Contestaţie la executare. Decizia nr. 3913/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3913/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 3913/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A III- A CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr . 3913 A
Ședința publică din: 27.10.2015
Tribunalul constituit din:
Președinte: A. G.
Judecător: I. P.
Grefier: A. M.
Pe rol soluționarea cererilor de apel formulate de apelanta-contestatoare Agenția Națională de Administrare Fiscală și apelanta-intimată C. S., împotriva sentinței civile nr. 4779/28.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Sectorului 4 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Tribunalul, față de faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 411 alin 1 NC.pr.civ, repune cauza pe rol, având în vedere că nu mai subzistă motivul suspendării și, din oficiu, invocă excepția tardivității cererii de apel formulată de apelanta-intimată C. S., reținând apelurile în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4779/28.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Sectorului 4 București, a fost admisa în parte contestația la executare formulată de contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală în contradictoriu cu intimata C. S.; a fost anulată în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 14.01.2014 și adresele de înființare a popririi din data de 14.01.2014 emise în dosarul de executare nr. 276/2013 deschis la Biroul Executorului Judecătoresc Casagranda-S. A., în sensul că în toate aceste acte de executare suma reprezentând onorariul de avocat se reduce la 500 lei; a fost respinsa, ca neîntemeiată, cererea de întoarcere a executării silite; a fost respinsa, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării silite.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, la data de 05.02.2014 sub nr._, contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat în contradictoriu cu intimata C. S. contestație la executare împotriva executării silite pornite în dosarul de executare nr. 276/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc Casagranda-S. A., solicitând instanța să dispună:
anularea adreselor de înființare a popririi comunicate la data de 28.01.2014;
anularea încheierii prin care s-au stabilit cheltuielile de executare;
suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, conform prevederilor art. 718 alin. 1 C.p.c. și
întoarcerea executării silite, în măsura în care până la soluționarea contestației la executare se va da curs executării silite în sensul de a se efectua plăți.
În motivare, contestatoarea a arătat că intimata, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ a solicitat executarea silită a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului C.-S., întocmindu-se de către Biroul Executorului Judecătoresc N. N. dosarul nr. 123/2012, executare demarată prin intermediul Sindicatului Direcției Financiare C.-S..
Aceasta a adăugat că, în urma contestației la executare formulate de debitoarea din dosarul respectiv de executare, s-au anulat actele de executare efectuate de B.E.J. N. N., reținându-se că titlul executoriu nu cuprinde o creanță certă și lichidă.
Contestatoarea a mai arătat că, în paralel cu această procedură de executare silită demarată prin intermediul sindicatului, intimata creditoare a demarat individual o nouă procedură de executare silită în baza aceluiași titlu, în care contestatoarea a avut calitatea de terț poprit. În cadrul acestei noi proceduri, intimata a formulat cerere de validare a popririi, soluționată prin sentința civilă nr. 6689/30.07.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, care a admis cererea intimatei și a obligat contestatoarea terț poprit la plata sumelor datorate de debitorul inițial acesteia.
Aceasta a subliniat că în baza acestei ultime sentințe pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București intimata a declanșat executarea silită împotriva contestatoarei, a cărei anulare este solicitată în prezentul litigiu.
Contestatoarea a relevat faptul că intimata execută pe contestatoare, inițial terț poprit și în prezent debitor, pentru o creanță pentru care debitorul inițial (D.G.F.P. C.-S.) nu mai poate fi executat.
Totodată, aceasta a învederat că nu există un raport creditor-debitor între debitorul inițial și contestatoare. În acest sens, s-a arătat că Ministerul Finanțelor Publice are atribuții privind elaborarea proiectelor legilor anuale bugetare, iar în sarcina acestuia nu se naște obligația de a plăti anumite sume de bani instituțiilor bugetare, având doar funcția de administrare a resurselor derulate prin Trezoreria Statului. S-a mai precizat că raporturile juridice dintre contestatoare și D.G.F.P. C.-S. sunt raporturi de drept public, guvernate de normele dreptului administrativ, neputând fi asimilate unor raporturi juridice de drept privat, în cadrul cărora contestatoarea să datoreze sume de bani debitoarei inițiale.
Contestatoarea a criticat și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, arătând că onorariul de avocat nu este justificat de activitatea acestuia, întrucât în fazaexecutării silite întreaga documentație este întocmită de executorul judecătoresc. Aceasta a precizat că onorariul executorului este exagerat în raport de volumul de muncă presupus de dosarul de executare în care s-au emis doar două acte, adresa de înființare a popririi și somația de plată.
Aceasta a arătat și că sentința civilă care constituie titlul executoriu nu este irevocabilă, întrucât aceasta a formulat recurs.
Cu privire la capătul de cerere privind suspendarea executării silite, contestatoarea a precizat că executarea silită este vădit nelegală, producând prejudicii instituției.
În drept, contestatoarea a invocat codul de procedură civilă și celelalte acte normative menționate în cuprinsul cererii, solicitând judecarea în lipsă.
Intimata a depus întâmpinare la data de 24.03.2014, prin care a solicitat respingerea contestației la executare și a cererii de suspendare a executării silite.
Aceasta a invocat, în primul rând, excepția netimbrării, deoarece contestația la executare nu are ca obiect venituri publice, neputând fi incidente nici art. 30 din Ordonanța de urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și nici art. 229 din Codul de procedură fiscală.
În al doilea rând, intimata a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece contestatoarea are calitatea de terț poprit care nu s-a conformat sentinței de validarea a popririi, iar – în virtutea art. 786 alin. 5 C.p.c. – aceasta nu poate formula contestație la executare.
Pe fond, intimata a arătat că, în ce privește executarea silită pornită în dosarul de executare nr. 123/2012 al B.E.J. N. N., a fost admisă contestația la executare formulată de D.G.F.P. C.-S. prin mandatar procesual M.F.P. prin sentința civilă nr. 2136/30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ *, menținută în recurs de Tribunalul Reșița. Cu toate acestea, având în vedere părțile și obiectul, intimata a subliniat că nu există autoritate de lucru judecat.
În acest sens, aceasta a învederat că în dosarul Judecătoriei Reșița contestator debitor este D.G.F.P. C. S., iar nu ANAF sau Ministerul de Finanțe, iar creditor intimat – Sindicatul D.G.F.P. C. S., executarea silită fiind pornită la inițiativa acestui din urmă creditor.
Intimata a adăugat că este absurdă afirmația contestatoarei în sensul că nu există o creanță certă și lichidă, deoarece admiterea unei acțiuni în pretenții nu poate viza altceva decât o sumă determinabilă.
Intimata a mai arătat și că nu au fost nesocotite dispozițiile art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 22/2002, întrucât – pe lângă faptul că intimata creditoare a respectat această procedură – contestatoarea își invocă propria culpă, deoarece de la data rămânerii irevocabile a titlului executoriu inițial, nici D.G.F.P. C.-S. și nici contestatoarea nu au făcut niciun demers în vederea achitării debitului. În acest sens, intimata a invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele Ș. contra României, C. contra României și Bourdov contra Rusiei.
Cu privire la același aspect, intimata a mai arătat că în peste 4 ani nu s-a făcut niciun demers în vederea achitării debitului, situația fiind discriminatorie prin raportare la celelalte D.G.F.P. județene (B., O.) care au achitat integral sumele datorate.
Argumentul contestatoarei privind caracterul definitiv și executoriu, dar nu irevocabil al sentinței civile de validarea a popririi, a fost apreciat ca neîntemeiat de intimată, aceasta arătând că forța executorie a titlului fiind de la lege, executarea fiind legal derulată cu respectarea art. 377 alin. 1 pct. 1 și 24 C.p.c.
În ce privește argumentul contestatoarei privind incidența O.U.G. nr. 71/2009, intimata a subliniat că din nou contestatoarea își invocă propria culpă, deoarece nu s-a procedat nici la recunoașterea creanței și la eșalonarea acesteia, urmărindu-se doar eșalonarea nejustificată a plăților.
Intimata a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriu.
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare la data de 14.04.2014 prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiate a excepțiilor invocate de intimată, iar pe fond a reluat în esență argumentele invocate prin contestația la executare, reiterând faptul că atât timp cât titlul de creanță inițial nu mai poate fi opus debitoarei inițiale, este nelegal ca terțul poprit să fie executat silit.
Ca urmare a dispoziției instanței, la data de 20.05.2014 a fost depus dosarul de executare nr. 276/2013 al B.E.J. Casagranda-S. A. (filele 73 și urm.).
La termenul de judecată din data de 21.05.2014, instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile netimbrării și inadmisibilității. De asemenea, în temeiul art. 255 și art. 258 C.p.c., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar pentru ambele părți.
Analizând lucrările dosarului, prin prisma cererii formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin cererea înregistrată la executorul judecătoresc la data de 11.11.2013, intimata creditoare a solicitat executarea silită a contestatoarei debitoare în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6689/30.07.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._/302/2012, definitivă și executorie (fila 74).
Prin această sentință, a fost admisă în parte cererea de validare a popririi formulată de intimata creditoare, a fost validată poprire înființată în dosarul de executare nr. 682/2012 al B.E.J. Casagranda-S. A. asupra sumelor de bani datorate debitorului Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. de terțul poprit (contestatoarea din prezentul dosar) până la concurența sumei de 51.656 lei, drepturi conform titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S., și a sumei de 10.514 lei – cheltuieli de executare. Judecătoria Sectorului 5 București a respins ca neîntemeiată cererea de validare a popririi față de terțul poprit Ministerul Finanțelor Publice.
Prin încheierea din data de 12.11.2013 executorul judecătoresc a admis cererea și a dispus deschiderea dosarului de executare nr. 276/2013.
Executarea a fost încuviințată prin încheierea din 12.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2013 (fila 85).
Prin adresele din data de 14.01.2014 (filele 88 și urm.) executorul judecătoresc a înființat poprirea asupra conturilor contestatoarei la instituțiile bancare din București și la Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București.
În drept, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de argumentele invocate de părți, instanța face trimitere la dispozițiile relevante în materie din Codul de procedură civilă:
„Art. 249. - Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Art. 711. alin. 1. Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Art. 712. - (1) Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
(2) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Art. 722. - (1) În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.
Art. 780. - (1) Sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deținute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, în condițiile art. 732 alin. (1), pot fi poprite și bunurile mobile corporale ale debitorului deținute de un terț în numele său.
(2) În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul urmăririi silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât și încasările viitoare, cu respectarea limitelor prevăzute la art. 728, dacă este cazul.
(3) Poprirea se poate înființa și asupra sumelor sau bunurilor mobile incorporale pe care creditorul le datorează debitorului, dacă ambele creanțe sunt certe și lichide.
(4) Se va putea popri și creanța cu termen ori sub condiție. În acest caz, poprirea nu va putea fi executată decât după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiției.
(5) Nu sunt supuse executării silite prin poprire:
a) sumele care sunt destinate unei afectațiuni speciale prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție;
b) sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanțări primite de la instituții sau organizații naționale și internaționale pentru derularea unor programe ori proiecte;
c) sumele aferente plății drepturilor salariale viitoare, pe o perioadă de 3 luni de la data înființării popririi. Atunci când asupra aceluiași cont sunt înființate mai multe popriri, termenul de 3 luni în care se pot efectua plăți aferente drepturilor salariale viitoare se calculează o singură dată de la momentul înființării primei popriri.
Art. 786. (5) Terțul poprit nu va putea face contestație împotriva popririi. El își va formula apărările în instanța de validare.”
Conform Ordonanței de urgență nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar: „Art. 1. - (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
(3) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S..
(4) În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, prin sectorul bugetar se înțelege autoritățile și instituțiile publice a căror finanțare se asigură astfel:
a) integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;
b) din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;
c) integral din venituri proprii.”
Potrivit Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești:
„Art. 39. - (1) Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite; b) pentru creanțele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite; c) pentru creanțele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.900 lei plus un procent de până la 2% din suma care depășește 80.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite; d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.”
Cu privire la fondul contestației, instanța reține că în prezenta contestație la executare se critică executarea în baza unei sentințe executorii de validare a popririi (sentința civilă nr. 6689/30.07.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București) înființate în temeiul unui titlu executoriu (sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S.) aflat la baza altui dosar de executare (nr. 682/2012 al B.E.J. Casagranda-S. A.), invocându-se – în esență – critici legate de calitatea de terț poprit a contestatoarei, precum și aspecte legate de întinderea sumei ce trebuie executată în baza titlului executoriu inițial.
În acest sens, instanța arată că nu poate primi argumentele invocate de contestatoare privind faptul că debitorul inițial nu mai poate fi executat și că nu este determinată în mod cert câtimea creanței inițiale, deoarece acestea sunt motive ce țin de fondul obligației care se execută și sunt argumente care se invocă în căile de atac împotriva titlului executoriu respectiv sau în cadrul litigiului privind validarea de poprire.
Conform art. 786 alin. 5 C.p.c., sus-citat, terțul poprit nu poate formula contestație la executare. Este adevărat că instanța a respins deja excepția inadmisibilității invocată de intimată, cu motivarea că în prezenta contestație terțul poprit este un veritabil debitor, deoarece prezentul dosar de executare are ca temei titlul executoriu reprezentat de sentința de validare de poprire; cu toate acestea însă, anumite motive ale contestației la executare se erijează într-o veritabilă critică la adresa sentinței de validare, aspect ce nu poate fi analizat decât în cadrul validării de poprire sau în căile de atac împotriva acestei hotărâri.
Pe cale de consecință, instanța a constatat că sunt inadmisibile în procedura privind soluționarea contestației la executare următoarele motive invocate de contestatoare: faptul că sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S. nu cuprinde o creanță certă și lichidă și faptul că debitorul inițial nu mai poate fi executat. Acestea sunt argumente ce se analizează pe fondul creanței de instanța de validare de poprire.
De asemenea, sunt inadmisibile în procedura contestației la executare criticile în sensul că între contestatoare și debitorul inițial nu există raporturi juridice de natură obligațională care să permită înființarea unei popriri. Toate acestea se pot invoca de contestatoare doar în cadrul litigiului de validare a popririi, în primă instanță și în căile de atac.
Analizând veritabilele motive ale contestației la executare, instanța arată – în primul rând – cu privire la faptul că instituțiile bancare nu ar datora sume de bani contestatoarei, că pentru a fi instituită poprirea nu este necesar ca instituția bancară să fie un debitor al debitorului executat, fiind suficient ca acesta din urmă să aibă deschis un cont bancar.
În acest sens sunt dispozițiile art. 782 alin. 1 C.p.c. – „sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deținute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente”.
Faptul că aceste sume nu îi aparțin de fapt, având o afectațiune specială, este un aspect care nu a fost dovedit de contestatoare, aceasta având sarcina probei propriilor afirmații, conform art. 249 C.p.c.
În al doilea rând, referitor la aplicarea O.U.G. nr. 71/2009, sus-citată, instanța arată că aceasta are în vedere „drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011”. În prezenta contestație se contestă executarea silită începută în baza sentinței civile nr. 6689/30.07.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, de validare a popririi. Ceea ce se execută nu sunt drepturile salariale în baza titlului executoriu anterior obținut de creditoarea intimată, ci obligația contestatoarei care decurge din sentința de validare a popririi. Acest aspect, alături de faptul că sentința a fost pronunțată ulterior anului 2011, determină ca respectivul act normativ să nu fie aplicabil în prezenta cauză.
Instanța nu poate reține nici argumentul contestatoarei în sensul că sentința civilă pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, titlul executoriu în prezentul dosar de executare, nu este încă irevocabilă, fiind pe rol judecarea recursului declarat împotriva acestei sentințe, deoarece sentința este executorie. În eventualitatea casării sentinței, contestatoarea are la îndemână o cerere de întoarcere a executării, în cazul în care sumele datorate au fost efectiv executate.
Referitor la motivul contestației privind cheltuielile de executare, în ce privește onorariul avocatului în cuantum de 1500 lei, astfel cum a fost stabilit prin încheierea din data de 14.01.2014 (fila 16), instanța arată că întreaga executare silită revine ca activitate principală executorului judecătoresc.
Demersurile în această fază sunt realizate de organul de executare, rolul creditorului și, implicit, al reprezentantului acestuia, limitându-se la a veghea ca executarea să nu fie tergiversată, nerevenindu-i sarcina de a efectua în concret actele de executare.
Astfel, onorariul avocatului într-un cuantum ridicat în această fază nu este în niciun fel justificat de specificul activităților de executare silită, în care executorul judecătoresc este cel care instrumentează dosarul de executare cu toate demersurile adiacente: deschidere dosar, înaintarea cererii de executare silită instanței în vederea încuviințării, demersuri pentru aflarea veniturilor debitorului, înființarea popririi, distribuirea sumelor achitate, ridicarea popririi și, în final, închiderea dosarului de executare.
Astfel, prin raportare la dispozițiile Protocolului pentru stabilirea onorariilor avocaților din oficiu, încheiat în anul 2008 între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, ținând seama de activitatea efectiv depusă în cadrul executării silite, de nivelul onorariului executorului și având în vedere principiile expuse mai sus, instanța a diminuat onorariul avocatului la suma de 500 de lei.
Instanța a subliniat că această diminuare nu afectează raporturile juridice dintre părțile contractului de asistență juridică, ci doar obligația debitoarei contestatoare de a plăti acest onorariu. De asemenea, instanța a aratat că argumentele expuse au în vedere strict activitatea desfășurată de avocat pe parcursul derulării executării silite, iar nu și serviciile de asistență juridică oferite clientului în cadrul litigiilor în această fază (validări de poprire, contestații la executare), pentru care partea poate solicita cheltuieli de judecată, chiar în cadrul acestor proceduri, în situația în care contestatorul parte adversă cade în pretenții.
În ce privește onorariul executorului judecătoresc de 1759 lei (T.V.A. inclus), astfel cum a fost stabilit prin încheierea din data de 14.01.2014, instanța a constatat că acesta se încadrează în limitele maximale prevăzute de art. 39 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/2000, sus-citat.
Referitor la adăugarea T.V.A. la cuantumul onorariului maximal al executorului judecătoresc, instanța arată că taxa pe valoarea adăugată este definită ca un impozit indirect, datorat la bugetul statului de către persoanele impozabile care desfășoară activități economice, constând în livrarea de bunuri, execuția unor lucrări sau prestarea unor servicii. Această taxă se calculează asupra creșterii de valoare, adăugată de fiecare agent economic care participă la ciclul realizării unui produs sau la executarea unei lucrări, urmând a fi suportată de către consumatorul final. Astfel, instanța reține că nu executorul judecătoresc trebuie să suporte T.V.A., ci creditorul, în calitate de beneficiar al serviciului prestat, suma respectivă urmând a fi recuperată de la debitor.
În consecință, instanța a apreciat că onorariul a fost în mod legal calculat de către executorul judecătoresc.
Pe cale de consecință, instanța a admis în parte contestația la executare și a anulat în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 14.01.2014 și adresele de înființare a popririi din data de 14.01.2014 emise în dosarul de executare nr. 276/2013 deschis la Biroul Executorului Judecătoresc Casagranda-S. A., însensul că în toate aceste acte de executare suma reprezentând onorariul de avocat se reduce la 500 lei.
Cu privire la cererea de întoarcere a executării, având în vedere art. 722 alin. 1 C.p.c. și faptul că nu s-a făcut dovada reținerii efective a sumelor pentru care s-a înființat poprirea, instanța a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
Referitor la suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, având în vedere faptul că a fost soluționat capătul de cerere privind contestația la executare, instanța a respins cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentinte au declarat apel contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală, la data de 14.07.2014(data postei) și intimata C. S., la data de 15.07.2014, apeluri ce au fost înregistrate pe rolul Tribunalului București – Secția a III – a Civilă la data de 17.09.2014.
Din dezvoltarea motivelor de apel formulat de apelanta-intimata C. S., rezulta ca este nelegala si neteminica sentinta instantei de fond prin cenzurarea cheltuielilor de executare reprezentate de onorariu avocat, deoarece instanta a apreciat gresit ca demersurile in aceasta faza sunt efectuate doar de organul de executare, munca aparatorului neputand fi subestimata, mai ales avandu-se in vedere munca efectiv prestata, complexistatea si circumstantele concrete ale cauzei, mai ales ca acest dosar nu este nici finalizat.
Din dezvoltarea motivelor de apel formulate de apelanta-contestatoare Agenția Națională de Administrare Fiscală, rezulta ca hotararea instantei de fond este nelegala si netemeinica pentru urmatoarele considerente:
Creditoarea C. S. a demarat executarea silita in temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 1843/28.10.2008, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C.-S. Reșița, sentinta ce a fost analizata de Judecatoria Resita . de executare silita, constatandu-se ca nu contine o creanta certa si lichida.
Arata că prin Sentința civilă nr. 1843/28.10.2008, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C.-S. Reșița a admis în parte acțiunea și a obligat Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. să plătească drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 22.03._08, corespunzător perioadei lucrate de fiecare funcționar public, respingând celelalte pretenții ale reclamanților relativ la cererea privind acordarea sporurilor pe viitor, întrucât creanța nu este născută și poate fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Împotriva acestei hotărâri, pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor (Ministerul Finanțelor Publice) în numele Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S. și Ministerul Economiei și Finanțelor, în nume propriu au formulat recurs, care a fost respins prin Decizia civilă nr. 519/02.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.
Astfel cum rezultă din dispozitivul Sentinței civile nr. 1843/28.10.2008, Tribunalul C.-S. Reșița, deși a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. să plătească drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 22.03._08, corespunzător perioadei lucrate de fiecare funcționar public, instanța a reținut în considerente faptul că „în ceea ce privește cuantumul celor două stimulente cerute de reclamanți, nu poate suplini voința legiuitorului și acorda tuturor funcționarilor, indiferent de grad, clasă, treaptă de salarizare, suplimente în cuantum de 25% fiecare, aceasta însemnând să adauge la lege și să încalce principiul separației puterilor în stat, consfințit de art. 1 al. 4 din Constituție".
Prin urmare, instanța de judecată a reținut în sarcina pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C.-S. obligația de plată către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 22.03._08, corespunzător perioadei lucrate de fiecare funcționar public; instanța NU a stabilit în sarcina Agenției Naționale de Administrare Fiscala nici o obligație și NU A INDICAT NICIUN RAPORT JURIDIC OBLIGATIONAL între instituția și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C.-S.; instanța NU A CUANTIFICAT suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
Se arata ca prin titlul executoriu a fost reținută în sarcina DGFP a județului C. S. obligația de plată către intimată a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 22.03._08 corespunzător perioadei lucrate ca funcționar public. Instanța nu a stabilit în sarcina ANAF nicio obligație și nu a indicat niciun raport juridic obligațional între ANAF și DGFP a județului C. S.. Instanța nu a cuantificat suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, reținând că: nu poate suplini voința legiuitorului și acorda tuturor funcționarilor, indiferent de grad, clasă, treaptă de salarizare, suplimente în cuantum de 25% fiecare, aceasta însemnând să adauge la lege.
În baza acestui titlu de creanța cu caracter executoriu, a fost demarata procedura executării silite impotriva debitorului Direcției Generale a Finanțelor Publice C. S. prin emiterea unei somații de către B. N. N..
Așadar, daca executarea silita pornita inițial printr-o somație emisa de către B. N. N. impotriva D.G.F.P. C., in calitate de debitor ce a continuat cu adresa de infiintare a popririi asupra Agenției Naționale de Administrare Fiscala, in calitate de tert poprit, ambele având la baza un titlu de creanța reprezentat de Sentința civila nr.1843/28.10.2008, pronunțată de Tribunalul C. S., care nu cuprinde o creanța certa si lichida este evident faptul ca intre cele doua executări exista o strânsa legătura.
Procentul de 25%, calculat de D.G.F.P. C. S., este unul fără susținere legală. Cuantumul în baza căruia se solicită executarea silită - procentul de 25% -este nelegal.
Concluzionând, prin sentința civila nr. 2136/30.09.2013 pronunțata de Judecătoria Resita irevocabila prin decizia civila nr. 67R din data de 05.03.2014 pronunțata de Tribunalul C. S., s-a constatat ca sentința civila nr. 1843/28.10.2008 pronunțata de Tribunalul C. S. nu cuprinde o creanța certa si lichida, având in vedere faptul ca instanța nu poate suplini voința legiuitorului si nu poate acorda tuturor funcționarilor publici, indiferent de grad, clasa, treapta salarizare, suplimente in cuantum de 25 %. Prin aceeași hotărâre judecătoreasca s-a arătat, de asemenea, ca titlul executoriu reprezentat de sentința civila nr. 1843/28.10.2008, in baza căruia s-a inceput executarea silita, nu poate fi pus in executare, având același motiv creanța nu este certa lichida si exigibila din moment ce nu prevede cuantumul celor doua stimulente si ca, cele doua adrese semnate de debitorul Direcția Generala a Finanțelor Publice C. S., nu reprezintă acte administrative individuale, ce recunosc unele drepturi ale salariaților si nu pot fi utilizate la punerea in executare.
Prin hotărârea judecătoreasca mai sus menționata, s-a statuat cu putere de lucru judecat faptul ca, executarea silita, pornita in temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civila nr. 1843/28.10.2008, pronunțata de Tribunalul C. S., este nelegala deoarece executarea insasi, nu poate pomi din lipsa unei creanțe lichide, respectiv din cauza unei creanțe ce nu poate fi determinata sau determinabila. Faptul ca, acea executare in legătura cu care s-a pronunțat sentința civila nr. 2136/30.09.2013 pronunțata de Judecătoria Resita irevocabila, a fost pornita de sindicat, nu înlătura puterea de lucru judecat, deoarece sindicatul a avut legitimitate procesuala data de lege de a acționa in numele membrilor de sindicat, legitimitate recunoscuta de legea 61/2011.
In consecința, atâta vreme cat debitorul Direcția Generala a Finanțelor Publice C. S. nu poate fi executata intrucat titlul de creanța cu caracter executoriu reprezentat de sentința civila nr. 1843/28.10.2008, nu este susceptibil de a fi pus in executare intrucat nu cuprinde o creanța, certa, lichida si exigibila este evident faptul ca instituția in calitate de terț poprit, actualmente debitor nu poate fi executat.
Totodata Curtea de Apel Timisoara a a solutionat irevocabil dosarul nr._ **, dosar soluționat irevocabil de Curtea de Apel Timișoara, care, după casare, a admis recursul Ministerul Finanțelor Publice și a respins acțiunea Sindicatului Direcției Financiare C.-S., dosar ce a avut drept obiect obligația de a face. Prin acțiunea Sindicatului Direcției Financiare C.-S. în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, s-a solicitat prin intermediul instanței de judecată, să se constate refuzul nejustificat, exprimat cu exces de putere de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice implicat în calitate de ordonator principal de credite bugetare în faza de executare a Sentinței civile nr. 1843/2008 - ACELAȘI TITLU DE CREANȚĂ ÎN BAZA CĂRUIA SE SOLICITĂ EXECUTAREA INSTITUȚIEI NOASTRE - de efectuare a operațiunilor administrative pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești menționate, deschiderea și virarea de credite bugetare necesare către ordonatorul terțiar de credite bugetare D.G.F.P. C. S., debitoare a obligației de plată stabilite prin titlurile executorii.
Astfel, s-a solicitat instanței competente, obligarea Ministerului Finanțelor Publica implicate în calitatea de ordonator principal de credite bugetare în faza de executare sr Sentinței civile nr. 1843/2008, pronunțată de Tribunalul C. S. în dosarul nr._, irevocabilă, să efectueze operațiunile administrative necesare executării acestui titlu executoriu, respectiv acordarea a câte 25% pentru fiecare creditori, pentru perioada 22.03._08, să repartizeze (să deschidă și să vireze) creditele bugetare necesare efectuării plății sumei de 13.547.774 lei.
La data de 07.02.2014, Tribunalul C. S. a admis în parte acțiunea reclamantului Sindicatul Direcției Financiare C. S. în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, obligând pe cel din urmă să stabilească cuantumul procentului aferent suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare, pentru perioada 22.03._-28.10.2008, corespunzător perioadei lucrate de fiecare funcționar public prevăzut în Sentința civilă nr.1843/2008 pronunțată în dosarul nr._ . Obligă pârâtul să repartizeze creditele bugetare necesare efectuării de către Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. a plății cuantumului procentului astfel stabilit pentru suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
In recurs, Curtea de Apel Timișoara, admite recursul Ministerului Finanțelor Publice, și respinge acțiunea Sindicatului Direcției Generale Financiare C. S.. - Decizia nr.5826/24.06.2014.
Ceea ce trebuie reținut este faptul că Tribunalul C. S., prin Sentința civilă nr. 137/07.02.2014, în considerente hotărârii, a motivat următoarele:
"Tribunalul va respinge cererile reclamantului privind negocierea acestor suplimente în cuantum de 25% fiecare si actualizarea sumelor reprezentând suplimentele salariale, pentru următoarele considerente:
Instanța, în lipsa unui act intralegislativ emis de cître autoritatea administrativă competentă, prin care să fie stabilit cuantumul acestor procente, nu are puterea juridică de a determina mărimea acestora; în caz contrar s-ar substitui în atribuțiile și competențele acesteia, ceea ce ar echivala cu încălcarea principiului separației puterilor în stat, principiu consacrat de art.4 alin.1 din Constituția României.
In sedinta publica din 27.10.2015, tribunalul a pus in discutia partilor tardivitatea declararii apelului declarat de apelanta-intimata C. S..
Analizând apelul de față sub aspectul tardivității, tribunalul reține că:
Potrivit art. 468 N.C.Proc.Civ., termenul de apel este de 30 zile și începe să curgă de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Sentinta apelata a fost comunicata apelantei la data de 03.07._) iar apelul a fost declarat la data de 14.07.2014 prin mail si inregistrat la instanta la data de 15.07.2014.
Conform disp. art. 457 alin.1 Cod proc. Civ. hotararea judecatoreasca este supusa numai cailor de atac prevazute de lege, in conditiile si termenele stabilite de aceasta, indiferent de mentiunile din dispozitivul ei.
Tribunalul retine ca potrivit disp. art. 650 alin.3 NCPC hotararile pronuntate de instanta de executare sunt executorii si pot fi atacate numai cu apel, in termen de 10 zile de la comunicare, daca prin lege nu se dispune altfel. Conform art. 713 alin. 1 NCPC, din materia contestației la executare, ”contestația se introduce la instanța de executare”.
Cum sentința pronunțată de prima instanță este o astfel de hotărâre pronunțată de o instanță de executare, iar pentru hotărârea prin care se soluționează contestația la executare nu se prevede prin art. 717 NCPC un termen special în care poate fi declarată calea de atac a apelului, rezultă că este aplicabil termenul de 10 zile prevăzut de art. 650 alin. 3 NCPC.
Avand in vedere ca apelanta a declarat apelul peste acest termen legal, iar termenul de apel este un termen legal imperativ, astfel încât nerespectarea lui va atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, conform art. 185 alin. 1 NCPC., tribunalul constata ca apelul este tardiv declarat.
Astfel, data depunerii cererii de apel este data certă care rezultă din aplicarea ștampilei de înregistrare a cererii de apel depuse la instanța a cărei hotărâre se atacă [art. 471 alin. (1) coroborat cu art. 199 NCPC], recipisa oficiului poștal, înregistrarea ori atestarea făcută pe actul depus de către serviciul de curierat rapid, serviciul specializat de comunicare, unitatea militară sau administrația locului de deținere.
Conform art. 199 (1) NCPC - Cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poștă, curier, fax sau scanată și transmisă prin poștă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează și primește dată certă prin aplicarea ștampilei de intrare.
Totodata potrivit disp. art. 183 NCPC(1) Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen.
(2) Actul depus de partea interesată înăuntrul termenului prevăzut de lege la unitatea militară ori la administrația locului de deținere unde se află această parte este, de asemenea, considerat ca făcut în termen.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată.
F. de aceste dispozitii legale, tribunalul apreciaza ca cererea de apel poate fi formulata si prin mijloacele de transmitere electronica, insa data certa este data inregistrarii la instanta sau data postei, in cazul cererilor transmise prin posta sau serviciu de curierat rapid.
Or, in cauza pendinte, desi a declarat apelul prin mail la data de 14.07.2014, acesta a fost inregistrat la instanta la data de 15.07.2014 si aceasta este considerata data certa a declararii apelului.
Astfel, calculând termenul procedural pe zile libere conform 181 alin. 1 C.Proc.Civ., de la data comunicarii –03.07.2014, până la data depunerii cererii de apel– 15.07.2014, tribunalul constată că cererea a fost înregistrată după expirarea termenului de declarare a apelului, ultima zi fiind pe 14.07.2014-zi lucratoare, astfel ca cererea de apel depusa pe data de 15.07.2014, este facuta cu depasirea termenului legal.
Cum, potrivit art. 185 C.Proc.Civ., neexercitarea căii de atac în termenul legal imperativ atrage sancțiunea procedurală a decăderii, tribunalul va admite excepția tardivității și va respinge apelul ca atare.
Examinand apelul declarat de apelanta-contestatoare ANAF, tribunalul retine ca este nefondat.
Potrivit art. 711, alin.1 C., ,,Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Referitor la aspectul că urmărirea nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, deoarece instanța nu a cuantificat suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în sentința pronunțată, tribunalul constată că prin sentința civilă nr. 1843 din 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul C.-S. – Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._, definitivă și irevocabilă la data de 02.04.2009 prin respingerea recursului, învestită cu formulă executorie, instanța a admis acțiunea formulată de o . reclamanti în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. și a obligat-o pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. la plata către reclamanti a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 22.03._08, corespunzător perioadei lucrate.
Creditorii au formulat cerere de executare silită a sentinței menționate, cerere pe care au depus-o la Biroul Executorului Judecătoresc Casagranda-S. A. și prin care au solicitat ca executarea silită să se realizeze prin poprire asupra sumelor de bani datorate debitoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. de către Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală.
În baza acestor încheieri de incuviintare a executarii silite, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare și altor bunuri mobile incorporale datorate de Agentia N. de Administrare Fiscala debitorului Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S..
Astfel, deși aceste suplimente nu au calculate efectiv de instanță, calculul a fost efectuat în mod legal de către executor în baza dispozițiilor legale care se aplicau sumelor stabilite cu acest titlu, chiar dacă ulterior acestea au fost abrogate. Abrogarea acestora nu a împietat asupra legalității calculării lor de către executor, deoarece aspectul că aceste sume erau datorate a fost stabilit prin titlul executor în baza chiar acestor dispoziții (art. art. 31 alin. 1 lit. c și d Legea nr. 188/1999). Mai mult decat atat, tribunalul retine ca acest calcul facut de catre executor a avut la baza adrese privind calculul suplimentului postului si suplimentul treptei de salarizare, puse la dispozitie chiar de catre contestatoare si a unui centralizator intocmit de Directia Generala a Finantelor Publice C.-S., astfel ca nu se poate invoca faptul ca nu a existat o baza legal pentru calculul acestor sume. Faptul ca nu au mai fost emise norme metodologice de punere in aplicare a legii in baza carora au fost acordate prin Lege aceste drepturi prin care sa se indice in concret care este procentul acestor drepturi, nu determina nelegalitatea titlului executoriu care este o hotarare judecatoreasca prin care debitorul a fost obligat la plata acestor drepturi de natura salariala iar hotararea irevocabila trebuie pusa in executare.
Sentința ce constituie în speță titlu executoriu a fost pronunțată și a rămas irevocabilă anterior emiterii RIL nr. 20/2009 invocată de recurentul ANAF. Prin urmare, nu se mai poate pune în discuție temeinicia ori legalitatea titlului executoriu, unul din efectele hotărârii judecătorești fiind puterea de lucru judecat care presupune cu respectarea principiului securității raporturilor juridice ca fondul unei hotărâri judecătorești definitive să nu mai poată fi pus în discuție. De asemenea, nici decizia Z. și alții împotriva României pronunțată de CEDO nu are relevanță în cauză, aceasta din urmă referindu-se la constatarea de către Curtea Europeană a unui mecanism corespunzător pentru asigurarea unei practici unitare, anume recursul în interesul legii, în litigiile ce au privit acordarea acestor suplimente de natură salarială. Și din această perspectiva motivul de recurs este nefondat.
Referitor la autoritatea de lucru judecat în privința sentinței civile nr. 2136/30.09.2013 a Judecătoriei Reșița, tribunalul va constata că nu există identitate de obiect, părți și cauză între prezenta cerere de validare a unei popriri și dosarul nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2136/30.09.2013 a Judecătoriei Reșița și decizia civilă nr. 67/R/05.03.2014 a Tribunalului C. S.. Acest dosar a privit o contestație la executare silită formulată împotriva actelor de executare silită ale unui alt executor judecătoresc executor N. N., intimat fiind Sindicatul Direcției Financiare C. S.. În sine, excepția autorității de lucru judecat nu este incidentă deoarece prezenta contestatie implică alte părți și are alt obiect și altă cauză.
Se constată nefondate argumentele privind absența creanței în privința căreia s-a solicitat validarea popririi urmare a constatărilor din hotărârile judecătorești sentința civilă nr. 2136/30.09.2013 a Judecătoriei Reșița și decizia civilă nr. 67/R/05.03.2014 a Tribunalului C. S. în sensul că ceea ce se pretinde în baza titlului executoriu sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 nu are caracter cert și lichid și că judecătoria ignorat dispozițiile RIL nr. 20/2009.
Referitor la incidența în speță a RIL Nr. 20/2009, tribunalul constată că nu se poate ignora autoritatea de lucru judecat a titlului executoriu. RIL nr. 20/2009 nu determină imposibilitatea de executare hotărârii judecătorești executorie din anul 2008, în caz contrar încălcându-se principiile garantate de art. 1 Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, creditorii beneficiind de o creanță stabilită definitiv de instanțe, anterior reglementării modului de aplicare unitară a legii prin RIL-ul menționat. Aprecierile din jurisprudența invocată de recurentă din hotărârile judecătorești pronunțate de Judecătoria C. S. și Tribunalul C. S., în sensul că RIL nr. 20/2009 și OUG nr. 71/2009 ar fi determinat ca respectiva creanță să devină certă, lichidă și neexigibilă reprezintă o rejudecare pe fond a drepturilor salariale pretinse în litigiul finalizat prin titlul executoriu din 2008.
Practic, prin aplicarea RIL nr. 20/2009 în cadrul contestației la executare, judecătoria Reșița a aplicat în mod eronat codul de procedură civilă care limita atribuțiile instanței de executare la analiza doar a legalității actelor de executare, iar nu repunerea în discuție a fondului drepturilor salariale deja acordate prin decizie irevocabilă. Efectul exclusiv al unei decizii în interesul legii este acela privind obligativitatea aplicării modului de dezlegare a problemei de drept, iar nu de anihilare a efectelor executorii a hotărârilor deja pronunțate până la momentul intervenirii deciziei în interesul legii.
Din această perspectivă, sentința civilă nr. 2136/30.09.2013 a Judecătoriei Reșița și decizia civilă nr. 67/R/05.03.2014 a Tribunalului C. S. nu produc efectele puterii de lucru judecat pretinse de recurente.
Totodata faptul ca prin decizia nr. 5826/24.06.2014, Curtea de Apel Timisoara a solutionat irevocabil dosarul nr._ **, fiind admis recursul ANAF impotriva sentintei prin care se constatase refuzul nejustificat al ordonatorului principal de credite de efectuare a operatiunilor administrative pentru punerea in executare a titlurilor executorii, nu are relevanta asupra retinerii puterii de lucru judecat, deoarece acel dosar a fost in contradictoriu cu Sindicatul Directiei Genereale Financiare C.-S. si a avut ca obiect obligatia de a face, respectiv constatarea refuzului nejustificat al MFP de punere in executare a titlurilor executorii.
În consecință, tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-intimată C. S., cu domiciliul procesual ales la C.. de av. E. C. din București, ., . împotriva sentinței civile nr. 4779/28.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Sectorului 4 București, ca tardiv declarat.
Respinge apelul declarat de apelanta-contestatoare Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, sector 5, . împotriva sentinței civile nr. 4779/28.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Sectorului 4 București, ca nefondat.
Definitiv.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.10.2015.
Președinte Judecător Grefier
A. G. I. P. A. M.
Red/Dact/Jud. IP
4 ex/25.02.2016
------------------------------------------------------------------------------------------
Judecătoria Sectorului 4 București
Jud. Fond: V. S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1468/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 3472/2015. Tribunalul... → |
|---|
