judecătoriei sector 6 București.
Totodată, sumele de bani transmise cu mandat poștal către reclamată erau returnate pentru refuzul acesteia de a le primi.
Pârâta și defunctul ei soț au cheltuit sume considerabile pentru întreținerea reclamantei care dorește rezoluțiunea pentru că nu mai este o afacere profitabilă.
Prezentarea de către reclamantă a unor numeroase bonuri fiscale cu sume foarte mici cu diverse tipuri de medicamente nu pot conduce instanța la concluzia că au fost destinate reclamantei și cumpărate de aceasta, neexistând nici o prescripție medicală.
Declarațiile martorilor reclamantei nu sunt elocvente și nu conduc la concluzia că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile și nici nu fac dovada faptului că reclamanta a solicitat pârâtei medicamente sau alimente pentru întreținerea sa.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat.
În apel, s-a administrat proba cu acte, apelanta reclamantă nesolicitând alte probe și neprezentându-se în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea instanței de fond, prin raportare la motivele de apel formulate, tribunalul apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Tribunalul reține că la data de 22.11.2006, între reclamantă si intervenienta F. E. G. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întretinere autentificat sub nr. 5237 de BNP G.-C. C.. Acest contract a avut ca obiect transmiterea bunului imobil situat la adresa din Bucuresti, ., ., ., titulara dreptului de proprietate fiind reclamanta, în schimbul unui pret de 23.000 euro, stabilindu-se totodată că, o parte din pretul vânzării constă în obligatia intervenientei F. E. G. de a asigura medicamente, îngrijirea la domiciliu în caz de boală gravă fără ducerea la azil, asigurarea unui tratament familial, plata cheltuielilor lunare legate de regia apartamentului, precum si suportarea cheltuielilor de înmormântare si a pomenilor până la 7 ani. Prin acelasi contract, reclamanta si-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului mentionat.
La data de 31.08.2009, între intervenienta F. E. G., în calitate de vânzător al nudei proprietăți și debitor cedent al obligației de întreținere, paratul C. S., în calitate de cumpărător al nudei proprietăți și debitor cesionar al obligației de întreținere și reclamanta Fierbântu D., în calitate de beneficiar al dreptului de uzufruct viager și creditor al obligației de întreținere, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a nudei proprietăți și cesionare a obligației de întreținere autentificat sub nr. 985/31.08.2009, reclamanta declarând expres ca nu mai are nicio pretentie fata de intervenienta F. G., întelegand sa stingă irevocabil obligația de întreținere pe care aceasta o avea de executat, fiind de acord totodata cu transmiterea nudei proprietati si a obligatiei de întreținere catre cumparatorul C. Sterica.
Potrivit acestui nou contract, paratul C. S. a dobândit nuda proprietate asupra imobilului din București, ., ., ., sector 6 achitand vanzatoarei F. G. pretul de 30.000 lei, preț în care, astfel cum rezultă din contract, era cuprinsă și obligația de întreținere viageră a reclamantei Fierbântu D., prestata pana la data incheierii actului, obligație constând în procurare și preparare de hrană, îmbrăcăminte, plata cheltuielilor lunare legate de regia apartamentului, procurare de medicamente, asistență medicală la cerere și spitalizare în caz de nevoie, îngrijirea la domiciliu în caz de boală gravă fără ducerea la azil, ajutor în menaj, în general asigurarea unor condiții de trai decent până la deces și înmormântarea după datinele creștinești și a pomenilor până la 7 ani, obligatie care, in același conținut, a fost asumata de debitorul C. Sterica de la data încheierii actului.
La data de 10.12.2013 debitorul obligatiei de întreținere, C. S. a decedat, iar de pe urma acestuia au rămas, ca moștenitori legali pârâta, în calitate de soție supraviețuitoare și doi copii minori C. Ianis și C. A., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 3/28.02.2014 emis de BNP C. D. (f. 51).
Tribunalul reține că rezoluțiunea contractului este o sancțiune a neexecutării culpabile a unui contract cu executare uno ictu, constând în încetarea contractului și repunerea părților, pe viitor, în situația avută anterior încheierii contractului.
Pentru a fi admisibilă rezoluțiunea, este necesar ca una dintre părți să nu-și fi executat obligația ce-i revine și neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația.
În contractul de întreținere transferul dreptului de la creditor la debitor se produce uno ictu (dintr-o dată) și nu succesiv, iar în caz de neexecutare contractul se desființează și bunul se redobândește cu efect retroactiv (ex tunc).
In ceea ce privește susținerile în sensul că s-au analizat greșit probele administrate, acestea sunt nefondate, întrucât din materialul probator administrat, rezultă că pârâta nu și-a executat corespunzător obligația de întreținere asumată.
Susținerile apelantei în sensul că declarațiile martorilor reclamantei nu sunt elocvente și nu conduc la concluzia că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile și nici nu fac dovada faptului că reclamanta a solicitat pârâtei medicamente sau alimente pentru întreținerea sa sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Tribunalul reține că potrivit contractului obligația de întreținere asumată de pârâtă constă în procurare și preparare de hrană, îmbrăcăminte, plata cheltuielilor lunare legate de regia apartamentului, procurare de medicamente, asistență medicală la cerere și spitalizare în caz de nevoie, îngrijirea la domiciliu în caz de boală gravă fără ducerea la azil, ajutor în menaj, în general asigurarea unor condiții de trai decent până la deces și înmormântarea după datinile creștinești și a pomenilor până la 7 ani.
În privința obligației de întreținere constând în asigurarea de hrană, îmbrăcăminte, medicamente, îngrijire la domiciliu în caz de boală, ajutor în menaj, parata nu a făcut dovada îndeplinirii în condițiile în care avea sarcina probei. Din declarația martorei M. E. (f. 190-191) reiese că reclamanta se descurcă foarte greu și că aceasta o mai ajută cu alimente, respectiv pâine, apă și în ultima vreme a ajutat-o să meargă la medic, iar piața o face reclamanta atunci când poate, daca nu martora îi cumpără diverse alimente pe care reclamanta i le plăteste. De asemenea, instanța reține că în condițiile în care martora este vecină cu reclamanta și ia legătura cu aceasta destul de des si prin prisma ajutorului ocazional pe care il ofera reclamantei, aceasta a declarat ca a văzut-o o singură dată pe pârâtă la domiciliul reclamantei, respectiv în anul 2014, a doua zi de P., in conditiile in care sotul paratei a decedat in luna decembrie 2013. De o vizită a pârâtei la reclamantă, ocazie cu care parata i-a dus reclamantei alimente, relatează și martorul C. C. (192-193) în primăvara anului 2014, declarând că a asistat la o discuție telefonică între cele două parti în care reclamanta i-a spus pârâtei să nu mai vină la ea, acesta fiind motivul pentru care crede că pârâta nu a mai reușit să meargă din primăvară la reclamantă.
Faptul că pârâta este ajutată cu procurarea medicamentelor de alte persoane și nu de pârâtă rezultă și din declarația martorului M. M. (f. 200-201) care a afirmat că pe timp de iarnă când reclamantei îi este greu să se deplaseze îi cumpără el alimente și medicamente, iar pe timp de vară își cumpără reclamanta singură. În vederea procurării de alimente și a deplasării la doctor reclamanta este ajutată de de martorul D. C. (f. 201-202) astfel cum rezultă din declarația acestuia. Totodată, din aceeași declarație rezultă că acesta are cunoștință de două vizite ale pârâtei la reclamantă, înainte de P. și prin luna iunie, iulie. Declarațiile martorului conform cărora știe de la pârâtă că reclamanta nu îi deschide dacă vrea să meargă la aceasta cu alimente nu sunt reținute de instanță nefiind fapte constatate personal de acesta ci fapte comunicate de pârâtă.
Ori, rezulta fără echivoc ca în perioada ulterioara decesului debitorului C. Sterica, într-un interval aproximativ de 6 luni, parata s-a deplasat la domiciliul reclamantei cu alimente de numai 2 ori, insuficient având in vedere periodicitatea obligației raportat la vârsta, starea de sănătate si mijloacele financiare precare ale reclamantei, parata având posibilitatea de a duce alimente reclamantei si in alte modalitatea decât personal in condițiile in care animozitățile dintre părți făceau imposibilă prezenta personala a acesteia la domiciliul reclamantei.
Prin urmare, tribunalul constată că motivele referitoare la faptul că nu s-au analizat corespunzător probele, martorii și nu s-a reținut corect situația de fapt sunt nefondate.
În ceea ce privește susținerea apelantei în sensul că neexecutarea obligației nu este imputabilă debitorului ci creditorului, aceasta nu poate fi reținută întrucât nu este susținută de nici o probă certă și pertinentă.
De altfel, tribunalul apreciază că, și în eventualitatea unui refuz telefonic al reclamantei de a primi obligația de întreținere (aspect relatat și de martorul C. C.), acesta nu constituie un motiv suficient ca pârâta să nu depună toate diligențe pentru a îndeplini obligația asumată in raport cu nevoile prezumate ale reclamantei prin prisma vârstei acesteia, în prezent 82 de ani.
Așa cum a arătat prima instanță, în conceptul de întreținere este esențială, raportat la vârsta reclamantei și starea de sănătate a acesteia, prezumată ca fiind alterată datorită vârstei, obligația unui ajutor permanent fizic și material la menajul, procurarea hranei, a medicamentelor, o disponibilitate permanentă de ajutor pentru deplasare la medic sau alte nevoi de acest gen a pârâtei.
Susținerile apelantei în sensul că de la încheierea contractului reclamanta a avut o atitudine vădit ostilă împotriva debitorilor în sensul că a mai introdus o altă cerere de chemare în judecată, a formulat plângeri penale, etc. chiar dacă sunt reală sunt complet irelevante în speța dedusă judecății pentru că instanța trebuie să analizeze dacă există motive de rezoluțiunea a contractului ulterioare primei acțiuni care a fost respinsă, deci se verifică neîndeplinirea de către pârâtă a obligației asumate și nu de către defunct.
Prin urmare, toate trimiterile la . judecătoriei sector 6 București și la plângerile penale sunt complet irelevante pe de o parte pentru că nu poate exista o autoritate de lucru judecat a acestei sentințe din moment ce debitorul este altul iar pe de altă parte perioada pentru care se invocă în executarea contractului este alta respectiv perioada ulterioară datei de 10.12.2013.
Susținerile apelantei că a achitat cheltuielile de întreținere, energie, gaze etc. la imobil sunt de asemenea irelevante pentru că nu acesta este motivul pentru care prima instanță a dispus rezoluțiunea contractului ci pentru nerespectarea obligației de întreținere constând în asigurarea de hrană, medicamente menaj etc.
Tribunalul mai face precizarea că apelanta nu a solicitat în apel proba cu martori pentru a face dovada contrară celor reținut de prima instanță iar martorii audiați la prima instanță sprijină întrutotul poziția reclamantei, așa cum s-a arătat în cele de mai sus.
In consecință, Tribunalul apreciază că apelanta nu și-a probat temeinicia pretențiilor în apel, deși îi revine în totalitate această obligație conform art. 1169 C.civil anterior și art.10 C.proc.civ., motiv pentru care apelul este nefondat.
Ceea ce este esențial este că apelanta nu și-a îndeplinit cu caracter permanent și în integralitate obligațiile contractuale asumate față de reclamantă, fiind suficient ca debitorul obligației de întreținere să nu-și execute doar una din prestațiile ce fac obiectul obligației pentru ca creditorul acelei obligații să fie îndreptățit să ceară rezoluțiunea contractului.
Totodată, susținerile apelantei, în sensul că prin actele depuse la dosar a făcut dovada că a achitat la zi toate cheltuielile legate de imobil sunt irelevante întrucât obligația de întreținere asumată nu se raportează la plata acestor facturi, ci la maniera în care pârâta a prestat reclamantei întreținerea ( hrană, medicamente, îmbrăcăminte etc. ).
De asemenea, prin înscrisurile depuse la dosar în apel se atestă achitarea unor cheltuieli pentru anul 2013 deci pentru perioada anterioară introducerii acțiunii.
Susținerile apelantei în sensul că sumele de bani transmise cu mandat poștal către reclamată erau returnate pentru refuzul acesteia de a le primi sunt irelevante întrucât nu acesta este obiectul obligației de întreținere respectiv plata unei sume de bani ci asigurarea obligației de întreținere constând în asigurarea de hrană, îmbrăcăminte, medicamente, îngrijire la domiciliu în caz de boală, ajutor în menaj,etc.
În consecință, în raport de considerentele arătate în cele ce preced, tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.1020 – 1021 C.civ., motiv pentru care va respinge apelul ca nefondat și va obliga apelanta la plata către intimata-reclamantă a sumei de 1700 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta – pârâtă C. D. L., cu domiciliul în București, . 12, ., apartament 29, sector 3 împotriva sentinței civile nr. 1119/11.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 6 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata intervenientă F. E.-G. domiciliată în București, Calea Moșilor nr. 296, ., etaj 8, . și cu intimata reclamantă Fierbântu D., domiciliată în București, ., ., etaj 1, apartament 9, sector 6, ca nefondat.
Obligă apelanta la plata către intimata reclamantă a sumei de 1700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.12.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
E.A. I.Târțău C.C.
Red. I.T./Tehn. .>
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 4977/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 4657/2015. Tribunalul... → |
|---|
