Contestaţie la executare. Decizia nr. 2277/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2277/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 2277/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI- SECȚIA A III-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.2277R
Ședința publică din data de 15.12.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: A. D. B.
JUDECĂTOR: M. M. P.
JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: G. S.
Pe rol, se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul S. I. împotriva deciziei civile nr.647/19.02.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/4/2011*, în contradictoriu cu intimata-contestatoare S. S., intimata Administrația Finanțelor Publice Sector 4 și intimații-terți popriți D.E.E.A.S.I.G. – C., Asistent și Broker de asigurare SRL și ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul S. I., personal (legitimat cu CI . nr._) și asistat de avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare a părților este nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, tribunalul acordă cuvântul asupra probelor.
Contestatorul, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri. În cadrul probei cu înscrisuri depune la dosarul cauzei eliberată de ANCOM – Agenția Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații prin care se face dovada că societatea de curierat era abilitată să desfășoare servicii poștale. Totodată, prin cererea de recurs a solicitat copia extrasului de pe caietul grefierului de ședință sau înregistrarea ședinței pentru a dovedi că modul în care s-a desfășurat ședința, pentru că eroare la care se referă, față de soluționarea recursului pe excepție și nu pe fond, ține tocmai de faptul că instanța de recurs a invocat din oficiu tardivitatea, nu a adus la cunoștință părții modul în care înțelege să susțină această excepție, ci a spus doar că din punctul de vedere al instanței recursul este tardiv. Mai mult, instanța a dat cuvântul pe fondul cauzei și în urma concluziilor orale, instanța a apreciat că nu toate aspectele invocate în discuțiile orale se regăseau în cererea de recurs.
La interpelarea instanței cu privire la faptul dacă se contestă că s-a dat cuvântul pe excepția tardivității, contestatorul prin avocat, susține că instanța a pus în discuție excepția tardivității, dar excepția nu a fost dezvoltată pentru a înțelege cu privire la care aspecte s-a invocat excepția. Nedezvoltându-se motivul pentru care se invocă tardivitatea, nu a avut cum să combată această excepție.
Contestatorul, prin avocat, susține că nu mai are alte cereri de formulat.
Tribunalul, după deliberare, încuviințează pentru contestator proba cu înscrisuri. Ia act de faptul că s-a depus la dosarul cauzei înscrisul emis de ANCOM la data de 18.12.2015. Respinge celelalte cereri formulate de către contestator, considerând că nu sunt utile soluționării contestației în anulare.
Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe admisibilitatea contestației în anulare și pe fondul recursului în subsidiar.
Contestatorul, prin avocat, susține că, ținând cont de modul în care a înțeles instanța să soluționeze cererea de probatorii, solicită admiterea în principiu a contestației în anulare. Solicită a se avea în vedere că erorile care au dus la admiterea excepției de către instanța de recurs, se referă la faptul că s-a datcuvântul pe fondul cauzei și în această situație instanța trebuie să soluționeze recursul pe fond și nu pe excepție. A doua eroare este cea cu privire la faptul că instanța de recurs a apreciat că recursul este tardiv, considerând faptul că trimiterea recursului prin curier nu se poate realiza conform Codului de procedură civilă, întrucât cererile se trimit prin poștă. Or, în condițiile unei pieți libere, serviciile poștale pot fi asigurate de către mai mulți operatori, ceea ce contestatorul a și demonstrat prin înscrisul depus în sensul că Fan Courier este un serviciu autorizat de către Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații. La data pronunțării recursului, contestatorul nu a avut cunoștință de modul în care instanța a înțeles să motiveze excepția.
În subsidiar, în cazul admiterii contestației în anulare, solicită a se avea în vedere următoarele aspecte. A formulat recurs împotriva soluției pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București ținând cont de următoarea situație reținută de judecătorul fondului. S-a reținut faptul că titlul executoriu emis în 2011, este un act de executare. Contestatorul a contestat acel act motivat de faptul că organul de executare putea purcede la executarea silită în baza biletelor la ordin, astfel cum menționează și Ministerul Finanțelor prin adresa prin care se înaintează dosarul cu actele necesare în vederea executării și în care la filele 41-42 se menționează faptul că titlurile executării sunt biletele la ordin. Aceste documente sunt la dosar. Însă, în baza acelui titlu s-a emis somația de executare. Or, nu se poate să fie executat contestatorul în baza unui act care nu reprezintă titlu executoriu în opinia acestuia. Dacă executarea silită ar fi început în baza biletului la ordin, contestatorul avea căi specifice de atac, care puteau să conducă la exonerarea de plată a acestuia. Din acest motiv, contestatorul a făcut aceste demersuri pentru că s-au încălcat dispozițiile Codului de procedură fiscală.
Contestatorul, prin avocat, precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a III a Civilă la data de 21.05.2015 sub nr._ , contestatorul S. I. în contradictoriu cu intimații S. S., intimata Administrația Finanțelor Publice Sector 4 și intimații-terți popriți D.E.E.A.S.I.G. – C., Asistent și Broker de Asigurare SRL și . a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 647/19.02.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/4/2011*.
În motivarea contestației, acesta a arătat că a declarat recurs la data de 01.08.2014 prin depunerea la societatea Fan Courier Express SRL, care desfasoara servicii postale iar recursul a fost inregistrat la registratura instantei pe data de 05.08.2014, intarzierea datorandu-se zilelor nelucratoare. Prin decizia contestata, instanta de recurs a respins recursul ca tardiv introdus, ridicand din ofiicu aceasta exceptia si fara a dezvolta care sunt motivele pentru care apreciaza ca tardiv introdus recursul, astfel incat nu in aparare contestatoarea nu a putut sa se raporteze decat la data depunerii cererii la firma care asigura transmiterea corespondentei, fara a putea face referiri la competenta acesteia de a efectua servicii postale.
Pe de alta parte, desi i-a dat cuvantul pe exceptia tardivitatii, ulterior sustinerilor sale, instanta i-a acordat cuvantul si pe fondul cauzei, fara a se pronunta explicit asupra exceptiei si in conditiile in care a pasit la solutionarea fondului, rezulta ca recursul era depus in termen.
Dezbaterea fondului dispusa de instanta in cadrul sedintei de judecata, desi nu a fost mentionata in preambulul deciziei contestate, se poate dovedi cu inregistrarea sedintei de judecata, iar exceptia tardivitatii nu poate fi unita cu fondul, astfel ca instanta de casare a omis sa se pronunte pe motivele de recurs.
Totodata cu privire la solutionarea exceptiei de tardivitate, instanta s-a aflat in eroare cu privire la competenta societatii Fan Courier Express SRL de a efectua servicii postale, conform disp. OUG nr. 13/2013, astfelc a recursul a fost declarat in termen. Se mai arata a se vedea si Decizia nr. 1281/2011 pronuntata de Curtea Constitutionala cu privire la neconstitutionalitatea prevederilor art. 104 Cod proc. Civ.
In probatoriu a fost incuviintata proba cu inscrisuri.
Analizând prezenta contestație în anulare, tribunalul reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 647/19.02.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/4/2011*, a fost respins recursul formulat de recurentul-contestator S. I., împotriva sentinței civile nr. 4166/14.05.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._/4/2011*, în contradictoriu cu intimata-contestatoare S. S., intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, și intimații terți popriți DEAASIG – C., ASISTENT ȘI BROKER DE ASIGURARE S.R.L., S.C. T. F. S.R.L., ca tardiv formulat.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de recurs a retinut ca din punct de vedere al datei la care fost formulat recursul, aceasta este data de 05.08.2014, data înregistrării cererii de recurs la instanța judecătorească, conform stampilei aplicata pe cerere, aceasta fiind data certă pe care a primit-o cererea de recurs.
Tribunalul reține că aceasta este singura dată la care se poate aprecia formularea recursului, deoarece de lege lata, legea procesual civilă română nu permite înregistrarea cererilor de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești decât în două forme: fie prin depunerea de către parte sau mandatarul acesteia a cererii și primirea de către președintele instanței sau judecătorul care îl înlocuiește – formă reglementată de art. 114 C.proc.civ., fie prin trimiterea prin poștă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire – formă reglementată de art. 104 C.proc.civ.
Trimiterea cererii de recurs prin alte mijloace de comunicare, cum ar fi prin curierat, nu este permisă de lege, rațiunea acestei interdicții fiind dată de lipsa posibilității de a verifica cu certitudine data la care s-a trimis recursul. În egală măsură, acest mijloc de comunicare nu permite stabilirea cu certitudine a datei la care cererea de recurs a fost primită de instanța de judecată.
Prin urmare, în cauza de față, nefiind depus prin poștă și nici depus la registratura instanțe, recursul trimis prin curierat nu poate fi apreciat ca formulat în termen prin raportare la data mentionata pe plic de curier. Subliniem, o dată în plus, că această dată nu poate fi luată în considerare față de dispozițiile art. 114 C.proc.civ. și mai ales față de cele ale art. 104 C.proc.civ. care nu permit ca variantă alternativă la depunerea cererii la registratura instanțe decât expedierea prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
În cauză, singura dată care reprezintă o dată certă din perspectiva dispozițiilor art. 114 și art. 104 C.proc.civ. este data de 05.08.2014, dată aplicată de registratura Judecătoriei Sectorului 4 București pe cererea trimisă de parte prin curierat.
Față de această dată, cererea de recurs este însă tardivă, deoarece la data de 05.08.2014 expirase deja termenul de apel, care, în cauză, a început să curgă la 16.07.2014 și a expirat la 01.08.2011.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că excepția tardivității recursului este întemeiată, iar calea de atac este tardiv formulată.
Tribunalul retine ca in cadrul contestatiei in anulare contestatorul a depus o adresa cu nr. 9544/08.12.2015 de la ANCOM, prin care se ateste faptul ca Fan Courier Express SRL este titulara a dreptului de a furniza, inclusiv servicii postale universale pentru o perioada nedetarminata de timp, incepand cu data de 11.10.2007.
În cadrul prezentei contestații în anulare contestatorul nu și-a motivat în drept acțiunea, insa din argumentele invocate de acesta nu poate fi incadrat decat in cele prev. de disp. art. 318 Cod proc. civ.
Conform art. 318 C.Proc.Civ. prevede și motivele pentru care poate fi exercitată contestația în anulare specială: „ hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
Sub un prim aspect, tribunalul retine ca din practicaua deciziei contestate nu rezulta aspectul invedereat de catre contestator, respectiv ca dupa discutarea exceptiei tardivitatii, a fost acordat si cuvantul asupra fondului recursului, insa chiar daca lucrurile s-ar prezenta asa cum sustine recurentul, aceste lucru nu poate fi apreciat ca o omisiune a instantei de recurs de a analiza motivele de recurs, fiind evident ca a fost acordat cuvantul pe recurs, in subsidiar, numai pentru ipoteza in care exceptia tardivitatii era respinsa de catre instanta de recurs.
Instanta de recurs nu a unit exceptia tardivitatii cu fondul cauzei, insa nemaifiind alte probe de administrat a ramas in pronuntare atat asupra exceptiei inovcata din oficiu, cat si asupra recursului, in subsidiar, astfel ca atata timp cat a apreciat ca exceptia tardivitatii este intemeiata, instanta de recurs nu putea sa purceada la analiza motivelor de recurs.
In ceea ce priveste modul de interpretare de catre instanta de recurs a dispozitiilor art. 104 Cod proc. Civ, tribunalul retine că nu este incident motivul de contestație prevăzut de art. 318 alin. 1 teza I C.Proc.Civ., întrucât aspectele invocate de contestator nu se înscriu în noțiunea de „greșeală materială”. Noțiunea de greșeală materială la care se referă art. 318 alin. 1 C.Proc.Civ. vizează erori săvârșite de instanță, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante, determinante în soluționarea formulată de instanța a cărei hotărâre este atacată. Rezultă că acest text vizează numai greșeli de fapt involuntare și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Tribunalul retine ca instanta de recurs a avut la dispozitie toate datele si actele necesare solutionarii acestei exceptii, apreciind ca data certa este cea a inregistrarii cererii de recurs la instanta.
Faptul ca Fan Courier efectueaza servicii postale nu est ede natura sa conduca la o alta apreciere, deoarece dispozitiile legale sunt foarte clare si sunt de stricta interpretare.
Prevederile art. 104 Cod procedură civilă reglementează situația actelor de procedură trimise prin poștă instanței de judecată, stipulând că se socotesc îndeplinite în termen, dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea termenului. Ele sunt dispoziții de procedură, astfel încât sunt de strictă interpretare. Reglementând această procedură, legiuitorul a urmărit ca, prin cerințele formale impuse, să asigure existența unei dovezi certe referitoare la data îndeplinirii actului de procedură. Dacă legiuitorul ar fi dorit să recunoască ca act de procedură efectuat în termen, actul de procedură expediat prin e-mail, fax, servicii de curierat sau altfel decat prin scrisoare recomandata, în afara programului de lucru al instanței și deschis ulterior expirării termenului, ar fi prevăzut expres acest lucru. Art. 93 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii prevede că actele de sesizare ale instanței depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin poștă, curier sau fax sau în orice al mod prevăzut de lege, se depun la registratură, unde în aceeași zi primesc dată certă. Aceste dispoziții nu reglementează noțiunea de "act de procedură efectuat în termen", iar din cuprinsul lor rezultă că data certă este data de la registratura instanței. Actul de procedură poate fi expediat prin e-mail, fax, curierat sal alte servicii postale, însă data înregistrării acestuia la instanță este data certă aplicată de serviciul registratură al instanței.
Asadar, pe langa data certa a cererii depusa de către parte sau mandatarul acesteia și primirea de către președintele instanței sau judecătorul care îl înlocuiește – formă reglementată de art. 114 C.proc.civ, este si prin trimiterea prin poștă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire – formă reglementată de art. 104 C.proc.civ.
Sustinerea ca cererea de recurs poate fi formulata si prin alte servicii de curierat sau postale, ori prin alte mijloace electronice este reala si in acord cu disp. art. 82 C.proc.civ. care prevede ca „orice cerere adresata instantelor judecatoresti trebuie sa fie facuta in scris si sa cuprinda aratarea instantei, numele si prenumele, domiciliul sau resedinta partilor ori, dupa caz, denumirea si sediul lor, numele si prenumele, domiciliul sau resedinta reprezentantilor lor, daca este cazul, obiectul cererii si semnatura. De asemenea, cererea va cuprinde, daca este cazul, si datele de identificare a mijloacelor de comunicare utilizate de parti, precum numarul de telefon, numarul de fax, adresa de posta electronica sau altele asemenea.”
Acest aspect a fost transat si de Curtea Constitutionala, prin Decizi 1281/2011, privind neconstitutionalitatea art. 104 din Codul de procedură civilă, „Curtea constată că prin dispozițiile procedurale criticate de autorul excepției nu se limitează drepturile părților de a comunica cu instanțele judecătorești, deoarece nimic nu le împiedică pe acestea să se adreseze instanțelor prin orice mijloace, cu condiția - subînțeleasă - de a o face în termenele prevăzute de lege. În speță, fiind vorba despre declararea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, comunicarea prin fax a acesteia la dosar este posibilă înăuntrul termenului legal, întrucât dispozițiile art. 104 din codul de procedură civilă impun tocmai comunicarea actelor de procedură înăuntrul termenelor legale și nu, neapărat, o anumită modalitate de comunicare a acestora.
De asemenea, Curtea reține că textul criticat nu exclude nici explicit, nici implicit alte modalități de comunicare a actelor de procedură, altele decât transmiterea prin poștă. Acest text reprezintă o reglementare normativă tehnică care stabilește regula generală în privința actelor de procedură trimise instanțelor prin poștă, care se socotesc a fi îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea acestui termen. Astfel, momentul de la care începe să curgă termenul nu poate fi afectat sau modificat de modalitatea de comunicare sau notificare a actelor de procedură.
De altfel, Codul de procedură civilă aduce în prim plan și alte modalități de comunicare a actelor de procedură, de exemplu, prin art. 82 alin. 1, art. 86 alin. 3 sau art. 132 alin. 2. În acest sens, Curtea observă că alin. 3 al art. 86 din Codul de procedură civilă, sediul general al materiei în privința modalităților de comunicare a actelor de procedură, prevede că "în cazul în care comunicarea [...] nu este posibilă, aceasta se va face prin poștă, cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia".
Totodată, Curtea observă că Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387 din 22 septembrie 2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 octombrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, prevede la art. 93 că "Actele de sesizare a instanței, depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin poștă, curier ori fax, se depun la registratură, unde, în aceeași zi, după stabilirea obiectului cauzei, primesc număr din aplicația ECRIS și dată certă", fiind, deci, evident că actele procedurale pot fi transmise și prin alte mijloace de comunicare decât prin poștă sau depuse personal.”
Insa, tribunalul retine ca aceste aspecte nu fac decat sa confirme faptul ca instanta poate fi sesizata cu cereri de recurs si altfel decat personal sau prin posta recomandat, insa data certa este data inregistrarii la instanta de judecata, astfel ca instanta de recurs in mod temenic a pareciat ca recursul a fost tardiv formulat.
F. de aceste considerente, tribunalul va respinge contestatia in anulare, ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul S. I. împotriva deciziei civile nr.647/19.02.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/4/2011*, în contradictoriu cu intimata-contestatoare S. S., intimata Administrația Finanțelor Publice Sector 4 și intimații-terți popriți D.E.E.A.S.I.G. – C., Asistent și Broker de Asigurare SRL și ., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.12.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. D. B. M. M. P. I. P.
GREFIER
G. S.
Red/Dact/Jud. IP 2 ex/02.03.2016
| ← Evacuare. Decizia nr. 2511/2015. Tribunalul BUCUREŞTI | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 3725/2015. Tribunalul... → |
|---|
