Despăgubire. Hotărâre din 09-12-2015, Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 1493/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 25.11.2015
Tribunalul constituit din:
Președinte: E. A.
Grefier: L. G. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta B. E. V. în contradictoriu cu pârâții P. Municipiul București prin Primar, P. M. București, prin prefect, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților- Direcția de C. și pentru Coordonarea Secretariatulului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor și Ministerul Finanțelor Publice, cauza având ca obiect obligație de a face- Legea nr. 165/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta personal și asistată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantei, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile art. 131 Cod procedură civilă, invocă excepția de necompetență funcțională a secției civile, concluziile asupra acestei excepții fiind formulate în scris și pe care le depune la dosarul cauzei.
Tribunalul pune în discuție atât excepția necompetenței funcționale a secției civile, cât și excepția prematurității formulării acțiunii, invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
Apărătorul reclamantei arată că mai invocă o excepție, în cadrul excepției necompetenței funcționale a secției civile, respectiv excepția tardivității formulării din oficiu a verificării competenței materiale a instanței de judecată de contencios administrativ. Totodată, arată că în prezentul dosar au fost acordate 3 termene de judecată de către instanța de contencios administrativ. Se mai arată că la cel de al doilea termen de judecată au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 131 Cod procedură civilă, în sensul că părțile au fost legal citate, ori, numai în mod excepțional la alin. 2 din art. 131 se poate acorda un termen în sensul de a se solicita lămuriri și probe privind competența materială, în prezenta cauză nefiind cazul, întrucât cauza s-a amânat pentru a se lua cunoștință de conținutul întâmpinării depuse de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice. Pe fondul excepției, arată că reclamanta este titulara dispozițiilor de măsuri reparatorii prin echivalent și nu prin puncte, fiind, totodată, titulara unui dosar înregistrat la A.N.R.P. la comisia pentru stabilirea despăgubirilor și nu la comisia pentru evaluare sau vreo altă comisie, care se stabilește conform Legii nr. 165/2013, iar obiectul cererii de chemare în judecată este obligația de a face. De asemenea, arată că Legea nr. 165/2013 prevede competența Tribunalului în calea de atac, sau pentru obligația de a face privitor la decizia prin puncte, ori nu este cazul în prezentul dosar. Legat de neconstituționalitatea art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, arată că este greșită interpretarea în cazul prezentului dosar, întrucât reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile ce îi reveneau, ca persoană îndreptățită, în temeiul Legii nr. 10/2001, depunând și un raport de evaluare a imobilului pentru a ca A.N.R.P. să poată stabili întinderea măsurilor reparatorii, acest raport de expertiză fiind efectuat de către o societate agreată de către A.N.R.P. după 3 ani de zile dosarul a fost înaintat Primăriei M. București fără ca reclamanta să fie anunțată. Se mai arată că, încălcarea termenului rezonabil este o încălcare a drepturilor convenției CEDO, motiv pentru care solicită respingerea ambelor excepții.
Tribunalul reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței funcționale a secției civile și în subsidiar asupra excepției prematurității formulării acțiunii.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea cauzei, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 02.12.2015.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
E. A. L.G. I.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 02.12.2015
Tribunalul constituit din:
Președinte: E. A.
Grefier: L. G. I.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea cauzei, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 09.12.2015.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.12.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
E. A. L.G. I.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Sentința civilă nr. 1493
Ședința publică din data de 09.12.2015
Tribunalul constituit din:
Președinte: E. A.
Grefier: L. G. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta B. E. V. în contradictoriu cu pârâții P. Municipiul București prin Primar, P. M. București, prin prefect, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților- Direcția de C. și pentru Coordonarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor și Ministerul Finanțelor Publice, cauza având ca obiect obligație de a face- Legea nr. 165/2013.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când, tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 02.12.2015, apoi la data de 09.12.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, Tribunalul constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 5.05.2014, reclamanta B. E. V. a chemat in judecata pe pârâtii P. M. BUCUREȘTI, PRIN PRIMAR, P. M. BUCUREȘTI, PRIN PREFECT, A.N.R.P.- DIRECȚIA DE C. ȘI PENTRU COORDONAREA SECRETARIATULUI COMISIEI CENTRALE PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, M. FINANȚELOR, solicitand acordarea măsurilor reparatorii care i se cuvin referitor la imobilul demolat și expropriat la adresa menționată, în sensul de a se soluționa notificarea nr. 4026/10.10.2001 inclusiv întinderea acestor măsuri reparatorii și a se dispune în concret acordarea acestor măsuri într-un termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, termen rezonabil și conform drepturilor sale stabilite prin Convenție.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca paratii nu s-au pronunțat asupra acestor obligații care le revin și care au abuzat prin tergiversări nejustificate și invocări de motive nefondate privind notificarea nr. 4026/10.10.2001 de acordarea de măsuri reparatorii.
Termenele:
-10.10.2001- depunerea notificării conform legii nr. 10/2001 ;
-05.10.2006 - emiterea Dispoziției de măsuri reparatorii în echivalent de către PMB, și de transmitere a întregii documentații către ANRP și înregistrarea în dosarul nr._/CC/2006 de Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv la 5 ani fără 4 zile de la depunerea notificării;
-02.11.2007 - depus la ANRP, raportul de evaluare înocmit de societate de expertiză agreată de ANRP și înregistrat cu nr._,
-26.02.2010 - înapoierea dosarului nr._/CC/2006 la Primărie de către ANRP - DCCSCCSD pe motivul imposibilității identificării imobilului și în ciuda faptului că avea la dispoziție actele de proprietate ale autorilor sai, mai mult prin expertiza tehnică de evaluare urma să se confirme și identificarea imobilului, iar această măsură s-a dat la cca. 9 ani de la depunerea notificării și cea 4 ani de la emiterea dispoziției de măsuri reparatorii, dar fără a i se comunica acest aspect;
-26.02.2010 înapoierea dosarului nr._/CC/2006 la PMB de către ANRP - DCCSCCSD, fără a se comunica acest demers subsemnatei, motivul invocat fiind imposibilitatea identificării imobilului. Aceasta în ciuda faptului că ANRP avea la dispoziție actele de proprietate ale autorilor sai, iar expertiza tehnică de evaluare confirma și identificarea imobilului. Această măsură s-a dat la cca. 9 ani de la depunerea notificării și cea 4 ani de la emiterea dispoziției de măsuri reparatorii.
-06.12.2013 - în urma numeroaselor diligente, s-a adus la cunoștință reclamantei retransmiterea dosarului către Primărie în data 26.02.2010 respectiv la cca. 4 ani de la retransmitere și respectiv la 7 ani de la emiterea dispoziției de măsuri reparatorii și respectiv 12 ani de la depunerea notificării;
-03.06.2014 - de refuzul Primăriei de a soluționa în termen rezonabil cererea ANRP -DCCSCCSD, conform adresei emisă de aceasta, deci la cca. 13 ani de la depunerea notificării.
Acetea evidențiază de fapt, în opinia sa, decât lipsa de profesionalism a unor funcționari publici si avem în vedere în primul rând funcționarii din ANRP care au instrumentat dosarul în cauză.
Cum este posibil ca dispunând de tot dosarul, inclusiv dispoziția de măsuri reparatorii în echivalent emisă de PMB, precum și actele de proprietate ale autorilor sai și totuși să invoci imposibilitatea identificării imobilului în chestiune, având conform legii obligativitatea evaluării imobilului în care ca prim obiectiv era identificarea acestuia.
Din partea acestor funcționari publici există o rea credință și aceasta se dovedește și prin faptul, că deși s-a prezentat la ANRP a raportului de evaluare întocmit de Societatea Generală a experților tehnici, încă se invocă neindentificarea imobilului.
Or acest raport de evaluare a imobilului în urma cărui urma să se acorde întinderea măsurilor reparatorii, a identificat imobilul în cauză, însă pentru acești funcționari imobilul nu putea fi identificat, motiv pentru care reclamanta la circa 13 ani de la depunerea notificării, se află în situația unei notificări care nu a parcurs de la investire, o etapă privind soluționarea.
Pentru această situație în care drepturile sale sunt grav încălcate de către funcționarii publici nu se răspunde, iar în schimb sunt încurajată cu reanalizarea dosarului de către C. internă pentru analizarea notificărilor în baza legii 10/2001 din cadrul Primăriei Mun. București.
Prezenta acțiune investește instanța de judecată cu soluționarea notificării, inclusiv stabilirea măsurilor reparatorii în concret, atât ca întindere, dar și ca termen.
Normele și principiile privind temeiul juridic în baza căruia instanța de judecată are dreptul să soluționeze acțiunea sunt tratate și de jurisprudența ICCJ - Secția de C. Administrativ după cum urmează:
Pe de o parte:
„In conformitate cu dispozițiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de soluționare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune parcurgerea mai multor etape și anume: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul C.C.S.D. sub aspectul restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării; etapa evaluării, etapa în care dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către C.C.S.D. a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de ari. 26 din O.U.G. nr. 81/2007 care include în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V, secțiunea 1 intitulată „Valorificarea titlurilor de despăgubire". - Decizia nr. 118/2013 în dosar nr._/54/2011 ICCJ - Secția C. Administrativ
Iar pe de altă parte:
„Instanța apreciază că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.
In consecință. Curtea consideră că în pricina dedusă judecății s-au încălcat prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În afara argumentului decurgând din art. 6 al Convenției, Curtea consideră că prin neîndeplinirea obligației de a se emite titlurile de despăgubire, autoritățile pârâte aduc o evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Concluzionând, Curtea apreciază că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare, trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 6 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii, constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO.
Decizia nr. 118/2013 în dosar nr._/54/2011 ICCJ - Secția C..
În legătură cu speța arătăm o altă jurisprudență a ICCJ cu privire la:
-viciile dispoziției de măsuri reparatorii emise de Primar
„În ceea ce privește susținerile recurentei privind viciile Dispoziției nr. 7481 din 12 februarie 2007 și solicitările adresate Primăriei București, se constată că, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond prin sentința atacată, aceste solicitări exced atribuțiilor acordate acestei autorități, de normele legale incidente, având în vedere avizul de legalitate al Prefectului cât și faptul că, dispozițiile legale nu prevăd completarea dosarului după emiterea avizului de legalitate." Decizia nr. 1051/2012 în dosar nr._ ICCJ - Secția C. Administrativ.
-depășirea termenului de 1 an de la data înregistrări dosarului privind emiterea titlului de despăgubire, reprezintă o încălcare a drepturilor omului.
„ Deși legea nu impune un termen de soluționare a cererilor, iar prin Decizia nr. 2815/16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a stabilit o modalitate aleatorie de selectare a dosarelor aferente dispozițiilor de restituire, neefectuarea nici uneia din operațiunile juridice necesare emiterii titlului de despăgubire într-un interval de 1 an de la data înregistrării dosarului poate fi însă apreciată ca reprezentând o încălcare a dreptului reclamantelor la soluționarea cererilor într-un termen rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile ari. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului."
Decizia nr. 1051/2012 în dosar nr._ ICCJ - Secția C. Administrativ
A arătat privind jurisprudenței ICCJ:
-lipsa unui termen privind soluționarea procedurii măsurilor reparatorii conform legii, nu poate conduce la depășirea unui termenul rezonabil de acordare efectivă a acestor măsuri;
-prin termen rezonabil conform jurisprudenței ICCJ se înțelege depășirea termenului de 6 ani de la notificarea depusă de persona îndreptățită până la emiterea dispoziției de măsuri reparatorii și a termenului de 1 an de la înregistrarea dosarului de către CCSD până la emiterea titlului de despăgubiri.
-încălcarea termenului rezonabil privind soluționarea notificării persoanei îndreptățite constituie o atingere adusă Convenției.
-incidența sau concursul între convenție și legislația internă conform prevederilor constituționale este în favoarea și pentru aplicarea Convenției.
În cazul de față procedura administrativă conform legii a rezultat faptic de cca. 13 ani timp în care notificarea este în atenția Primăriei Mun. București și urmează procedura cunoscută.
Conform jurisprudenței ICCJ termenul rezonabil ar fi până la 7 ani de zile în vederea emiterii titlului de despăgubiri, iar de la data notificării ar avea un termen de cca. 20 de ani.
Or aceste aspecte au în vedere încălcarea gravă a drepturilor conform Convenției.
În cazul de față procedura administrativă derulată pe o perioadă cca. 13 ani în care persoana îndreptățită a depus în termen, notificarea și toate actele necesare emiterii deciziei pentru măsuri reparatorii în echivalent a avut și controlul de legalitate al Prefecturii Mun. București, motiv pentru care la 5 ani de zile de la depunerea notificării, s-a emis de Primar, decizia de măsuri reparatorii în echivalent.
Decizia cu dosarul aferent este înregistrat de CCSD, iar timp de cea 4 ani așteaptă în mod "aleatoriu" să fie pus pe rol, respectiv dispunerea evaluării și emiterea titlului de despăgubiri.
În urma numeroaselor memorii și audiențe la conducerea ANRP, la cea 4 ani de zile de la înregistrare, dosarul este retransmis Primăriei, fără a se comunica acest aspect și persoanei îndreptățite. Motivul fiind imposibilitatea identificării imobilului, cu toate că din dispoziția de măsuri reparatorii și actele de proprietate ale imobilului însoțite de schițe și desene se precizau toate datele necesare identificării imobilului, mai mult s-a depus de persoana îndreptățită un raport de expertiză privind evaluarea imobilului efectuat de experți agreați de CCSD în care în primul rând s-a efectuat identificarea imobilului, iar pe de altă parte, dacă se respecta procedura obligatorie în sensul să se dispună evaluarea imobilului, expertul desemnat ar fi identificat prima data imobilul ce urma a fi evaluat.
În urma altor demersuri întreprinse de subsemnată sunt informată la cea. 4 ani de la retransmiterea dosarului către Primărie că aceasta se află într-o fază incipientă la cea. 13 ani de la depunerea notificării.
Analizând situația de fapt prezentă mai sus, coroborat cu jurisprudența ICCJ apreciaza că există o încălcarea gravă a drepturilor mele prevăzute prin Convenție în sensul că s-a depășit termenul rezonabil de 6 ani de la emiterea dispoziției de măsuri reparatorii, deoarece în momentul de față se apreciază că trebuie emisă o altă dispoziție și termenul de 1 an de înregistrarea dosarului de către CSSD până la emiterea titlului de despăgubire.
Viciile dispoziției de măsuri reparatorii emise de Primar și are în vedere identificare imobilului, susținute de Secretariatul CCSD „exced atribuțiilor acordate acestei autorități, de normele legale incidente, având în vedere avizul de legalitate al Prefectului cât și faptul că, dispozițiile legale nu prevăd completarea dosarului după emiterea avizului de legalitate." Decizia nr. 1051/2012 în dosar nr._ ICCJ - Secția C. Administrativ.
Având în vedere și faptul că retransmiterea dosarului pe cale administrativă în cazul cel mai bun ar fii de cca. 7ani pentru soluționare se impune a se ține seama de recursul în interesul legii, respectiv decizia nr. XX/2007 în care ,,Judecătorul are a chibzui și asupra eficienței soluției pe care o adoptă, în timp ce retrimiterea cauzei la unitatea deținătoare a imobilului ar putea conduce la prelungirea nejustificată a procedurii de restituire" în cazul de față procedura măsurilor reparatorii în echivalent.
Referitor la competența instanței de a soluționa întinderea despăgubirilor, apreciaza că din condiții de simetrie având în prevederile art. 50 al legii nr. 10/2001.
Dacă fostului chiriaș, proprietar în baza legii nr. 112/1995 are posibilitatea să obțină valoarea de piață a imobilului pentru care contractul de vânzare-cumpărare a fost desființat, atunci cu atât mai mult din condiții de simetrie și de a beneficia de aceleași căi în a-și susține dreptul grav încălcat conform Convenției, fără a se face o discriminare după calitatea persoanei și avem în vedere fostul chiriaș, cumpărător de imobil preluat în mod abuziv cu contract de vânzare-cumpărare desființat în comparație cu persoană îndreptățită, având contract de vânzare-cumpărare nedesființat, dar expropriat și demolat în mod abuziv, notificator în baza legii nr. 10/2001, de cca. 13 ani de zile, aceasta din urmă după o perioadă lungă de așteptare în care jurisprudența ICCJ apreciază încălcarea unor drepturi din Convenție, are dreptul atunci când investește instanța de judecată cu cererea sa de a se acorda despăgubirile cuvenite, instanța de judecată să soluționeze în concret privind termenul de acordare și întinderea acestora.
Față de acest aspect susține ca instanța să se pronunțe după administrarea probelor și are în vedere înscrisuri și expertiza tehnică de evaluarea a imobilului în care se va face și identificarea.
La 19.05.2014, parata Instituția Prefectului M. București a depus intampinare, invocand:
I. Excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Prefecturii M. București, precum și cea a lipsei calității procesuale pasive a Instituției Prefectului M. București.
1. Una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile, respectiv de a fi parte în proces se referă la capacitatea procesuală de folosință, care constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații în plan procesual.
Potrivit ort .41 alin. 1 Cod. proc. civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată, iar art. 34 din Decretul nr.31/1954 reglementează capacitatea de folosință a persoanei juridice stabilind faptul că:
„persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege, actul de înființare sau statut. "
Astfel, potrivit dispozițiilor art.3 alin. 1 din Legea nr.340/2004, republicată, privind prefectul și instituția prefectului:
""SEDIUL instituției prefectului, DENUMIT PREFECTURĂ, este în municipiul reședință de județ, într-un imobil proprietate publică a statului, a județului sau a municipiului, după caz.
Conform prevederilor art.2 din același act normativ, INSTITUȚIA PUBLICĂ CU PERSONALITATE JURIDICĂ, cu patrimoniu și buget propriu care se organizează și funcționează pentru exercitarea de către prefect a prerogativelor care îi revin potrivit Constituției și ale altor legi, ESTE INSTITUȚIA PREFECTULUI, iar NU P., aceasta din urmă fiind clădirea în care își desfășoară activitatea instituția.
2. Argumentele în favoarea admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Instituției Prefectului M. București:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana obligată în cadrul raportului juridic dedus judecății și persoana pârâtului, iar în speța de față nu este respectat acest raport, deoarece prefectul nu soluționează notificările depuse în temeiul Legii nr. 10/2001 și nici nu emite dispoziții în temeiul aceleiași legi.
Pentru îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, prefectul emite ordine cu caracter individual sau normativ, în condițiile legii, conform art. 26 alin. 1 al Legii nr. 340/2004, așadar nu dispoziții.
Mai mult decât atât, în Legea nr. 10/2001, republicată, este prevăzută expres modalitatea de contestare a dispozițiilor emise în baza acestei legi, de către beneficiarii acestora.
Conform art. 26 alin. 4 al Legii nr. 10/2001, republicată, ,,În cazul în care dispoziția motivată de soluționare a cererii de restituire în natură este atacată în justiție de persoana îndreptățită, în funcție de probele de la dosar, entitatea care a emis dispoziția va adopta o poziție procesuală raportată la acestea".
În ceea ce privește pe parat, obiectul obligației de a face, raportat la prevederile art. 16 alin. 2l din cap. VI, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, l-ar putea reprezenta numai obligarea la înaintarea referatului conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ca urmare a efectuării controlului de legalitate.
Insă condiția sine qua non a emiterii unui astfel de aviz îl reprezintă existența dispoziției emise de autoritățile competente, respectiv primarul general M. București, transmisă instituției noastre de către autoritatea emitentă, în vederea efectuării controlului de legalitate prevăzut de OUG nr. 81/2007.
Reclamanta precizează că în anul 2001 a depus prin intermediul executorului judecătoresc notificarea nr. 4026/10.10.2001, notificare ce a fost soluționată de entitatea astfel învestită, prin emiterea Dispoziției nr.6338/05.10.2006, act administrativ ce a fost comunicat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, conform procedurii existente la acea dată, fiind înregistrat la această instituție sub nr._/CC/2006.
Deși în cuprinsul acțiunii reclamanta precizează că dispoziția mai sus menționată ar fi fost supusă controlului de legalitate al prefectului, învederăm Onoratei Instanțe că nu ne-a fost înaintată niciodată dispoziția nr.6338/05.10.2006 în vederea verificării legalității acesteia.
Controlul de legalitate prevăzut în sarcina prefectului a fost reglementat de OUG nr.81/2007 (pct.24), prin care s-a modificat art.16 al Titlului VII din Legea nr.247/2005.
In ceea ce privește modul de soluționare a prezentei cauze, precizeaza faptul că după . Legii nr. 247/2005 nu mai este reglementată posibilitatea stabilirii de către instanță a cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantului, date fiind prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 (art. 16 și urm.), motiv pentru care înțelege SĂ INVOCE ȘI EXCEPȚIA INADMISIBILITĂȚII, motivat de următoarele aspecte:
Măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 se realizează în cadrul unei proceduri speciale declanșate prin formularea notificării adresate de persoana îndreptățită deținătorului imobilului, acesta din urmă fiind obligat să soluționeze notificarea în termenele și modalitățile prevăzute de lege.
Această procedură prealabilă administrativă este obligatorie și ea se finalizează prin emiterea de către entitatea notificată a unei decizii/dispoziții prin care se soluționează notificarea, respectiv, se acordă măsurile reparatorii stabilite de lege sau se respinge cererea.
Potrivit reglementări cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 prin care a fost modificată Legea nr. 10/2001, C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor este cea care stabilește cuantumul formei de despăgubire, la pronunțarea unității deținătoare imobilului, care emite o dispoziție în acest sens, pe care o înaintează Secretariatului Comisiei, nefiind atributul instanței să stabilească valoarea echivalentă a imobilului nerestituit în natură sau întinderea despăgubirilor acordate.
Valoarea titlurilor de despăgubire ce vor fi acordate de C. C. este stabilită în urma întocmirii unui raport de evaluare ce este transmis acesteia de către evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnate potrivit procedurii reglementate de acest act normativ, soluția pe care o dorește reclamanta neavând corespondent în dispozițiile legii speciale.
În consecință, întrucât lipsa calității procesuale pasive este o excepție de fond, peremptorie și absolută, vă rugăm să admiteți excepția invocată și să dispuneți respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
In drept: art. 205 alin.2 Cod procedură civilă, pe prevederile Legii nr. 10/2001, republicată, HG nr. 250/2007 și pe celelalte prevederi legale invocate în prezenta.
Prin Sentința civila nr 2488/26.09.2014 a Curții de Apel București s-a admis excepția necompetenței materiale si s-a declinat competența soluționării cauzei la Tribunalul București - Secția a II-a C. administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă nr. 5904/22.09.2015 Tribunalul București Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București Secție Civilă.
După declinare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă, iar la termenul din data de 25.11.2015, reclamanta a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției a IV-a Civile față de tardivitatea formulării din oficiu a verificării competenței materiale a instanței de contencios administrativ.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței funcționale a Secției a IV-a Civile, invocată de reclamantă, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 245 NCPC, excepția procesuală este mijlocul prin care, în condițiile legii, partea interesată, procurorul sau instanța invocă, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularități procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanței, competența instanței ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acțiune urmărind, după caz, declinarea competenței, amânarea judecății, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 NCPC, instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrare de probe ori după caz cercetarea în fond a pricinii.
Excepția necompetenței materiale este o excepție de procedură întrucât prin intermediul acesteia se invocă neregularități procedurale, respectiv încălcarea normelor referitoare la aptitudinea unei instanțe de a judeca un anumit litigiu și dilatorie deoarece admiterea acesteia duce la întârzierea judecării cauzei pe fond prin declinarea acesteia în favoarea instanței competente. De asemenea, instanța reține că potrivit art. 129 alin.2 pct.2 NCPC, necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
Sub un alt aspect relevant cauzei, Tribunalul constată că potrivit dispozițiilor art. 130 al.2 Cod Procedură Civilă: „(2) Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”.
Așadar, necompetență materială și teritorială de ordine publică consacrată de noul Cod de Procedură Civilă, trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Astfel formulat, art. 130 alin. 2 Noul Cod de Procedură Civilă diferă substanțial de reglementarea anterioară (art. 1591 alin. 2 Cod Procedură Civilă 1865), care lega momentul invocării excepției de prima zi de înfățișare, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.
Actuala formulare este justificată nu numai de terminologia și instituțiile noului cod de procedură civilă, dar și de concepția diferită a legiuitorului în privința duratei procesului. Prin noul cod, legiuitorul nu mai permite invocarea excepției de necompetență materială și teritorială până la începerea dezbaterilor asupra fondului, limitând drastic perioada de timp în care aceasta poate fi invocată, fără posibilitatea în principiu, a derogării. Se urmărește, astfel, ca discutarea competenței instanței să nu fie amânată până după discutarea altor excepții, după încuviințarea și chiar administrarea de probatorii sau efectuarea altor acte de procedură, dat fiind că aceste acte de procedură mai pot fi îndeplinite chiar după terminarea cercetării procesului și până la dezbaterea în fond a procesului (a se vedea art. 244 și art. 390-391 Cod de Procedură Civilă). Noua reglementare conduce la accelerarea judecății, permițând estimarea duratei cercetării procesului și respectarea unei termen optim și previzibil al judecății.
Singura derogare de la această regulă strictă este admisă în mod expres de legiuitor, în cadrul situației reglementate la art. 131 al. 2 Cod Procedură Civilă, intitulat „Verificarea competenței”, „(2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop”.
Întrucât potrivit prevederilor art. 136 al.1 Cod Procedură Civilă: „(1) Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere”, Tribunalul reține că aceleași caracteristici evocate ale excepției de necompetență materială vor fi incidente și în privința secțiilor specializate ale aceleiași instanțe, ceea ce înseamnă că excepția necompetenței funcționale va putea fi invocată doar până la primul termen de judecată când părțile sunt legal citate.
Pe de altă parte, Tribunalul reține că în temeiul art.131 al. 1 intitulat „Verificarea competenței”, „(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu”.
Art.132 al. 1 și 2 „Soluționarea excepției” reglementează următoarele: „(1) Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent. (2) Dacă instanța se declară competentă, va trece la judecarea pricinii. Încheierea poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunțată în cauză”.
Or, în speța de față, Tribunalul apreciază ca fiind întemeiate susținerile reclamantului în sensul că Secția a II-a C. administrativ și fiscal nu a procedat la verificarea competenței la primul termen la care părțile au fost legal citate, reprezentat de termenul din data de 26.05.2015, ci tardiv, la cel de-al doilea termen la care părțile au fost corect citate, respectiv la 22.09.2015, cu încălcarea dispozițiilor art.131 al. 1 C.proc.civ., termenul acordat neîncadrându-se în dispozițiile art. 131 alin. 2 C.proc.civ întrucât nu a fost acordat pentru lămuriri ori probe suplimentare în vederea clarificării competenței, ci a fost acordat pentru comunicarea întâmpinării.
Pe cale de consecință, competența rămâne câștigată în favoarea Secției a II-a C. Administrativ și Fiscal, aspect ce atrage admiterea excepției de necompetență funcțională a Secției a IV-a Civilă din cadrul Tribunalului București și declinarea competenței în favoarea Tribunalului București Secția a II-a C. Administrativ si Fiscal, în temeiul disp. art. 132 Cod pr. civ.
Totodată, față de disp. art. 133 pct 2 Cod pr. civ., Tribunalul urmează a constata ivirea conflictului negativ de competență și va înainta dosarul uneia dintre secțiile civile ale Curții de Apel București, în vederea soluționării conflictului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței funcționale.
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta B. E. V., cu domiciliul în București, sector 2, ., nr. 53, . în contradictoriu cu pârâții P. Municipiul București prin Primar, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 291-293, P. M. București, prin prefect, cu sediul în București, sector 1, Piața Presei Libere, nr. 1, .>A. Națională pentru Restituirea Proprietăților- Direcția de C. și pentru Coordonarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 202 și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, sector 5, ., în favoarea Tribunalului București Secția a II-a C. Administrativ si Fiscal.
Constată ivit conflictul negativ.
Înaintează dosarul uneia dintre secțiile civile ale Curții de Apel București, în vederea soluționării conflictului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.12.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
E. A. L.G. I.
Red., Tehnored. E.A.,9.02.2015
DOSAR NR._
CĂTRE,
Curtea de Apel București
Secția Civilă
Potrivit dispozițiilor acestei instanțe, date prin sentința civilă nr. 1493/09.12.2015, de către Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosar nr._, privind cauza civilă formulată de reclamanta B. E. V., cu domiciliul în București, sector 2, ., nr. 53, ., . în contradictoriu cu pârâții P. Municipiul București prin Primar, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 291-293, P. M. București, prin prefect, cu sediul în București, sector 1, Piața Presei Libere, nr. 1, .>A. Națională pentru Restituirea Proprietăților- Direcția de C. și pentru Coordonarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 202 și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, sector 5, ., având ca obiect obligația de a face- Legea nr. 165/2013, vă înaintăm prezenta cauză în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Prezentul dosar conține un nr. de ….. file, la care se află atașat dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a II-a Civilă și dosarul nr._ al Curții de Apel București Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.
PREȘEDINTEGREFIER
E. A. L.G. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 4753/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 4983/2015. Tribunalul... → |
|---|
