Contestaţie la executare. Decizia nr. 4753/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4753/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 04-12-2015 în dosarul nr. 4753/2015
ROMANIA
DOSAR NR._
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A IV-A CIVILA
DECIZIE CIVILĂ NR. 4753 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.12.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE:A. C.
JUDECĂTOR:S. E. P.
GREFIER:C. M. P.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelanta-contestatoare A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 8043/30.04.2015, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata Băeatu D., cauza având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează tribunalului obiectul cauzei, stadiul procesual și modalitatea îndepliniri procedurii de citare, precum și depunerea de concluzii scrise de către apelanta-contestatoare la data de 03.12.2015, prin serviciul registratură.
Tribunalul constată că s-a solicitat în scris judecata cauzei în lipsă și reține cauza în vederea soluționării.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin contestatia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 10.03.2015, sub nr_ contestatoarea A. N. pentru Restituirea Proprietatilor a solicitat, in contradictoriu cu intimata B. D., anularea executării silite dispusă prin dosarul de executare 638/2014 al B. B. G., anularea popririi dispuse în dosarul de executare nr.638/2014, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestatiei, s-a arătat că prin adresa nr.7468/03.03.2015, B.E.J B. G. a înștiințat ANRP despre înființarea popririi în dosarul de executare nr.638/2014, că are de achitat creditoarei B. D. suma de 29.400 lei și cheltuieli de executare în cuantum de 3875,50 lei, titlul executoriu invocat fiind decizia civilă nr.3249/05.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel București, sentința civilă nr.20/C./20.01.2011 și încheierea din 30.06.2011.
Se arată că procedura de executare silită a fost demarată împotriva unei persoane care nu mai are calitatea de debitor începând cu data de 18.12.2014, dată la care a intrat în vigoare Legea nr.164/2014, prin aceasta fiind reglementată o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul Legii 9/1998 și de plată și a acestora.
Conform art.3 alin.2. ”dispozițiile prezentei legi se aplica cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum si cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum si a Legii nr. 290/2003. cu modificările si completările ulterioare’’.
Se mai arată că, potrivit art. 11 alin. (1), „Plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora”, învederând faptul că, sub imperiul noii legislații aplicabile în prezenta cauză, sarcina plătii revine în mod exclusiv Ministerului Finanțelor Publice. A. Națională pentru Restituirea Proprietăților neavând obligații privind plata despăgubirilor, plata sumei acordată cu titlu de compensație urmând să fie efectuată în conformitate cu art. 10 alin. (1) și alin. (6) potrivit cărora „plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015, respectiv pentru fiecare transă anuală, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților emitând un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite”. Totodată, se mai arată că, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (3) din actul normativ sus-menționat, „orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin. (6)” și în raport de cele menționate, se apreciază că actele de executare silită menționate anterior sunt nelegale.
În drept, au fost invocate disp. Art.650 alin.1 și 2, art 700 și art.711 si urm. C.pr.civ.,, Legea 9/1998, HG 1277/2007, OG nr.22/2002, OG nr.80/2013, Legea nr.164/2014.
În dovedire, au fost depuse inscrisuri (f 4-15).
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată întrucât executarea silită contestată nu are ca obiect recuperarea unor despăgubiri acordate în baza Legii nr.9/1998 sau în baza Legii nr.290/2003, ci recuperarea unor penalități de întârziere, nefiind incidente în cauză prevederile Legii nr.164/2014.
Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri, dispunând din oficiu emiterea unei adrese la B. B. G. pentru comunicarea dosarului de executare 638/2014, relațiile comunicate fiind atașate la dosar, la filele 32-59.
Prin sentința civilă nr. 8043/30.04.2015 Judecătoria Sectorului 1 București a respins contestația la executare ca neîntemeiată și a obligat-o pe contestatoare la plata către intimată a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 20/C./20.01.2011 pronunțată de Tribunalul G., astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de ședință din 30.06.2011 (filele 42), contestatoarea din prezenta cauză a fost obligată ca, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a respectivei sentințe, să emită decizia de validare/invalidare a hotărârii nr. 3856/14.05.2010 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
Totodată, prin aceeași sentință, s-a respins capătul de cerere privind obligarea contestatoarei la plata de penalități de întârziere.
Prin decizia civilă nr. 3249/05.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal (filele 35-38), s-a modificat în parte sentința menționată mai sus, iar contestatoarea a fost obligată la penalități de întârziere în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere după trecerea termenului de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la executarea efectivă.
Prin decizia nr. 1353/12.03.2014 emisă de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților s-a dispus validarea Hotărârii nr. 3856/14.05.2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului – Municipiului București (fila 57).
La data de 27.06.2014 intimata a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc B. G. declanșarea executării silite în baza titlului executoriu menționat mai sus (fila 33).
Prin încheierea din data de 01.07.2014 pronunțată de executorul judecătoresc s-a dispus înregistrarea cererii de executare silită în registrul general de dosare al B. B. G. și deschiderea dosarului de executare nr. 638/2014 (fila 44).
Prin încheierea de ședință din data de 07.07.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014 (fila 47) a fost încuviințată executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de hotărârile judecătorești menționate anterior.
La data de 25.08.2014 executorul judecătoresc a emis o încheiere prin care a stabilit suma de 3.873,5 lei, ce reprezintă cheltuieli de executare (fila 48).
La aceeași dată executorul judecătoresc a emis somația prin care i s-a pus în vedere contestatoarei obligația sa de plată a sumei de 33.273,5 lei (fila 73).
Totodată, la data de 26.02.2015 a fost emisă adresa de înființare a popririi la Trezoreria Municipiului București (f 56).
Contestatoarea a înțeles să conteste în prezenta cauză poprirea dispusă în dosarul de executare 638/2014, invocând drept motiv lipsa calității sale de debitoare ca urmare a adoptării Legii nr.164/2014, prin care s-a reglementat o nouă procedură de plată a despăgubirilor.
Instanța a apreciat ca neîntemeiate apărările contestatoarei, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.3 din Legea nr.164/2014, publicată în M.O. nr.910/15.12.2014, în vigoare din data de 18.12.2014 „dispozițiile prezentei legi referitoare la stabilirea despăgubirilor se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la comisiile județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr.290/2003, cu modificările și completările ulterioare, pentru care nu s-au emis hotărâri de respingere a cererii sau de acordare a despăgubirilor, până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr.9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a Legii nr.290/2003, cu modificările și completările ulterioare.
În speță, titlul executoriu este reprezentat de Decizia civilă nr. 3249/05.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal (filele 35-38), prin care contestatoarea a fost obligată la penalități de întârziere în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere după trecerea termenului de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la emiterea deciziei de validare/invalidare a Hotărârii 3856/2010 a Comisiei Municipiului București pentru Aplicarea Legii 9/1998.
În consecință, instanța a apreciat că dispozițiile Legii nr.164/2014 nu sunt aplicabile în cauza de față, întrucât prin intermediul acestui act normativ s-a instituit o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul Legilor nr. 9/1998 și nr.290/2003 (aspect pe care chiar contestatoarea l-a susținut), or creditoarea intimată a formulat cerere de executare silită pentru recuperarea penalităților de întârziere calculate potrivit deciziei civile nr. 3249/05.12.2011.
Față de toate cele de mai sus, instanța constată că nu s-a relevat niciun motiv de nelegalitate a actelor de executare contestate, sens în care a respins contestația la executare, ca neîntemeiată.
În temeiul art 451,453 NCPC a obligat-o pe contestatoare la plata către intimată a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 22.06.2015, solicitând admiterea apelului, așa cum a fost formulat.
În motivarea apelului, s-a arătat în esență că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 11 alin. 3 din Legea nr. 164/2014 fără a le corobora, fără a le corela cu dispozițiile art. 10 alin. 3, prin raportare la dispozițiile art. 10 alin. 6 din aceeași lege. A menționat că potrivit art. 3 alin. 2 din Legea nr. 164/2014 plata sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești se va efectua de Ministerul Finanțelor Publice în tranșe anuale egale pe o perioade. Pentru fiecare dintre cele cinci tranșe ANRP are obligația emiterii unui titlu de plată. Deși instanța a analizat incidența dispozițiilor art. 11 alin. 3, nu a observat că procedura emiterii titlurilor de plată se face de apelantă, iar plata se efectuează de Ministerul Finanțelor Publice.
A mai arătat apelanta că aceste dispoziții legale nu au fost declarate neconstituționale.
Cu referire la lipsa calității de debitor a ANRP, invocată prin contestație, apelanta a precizat că prima instanță face o analiză trunchiată a dispozițiilor legale și prin modul de interpretare, înlătură de la aplicare dispozițiile art. 10 alin. 3 și 4 din Legea nr. 164/2014 deoarece titlurile de plată se emit atât în cazul actelor administrative, cât și în cazul hotărârilor judecătorești.
Apelanta a menționat că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 11 alin. 3 din Legea nr. 164/2014 care prevăd că „orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin. (6)”.
Prin urmare, orice act de executare efectuat în procedura de suspendare este nelegal, iar interpretarea primei instanțe în sensul că aceste texte legale s-ar aplica numai executărilor silite începute după . legii nu este corectă.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm c.pr.civ.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea apelului ca nefundat.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Cu prioritate, se constată că promovând calea de atac, apelanta a învestit instanța de control judiciar cu examinarea a două motive de apel, care se circumscriu dispozițiilor art. 479 alin. 1 și art. 477 c.pr.civ, determinând astfel limitele devoluțiunii și care vor fi analizate în cele ce succed.
Referitor la motivul de apel vizând lipsa calității de debitor a apelantei, Tribunalul constată că titlul executoriu în baza căruia s-a constituit dosarul de executare nr. 638/2014 instrumentat de B. B. G. este reprezentat de sentința nr. 20/C./20.01.2011 A Tribunalului G., astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 3249/05.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._ (filele 35-43, ds JS1).
Prin această hotărâre ANRP a fost obligată să soluționeze contestația promovată de intimată sub sancțiunea plății penalităților de întârziere de 100 lei /zi de întârziere.
Prin urmare, cât timp în sarcina apelantei s-a stabilit o obligație de plata a penalităților de întârziere printr-o hotărâre judecătorească definitivă (irevocabilă în sistemul reglementării procesual civile anterioare), nu se poate susține că aceasta nu are calitate de debitoare.
Prin urmare, primul motiv de apel este vădit nefondat.
Referitor la incidența dispozițiilor Legii nr. 164/2014, Tribunalul constată că art. 1 din acest act normativ consacră domeniul de incidență al legii, anume acela al stabilirii și plății despăgubirilor acordate în baza Legii nr. 9/1998 și respectiv nr. 290/2003.
În cauza de față, în cadrul dosarului de executare nr. 638/2014 intimații tind la realizarea creanței consfințite prin titlul executoriu menționat reprezentând penalități acordate conform art. 18 din Legea nr. 554/2004, iar nu despăgubiri în baza legilor speciale de reparație. Pe cale de consecință, actul normativ nefiind incident situației de fapt din speță, nici acest motiv de apel nu poate fi primit.
În considerarea celor de mai sus, în temeiul art. 480 c.pr.civ. Tribunalul va respinge apelul ca nefondat, urmând să mențină ca legală și temeinică sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de către apelanta-contestatoare A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, Sector 6, împotriva sentinței civile nr. 8043/30.04.2015, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata Băeatu D., cu domiciliul în București, ., ., ., Sector 4, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.12.2015.
Președinte Judecător Grefier
A.C. S.E.P. C.M.P.
Red. Tehnored. AC/4 ex
JS1 – jud. M. P.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Despăgubire. Hotărâre din 09-12-2015, Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
