Contestaţie la executare. Decizia nr. 3979/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3979/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 3979/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3979/A
Ședința publică din 28.10.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. A. B.
JUDECĂTOR: E. R.
GREFIER: A. C. N.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta – intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, împotriva sentinței civile nr. 5285/19.03.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – contestatoare G. G. - G., cauza având ca obiect „contestație la executare – suspendare executare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare, au lipsit părțile.
Instanța având în vedere că lipsesc părțile, în temeiul art. 104 alin 13 din R.O.I. al instanțelor judecătorești lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, la ordine, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care prezintă pe scurt obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, învederând că, la data de 14.08.2015, intimata – contestatoare G. G. - G. a depus la dosar îndreptare și completare la întâmpinare, în dublu exemplar, precum și faptul că, la data de 16.09.2015, apelanta – intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a depus la dosar precizări, în dublu exemplar, după care;
Tribunalul, constatând că s-au invocat excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant și a lipsei capacitații procesuale de folosință de către intimata – contestatoare G. G. - G., prin întâmpinare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra excepțiilor și fondul cauzei, luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 17.12.2014, sub nr._, contestatorul G. G. G. a formulat în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI contestație la executare împotriva actelor de executare și a executării silite pornită de intimată în dosarul de executare nr. 1724/AD/2014 aflat pe rolul B.E.J. Asociați A. și ., solicitând: anularea tuturor actelor de executare; anularea încheierii de încuviințare a executării pronunțată în dosarul nr._/299/2014 .
În motivarea contestației la executare, contestatorul a învederat nelegalitatea încheierii de încuviințare de executare și a actelor de executare urmare a necomunicării legale a procesului-verbal de contravenție față de dispozițiile art. 27 din OG nr. 2/2001, că numai procesul-verbal verbal neatacat în termen constituie titlu executoriu, per a contrario procesul-verbal necomunicat în termenul de prescripție de 6 luni nu îndeplinește condițiile legale de a constitui titlu executoriu legal.
În drept, a invocat dispozițiile art. 711 și urm. C.proc.civ.
La data de 24.02.2015, în conformitate cu art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nelegală și netemeinică, precum și menținerea tuturor actelor și formelor de executare contestate.
În motivarea întâmpinării, intimata a susținut că emiterea și comunicarea procesului-verbal de contravenție au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de art. 13 coroborat cu art. 14 din O.G. nr. 2/2001.
A considerat că sunt respectate dispozițiile art. 27 din O.G. nr. 2/2001, prin comunicarea procesului-verbal prin afișare la domiciliul contravenientului, fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii. A invocat dispozițiile art. 273 alin. 2 C.proc.civ., că nu se poate susține că procedura de comunicare a fost viciată sau că debitoarei i s-au lezat drepturile procesuale. A arătat că art. 14 este inaplicabil, deoarece proces-verbal a fost comunicat în termen de 1 lună de la data aplicării sancțiunii.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205-art. 208 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 5285/19.03.2015, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția netimbrării cererii de suspendare a executării silite; a admis contestația la executare formulată de contestatoarea G. G. G., în contradictoriu cu intimat C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, a anulat actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1724/AD/2014 pe rolul B. A. și . precum și încheierea din camera de consiliu din data de 17.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014; a dispus ca prezenta hotărâre judecătorească se va comunica, din oficiu, Biroului Executorilor Judecătorești Asociați A. și G., după rămânerea definitivă, conform art. 719 alin. 4 Cod procedură civilă și a respins cererea de suspendare a executării silite ca netimbrată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/10.06.2011, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fiind obligat și la achitarea tarifului de despăgubire în cuantum de 28 Euro, la cursul de schimb comunicat de BNR valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării.
Procesul-verbal de contravenție a fost afișat la domiciliul contravenientului, conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare încheiat în data de 04.07.2011 de reprezentantul intimatei, acesta fiind semnat de martor T. M., ale cărui date de identificare nu au fost menționate.
La data de 30.05.2014, creditoarea-intimată C.N.A.D.N.R. S.A., reprezentată de Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, a formulat împotriva contestatorului cerere de executare a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției, pentru realizarea creanței în cuantum de 28 euro, reprezentând tarif de despăgubire.
Prin încheierea din 30.05.2014 emisă de B. Executorului Judecătoresc Asociați A. și . a fost deschis dosarul de executare silită nr. 1724/AD/2014, executarea silită fiind încuviințată prin încheierea din camera de consiliu din data de 17.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014.
Prin încheierea din 17.06.2014, executorul judecătoresc a stabilit suma de 269,87 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită.
Aceasta fiind situația de fapt, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Contestația la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obține anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale.
În speță, instanța de fond a constatat că executarea silită contestată a fost pornită cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 632 Cod procedură civilă raportat la art. 37 și art. 27 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 10/2013 privind judecarea recursului în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 7/2013, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 450 din 23 iulie 2013.
Astfel, conform art. 37 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate. Potrivit art. 31 din O.G. nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
În conformitate cu art. 27 din O.G. nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului, iar operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor. Prin Decizia nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Având în vedere că executarea silită contestată a fost începută după publicarea în Monitorul Oficial a deciziei pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii, dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție problemei de drept privind interpretarea dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001 este obligatorie, conform art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă.
Intimata-creditoare nu a efectuat comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, a procesului-verbal de contravenție pus în executare silită, astfel încât procedura de afișare a acestuia este nelegală, contravenind caracterului subsidiar al acestei modalități de comunicare. Având în vedere că procesul-verbal de contravenție nu a fost înmânat sau comunicat în mod legal persoanei sancționate contravențional, acesta nu reprezintă titlu executoriu conform art. 37 din O.G. nr. 2/2001, întrucât nu a expirat termenul prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, în care se putea formula plângerea contravențională. Totodată, având în vedere că procesul-verbal nu a fost comunicat în mod legal către persoana sancționată contravențional în termenul prevăzut de art. 26 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, au devenit incidente prevederile art. 14 din O.G. nr. 2/2001, intervenind prescripția executării sancțiunii contravenționale.
În consecință, este întemeiat motivul invocat prin contestația la executare constând în necomunicarea, în mod legal, a procesului-verbal de contravenție înainte de începerea executării silite a despăgubirilor stabilite prin acesta.
La momentul realizării procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenție, prevederile art. 27 din O.G. nr. 2/2001 erau susceptibile de două interpretări cu privire la caracterul alternativ sau subsidiar al modalităților de comunicare reglementate. Având în vedere că problema comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției a fost dedusă judecății după publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 10/2013 privind judecarea recursului în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 7/2013, în speță, singura interpretare valabilă a dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001 este cea stabilită de instanța supremă, aceasta fiind obligatorie, conform art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă.
Mai mult, instanța de fond a constatat că nici măcar comunicarea prin afișare nu s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001, întrucât nu cuprinde numele complet și datele minime de identificare ale martorului (domiciliu sau numărul și . de identitate), astfel încât acesta nu ar putea fi audiat de instanță pentru a confirma realitatea afișării actului constatator.
Procedura încuviințării executării silite, astfel cum era reglementată de art. 665 Cod procedură civilă, avea caracter necontencios, instanța de executare verificând din punct de vedere formal caracterul executoriu al înscrisului în baza căruia s-a solicitat efectuarea executării și neputând invoca, din oficiu, nelegalitatea procedurii de comunicare a procesului-verbal. Față de prevederile art. 535 și art. 711 alin. 3 Cod procedură civilă, soluția pronunțată în procedura necontencioasă nu are putere de lucru judecat în cadrul contestației la executare, urmând a se dispune și anularea Încheierea din camera de consiliu pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr._/299/2014, întrucât aceasta a fost pronunțată în baza unui înscris care nu reprezenta titlu executoriu, cu încălcarea prevederilor art. 665 alin. 5 pct. 2 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, având în vedere că executarea silită contestată se realizează în baza unui înscris care nu reprezintă titlu executoriu, întrucât procesul-verbal de contravenție nu a fost comunicat în mod legal către persoana sancționată contravențional, în termenul prevăzut de art. 26 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, fiind încălcate flagrant prevederile art. 632 Cod procedură civilă raportat la art. 37 și art. 27 din O.G. nr. 2/2001, astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 10/2013 privind judecarea recursului în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 7/2013, în temeiul art. 719 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a anulat procedura de executare silită efectuată în dosarul de executare nr. 1724/AD/2014 deschis la B. A. și ., precum și încheierea din camera de consiliu pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr._/299/2014.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite întemeiată pe dispozițiile art. 716 alin 6 C.proc.civ., reținând dispozițiile art. 10 alin. 2 OUG nr. 80/2013 și faptul că nu s-a timbrat cererea de suspendare a executării silite cu taxă de timbru fixă în cuantum de 50 lei, a admis excepția netimbrării cererii de suspendare a executării și a anulat cererea de suspendare a executării silite ca netimbrată. Instanța de fond a reținut că o eventuală cererea de suspendare provizorie a executării silite este supusă unei taxe judiciare de timbru distinctă de cererea de suspendare a executării întemeiată pe dispozițiile art. 718 alin. 6 C.proc.civ., dispozițiile art. 718 alin. 8 C.proc.civ. nefiind aplicabile în privința deducerii decât cauțiunii, fiind o normă specială de strictă interpretare și aplicare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 13.07.2015, solicitând admiterea apelului, modificarea in parte a sentinței civile atacate in ceea ce privește anularea executării silite in dosarul de executare nr. 1724/AD/2014 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați A. si ., ca netemeinica si nelegala; menținerea capătului referitor la respingerea cererii de suspendare a executării silite ca netimbrata, ca temeinic si legal; respingerea contestației la executare formulata de către contestatoare împotriva executării silite efectuata de către B. Executorilor Judecătorești Asociați A. si . in baza titlului executoriu PVCC . nr._/10.06.2011 generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, ca nelegala si netemeinica; menținerea tuturor actelor si formelor de executare emise de către B. Executorilor Judecătorești Asociați A. si . in baza titlului executoriu menționat si continuarea executării silite.
În motivarea apelului, s-a arătat că analizând motivarea sentinței apelate, s-a învederat instanței de apel faptul ca in momentul pronunțării hotărârii instanța de fond s-a aflat in eroare, apreciind in mod nefondat ca procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat in mod legal debitoarei, procesul verbal de contravenție in cauza neconstituind titlu executoriu si pe cale de consecința intervenind prescripția executării sancțiunii contravenționale.
Astfel, solicita instanței de apel, in baza probatoriului administrat in cauza, sa constate faptul ca emiterea si comunicarea procesului-verbal de contravenție in cauza au fost efectuate in termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
De asemenea, conform dovezii de comunicare a procesului-verbal in cauza, acesta a fost comunicat contravenientei, in conformitate cu dispozițiilor OG nr. 2/2001, in data de 04.07.2011, fără a se depăși termenul de 1 luna de la data aplicării sancțiunii, operațiune confirmata de semnătura martorului prezent.
Totodată, solicita instanței de judecata sa aibă in vedere si dispozițiile art. 273 alin. (2) C.proc.civ., potrivit cărora „mențiunile din înscris care sunt in directa legătura cu raportul juridic al pârtilor fac, de asemenea, dovada pana la proba contrara, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovada scrisa”.
De asemenea, s-a învederat instanței de apel faptul ca procesul verbal de constatare a contravenției a fost comunicat la același sediu ca cel precizat de către contestatoare in contestația la executare.
In acest sens precizează faptul ca, potrivit dispozițiilor art. 27 din O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ, modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției era la latitudinea emitentului documentului, aceasta fiind alternativa, si nu subsidiara.
Potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continua poate fi definita ca fiind acea forma a unității naturale contravenționale care consta in prelungirea in timp in chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) si a procesului de producere a rezultatului, pana la un moment viitor al consumării, când activitatea contravenționala este oprita datorita unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este data de momentul intervenției unei forte contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continua este reglementata de dispozițiile art. 13 alin. (2) din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația in care încălcarea obligației legale durează in timp, si anume, actul de executare se prelungește in timp, in baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importanta relevanta in incidența cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează si termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate si in jurisprudența Înaltei Curți de Casație si Justiție.
In acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție, Secția Penala s-a statuat faptul ca „in cazul in care in timpul duratei unei infracțiuni continue se adopta mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii in vigoare la data când activitatea infracționala s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început si a durat o perioada de timp”.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua si se sancționează cu amenda.
Prin urmare, având in vedere cele sus rubricate, in speța de fata, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului-verbal de contravenție reprezintă momentul in care contravenția continua se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori.
Având in vedere faptul ca, in speța, momentul epuizării contravenției continue ii reprezintă anul 2011, s-a învederat instanței de judecata faptul ca aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de ICCJ, prevedea ca modalitate de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativa si nu subsidiara.
Prin urmare, datorita faptului ca fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua, astfel cum este definita si reglementata de OG nr. 15/2002, precum si ca legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese in mod evident faptul ca, in speța, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale.
De asemenea, solicită instanței de judecata sa constate faptul ca Deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație si Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egala cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ in speța de fata, deci pentru o situație anterioara momentului pronunțării, ar fi echivalenta cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Ori norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurala căreia nu i se aplica principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, solicită instanței de judecata să constate faptul ca procedura de comunicare a titlului executoriu in cauza s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale in vigoare la momentul respectiv.
Totodată, reținerea instanței de fond in sensul ca a intervenit prescripția dreptului de a solicita executarea sancțiunii contravenționale este total eronata, întrucât dispozițiile art. 14, alin. 1 din OG nr. 2/2001 nu își au aplicabilitatea in speța, deoarece procesul verbal de constatare a contravenției a fost comunicat contravenientei in termenul de o luna de la data aplicării sancțiunii.
De asemenea, in ceea ce privește constatarea instanței de fond potrivit căreia procedura de comunicare prin afișare nu s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 27 din OG nr. 2/2001, întrucât nu cuprinde numele complet si datele minime de identificare ale martorului, solicitam instanței de apel, in baza înscrisurilor aflate la dosarul de fond al cauzei, sa constate faptul ca aceasta este netemeinica si nelegala întrucât dovada de comunicare conține toate elementele de identificare prevăzute de lege.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 665, alin. (6) C.proc.civ., art. 466 si urm. C.proc.civ., precum si dispozițiile legale cuprinse in prezentul apel, iar în temeiul art. 223 C.proc.civ. s-a solicitat judecata cauzei și in lipsa; cu cheltuieli de judecata.
Intimata-contestatoare G. G. G., a formulat întâmpinare prin care a arătat că reprezentarea judiciară este strict reglementată de legea procesuală, în acest sens dispozițiile art. 194 lit b rap. la art. 151 alin. (3) C.proc.civ. impunând alăturarea unei copii legalizate de pe înscrisul doveditor al calității de reprezentant legal a reprezentantului intimatei (expres arătat în declarația de apel), directorul regional M. M..
În cauză, se constată că reprezentanții intimatei au ignorat respectarea normelor explicite și riguroase ale Codului de procedură civilă privind reprezentarea judiciară, neîndeplinirea acestora constituind o neregularitate esențială a cererii de apel.
Din examinarea declarației de apel atribuite intimatei (înregistrată la CNADNR sub nr. 18/_ din 11.05.2015), se constată că aceasta este semnată „cu bară”, indescifrabil și de o persoană necunoscută, diferită (alta) decât reprezentantul legal al intimatei, arătat în declarația de apel, directorul regional M. M..
În conformitate cu dispozițiile art. 148 alin. (1) C.proc.civ., cererea/declarația de apel trebuia semnată de (unicul) reprezentant legal al intimatei și numai de acesta. în speță fiind incident/aplicabil adagiul latin aut Caesar aut nihili (ori C. ori nimeni altcineva).
Sub acest aspect, semnarea cererii/declarației de apel de o altă persoană decât reprezentantul legal al intimatei reprezintă (și) lipsa semnării/semnăturii cererii de apel.
Faptul că cererea de apel este semnată de o persoană necunoscută, în mod vădit altă persoană decât reprezentantul legal al intimatei, atrage (și) consecința lipsei capacității procesuale de exercițiu (art. 57 alin. (3) C.proc.civ.).
Raportat la faptul că declararea apelului este supusă unui termen (legal) de decădere, se constată că, la acest moment procesual, nu mai este posibilă acoperirea nereguralității lipsei capacității procesuale de exercițiu (prevăzută de art. 57 alin. (4) C.proc.civ.), cât timp dispozițiile art. 10 alin. (1) C.proc.civ. impun părților să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege.
Din coroborarea celor două norme procedurale se desprinde consecința că, dacă art. 57 alin. (3) ar putea fi interpretat ca acordând intimatei posibilitatea acoperirii unei neregularități pricinuite prin propria culpa nescuzabilă, ar însemna ca intimatei să i se acorde prorogarea termenului de declarare a apelului, situație contrară dispozițiilor art. 10 alin. (1) C.proc.civ., deci mai multe drepturi decât permite legea procesuală.
Pe cale de consecință, acoperirea neregularității lipsei capacității de exercițiu ar fi putut fi acoperită prin ratificare de către reprezentantul legal al intimatei numai în interiorul termenului de declarare a apelului.
Neprocedându-se astfel, apreciază că cererea de apel semnată de o altă persoană decât reprezentantul legal al intimatei nu mai poate fi acoperită în afara (cu depășirea) termenului legal de decădere pentru declararea apelului, consecința atrasă fiind aceea a nulității ireparabile a apelului.
Din examinarea cererii se constată că, în finalul cererii de apel (pag. 4, ultimul alineat), s-a menționat că taxa de timbru a fost achitată cu ordinul de plată nr._/04,02.2015.
În măsura în care nu ne aflăm în situația unei erori materiale, se impune a se constata imposibilitatea achitării taxei de timbru la o data anterioară pronunțării sentinței nr. 5285/19.03.2015, atacată prin cererea de apel.
Sub acest aspect, se impune a se face aplicarea dispozițiilor art. 197 C.proc.civ. privind anularea cererii.
Astfel cum întemeiat a reținut prima instanță, executarea contestată este afectată de o cauză de nulitate de ordine publică, reprezentată de eludarea forței obligatorii (erga omnes) a deciziei nr. 10 din 10 iunie 2013 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 450 din 23.07.2013.
Publicarea în M. Of. a deciziei nr. 10 din 10 iunie 2013 constituie data de la care a devenit obligatorie interpretarea potrivit căreia comunicarea prin afișare a procesului verbal de contravenție este subsidiară și condiționată comunicării prin poștă cu aviz de primire.
Sub acest aspect, se impune a se constata că sunt vădit nejustificate susținerile atribuite apelantei CNADNR, potrivit cărora decizia nr. 10 din 10 iunie 2013 a ÎCCJ ar constitui o schimbare legislativă și care, în consecință, ar fi obligatorie numai pentru viitor (ex nune).
În realitate, decizia nr. 10/2013 a ÎCGJ a statuat că este legală și, în consecință, obligatorie de la data publicării în M. Of., interpretarea art. 17 din O.G. nr. 2/2001 potrivit căreia comunicarea prin afișare a procesului verbal de contravenție este subsidiară și condiționată comunicării prin poștă cu aviz de primire.
Pe cale de consecință, susținerile/criticile atribuite intimatei CNADNDR aduse sentinței atacate sunt, pe de o parte, vădit neîntemeiate iar, pe de altă parte, reprezintă vădit abuz de drept (cât timp decizia nr. 10/2013 a ÎCCJ este obligatorie ope legis, necondiționat și neinterpretabil).
Executarea silită contestată mai este afectată și de o altă cauză de nulitate absolută, consecința eludării forței obligatorii a deciziei nr. 6 din 16 februarie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în M, Of. nr. 199 din 25.03.2015, prin care s-a statuat nulitatea absolută a oricărui proces verbal care nu poartă semnătura olografă a agentului constatator.
Ca urmare, de la data publicării în M. Of. a deciziei nr. 6/2015 a ÎCCJ, este atrasă consecința nulității absolute a oricărei executări silite daca procesul verbal de contravenție pe baza căruia a fost pornită executarea nu poartă semnătura olografă a agentului constatator (în baza principiului qnod nullum est, nullum efectiimprodcit).
Deoarece decizia nr. 6/2015 a ÎCCJ a fost publicată în M. Of. la data de 16 februarie 2015, deci mai înainte de soluționarea definitivă a contestației la executare, excepția dirimantă a nulității absolute a procesului verbal pe căruia a fost pornită executarea silită (cu consecința nulității absolute a executării și a actelor de executare) poate și trebuie să fie analizată de instanțele de judecată.
Sub acest aspect, este de reținut abuzul de drept constituit (și) de susținerile atribuite apelantei CNADNR privind generarea și semnarea electronică a procesului verbal de contravenție, deoarece: singura certitudine obiectivă este aceea a imposibilității fizice a creării si semnării electronice a unui înscris, cât timp Legea semnăturii electronice înseși prevede că semnarea electronică este aplicabilă exclusiv înscrisurilor informat electronic [deci unor înscrisuri virtuale, iar nu unor înscrisuri clasice (în „format hârtie”)]; decizia nr. 6/2015 este obligatorie erga omnes, necondiționat și neinterpretabil de la data publicării în M. Of.
Intimatul B. E. Judecătorești A. și Gută, a depus la dosar întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a biroului, întrucât executorul judecătoresc nu poate fi parte în contestația la executare.
Acest punct de vedere a fost cristalizat prin Decizia nr. 162/22 aprilie 2003 a Curții Constituționale a României referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 712 din Codul de procedură civilă, renumerotat si republicat, a Legii nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.5/2001 privind procedura somației de plată și a dispozițiilor art. 3 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru (decizie obligatorie publicată în Monitorul Oficial al României nr.314/9 mai 2003).
Astfel, Curtea Constituțională arată în motivarea deciziei susmenționate: „critica de neconstituționalitate nu poate fi primită, deoarece în cadrul executării silite, ca și în cazul contestației la executare, organul de executare nu are interese proprii și, în consecință, nu are calitatea de parte în proces și nu este necesar să fie citat ca atare”.
Pe aceeași linie, Curtea Constituțională arată în continuarea motivării că eventual se pune problema calității procesual pasive a biroului executorului judecătoresc numai în ipoteza art. 712 alin. 1 ultima teză C.proc.civ., renumerotat si republicat, atunci când se face contestație la executare pentru motivul că „organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege”.
Apelanta C. Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România - prin Direcția Regionala de Drumuri si Poduri București a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea tuturor apărărilor intimatului - debitor ca nefondate; admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea in parte a încheierii apelate si încuviințarea executării silite a procesului - verbal de constatare a contravenției . 11_/10.06.2011.
În motivare, s-a arătat că având in vedere aspectele ridicate de intimatul - debitor solicitam instanței de apel sa constate faptul ca susținerile acestuia sunt nefondate si sa le respingă in consecința, astfel ca își menține toate cererile depuse si formulate in apelul depus la termen împotriva încheierii apelate.
In ceea ce privește invocarea lipsei calității de reprezentant legal al instituției, solicita instanței de judecata sa o respingă ca nefondata, in acest sens depunem alăturat împuternicirea nr. 117/02.02.2015.
In ceea ce privește invocarea deciziei ICCJ nr. 6/2015, respectiv aspectele legate de generarea si semnarea electronica a procesului - verbal de contravenție ridicate de către contestatoare, solicita instanței de judecata sa constate faptul ca acestea sunt nefondate.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, procesul-verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, far a vreo alta formalitate.
Prin urmare, debitoarea a avut la dispoziție din momentul comunicării proceselor - verbale contestate, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Or, debitoarea nu a apelat la aceasta cale procesuala si prin urmare pana la desființarea acestora, titlurile executorii isi mențin puterea executorie.
In alta ordine de idei, solicitam instanței de judecata sa constate faptul ca in speța de fata executarea silita s-a făcut in baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca si prin urmare motivele invocate de către contestatoare in contestația formulata reprezintă motive de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu si prin urmare nu pot fi luate in considerare întrucât in legătura cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuala specifica pentru desființarea lui.
Prin urmare, motivele invocate de către debitoare constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fii analizate pe calea contestației la executare.
Astfel, atât timp cat exista calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele legate de generarea si semnarea electronica a procesului - verbal de contravenție ridicate de către contestatoare nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot si trebuie sa fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 C.proc.civ.
In acest sens, solicita instanței de judecata sa facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 712 alin. 2 C.proc.civ. si sa respingă motivele invocate ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu, întrucât contestatoarea a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului-verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Prin urmare, cat timp procesele verbale de contravenție adresate pe seama debitoarei nu au fost „contestate in termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare a acestora, subscrisa deține titluri executorii apte de executare silita pentru valorificarea creanțelor prevăzute in actele sancționatoare, care au intrat in putere de lucru judecat.
In ceea ce privește celelalte apărări formulate in răspunsul la întâmpinare, acestea reprezintă reiterări a acțiunii principale formulata de debitor, neaducându-se in acest sens critici noi la întâmpinarea formulata de apelantă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 201 C.proc.civ., precum si dispozițiile legale cuprinse in prezentul răspuns la întâmpinare, iar, în temeiul art. 223 C.proc.civ., s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
În privința excepțiilor lipsei dovezii calității de reprezentant și a lipsei capacității de folosință, tribunalul constată că acestea sunt nefondate, având în vedere că din înscrisul anexat la dosar în faza procesuală a apelului, rezultă mandatul acordat semnatarului cererii de apel, astfel că s-a probat calitatea de reprezentat și capacitatea de folosință a apelantei.
Analizând apelul formulat, tribunalul constata ca acesta nu este întemeiat, reținând ca procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției invocat drept titlu executoriu nu a fost comunicat de către apelanta intimată contestatorului în modalitatea stabilită ca fiind primară prin decizia pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 10/2013, acesta având astfel, deschisă la acest moment, calea contestării procesului verbal, față de aspectul că termenul de 15 zile precizat de art. 37 din OG 2/2001 nu a început să curgă pentru acesta.
De asemenea, tribunalul mai reține și că potrivit Deciziei ICCJ nr. 6/16.02.2015, procesele-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor aplicate soferilor surprinsi fara rovinieta, transmise acestora pe suport de hartie, sunt lovite de nulitate absoluta in absenta semnaturii olografe a agentului constatator.
Prin urmare, tribunalul va respinge apelul reținând că apelanta intimată nu este în posesia unui titlu executoriu la acest moment prin prisma celor expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant și a lipsei capacității procesuale de folosință.
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, cu domiciliul în București, .. 401A, sectorul 6, împotriva sentinței civile nr. 5285/19.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare G. G.-G., cu domiciliul in București, .. 2, ., ..
Definitivă.
Pronunțata în ședință publică azi, 28.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
A.M. B. E. R. A.C. Nitoi
Red. AMB/01.03.2016
Thred. PI/ 5 ex
J. S. 1 – jud. L. G.
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 729/2015. Tribunalul BUCUREŞTI | Grăniţuire. Sentința nr. 28/2015. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
