Legea 10/2001. Sentința nr. 1212/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1212/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 1212/2015
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Sentința civilă nr. 1212
Ședința publică din data de 21.10.2014
Tribunalul constituit din:
Președinte: E. A.
Grefier: L. G. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâtele C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și Direcția Regională de Drumuri B. și intervenientul S. H., cauza având ca obiect Legea nr.10/2001.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când, tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la datele de 30.09.2015, 07.10.2015, 14.10.2015, apoi la data de 21.10.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, Tribunalul constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la data de 7 octombrie 2009 formulată de contestatoarea B. M. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România s-a cerut instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr. J17/II Târgu M., cu număr topografic 298/4, 298/5, situat în municipiul Târgu M., ., județul M.. S-a mai cerut și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii contestatoare a arătat că este moștenitoarea legală a defuncților Marosan F. și Marosan R., foștii proprietari ai imobilului identificat prin datele de mai sus și în această calitate a înaintat intimatei, în anul 2002, în temeiul Legii nr. 10/2001, o notificare prin care a cerut restituirea imobilului. Contestatoare a precizat că pană în prezent notificarea nu a fost soluționată, depășindu-se astfel, în opinia sa, „termenul rezonabil" prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Aceasta a susținut că imobilul a fost înscris inițial în CF nr. 5528 Târgu M., sub A+21, iar după naționalizare acesta a fost transcris în CF nr. 800/11 Târgu M. iar ulterior în CF nr. 817/11 Târgu M..
Direcția Regională de Drumuri și Poduri B., citată în cauză în calitate de reprezentantă a intimatei, la solicitarea contestatoarei, a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea contestației. S-a invocat în primul rând excepția lipsei capacității de exercițiu a drepturilor de către D.R.D.P. B. de a se pronunța asupra notificării, întrucât aceasta reprezintă o subunitate a C.N.A.D.N.R SA, cu personalitate juridică delegată, în baza mandatului special din data de 10 februarie 2009. Legat de fondul cauzei a arătat că unitatea deținătoare a parcurs procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, întocmindu-se un raport care a fost înaintat CN.A.D.N.R SA însă procedura nu a fost finalizată, neemițându-se decizia.
S-a depus de către părți la dosarul cauzei copia raportului din 17 martie 2006 ( filele 8-9 ), copia raportului din 7 decembrie 2009 ( filele 11-12 ), copiile notificărilor ( filele 27, 28 ), copii ale actelor de stare civilă ( filele 29, 31-34 ) extras CF nr. 817/11 Târgu M. (fila 30), copia CF nr. 800/11 Târgu M. (filele 35-37 ), copia împuternicirii generale ( filele 38-39 ), copia adresei nr. 5096 din 7 decembrie 2002 a Primăriei municipiului Târgu M. ( fila 40 ), copia declarației în formă autentică a contestatoarei (fila 41), copia hărții topografice (fila 42).
Prin sentința civilă nr. 120/26.01.2010, Tribunalul M. a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului M. și a declinat în favoarea Tribunalului Municipiului București competența de soluționare a contestației formulate de contestatoarea B. M., în contradictoriu, cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 „Decizia, sau după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare". Instanța competentă este aceeași și în situația în care unitatea deținătoare nu a emis dispoziția prin care se soluționează notificarea. In cauză unitatea deținătoare este C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România iar sediul acesteia este în București. Locul situării imobilului nu are nici o relevanță în privința instanței competente în soluționarea contestației.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 26.02.2010.
Pârâta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI Șl DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. a formulat în temeiul dispozițiilor art.115 si urm. C.proc.civ. întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B. M. motivat de faptul ca reclamanta nu a depus la dosar titlul de proprietate al defuncților Marosan R. si Marosan F. in dovedirea dreptului de proprietate pe care ii pretinde si nu a făcut dovada calității sale de moștenitor.
Condiția calității procesuale presupune existența unei identități între titularul dreptului afirmat și persoana reclamantului (calitate procesuală activă), precum și între subiectul pasiv al raportului juridic litigios și persoana pârâtului (calitate procesuală pasivă).
Reclamantul este cel care trebuie să justifice atât calitatea sa procesuală activă, cât și pe cea pasivă, ulterior sesizării, instanța trebuie să verifice îndeplinirea condiției calității procesuale a părților.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata si întemeiata ca nefondata având in vedere că prin Notificarea nr. 163/14.02.2002, reclamanta a solicitat emiterea unei decizii de restituire in natura a imobilului, situat in municipiul Targu-M., . susținând ca imobilul a fost expropriat fara despăgubiri in baza Decretului nr.92/1950 privind pentru naționalizarea unor imobile (prin care se naționalizează imobilele clădite ale foștilor industriași, foștilor bancheri, foștilor mari comercianți și celorlalte elemente ale marii burghezii, imobile clădite ale exploatatorilor de locuințe, hoteluri și alte asemenea).
In dovedire au fost depuse la dosar Certificat de deces al mamei Marosan R.; Certificat de deces al tatălui Marosan F.; împuternicire generala deplina pe numele E. T.; C. legalizata după certificatul de naștere al d-nei Marosan M.; Foaie de Avere nr. 11; Extras de carte funciara 817/11 din care rezulta dovada dreptului de proprietate in favoarea Ministerului Transporturilor - Direcția Regionala de Drumuri si Poduri B..
Pârâta a precizat că este proprietar tabular din anul 1954 conform Hotărârii_54 a Consiliului Popular al Orașului Targu-M. -Comitetul Executiv si intabulați in cartea funciara nr.817/11 din anul 1954.
F. de situația menționata C. a fost in imposibilitate de a da curs solicitării reclamantei atât timp cat aceasta nu a înțeles sa depună toate actele de proprietate si cele in dovedirea calității precum si efectuarea unui raport de expertiza privind imobilul revendicat (conform art. 22 lit. f din Legea 10); din actele depuse la dosar in fotocopie nelegalizata, mai exact din Foaia de Avere nr.800/11, nu reiese clar suprafața si locația.
In conformitate cu dispozițiile art. 22.1 lit.d din HG nr.498/18.04.2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de Aplicare a Legii 10/2001 reclamanta in dovedirea dreptului sau de proprietate trebuia sa facă anumite precizări, in speța clarificarea situației juridice a terenului.
Totodată, reclamanta nu face dovada preluării abuzive a imobilului revendicat.
Numai in urma stabilirii cu exactitate ca este vorba despre același imobil pe care-l deține cu cel revendicat se poate înainta documentația către Adunarea Generala a Acționarilor in conformitate cu dispozițiile Legii nr. 31/1990.
Consideră ca procedura administrativa nu s-a putut finaliza din culpa exclusiva a reclamantei.
Conform art.3.1. Secțiunea III indice 1: Norme metodologice, care prevede „La art.3.alin 1 lit.a din lege, in cadrul procedurii administrative, sarcina probei deținerii proprietății incumba persoanei care pretinde dreptul”.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 Cod procedura civila si pe dispozițiile Legii 10/2001 republicata și s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 C.proc.civ.
La data de 28.12.2010 reclamanta a precizat cadrul procesual pasiv, indicând că solicite să se judece în contradictoriu cu C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, și nu cu Direcția Regională de Drumuri B., așa cum în mod greșit s-a înțeles.
La data de 25.05.2011, reclamanta B. M. (născuta MAROSAN), a formulat precizare a contestației conform Legii nr. 10/2001 solicitând instanței de judecată a dispune desființarea Deciziei nr 181 din 23.02.2011 emisa de C. Naționala de Autostrăzi si Drumuri din România; restituirea în natura a imobilului înscris în CF 817/11 Tîrgu M., cu numărul topografic 298/4 si 298/5, situat în Tîrgu M., ., județul M. și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat că ulterior promovării contestației întemeiată pe prevederile Legii 10/2001, societatea deținătoare a soluționat cererea de restituire în natura prin Decizia 181 din 2001, decizie comunicata reprezentantului persoanei îndreptățite la restituire.
Decizia a fost soluționată în sensul respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, motivat de lipsa actelor doveditoare care sa permită încadrarea preluării ca fiind una abuzivă precum si de faptul ca pentru același bun imobil s-a formulat o cerere de restituire în natură de către numitul Sendrovics H. solicitare însoțită de documente care ar atesta faptul ca imobilul a fost naționalizat de la antecesorii acestuia.
Decizia este nelegala si netemeinica arătând că din înscrisurile de stare civilă depuse la dosarul cauzei rezultă faptul ca, contestatoarea, B. M., este fiica, respectiv moștenitoarea defunctului Marosan F., fostul proprietar al imobilului revendicat.
Din cuprinsul cărții funciare nr. 800/11 Târgu M. rezulta fără putința de tăgadă faptul ca imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului prin naționalizare fiind transcris din cartea funciara nr. 5528 Târgu M..
Din cuprinsul foii de avere depuse la dosarul cauzei reiese fără echivoc faptul că ultimul proprietar al imobilului înscris în cartea funciara 5528 a fost numitul Marosan F., tatăl contestatoarei.
S-a făcut astfel dovada atât cu actele de stare civila cat si cu actele de proprietate aflate la dosarul cauzei, ca imobilul anterior trecerii în proprietatea statului a aparținut antecesorului contestatoarei fiind trecerea în proprietatea statului fiind una abuziva in sensul prevăzut de Legea 10/2001.
Cu privire la susținerea potrivit căreia ar exista o altă cerere de restituire în natură a imobilului, formulată de numitul Sendrovits Harry trebuie precizat ca antecesorii numitului Sendrovits Harry au domiciliat în imobilul revendicat si s-au ocupat de administrarea întreprinderii care a funcționat în acest imobil, fiind angajați ai defunctului Marosan F..
Cert este faptul că niciodată aceste persoane nu au avut vreun drept de proprietate asupra acestui imobil, singurul lor drept fiind cel locativ pe care ii aveau în virtutea calității lor de angajați.
Ca atare în condițiile în care antecesorii persoanei care au revendicat imobilul nu au avut calitatea de proprietari asupra acestuia, nu are nici o relevanta faptul ca s-a emis o adresă prin care se solicita naționalizarea imobilului de la numitul Szendrovits A., persoana care a avut doar calitatea de locatar a acestui imobil nu si cea de proprietar.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001.
La data de 26.03.2012 S. H. a formulat cerere de intervenție principală prin care a solicitat obligarea pârâtei la emiterea deciziei privind soluționarea notificării pe care acesta a înaintat-o în termen legal privind restituirea în natură a cotei de ½ din imobilul situat în Târgu M., . (inițial .) înscris în CF 817/II Tg. M. nr. top. 298/4 și 298/5.
În motivarea s-a arătat că imobilul a fost naționalizat în baza decretului 92/1950 de la tatăl acestuia S. A.. Inițial imobilul a fost înscris în CF 5528 Tg. M., nr. top. 298/4, 298/5, iar ca proprietari erau înscriși tatăl său, S. A. și Marosan Francis, tatăl reclamantei, în cote egale. Cei doi proprietari erau rude, respectiv cumnați.
Naționalizarea imobilului s-a făcut de la tatăl său care era la acea dată în posesia imobilului. Ulterior, după naționalizare, imobilul a fost înscris în CF 800/II Tg. M. în favoarea Statului Român, iar după ce a fost predat Ministerului Transporturilor, s-a transferat în C.F. 817/II Tg. M..
Inițial notificarea a fost depusă la punctul de lucru din Târgu M. care are sediul chiar în acest imobil, apoi a fost trimisă cu toate actele la B., și de acolo la București unde pârâta trebuia să soluționeze notificarea.
Având în vedere că cererea acestuia vizează același imobil ca și cel solicitat de către reclamantă, consideră că prezenta cerere trebuie soluționată în contradictoriu și concomitent cu cea a reclamantei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 23,24,25 din Legea nr. 10/2001.
La termenul din data de 25.04.2012 Tribunalul a admis în principiu cererea de intervenție principală.
La data de 22.05.2012 reclamanta a depus note de ședință prin care a solicitat desființarea Deciziei nr. 181/23.02.2011 emisă de pârâtă, admiterea în parte a contestației și admiterea în tot a cererii de intervenție, restituirea în natură a imobilului înscris în CF 817/II Târgu M., cu nr. topografic 298/4 și 298/5, situat în Târgu M., ., Județul M., în cote de ½ în favoarea contestatoarei B. M., respectiv ½ în favoarea intervenientului S. H..
În motivarea, reclamanta a arătat că sentința civilă nr. 287/1950 face dovada de necontestat a faptului că la sfârșitul lunii aprilie 1950, cu o lună înainte de naționalizare, acesta constituia coproprietatea antecesorului reclamantei, respectiv a antecesorului intervenientului., în cote egale de ½. Dispozițiile acestei sentințe privind radierea dreptului de proprietate a cotei de ½ din imobilul revendicat de pe numele lui S. H. nu puteau produce efecte decât prin înscrierea în cartea funciară, înscriere care nu s-a efectuat până la data naționalizării. Ca atare, lipsa înscrierii sentinței nr. 287/1950 în evidențele de carte funciară face ca dispoziția de radiere a dreptului de proprietate al antecesorului contestatoarei, Marosan F., să nu fi produs efecte. Concluzionând, la data naționalizării, imobilul constituia coproprietatea numiților Marosan F. și S. H..
La data de 27.02.2013 intervenientul principal a formulat precizare a cererii de intervenție în interes propriu prin care a arătat că solicită, în principal, soluționarea pe fond a notificării prin care a solicitat restituirea în natură a întregului imobil situat în Târgu M., ., iar în subsidiar, obligarea pârâtei la emiterea deciziei privind soluționarea notificării privind restituirea în natură a întreg imobilului, cu cheltuieli de judecată. A solicitat de asemenea, respingerea contestației reclamantei întrucât din actele depuse la dosar rezultă ca la data naționalizării, tatăl acestuia era unic proprietar al imobilului.
La data de 24.06.2015 intervenientul a depus completări la concluziile depuse la termenul din data de 27.02.2013 prin care a arătat că opțiunea acestuia cu privire la modalitatea soluționării notificării depuse de acesta este în sensul acordării, în principal, de măsuri compensatorii în baza Legii nr. 165/2013 raportat la valoarea imobilului stabilită prin expertiza de specialitate efectuată la cererea pârâtei și necontestată de către aceasta și numai în subsidiar restituirea în natură a întregului imobil.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la materialul probatoriu administrat, Tribunalul reține următoarele:
Prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, nr. 163/14.02.2002 (f. 72) reclamanta B. (fostă Marosan) M. a solicitat Ministerului Transporturilor Navale Aeriene, Direcția Regională de Drumuri și Poduri Târgu M., restituirea în natură a imobilului (casă și teren) înscris în CF 817/II Târgu M., cu nr. top. 298/4 și 298/5, compus din casă de cărămidă cu 3 camere, antreu, garaj, șopron deschis, garaj din lemn, WC și alte anexe, situate în Târgu M., ., actualmente ., în conformitate cu prevederile Legii 10/2001, preluat în mod abuziv de către stat. Notificării i-au fost atașate un set de acte, acestea fiind transmise CNADNR, unde au fost înregistrate.
La data de 23.02.2011 a fost emisă Decizia Directorului General al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA. Nr. 181/23.02.2011 prin care s-a dispus respingerea cererii ce face obiectul notificării nr. 164/14.02.2002 formulată de reclamantă. În motivarea acestei Decizii s-a constatat că DRDP B. este proprietara tabulară a imobilului din . (fostă Pavlov) din Mun. Târgu M. din anul 1954 conform Hotărârii nr. 250/01.10.1954 a Consiliului Popular al orașului Târgu M. – Comitetul executiv și intabulată în cartea funciară nr. 817/II din anul 1956, că notificatoarea nu a făcut dovada dreptului de proprietate anterior naționalizării, a defuncților Marosan F. și R., în conformitate cu dispozițiile din Normele Metodologice la Legea 10/2001, că notificatoarea nu a depus acte doveditoare în conformitate cu art. 2 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 (acte care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă) precum și în conformitate cu art. 23 și 24 din lege, că notificatoarea nu a completat dosarul notificării cu extrasul de carte funciară anterior naționalizării deși i-a fost solicitat î mod expres acest lucru și că pentru același bun imobil situat în ., C. are în evidență spre soluționare în baza Legii nr. 10/2001 solicitarea domnului Sendrovits Harry, solicitare care are la bază documente care atestă că imobilul a trecut în proprietatea statului conform Decretului 92/1950, la numele proprietarului fiind nominalizat Sendrovits A..
Împotriva Deciziei Directorului General al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA. Nr. 181/23.02.2011 s-a formulat contestație prin cererea introductivă de instanță, astfel cum a fost aceasta precizată, prin care s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei în sensul obligării intimatei la restituirea în natură a imobilului.
Potrivit art. 26 alin. 3 din legea 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel.
Pe de altă parte, prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, nr. 3750/2.09.2005 (f. 183) intervenientul principal Snedovits/ S./ Harry/H. a solicitat Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, Secția Drumuri Naționale Târgu M., restituirea în natură, iar în subsidiar acordarea de despăgubiri, pentru imobilul situat în Târgu M. ./ fost ./ înscris ca efect al naționalizării în C.F. 800/II Tg. M. și apoi transferat în C.F. 817/II nr. top. 298/4, 298/5, în conformitate cu prevederile Legii 10/2001, preluat în mod abuziv de către stat. Notificării i-au fost atașate un set de acte, acestea fiind transmise CNADNR, unde au fost înregistrate, făcând obiectul unui dosar de despăgubire potrivit Legii nr. 10/2001, nesoluționat până în prezent.
Prin cererea de intervenție principală admisă în principiu în prezenta cauză, intervenientul S. H. solicită soluționarea pe fond a notificării formulate de acesta, arătând prin precizările făcute în dosar că autorul acestuia a fost unicul proprietar al imobilului la momentul preluării abuzive și manifestându-și opțiunea pentru acordarea de puncte în sistemul Legii nr. 165/2013.
Pe cale de consecință, având în vedere că imobilul situat în Târgu M. ./ fost ./ înscris ca efect al naționalizării în C.F. 800/II Tg. M. și apoi transferat în C.F. 817/II nr. top. 298/4, 298/5 face obiectul ambelor notificări, Tribunalul urmează a identifica în cauză care este persoana îndreptățită la măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Potrivit Normelor metodologice, formularea persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a) din lege, are semnificația că în cadrul procedurii administrative, sarcina probei deținerii proprietății incumbă persoanei care pretinde dreptul (potrivit principiului actori incumbit probatio). Sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) și ale art. 23 din lege.
23.1. Prin acte doveditoare se înțelege:
a) orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică (act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras carte funciară, act sub semnătură privată încheiat înainte de . Decretului nr. 221/1950 privitor la împărțeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcțiuni și la interzicerea construirii fără autorizare și în măsura în care acesta se coroborează cu alte înscrisuri și altele asemenea);
b) actele juridice care atestă calitatea de moștenitor (certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate, testament însoțit de certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor);
c) orice acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă [cazurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din lege]; în cazul exproprierii prevăzute la art. 11 din lege, sunt suficiente prezentarea actului de expropriere și, după caz, prezentarea procesului-verbal încheiat cu această ocazie ori a acordului la expropriere;
d) orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras carte funciară, istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective; pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol);
e) în cazul în care construcția a fost demolată, orice act juridic care descrie construcția demolată;
f) expertize judiciare sau extrajudiciare de care persoana îndreptățită înțelege să se prevaleze în susținerea cererii sale;
g) orice alte înscrisuri pe care persoana îndreptățită înțelege să le folosească în dovedirea cererii sale;
h) declarații notariale date de persoana care se pretinde îndreptățită, pe propria răspundere, și care sunt solicitate de unitatea deținătoare sau de entitatea învestită cu soluționarea notificării în scopul fundamentării deciziei.
Astfel, în ceea ce privește dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, Tribunalul reține că pentru imobilul obiect al notificărilor formulate nu au fost depuse la dosar acte translative de proprietate care să ateste deținerea proprietății de către vreunul dintre autorii reclamantei sau intervenientului principal, însă din actele dosarului rezultă că a fost preluat în temeiul Decretului 92/1950 de la Szendrovits A., potrivit adresei de la fila 185 a dosarului cauzei. Trecerea în proprietatea Statului în baza Decretului 92/1950 a imobilului transcris din Cartea Funciară 5528 rezultă și din copia fidelă a Cărții Funciare 800/II Târgu M. (filele 28-29 verso).
Potrivit copiei Filă parcelar CF. Târgu M. de la fila 27 a dosarului cauzei, autorul reclamantei, Marosan F. figura înscris ca fiind proprietarul imobilelor înscrise în CF 5528 Tg. M., însă acesta înscris nu este datat, astfel încât nu se poate preciza la ce dată figura autorul reclamantei ca proprietar.
În plus, potrivit Referatului emis de OCPI M. de la fila 33 a dosarului cauzei, Cartea Funciară nr. 5528/Tg. M. lipsește din inventarul de preluare de la Judecătoria Tg. M..
Mai mult, potrivit sentinței civile nr. 287/26.04.1950 pronunțată de Judecătoria Populară Mixtă Târgu M., de la filele 243-244 a dosarului cauzei, Tribunalul reține că între Sendrovits A. (tatăl intervenientului principal potrivit certificatului de naștere de la fila 203 și certificatului de Calitate de moștenitor de la fila 209) și Marosan F. (tatăl reclamantei potrivit certificatului de naștere de la fila 29 a dosarului de la Tribunalul M.), a existat un litigiu în urma căruia s-a stabilit că împrumutul luat de tatăl intervenientului a fost în întregime achitat, că dreptul de proprietate asupra a ½ din imobilul cuprins în CF 5528 a municipiului Târgu M. cu nr. top. 298/4 și 298/5 a fost transcris numai în mod simulat pe numele lui Marosan F., care a fost obligat la recunoașterea dreptului de proprietate și asupra restului de ½ din imobil, dispunându-se radierea dreptului de proprietate de pe numele pârâtului și transcrierea acestui drept pe numele reclamantului.
Regulile probațiunii în materia restituirii proprietăților preluate abuziv de către stat cunosc derogări de la dreptul comun, prin dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 instituindu-se așa - numita prezumție de proprietate care vizează și întinderea dreptului în favoarea celor care apar menționați în „actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării".
Coroborând această prezumție de proprietate derivată din menționarea autorului intervenientului Sendrovits A. în decretul de preluare nr. 92/1950, cu sentința civilă nr. 287/26.04.1950 pronunțată de Judecătoria Populară Mixtă Târgu M., reprezentând un act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct faptul că imobilul aparținea lui Sendrovits A. în sensul art. 23.1 lit. d din Normele Metodologice la Legea nr. 10/2001, Tribunalul reține că are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii intervenientul principal.
Pe cale de consecință, Tribunalul reține că deși sarcina probei calității de persoană îndreptățită revine notificatorului, reclamanta nu a făcut această dovadă în prezenta cauză, motiv pentru care, în temeiul art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, Tribunalul urmează a respinge cererea principală ca fiind neîntemeiată, constatând că în mod corect prin Decizia Directorului General al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA. Nr. 181/23.02.2011 s-a respins cererea ce face obiectul notificării nr. 164/14.02.2002 formulată de reclamantă.
Pentru soluționarea cererii de intervenție principală, Tribunalul urmează a verifica îndeplinirea celorlalte condiții pentru admiterea cererii de acordare de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.
Astfel, În privința modalității de preluare a bunului imobil în proprietatea statului, Tribunalul reține că, așa cum s-a menționat, în anul 1950, imobilul notificat a fost trecut în proprietatea Statului în baza Decretului nr.92/1950 de la Szendrovits A., tatăl intervenientului principal, potrivit adresei de la fila 185 a dosarului cauzei, menționându-se că se preia întreg imobilul.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. a din Legea 10/200, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege… imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit declarației pe proprie răspundere dată de intervenient, nici autorul acestuia și nici acesta nu au primit despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv.
După naționalizare, imobilul a fost înscris în CF 800/II Tg. M. în favoarea Statului Român, iar ulterior a fost predat Ministerului Transporturilor Navale și Aeriene, fiind transferat în C.F. 817/II Tg. M..
În anul 1954, conform Hotărârii nr. 250/01.10.1954 a Consiliului Popular al orașului Târgu M. – Comitetul executiv, Direcția Regională Drumuri și Poduri B. a devenit proprietara tabulară a imobilului din . (fostă Pavlov) din Mun. Târgu M., dreptul acesteia fiind intabulat în cartea funciară nr. 817/II din anul 1956 (fila 30).
Potrivit raportului de expertiză în specialitatea construcții efectuat în cauză și înscrisurilor anexă la acesta, după preluare, începând cu anul 1956, imobilul a făcut obiectul unor modificări la construcțiile existente la data preluării, suferind o . extinderi și supraetajări.
Din cele expuse, Tribunalul reține că intervenientul principal S. H. a făcut atât dovada formulării în termen a notificării, dovada calității acestuia de persoană îndreptățită la restituire în sensul art. 3 și 4 din Legea nr.10/2001, precum și a preluării abuzive a imobilului, în sensul art. 2 din lege.
Pentru soluționarea notificării, este necesară identificarea bunului ce face obiectul notificării, motiv pentru care în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu expertiza în specialitatea construcții.
Dificultățile în prezenta speță în ceea ce privește identificarea rezidă în lipsa unor documente care să facă posibilă identificarea imobilului la momentul preluării abuzive, în anul 1950. Singurele elemente de identificare pentru imobilul notificat, apropiate de momentul preluării, sunt cele cuprinse în CF nr. 817/II Tg. M. (fila 30), preluate întocmai din CF 800/II, care identifică imobilul preluat abuziv cu nr. top. 298/4 cu S=936 mp și nr. top 298/5 cu S=396 mp, compus din teren în suprafața totală 1332 mp și următoarele construcții preluate: casă edificată din cărămidă, acoperită cu țigle, compusă din 3 camere și un antreu, garaj, șopron deschis acoperit cu țigle, garaj construit din cărămidă, acoperit cu țigle, garaj construit din lemn acoperit cu hârtie gudronată, closet – WC, construit din cărămidă, acoperit cu țigle, puț pentru benzină din beton (construcție subterană).
Din relațiile efectuate în cauză, a rezultat faptul că ulterior preluării, începând cu anul 1956, imobilul a făcut obiectul unei serii de modificări la construcțiile existente la data preluării, suferind o . extinderi și supraetajări succesive.
Având în vedere dispozițiile art. 19 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, Tribunalul a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea construcții al cărui obiectiv identificarea construcțiilor, ce fac obiectul notificării, respectiv a corpurilor adăugate pe orizontală sau pe verticală ulterior preluării și pentru a determina dacă aria desfășurată a corpurilor adăugate pe orizontală sau pe verticală însumează, în raport cu forma inițială a imobilelor preluate, mai mult de 100% din aria desfășurată inițial, potrivit art. 19 din Legea nr.10/2001 și a normelor metodologice de aplicare a cestei legi, motivat de faptul că din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă faptul că peste construcțiile inițiale s-a mai construit ulterior preluării.
Expertul desemnat în cauză a procedat la efectuarea expertizei, însă nu s-a raportat la data preluării abuzive față de lipsa de elemente de identificare a construcțiilor de pe teren, astfel încât s-a raportat la un înscris denumit „Releveul imobilelor” elaborat de pârâtă la data de 1.02.1973, care cuprinde situația între anii 1956-1973, când deja imobilul fusese extins, având următoarele încăperi: camera paznicului, intrare în pivniță, 2 camere de rezervă, baie pentru oaspeți, hol intrare, cămară de alimente, dormitor, clubul SDP, baie pentru muncitori, sediul org. PCR, hol intrare, magazie, cu o suprafață desfășurată de 203,18 mp.
Comparând situația imobilului din „Releveul imobilelor” elaborat de pârâtă la data de 1.02.1973 cu situația actuală, rezultată în urma ultimei extinderi din anul 1999 pe baza Proiectului nr. 07/1998 și Autorizației de construire nr. 10.11.01.1990, când s-a făcut transformarea pivniței în subsol tehnic, reamenajarea parterului, mansardarea parterului, corp de legătură cu scară între Corpul C.1 și Corpul C.2, demolarea cabinei de poartă (și stația oxiacetilenică), expertul nu a răspuns întocmai obiectivului stabilit de Tribunal, însă, față de lipsa unor înscrisuri care să ateste suprafețele construcției preluate abuziv, și față de faptul că potrivit analizei expertului corpurile adăugate ulterior anului 1973 însumează aproximativ 97% din corpurile existente pe teren în anul 1973, construcții care făcuseră în mod evident obiectul unei extinderi, Tribunalul va reține că în speță devin aplicabile dispozițiile art. 19 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care „În situația imobilelor-construcții care fac obiectul notificărilor și cărora le-au fost adăugate, pe orizontală și/sau verticală, în raport cu forma inițială, noi corpuri a căror arie desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată inițial și dacă părțile nu convin altfel, foștilor proprietari li se acordă sau, după caz, propun măsuri reparatorii prin echivalent”.
Tribunalul constată că dosarul administrativ este complet, astfel încât notificarea poate fi soluționată
Prin Decizia nr. XX/19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, s-a reținut că, în cazul când unitatea deținătoare sau unitatea învestită cu soluționarea notificării nu respectă obligația instituită prin art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, se impune ca instanța învestită să evoce fondul în condițiile prevăzute în art. 297 alin. 1 din codul de procedură civilă și să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură. Într-un astfel de caz, lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității învestite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art. 21 alin. (2), că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.
Ca atare, tribunalul, competent să soluționeze pe fond acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare sau al entității învestite cu soluționarea notificării acesteia, apreciază că intervenientul principal a făcut dovada calității de persoane îndreptățite și a preluării abuzive în proprietatea statului a imobilului aflat sub incidența Legii nr. 10/2001, motiv pentru care va admite cererea de intervenție principală.
Tribunalul va reține că în prezenta cauză au devenit incidente prevederile Legii nr. 165/2013, având în vedere dispozițiile art.4 din acest act normativ, conform cărora dispozițiile prezentei legi se aplică (....) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Tribunalul va reține că în cauză Decizia Curții Constituționale nr. 88/2014 potrivit căreia s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată și s-a constat că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii, nu înlătură de la aplicarea în prezenta cauză a dispozițiilor Legii nr. 165/2013 dat fiind faptul că în prezenta cauză Tribunalul nu a reținut că acțiunea ar fi „devenit prematură”, ipoteză vizată, de altfel, de excepția de neconstituționalitate.
În conformitate cu art. 26 alin. 1 din legea 10/2001, astfel cum a fost modificată prin legea 165/2013, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea măsurilor compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Potrivit art. 21 din legea 165/2013, Tribunalul reține că: (1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
Pentru considerentele menționate anterior, Tribunalul va obliga pârâta la emiterea unei decizii motivate privind propunerea de acordare a măsurilor compensatorii sub formă de puncte stabilite conform dispozițiilor art. 21 alin. 6 și 7 din Legea nr. 165/2013 pentru imobilul situat în Mun. Tg. M., .. Pavlov) nr. 4, județul M., înscris în CF nr. 817/II Tg. M., nr. top. 298/4 cu S=936 mp și nr. top 298/5 cu S=396 mp, compus din teren în suprafața totală 1332 mp și următoarele construcții preluate: casă edificată din cărămidă, acoperită cu țigle, compusă din 3 camere și un antreu, garaj, șopron deschis acoperit cu țigle, garaj construit din cărămidă, acoperit cu țigle, garaj construit din lemn acoperit cu hârtie gudronată, closet – WC, construit din cărămidă, acoperit cu țigle, puț pentru benzină din beton (construcție subterană), către intervenientul principal S. H..
Având în vedere soluția ce urmează a se pronunța în cauză, Tribunalul urmează ca în temeiul art. 274 C.proc.civ. să dispună obligarea pârâtei la plata către intervenientul principal a 1024,70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea principală privind pe reclamanta B. M., cu domiciliul ales în Târgu M., ., . în contradictoriu cu pârâtele C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, cu sediul în București, sector 1, . Direcția Regională de Drumuri B., cu sediul în B., .. 13, .. 1, ca fiind neîntemeiată.
Admite cererea de intervenție principală formulată de intervenientul S. H., cu domiciliul ales în Târgu M., .. 45, ..
Obligă pârâta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România la emiterea unei decizii motivate privind propunerea de acordare a măsurilor compensatorii sub formă de puncte stabilite conform dispozițiilor art. 21 alin. 6 și 7 din Legea nr. 165/2013 pentru imobilul situat în Mun. Tg. M., .. Pavlov) nr. 4, județul M., înscris în CF nr. 817/II Tg. M., nr. top. 298/4 cu S=936 mp și nr. top 298/5 cu S=396 mp, compus din teren în suprafața totală 1332 mp și următoarele construcții preluate: casă edificată din cărămidă, acoperită cu țigle, compusă din 3 camere și un antreu, garaj, șopron deschis acoperit cu țigle, garaj construit din cărămidă, acoperit cu țigle, garaj construit din lemn acoperit cu hârtie gudronată, closet – WC, construit din cărămidă, acoperit cu țigle, puț pentru benzină din beton (construcție subterană), către intervenientul principal S. H..
Obligă pârâta la plata către intervenientul principal a 1024,70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțata în ședință publică, azi, 21.10.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
E. A. L.G. I.
Red, Tehnored. E.A., 24.02.2016
| ← Pretenţii. Decizia nr. 4783/2015. Tribunalul BUCUREŞTI | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 4788/2015.... → |
|---|
