Contestaţie la executare. Decizia nr. 4450/2015. Tribunalul BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 4450/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 4450/2015

DOSAR nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCURESTI SECȚIA A V-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 4450 A

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2015

Tribunalul constituit din :

Președinte: S. V.

Judecător: C. M. B.

Grefier: M. F. T.

Pe rolul Tribunalului se află soluționarea apelului civil formulat de apelanta contestatare N. C. împotriva sentinței civile nr. 789/04.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, având ca obiect „contestație la executare”.

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 24.11.2015 fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26.11.2015, când a decis următoarele:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Princerereaînregistrată la data de 02.10.2014, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București – Secția a II-a Civilă, sub nr._ contestatoarea a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/04.09.2014, anularea deciziei de impunere din oficiu nr._/02.09.2014 emisă de CASMB, să constate că decizia de impunere din oficiu nr._/02.09.2014 emisă de CASMB, calificată de pârâtă drept înștiințare de plată și titlul de creanță, cu privire la obligația de plată a sumei de 1393 lei, este în sarcina CASMB, iar nu a contestatoarei; aplicarea în sarcina pârâtei a unei amenzi judiciare, în cuantumul stabilit de instanță, pentru exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale prin declanșarea abuzivă a procedurii prealabile obligatorii conform art. 12 Ncpc, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, contestatoarea arată că atât decizia de impunere din oficiu calificată de pârâtă drept înștiințare de plată și titlul de creanță, nesemnată de către emitent, cât și decizia de stabilire a penalităților și majorărilor de întârziere, nesemnată de către emitent, sunt acte de executare silită ce nu emană de la instanță judecătorească. De asemenea, contestatoarea arată că sunt îndeplinite elementele imperative prevăzute de art. 701, 711 și 712 C..

La data de 5 august 2014 contestatoarea a fost înscrisă ca asigurat la C. OPSNAJ, prin transfer de la CASMB, pârâta neavând nici o obiecție și neatestând nici o obligație de plată în sarcina contestatoarei. Transferul a fost admisibil ca urmare a verificărilor efectuate și constatării că aceasta nu are datorii și restanțe la FNUASS de la data de 1 iulie 2011. La data de 4 septembrie 2014, prin decizia de impunere din oficiu calificată de pârâtă drept înștiințare de plată și titlul de creanță, CASMB a pretins că N. C. datorează suma de 1393, această sumă fiind înscrisă cu semnul „minus”.

În drept, contestatoarea a invocat disp. art. 701, 711 și 712 alin. 2, art. 3 și 4 C., art. 172 alin. 3 Cod de procedură fiscală, practică CEDO.

La data de 13.11.2014 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicită respingerea ca netemeinică și nelegală a contestației și arată că nefiind prezentate deciziile de impunere anticipate și declarațiile anexa 5, privind obligațiile la FNUASS, acestea s-au constituit din oficiu, în baza informațiilor primite de la ANAF.

În ceea ce privește demararea procedurii de executare silită, aceasta a avut loc ca urmare a prevederilor art. 35 alin. 1 din Ordinul CNAS 617/2007, potrivit căruia obligațiile de plată la FNUASS pot fi stabilite și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.

La data de 30.12.2014 contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care arată că intimata în mod greșit a procedat la compensări de sume pentru anii 200-2012, în mod greșit califică activitatea din profesie independentă de avocat drept activitate independentă de natură economică și reia motivele contestației la executare indicate în cererea inițială.

În ședința publică din data de 25.02.2015 instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității contestației la executare, în temeiul art. 711 alin. 1 și art. 712 alin. 2 C., având în vedere natura actelor contestate și motivele invocate.

Prin sentința civilă nr. 1789/04.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._ s-a admis excepția inadmisibilității contestației la executare invocată din oficiu și s-a respins contestația la executare ca fiind inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, analizând cu prioritate excepția inadmisibilității contestației la executare, instanța a reținut următoarele considerente:

Potrivit art. 41 Cod procedură fiscală, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.

Instanța a reținut că decizia referitoare la obligații de plată accesorii nr._/04.09.2014, decizia de impunere din oficiu nr._/02.09.2014, emise de CASMB și care fac obiectul prezentei contestații la executare, nu reprezintă acte de executare silită, ci au natura juridică a unor acte administrativ fiscale, potrivit definiției date de art. 41 Cod procedură fiscală, în care sunt evidențiate sumele stabilite organul fiscal, respectiv CASMB, ca fiind datorate de către contestatoare către bugetul asigurărilor de sănătate, indicându-se totodată ce reprezintă fiecare sumă și care sunt datele scadente.

Conform art. 110 alin. 3 Cod procedură fiscală, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:

a) decizia de impunere;

b) declarația fiscală;

c) decizia referitoare la obligații de plată accesorii.

Așadar, decizia referitoare la obligații de plată accesorii nr._/04.09.2014, decizia de impunere din oficiu nr._/02.09.2014, emise de CASMB și care fac obiectul prezentei contestații la executare reprezintă titluri de creanță, nu titluri executorii și nici acte de executare.

Potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.

Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.

Baza de impunere și impozitul, taxa sau contribuția stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună.

Pot fi contestate în condițiile alin. (3) și deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contribuții sau alte sume datorate bugetului general consolidat.

În cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, reglementate potrivit art. 89 alin. (1), contestația se poate depune de orice persoană care participă la realizarea venitului.

Bazele de impunere constatate separat într-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.

Totodată, potrivit art. 209 Cod procedură fiscală, contestațiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situației emise în conformitate cu legislația în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziție de măsuri, precum și împotriva deciziei de reverificare se soluționează de către:

a) structura specializată de soluționare a contestațiilor din cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice în a căror rază teritorială își au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 5 milioane lei, precum și pentru contestațiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepția celor emise de organele centrale de inspecție/control;

b) structura specializată de soluționare a contestațiilor din cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice competentă conform art. 36 alin. (3) pentru administrarea contribuabililor nerezidenți care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, pentru contestațiile formulate de aceștia, ce au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 5 milioane lei, precum și pentru contestațiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepția celor emise de organele centrale de inspecție/control;

c) Direcția generală de soluționare a contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pentru contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, accesoriile acestora, precum și măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de 5 milioane lei sau mai mare, pentru contestațiile formulate de marii contribuabili, precum și cele formulate împotriva actelor enumerate în prezentul articol, emise de organele centrale de inspecție/control, indiferent de cuantum.

Contestațiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluționează de către organele fiscale emitente.

Contestațiile formulate de cei care se consideră lezați de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se soluționează de către organul ierarhic superior organului fiscal competent să emită acel act.

Prin urmare, instanța a apreciat că anularea deciziei referitoare la obligații de plată accesorii nr._/04.09.2014 și a deciziei de impunere din oficiu nr._/02.09.2014, emise de CASMB, precum și a debitelor cuprinse în acestea, poate fi obținută numai în condițiile art. 205 și urm. Cod procedură fiscală sau în condițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, iar nu pe calea contestației la executare.

De asemenea, s-a reținut că și capătul de cerere având ca obiect aplicarea în sarcina intimatei a unei amenzi judiciare pentru exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale prevăzute de codul de procedură fiscală este inadmisibil, având în vedere că potrivit art. 187 alin. 1 pct. 1 C., instanța va putea sancționa cu amendă judiciară între 100 lei și 1000 lei, introducerea cu rea-credință a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, vădit netemeinice.

Or, prezenta cerere de chemare în judecată, vădit inadmisibilă, este introdusă chiar de către contestatoare (care are și calitatea de avocat), iar nu de intimată. În plus, din textul de lege mai sus citat, instanța a reținut că se pot aplica amenzi judiciare numai pentru abuzul de drept procesual constând în introducerea unei cereri vădit neîntemeiate, iar nu pentru orice exercitarea cu rea-credință a unui drept procesual, în acest din urmă caz partea interesată având deschisă calea unei acțiuni în despăgubiri întemeiată pe răspundere civilă delictuală în măsura în care prin exercitarea cu rea-credință a unui drept procesual i s-a produs un prejudiciu pe care trebuie să îl evalueze și să îl dovedească, atât sub aspectul certitudinii, cât și al întinderii.

Pentru toate aceste considerente, instanța a admis excepția inadmisibilității contestației la executare, având ca obiect anularea deciziilor de impunere mai sus menționate, invocată din oficiu și, în consecință, a respins contestația la executare ca fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel contestatoarea N. C., în temeiul art. 717 C.p.civ. solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței pronunțate de prima instanță în sensul respingerii excepției inadmisibilității contestației la executare privind deciziile de imputare emise de intimata și a capătului de cerere accesoriu privind aplicarea amenzii judiciare și a admiterii contestației la executare astfel cum a fost formulată.

În motivarea apelului, se arată că deciziile de imputare contestate au natura juridică a unor titluri executorii, iar nu acte administrativ fiscale ca titluri de creanță fiscală.

Pentru a califica actele juridice deduse judecații, în sensul dacă deciziile de imputare contestate sunt simple acte administrativ-fiscale supuse cenzurii instanței de contencios administrativ sau titluri executorii ce se circumscriu fazei procesuale a executării silite și drept urmare calea legala de anulare a acestora este contestația la executare, prima instanță trebuia să soluționeze excepția prin analizarea conținutului deciziilor.

Astfel, este indubitabil faptul ca deciziile de impunere sunt acte administrativ-fiscale conform art. 110 al.3 cod procedura fiscală, cu valoare de titluri de creanța fiscală.

Instanța de judecată însă a neglijat faptul că, în speța, s-au emis o decizie de impunere privind o obligație principală de plată (înștiințare de plată - conform conținutului deciziei), și o decizie de impunere pentru obligații de plată accesorii, ca urmare a neplății sumei principale, ajunse la scadență.

Aceasta decizie a fost emisă ca urmare a contestării înștiințărilor precedente ale CASMB. conform cărora debitoarea trebuia să achite anumite sume restante la FNUASS.

Potrivit Codului de procedura fiscala, art. 141:

(2) :Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.

(4) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.

Din analiza deciziei de plata a obligațiilor accesorii contestate, aceasta în mod formal conține elementele constitutive ale titlului executoriu, prin urmare, în temeiul art. 141 Cod procedura fiscală titlul de creanță fiscală a devenit titlu executoriu, supus executării silite în termen de 30 de zile.

Astfel cum rezulta din mijloacele de proba în susținerea contestației la executare și având în vedere dispozițiile art.119 al. 1 din Codul de procedura fiscala, s-a emis decizie de plată a obligațiilor accesorii, care se calculează pentru neachitarea de către debitor a obligațiilor de plata principale la termenul de scadenta.

D. urmare, creanța devenind scadentă, titlul de creanță devine titlu executoriu.

Conform Ordonanței nr.61 din 29 august 2002 privind colectarea creanțelor bugetare capitolul „Accesoriile creanțelor bugetare”, secțiunea 1-Dobănzi și penalități de întârziere, art. 12. - Pentru neachitarea la termenul scadent a obligațiilor bugetare debitorii datorează dobânzi și penalități de întârziere.

In art. 13 (1) al aceluiași act normativ se prevede că dobânzile se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare scadenței obligației bugetare și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

Prin prisma acestor prevederi legale raportate la dispozițiile Codului de procedura fiscale menționate, obligația de plata principală consemnată în decizia de imputare din oficiu a devenit scadentă, drept pentru care s-a emis decizia de imputare a obligațiilor accesorii, cele 2 titluri de creanță devenind titluri executorii pentru sume de plată la termene succesive.

In aceasta situație, singurul remediu procesual privitor la contestarea deciziilor de impunere fiscală, care nu îndeplinesc condițiile legale este contestația la executare, iar nu acțiunea în contencios administrativ .

Un alt argument în acest sens rezidă din faptul că, în speța, organul fiscal emitent la care a făcut contestație debitoarea conform art.205 cod procedura fiscala, nu s-a pronunțat prin hotărâre de admitere sau respingere a contestației formulate conform art.209 cod procedura fiscala, ci s-a rezumat a emite direct o decizie de impunere a unei obligații de plată principale nedatorată și a deciziei de plată a obligației accesorii la aceasta suma.

Conform art.211 din Codul de procedura fiscala decizia de soluționare a contestației se emite în forma scrisa și va cuprinde: preambul, considerente și dispozitivul.

Ori, în condițiile art. 218 cod procedura fiscala, numai deciziile de soluționare a contestațiilor asupra înștiințărilor, somațiilor de plata si titlurilor de creanța pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competenta, în condițiile legii.

In concluzie, cererea introductiva de instanța este circumscrisa contestației la executare, întrucât nu s-a pronunțat o decizie conform art.218 Cod procedura fiscala, nefiind posibila atacarea actelor administrativ-fiscale cu valoare de titluri executorii, emise nelegal, la instanța de contencios-administrativ.

Față de argumentele de mai-sus, solicită ca instanța de apel să constate că apelanta nu a promovat cererea de contestație la executare abuzând de drepturi procesuale, dimpotrivă, conduita intimatei în faza procedurii administrativ-fiscale a cauzat litigiul în față autorității judecătorești.

Mai mult, în sentința apelată se evidențiază o contradicție în motivare, in sensul că, sub un aspect cererea este „vădit neîntemeiata”, dar totodată, calificând deciziile contestate drept acte administrativ-fiscale cu valoare de titluri de creanța, apreciază ca instanța de contencios administrativ este competenta sa judece cererea, prin urmare, eventuala calificare greșita a unor cereri îndreptate la instanțe necompetente nefiind un abuz de drept.

In consecință solicită respingerea excepției inadmisibilității cererii accesorii, urmând ca aceasta solicitare să fie analizata în contextul cercetării fondului și soluționării cererii principale de anulare a deciziilor de impunere.

In soluționarea cererii de apel solicită a se lua act de împrejurarea că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, motiv pentru care instanța de apel urmează să constate nelegalitatea emiterii deciziilor de impunere din oficiu și accesorii de către intimata CASMB, atât din punct de vedere al competenței de emitere a deciziilor, cât și din punct de vedere al veridicității sumelor datorate și a condițiilor de legalitate a titlurilor executorii contestate.

Sub un prim aspect, se arată că deciziile de impunere nu atestă obligații de plata reale.

Față de modificările legislative intervenite prin OUG nr. 125/2011, contestatoarea s-a conformat dispozițiilor legale și a efectuat plați la fondul de sănătate începând cu anul 2011 corespunzătoare veniturilor raportate la ANAF, fără contract de asigurare. CASMB nu a solicitat încheierea unui contract, dar a acceptat plățile fără nici un fel de obiecții.

Situația plaților către CASMB pe anul 2011 depuse la dosarul instanței de fond- deciziile anticipate sunt pe trimestre:

a) Trim 1 decizie anticipata nr._/ 09.03.2011 - venituri 23 7501ei plata OP . NR . 60._ din 14.03.2011 CASMB 5, 5% 1306 lei (anexa nr. 2)

b) Trim 2 decizie anticipata nr._/09.03.2011 - venituri 23 7501ei plata OP. nr. 325._ din 14.06.2011 CASMB. 5,5% 1 306 lei (anexa nr. 2)

c) Trim 3 decizie anticipata nr._/09.03.2011 - venituri 23 7501ei plata OP. nr. 325._ din 14.09.2011CASMB 5,5% 1306 lei (anexa nr. 2)

d) Trim 4 decizie anticipata nr._/09.03.2011 - venituri 23 7501ei plata OP. nr. 325._ din 14.12.2011 CASMB 5, 5% 13061ei (anexa nr. 2)

Decizie venituri finale 2011 nr._/18.05.2012 cu venituri realizate de 34 960 lei ( anexa nr. 2)

Reglementarea finala a datoriei la CASMB

- respectiv la veniturile anticipate de 95 000 lei (_ Iei pe trimestru ) - plătit 5224 lei ; venituri realizate de 34 9601ei - față de contribuția datorata de 5, 5% s-au virat către CASMB plați în plus 3 302 lei.

În concluzie, se arată că nu sunt restanțe de plata contribuției la sănătate față de veniturile finale pentru anul 2011.

2. Situația plaților către CASMB pe anul 2012 depuse la dosarul instanței de Fond - deciziile anticipate sunt pe trimestre:

a) Trim 1 decizie anticipata nr._/ 18.05.2012 - venituri 23 750 lei plata OP . nr. 325._ din 21.03.2012 CASMB 5, 5% 1 306 lei (anexa nr. 3)

b) Trim 2 decizie anticipata nr._/18.05.2012 -venituri 3 736 lei plata OP. nr. 325._ din 14.06.2012 CASMB. 5, 5% 206 leii anexa nr. 3)

c) Trim 3 decizie anticipata nr._/18.05.2012 - venituri 3 737 lei plata OP. nr. 325._ din 20.09.2012 ANAF SECTOR 55,5% 206 leii anexa nr. 3)

d) Trim 4 decizie anticipata nr._ /18.05.2012 - venituri 3 737 lei plata OP. nr. 69._ din 20.12.2012 ANAF SECTOR 55,5% 2051ei( anexa nr. 3)

Decizie venituri finale 2012 nr._/29.08.2013 cu venituri realizate de 0 lei, pierdere fiscala de 73 000 lei (anexa nr. 3)

Reglementarea finala a datoriei la CASMB

- respectiv la veniturile anticipate de 34 960 lei (_ + 3736 + 3737 + 3737 pe trimestru) - plătit 1 923 lei ; în aceasta situație se calculează la salariul minim pe economie (700 lei x 12 luni x 5.5 % = 462 lei) deci plați în plus de 1461 lei (1923 lei - 462 lei) .

F. de situația încasărilor existente pe anii-2011-2012 emisa de CASMB rezultă că suma virata de contestatoare este de 6.736 ron .

Pârâta-intimata înscrie o suma incompleta (nu înscrie toate ordinele de plata) față de calculul contestatoarei dovedit cu ordinele de plata anexate pentru contribuția la sănătate pentru aceeași perioada de referința și anume 2011-2012.

Astfel, totalul OP -urilor pe cei 2 ani sunt în suma de 7147 Ron, față de totalul general încasat de 6736 ron cât pretinde CASMB ca s-a plătit, conform adresei emise (situația încasărilor existente.)

Totodată, solicită a se observa că la CASMB contestatoarea nu a fost niciodată asigurata, așa cum în mod fals susține pârâta. Aceasta susținere nereala a stat, de altfel, la baza emiterii actelor de executare către apelanta și în procesul anterior prezentului litigiu, situație în care magistrații au anulat toate formele de executare, astfel cum rezulta din sentința depusa la dosarul cauzei.

In privința datoriilor contestatoarei, a depus certificat ANAF-2013, din care rezultă că nu are datorii și pentru obligațiile din anii anteriori, care includ și contribuțiile sociale.

Sub un al doilea aspect, se invocă necompetența CASMB de a emite decizii de impunere

Conform Ordinului comun și Protocolului - cadru_privind procedura de predare-primire a documentelor și informațiilor în vederea administrării de către ANAF a contribuțiilor datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III titlul IX al Codului fiscal din data de 13.06.2012 semnat de reprezentant» Ministerului Sănătății sub nr.608, în temeiul OUG 125/2011 de modificare a Codului fiscal, în art.2 se prevede ca „ Predarea - primirea se face intre Ministerul Sănătății prin organele competente din subordinea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și Ministerul Finanțelor Publice prin organele fiscale.

Prin art. V din OUG nr. 125/2011, începând cu data de 1 iulie 2012 ANAF prin organele sale fiscale a preluat administrarea CASS.

Prin OUG nr. 2/2014 publicată în M.Of. nr. 104/11.02.2014 au fost puse de acord prevederile din actele normative în materie, prin modificarea art. 256 alin. (2) fiind prevăzută competența ANAF.

Din textele legale de mai-sus, coroborate, rezulta următoarele:

- CASMB nu mai are calitatea de a emite decizii de impunere pentru contribuțiile la sănătate, ci ANAF,

- a fost inclusă categoria profesionala a avocaților, fără a distinge după cum sunt angajați sau angajatori în formele de exercitare a profesiei

- s-a menținut sintagma de persoana asigurată raportata la sintagma obligației contribuției la fond

- s-a menținut calitatea de neasigurat.

In consecința, la data emiterii deciziilor de impunere de către intimata și anume 2.09.2014 și 4.09 2014, aceasta entitate nu avea competenta de emitere a acestor titluri de creanța, devenite, în speța, titluri executorii.

În al treilea rând, se arată că deciziile de impunere sunt emise in afara condițiilor prevăzute de lege, atât din punct de vedere formal cât și în ceea ce privește sumele pretins datorate.

Legalitatea emiterii unor decizii de impunere și a titlurilor executorii, sunt reglementate de Codul de procedura fiscala prin coroborarea următoarelor prevederi legale:

- Art. 67 (1) Organul fiscal stabilește baza de impunere și obligația fiscală de plată aferentă, prin estimarea rezonabilă a bazei de impunere, folosind orice probă și mijloc de probă prevăzute de lege, ori de câte ori acesta nu poate determina situația fiscală corectă.

- Art. 86 (1) Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent.

Organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta modifică baza de impunere, ca urmare a unor constatări prealabile ale organului fiscal sau în baza unei inspecții fiscale.

- Art.141- Titlul executoriu și condițiile pentru începerea executării silite

(1) Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul

de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

(4) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.

In Normele metodologice aprobate prin Ordinul președintelui CNAS nr. 617/2007 (în versiunea consolidată la 1 ianuarie 2014) se precizează:

„Executarea silită a creanțelor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF.

Art. 35. - (1) în conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din_Codul de procedură fiscală, _pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.

Din analiza conținutului deciziilor de impunere, rezulta fără putința de tăgada împrejurarea ca actele de executare emise de CASMB sunt emise cu încălcarea dispozițiilor legale, astfel:

- protocolul P 5282/26.10.2007 încheiat intre CNAS și ANAF nu mai era în vigoare la data emiterii deciziilor de impunere, prin urmare CASMB nu putea emite astfel de decizii.

Contestația în procedura administrativa formulata de contestatoare conform art.205 Cod Pr.Fisc. a avut drept urmare directă emiterea deciziilor de impunere din oficiu și susținerea pârâtei CASMB că sumele înscrise în decizii se datorează de către contestatoare - (pag.2 din întâmpinarea CASMB), deciziile de impunere nu întrunesc condițiile prevăzute de lege din punct de vedere formal (este înscris codul numeric personal, în condițiile în care Cabinetul de Avocat se identifica prin CUI, contestatoarea este considerata PFA, iar nu avocat, care se supune altor reglementari decât normele legale privind PFA (pag.4 al.2 din întâmpinare), deciziile de impunere au fost emise fără a înscrie exact baza de calcul, CASMB susținând ca nu este în posesia deciziilor anticipate și finale de impunere fiscala pentru perioada de referința, astfel cum însăși pârâta recunoaște -(pag.2 al.3 din întâmpinare), deciziile de impunere nu conțin semnătură persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;

Nu s-a emis o hotărâre a organului fiscal competent prin care să se soluționeze contestația apelantei, prin urmare calea contenciosului-administrativ nu putea fi urmată.

In ceea ce privește debitele pretins datorate, solicită ca instanța de apel să analizeze mijloacele de proba depuse la prima instanță, din care rezultă că obligațiile de plată pentru perioada 2011-2012 sunt nereale.

Mai mult, din analiza plaților efectuate și a deciziei de impunere din oficiu rezultă că intimata CASMB datorează sume apelantei.

Prin întâmpinarea formulată, intimata C. de Asigurări de Sănătate a Municipiului București a solicitat respingerea apelului formulat și menținerea hotărârii apelate ca fiind legală și temeinică, în motivarea acestei solicitări fiind reluate argumentele invocate prin întâmpinare și în fața primei instanțe.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod Procedură Civilă

Deliberând cu privire la apelul formulat, prin prisma criticilor apelantei, a apărărilor formulate în cauză și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul urmează să respingă acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Analizând cuprinsul contestației la executare formulate, Tribunalul reține că apelanta contestatoare contestă pe fond cuprinsul actelor administrativ fiscale ce i-au fost comunicate, susținând în esență faptul că nu ar datora sumele stabilite în sarcina sa în cuprinsul acestora.

Din coroborarea art. 41, cu art. 110 C. proc. fisc., republicat rezultă că titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilesc și se individualizează drepturile patrimoniale ale statului și obligațiile patrimoniale de plată, corelative, ale contribuabililor, care rezultă din raporturile de drept material fiscal și care este întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii, acesta constituind, conform art. 175 alin. (1) C. proc. fisc., un act administrativ fiscal.

Potrivit prevederilor art. 141 alin. (2) C. proc. fisc., titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța a devenit scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.

Acesta constituie temeiul desfășurării procedurilor prevăzute de Titlu VIII din Codul de procedură fiscală, pentru stingerea creanțelor fiscale, inclusiv prin executarea silită, care în speță a fost demarată.

Rezultă, așadar, că un act administrativ fiscal a cărui creanță a ajuns la scadență, dobândește statutul unui titlu executoriu, având un regim juridic distinct de cel al actului administrativ-fiscal.

Codul de procedură fiscală reglementează, totodată, două instituții cu natură juridică diferită, respectiv contestația împotriva titlului executoriu ori împotriva executării silite înseși (art. 172 – 174 ) și contestația împotriva actelor administrative fiscale (art. 205-218 ).

Potrivit art. 712 al. 2 C.p. civ. în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestație la executare și motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlu executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu o cale procesuală specific pentru desființarea lui.

Potrivit art. 172 alin 3 din Codul de procedura fiscală, contestația poate fi făcută si împotriva titlului executoriu in temeiul căruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanța judecătoreasca sau alt organ jurisdicțional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevăzută de lege.

Or, art. 205 alin. 1 din același act normativ prevede ca împotriva titlului de creanță, precum si împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativa de atac si nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in condițiile legii.

Pin urmare, in condițiile in care Codul de procedura fiscala reglementează o procedura speciala pentru contestarea titlurilor de creanță, respectiv a actelor prin care au fost stabilite obligațiile de plată și întinderea obligației de plată, pe calea contestației la executare nu pot fi invocate apărări de fond privind cuantumul sumelor datorate, aceste apărări putând fi valorificate doar pe calea specială prevăzută de Codul de procedură fiscală, respectiv pe calea contestației îndreptată împotriva actului administrativ fiscal (decizia de impunere), soluția pronunțată asupra acestei contestații putând face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ.

Cum apelanta contestatoare nu a urmat această procedură, ci s-a adresat direct instanței de executare invocând apărări care în esență vizează titlul fiscal, Tribunalul reține că în mod corect prima instanță a reținut în cauză aplicabilitatea art. 712 al. 2 C.p. civ., stabilind că apelanta contestatoare nu are posibilitatea invocării în cadrul contestației la executare a apărărilor ce vizează titlul fiscal, respectiv decizia de stabilire a obligațiilor fiscale.

Pentru aceste motive, în baza art. 480 C.p. civ., Tribunalul urmează să respingă ca nefondat apelul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta contestatoare N. C. (CNP_), cu domiciliul în București, .. 20, sectorul 5, împotriva sentinței civile nr. 1789/04.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, . nr. 1-3, sector 2.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2015

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

S. V. M. C. B. M. F. T.

Red. jud. M.C.B./ 15.02.2016

Dact. GZ / 4 ex.

Jud. Sector 5- Secția a II-a Civilă - Jud. A. M. M.

← Contestaţie la executare. Decizia nr. 4665/2015. Tribunalul...		Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Pretenţii. Sentința nr. 1618/2015. Tribunalul BUCUREŞTI Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1596/2015. Tribunalul BUCUREŞTI Pretenţii. Decizia nr. 2256/2015. Tribunalul BUCUREŞTI Contestaţie la executare. Decizia nr. 4665/2015. Tribunalul BUCUREŞTI Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 4453/2015. Tribunalul BUCUREŞTI Contestaţie la executare. Decizia nr. 4753/2015. Tribunalul BUCUREŞTI Despăgubire. Hotărâre din 09-12-2015, Tribunalul BUCUREŞTI