Pretenţii. Decizia nr. 4783/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4783/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 4783/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.4783 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.12.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: A. M. V.
JUDECĂTOR: L. I.-C.
GREFIER: V. A.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta reclamantă . împotriva sentinței civile nr.3511 din 08.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă ., cererea de chemare in judecata având ca pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta reclamantă . prin avocat Grăgan G. care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata pârâtă ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cererii, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat tribunalul acordă cuvântul pe probe.
Apelanta reclamantă prin apărător învederează faptul că nu mai are alte cererii sau probe de solicitat.
Tribunalul ia act că nu se solicită probe noi în apel.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul apelului.
Apelanta reclamantă prin apărător solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței civile apelate în sensul obligării intimatei pârâte și la suma de 2000 lei plus cheltuieli de judecată la fond. Cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 București la data de 30.01.2014 sub nr._ reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta ., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 3000 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în anul 2013 pârâta a acționat-o în judecată solicitând obligarea sa la plata sumei de 52.207,25 lei din care 11.252,88 lei cu titlu de chirii și alte servicii iar 40.954,37 lei cu titlu de penalități de întârziere în plata sumelor datorate. Acțiunea a format obiectul dosarului nr._ soluționat prin sentința civilă nr.9636/15.11.2013 a Judecătoriei Sectorului 5 . Împotriva acestei sentințe a formulat acțiune în anulare care a fost soluționată prin sentința civilă nr. 674/30.01.2014. Pentru promovarea acțiunii în anulare reclamanta a beneficiat de serviciile unui avocat care a formulat acțiunea în anulare, a reprezentant-o la judecarea acesteia, le-a acordat asistență juridică, în perioada de drept dedusă judecății.
Mai precizează că prin acea sentință instanța a luat act că a solicitat pe cale separată cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
A încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă diferendul privind plata de către pârâta a sumei de 3000 lei, trimițându-i adresa din 07.05.2014. Pârâta a primit-o la 08.05.2014 dar nu a dat nici un răspuns.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 451-453 N.C.proc.civ.
În dovedirea cererii, au fost depuse la dosarul cauzei, un set de înscrisuri (filele 3-16).
Pârâta nu a depus întâmpinare, dar s-a prezentat la judecată și a formulat concluzii în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 3511 din 08.05.2015 s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1000 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București. S-a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată din prezenta cauză ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 9636 din 15.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în Dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de creditoarea . și a fost somată debitoarea . creditoarei suma de 11.252,88 lei reprezentând contravaloarea chiriei și a utilităților datorate conform contractului nr. 08/30.03.2005, în temeiul facturilor nr._/01.09.2011,_/02.08.2011,_/04.07.2011,_/01.03.2011, și suma de 40.954,37 lei reprezentând penalități contractuale de întârziere aferente acestor facturi.
Prin sentința civilă nr. 674 din 30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._, a fost admisă în parte cererea în anulare formulată de reclamanta – debitoare S.C.V. .. și a fost anulată în parte sentința civilă nr. 9636 din 15.11.2013, în sensul că a fost somată debitoarea să plătească creditoarei, sumele datorate în baza Contractului de locațiune nr. 8 din 30.03.2005 și a actelor adiționale la acesta, respectiv de 3.100,41 lei reprezentând contravaloare chirie și utilități și de 3.100,41 lei reprezentând penalități contractuale de întârziere, ambele aferente facturii fiscale nr._ din 1.03.2011, precum și de 93,6 lei reprezentând penalități contractuale de întârziere aferente facturii fiscale nr._ din 4.07.2011. De asemenea a fost obligată pârâta – creditoare să plătească reclamantei – debitoare suma de 20,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar și s-a luat act că reclamanta – debitoare solicită plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, pe cale separată.
Din chitanța nr. 10/30.04.2014 rezultă că pentru asistența juridică de care a beneficiat în dosarul nr._ reclamanta a achitat un onorariu de avocat în cuantum de 3000 de lei.
În drept, instanța a reținut prevederile art. 274 alin. (1) din vechiul C.proc.civ. (în conformitate cu dispozițiile căruia a fost soluționat litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr._ ): „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată” precum și prevederile art. 1357 din Noul Cod Civil: Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată – în care este inclus și onorariul apărătorului părții ce a avut câștig de cauză – îl reprezintă culpa procesuală a părții adverse, care prin atitudinea sa a condus la declanșarea litigiului.
Așadar, contractul încheiat de partea câștigătoare cu apărătorul său își va produce efectele și față de partea adversă, aceasta din urmă fiind obligată să plătească respectivul onorariu, deși ea personal nu a participat la negocierea lui; suntem deci în prezența unei excepții de la principiul conform căruia actul juridic își produce efectele numai între părți, iar nu și față de terțe persoane ( res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest). Această excepție se justifică prin prisma principiului reparării integrale a prejudiciului, ce guvernează materia răspunderii civile delictuale.
Numai că dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv.
În sistemul nostru de drept, sancțiunea (cu caracter general) care intervine în cazul abuzului de drept constă în obligarea autorului acestui abuz la plata de despăgubiri pentru prejudiciul de ordin patrimonial sau moral cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului său, potrivit regulilor din materia răspunderii civile delictuale.
Așadar, în funcție de situația concretă din speță, instanța îl poate obliga pe cel care pierde procesul să suporte doar o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de adversarul său, apreciind că acesta din urmă a săvârșit un abuz de drept atunci când și-a dat acordul pentru un onorariu avocațial exagerat de mare – săvârșind deci o faptă ilicită culpabilă și prejudiciabilă, care îi angajează răspunderea civilă delictuală (diferența dintre onorariul convenit și suma pe care o va plăti cel ce a pierdut procesul reprezentând tocmai prejudiciul suferit de acesta ca urmare a abuzului de drept săvârșit de adversarul său la momentul stabilirii onorariului avocatului ales).
Cu alte cuvinte, pe temeiul răspunderii civile delictuale, partea ce câștigă litigiul are dreptul de a obține de la adversar, în cadrul cheltuielilor de judecată, sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat (fapta ilicită săvârșită de cel care a pierdut procesul constând în declanșarea litigiului ), dar tot pe temeiul răspunderii civile delictuale, partea câștigătoare nu poate obține de la adversar decât o parte din sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat ( de data aceasta, fapta ilicită fiind săvârșită de partea câștigătoare și constând în exercitarea abuzivă a dreptului de a-și angaja un apărător ).
În acest sens dispozițiile art. 274 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă prevăd că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Dispoziții similare cuprinde și noul Cod de procedură civilă care la art. 453 C. prevede că instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
În speță, instanța a apreciat că onorariul de 3000 de lei este disproporționat în raport de complexitatea dosarului nr._ și de munca efectivă depusă de apărător; astfel cauza, având ca obiect anularea unei ordonanțe de plată, nu a presupus lămurirea unor situații de fapt complexe sau dezlegarea unor probleme de drept dificile, s-a soluționat chiar la primul termen de judecată și nu a implicat administrarea altor probe decât înscrisurile.
De asemenea, instanța a reținut și împrejurarea că declanșarea procesului ce a făcut obiectul dosarului nr._ ar fi putut fi ușor evitată de către reclamanta debitoare dacă, în cadrul dosarului în care s-a emis prima ordonanță de plată, aceasta și-ar fi formulat în mod corespunzător apărările și ar fi adus încă de atunci probe în sprijinul plăților efectuate, probe pe care aceasta a înțeles să le producă doar în cadrul cererii în anulare.
Prin urmare instanța a admis în parte cererea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1000 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București, constând în onorariu de avocat redus pentru considerentele anterior expuse.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă în prezentul dosar, constatând în taxa de timbru, instanța a respins cererea de obligare a pârâtei la plata acestor cheltuieli ca neîntemeiată, apreciind că nu poate fi reținută culpa procesuală a pârâtei în condițiile în care reclamanta, alegând să nu solicite onorariul de avocat în primul litigiu, a fost cea care provocat nașterea prezentului litigiu .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantă . instanței de fond pentru motive de nelegalitate, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 20.08.2015 sub dosar nr._ .
În motivarea apelului se arată că prin acțiunea introductiva a solicitat obligarea intimatei-parate la plata sumei de 3.000 lei reprezentând cheltuieli de judecata constând din onorariul de avocat avansat de societatea apelantei, la judecarea dosarului nr._ . finalizat prin sentința civila nr. 674/30.01.2014.
În acest dosar, acțiunea in anulare formulată de societatea apelantă împotriva sentinței 9636/15.11.2013 dosar nr._ a fost admisa, și s - au redus consistent sumele pretinse de creditoarea-parata astfel: 3200,41 reprezentând chirii si utilități și încă 3194 lei reprezentând penalități de întârziere. Sumele inițiale la care a fost obligată societatea apelantei se cifrau la 11.252.28 lei chirii și 40.954.37 lei penalități de întârziere în total 52.207.25 Iei .
Instanța de fond a admis acțiunea in parte, obligând intimata la plata sumei de 1000 lei din cei 3000 lei cât societatea apelantei a plătit pentru a beneficia de asistenta calificata in Dosarul nr._ .
In motivarea reducerii onorariului de avocat de la 3000 lei la 1000 lei. instanța de fond a reținut ca onorariul solicitat ar fi disproporționat în raport de complexitatea cauzei, de munca efectivă si de faptul ca dosarul s-a soluționai la primul termen.Mai reține instanța de fond ca dacă societatea apelantei si-ar fi făcut apărări in primul dosar nr._ inițiat de intimata, ar fi fost evitat cel de al doilea dosar, in care s-a reținut ca societatea apelantei plătise cea mai mare parte din sumele revendicate de reclamanta .
Mai mult, instanța de fond nu a acordai nici partea din cheltuielile de judecata constând in taxa judiciara de timbru, motivând că nu a solicitat onorariul de avocat in primul proces.
Solicită să se constate ca sentința nr. 3511/08.05.2015 este nelegala, din următoarele motive:apreciază ca sunt incidente prevederile noului Cod de procedura civila si in privința cheltuielilor de judecata avansate in dosarul_, întrucât a inițiat procesul sub imperiul noului cod iar o asemenea acțiune are caracterul unor acțiuni principale, fiind autonome față de litigiul primar. In acest mod a conchis ICCJ prin decizia 19/2013 pronunțata . interesul legii.
Reducerea onorariului la o treime din suma efectivă avansată, s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 451 NCPC (existente si in art. 274 din vechiul C.pr.c). care fac vorbire despre un element obiectiv, cel al valorii litigiului. În cauza apelantei valoarea litigiului a fost de 50.207.25 în raport de care un onorariu de 3000 lei nu poate fi apreciat ca exagerat,mai ales într-un litigiu între profesioniști.
Împrejurarea ca dosarul s-a judecat la primul termen constituie o dovada de profesionalism și rigurozitate - ceea ce ar trebui apreciat, iar nu sancționat. Modul de apreciere al instanței de fond explică într-o mare măsura, tendința unora de a tergiversa cauzele, ceea ce este atât de nociv pentru actul de justiție și pentru justițiabili.
Diligența depusa în furnizarea înscrisurilor si in dovedirea netemeiniciei pretențiilor pârtii adverse pentru suma de 45.81 2.84 lei. nu ar trebui invocata tocmai împotriva pârtii care a beneficiat de apărare calificată.
Instanța de de fond incriminează împrejurarea ca apărarea concludenta a fost făcuta abia in al doilea proces, când de fapt de neadmis este atitudinea reclamantei care a solicitat primul, proces plata încă o data a unor sume pe care le încasase deja. mai mult pretinzând si penalități de de întârziere la care nu avea dreptul.
Prin reducerea onorariului plăti avocatului, societatea apelantei este în imposibilitatea de a-si recupera integral cheltuielile de judecată deși nu s-a dovedit culpa procesuala si nici o intenție privind stabilirea unui onorariu exagerat Decizia 2420/ 2008 ICCJ.
Instanța de fond nu a acordat nici cota parte din taxa de timbru aferenta sumei admise, cu motivarea că nu a solicitat cheltuielile chiar in proces, ci pe cale separata.
Potrivit art.451 alin. 4 NCPC. nu pot fi micșorate cheltuielile având ca obiect plata taxei judiciare de timbru. Prin raportare la dispozițiile arr. 553 NCPC . instanța avea obligația să oblige pârâta la plata taxei de timbru, proporțional cu partea de acțiune admisa, respectiv 75 lei.
Nici un text de lege nu împiedica un justițiabil sa solicite cheltuielile de judecata pe cale separata si nici ca . trebuie sancționat cu refuzarea plații taxei judiciare de timbru.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. art. 466 si următoarele .
Analizând apelul declarat în raport de motivele invocate de apelantă și de probele administrate în cauză, tribunalul apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele considerente :
Prin cererea dedusă judecății, reclamanta S.C. V. .. a chemat în judecată pe pârâta S.C. P. 2000 S.R.L., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 3000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă în dosar nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 .
Tribunalul, cu titlu prealabil, reține că prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată la data de 30.01.2014, fiind soluționată în mod corect de prima instanță în raport de dispozițiile Noului Cod de procedură civilă,în vigoare din 15 februarie 2013.
Potrivit art.451 alin.2 C.proc.civ., instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a redus onorariu de avocat de la suma de 3.000 lei la suma de 1.000 lei, prin raportare la complexitatea cauzei ( care s–a soluționat la un singur termen de judecată) și activitatea îndeplinită de avocat, cauza în care a fost angajat respectivul avocat fiind admisă în parte pentru partea asistată (apelanta-reclamantă) ca urmare a plății parțiale a debitului de către aceasta, în calitate de debitor.
În consecință, toate criticile invocate de apelantă prin motivele de apel apr ca neîntemeiate.
Neîntemeiate sunt și criticile apelantei referitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru aferentă pretențiilor admise. Se va avea în vedere că apelant-reclamantă avea posibilitatea de a solicita acordarea cheltuielile de judecată în litigiul în care aceste cheltuieli au fost efectuate. Opțiunea acesteia de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată nu poate fi imputată părții adverse ,astfel încât aceasta nu poate fi obligată la suportarea taxei de timbru plătită de reclamantă pe această cale, cum corect a reținut prima instanță.
Prima instanță nu a redus taxa judiciară de timbru,cum în mod eronat susține apelanta, ci nu a acordat această taxă în cadrul cheltuielilor de judecată, pentru argumentele anterior menționate.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul apreciază că sentința civilă apelată a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii, motiv pentru care, în baza art.480 C.proc.civ. se va respinge ca nefondat apelul declarat..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă S.C. V. .., cu sediul în București, ., sector 3 împotriva sentinței civile nr.3511 din 08.05.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. P. 2000 S.R.L., cu sediul în București, ., pavilion Administrativ nr.44, .. 2 ,sector 5..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.12.2015..
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
A.M.V. L.I.-C. V.A.
Red.L.I.-C./02.03.206
Thred.V.A./ 4 ex.
J.S.5-jud.A.C.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 2035/2015. Tribunalul BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Sentința nr. 1212/2015. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
