Contestaţie la executare. Decizia nr. 525/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 525/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 03-02-2016 în dosarul nr. 525/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 525 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.02.2016
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: F. M. P.
JUDECĂTOR: C. D.
GREFIER: M. M. Ț.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel civil declarată de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA prin Direcția Regională de Drumuri București împotriva sentinței civile nr. 9737/07.07.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare . SRL, având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelanta intimată a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 223 alin. 2 c.pr.civ., obiectul cauzei, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care:
Tribunalul învederează că în data de 02.02.2016 doamna judecător D. A. M. a formulat declarație de abținere în raport de soluționarea dosarului la fond, ce a fost soluționată la prima oră în camera de consiliu prin admiterea acesteia.
Față de admiterea declarației de abținere, învederează că se aplică dispozițiile prevăzute de art. 110 alin. 5 din Regulamentul de Ordine Interioară, sub aspectul componenței completului de judecată ce va fi compus din Președinte F. M. P. și doamna Judecător C. D. ce se află pe lista de permanență de astăzi.
Constată că nu s-a solicitat administrarea de probe noi în apel și având în vedere solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, considerând dezbaterile închise, reține apelul spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil declarat, constată :
I.Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București la data de 25.11.2014, sub nr._, contestatoarea . SRL în contradictoriu cu intimata CNADNR SA, a solicitat:
- anularea tuturor formelor de executare silita din dosarul de executare nr. 5941/2014;
- anularea încheierii de executare silită din data de 08.09.2014 pronunțata de Judecătoria Sectorului 3 București ca fiind nelegală deoarece încuviințarea s-a făcut în temeiul unor sume prescrise;
- anularea titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/16,08.2011 ca nelegal, având în vedere că executarea este prescrisă, iar procesul-verbal a fost emis cu încălcarea prevederilor legale.
În motivare contestatoarea a arătat că, în fapt, executorul judecătoresc a poprit conturile societății pentru plata unui sume de 28 euro, stabilită în procesul verbal de contravenție . nr._/16.08.2011 și 399,43 lei cheltuieli de executare silită, procesul verbal de contravenție nefiind comunicat societății niciodată în anul 2011.
Contestatoarea a invocat excepția prescrierii executării sancțiunii amenzii contravenționale și a tarifului de despăgubire prevăzuta de art. 14 din OG nr. 2/2001, având în vedere că procesul verbal nu a fost comunicat în termen de o lună de zile de la data încheierii acestuia, excepția prescrierii dreptului la acțiune de executare creanței prevăzut de art. 1 și art. 7 din Decretul - Lege nr. 167/1958, aplicabil în cauză, având în vedere că procesul verbal a fost emis în 16 august 2011, iar dreptul la acțiune a început să curgă din 16 septembrie 2011, dreptul la acțiune fiind născut la data de 16._, iar dreptul de a solicita creanța s-a prescris la data de 16.09.2014.
În cuprinsul contestației la executare contestatoarea a invocat nulitatea absoluta a procedurii de comunicare, având în vedere prevederile art. 26 alin. 3 din OG nr. 2/2001, unde se menționează: „ în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuza să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii.", în prezenta cauză societatea neprimind procesul verbal de contravenție și, fiind persoană juridică, nu se poate accepta nicio afișare sau nicio mențiune că nu a fost găsit la sediul societății.
De asemenea, s-a mai invocat nulitatea absolută prevăzută de art. 16 din 06 nr. 2/2001 coroborat cu prevederile art. 17 și art. 19 din același act normative, respectiv:
-lipsa datelor de identitate ale martorului din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare;
-lipsa descrierii locului săvârșirii faptei,
-lipsa semnăturii agentului constatator.
În cazul de față, procesele verbale nu au fost semnate, nici de contravenient sau de proprietar și nici de către agentul constatator. Semnătura contravenientului lipsește cu desăvârșire pe procesul verbal atacat. Deși se pretinde că aceste procese verbale au fost întocmite în format electronic, lipsește semnătura electronică a agentului constatator, lipsa semnăturii ducând la nulitatea procesului verbal de contravenție.
Cu privire la descrierea faptei, s-a menționat că aceasta nu s-a făcut conform legii, adică fără a se menționa kilometrul unde s-a săvârșit fapta pentru a se dovedi dacă camera video este amplasată în afara localității și nu în interiorul acesteia.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 711 și urmat, cod proc. civ., prevederile OUG nr. 2/2001, prevederile Decretul ui nr. 167/1958 - privind prescripția și OUG nr. 15/2015 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale .
În susținerea cererii, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri.
În temeiul art. 223 și art. 411 alin. 2 Cod de procedură civilă, contestatoarea a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 19.03.2015, intimata a depus întâmpinare la dosarul cauzei, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivare intimata a arătat că s-a procedat la comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției in cauza, potrivit dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările si completările ulterioare: „ Comunicarea procesului verbal si a instiintarii de plata se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor", fiind la latitudinea expeditorului (emitentul documentului) modalitatea de comunicare, aceasta fiind alternativa si nu subsidiara. In speța, comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției a fost consemnata in procesul verbal de afișare, semnat de reprezentantul CNADNR si un martor.
Pe de alta parte, procesul verbal de afișare îndeplinește cerințele art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul contravențiilor coroborat cu cele ale art. 164 NCPC, in sensul ca are in conținutul sau informații atat suficiente cat si concludente nu doar cu privire la datele de identificare ale martorului, dar si cu celelalte dispoziții ale acestora.
Mai mult, prin simetrie juridica apreciem ca afișarea efectuata in virtutea art. 27 din O.G. nr. 2/2001 echivalează afișării reglementata de prevederile art. 168 NCPC.
De altfel, in sensul celor arătate, art. 165 pct. 1 NCPC precizează ca procedura se socotește îndeplinita "la data semnării dovezii de inmanare ori, dupa caz, a încheierii procesului verbal prevăzut la art. 164, indiferent daca partea a primit sau nu citația ori alt act de procedura personal".
Având in vedere principiul neretroactivitatii legii, intimata a precizat ca, deoarece procesul verbal comunicat in timp util si neatacat in termen legal prin plângere contravenționala a devenit titlu executoriu, in contextul art. 37 din O.G. nr. 2/2001, in context nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 144/2012, intrucat, conform art. II din aceasta norma, se anulează doar tarifele de despăgubire aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoarea acesteia, adică pana la data de 27iulie 2012, ceea ce nu este cazul in prezenta speța.
In ceea ce privește aspectul legat de lipsa semnăturii olografe a agentului constatator din cuprinsul procesului - verbal de contravenție ridicate de către contestatoare, intimata a menționat că acestea sunt nefondate. Conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001 procesul - verbal de contravenție a fost generat si semnat electronic de către agentul constatator- angajat al CNADNR -SA - CESTRIN in baza certificatului emis de către CERTSIGN SA - furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.
Intimata a mai învederat că în cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției in cauza este identificata creanța supusa executării silite si ca aceasta creanța indeplineste toate condițiile cerute de lege de a fi certa, lichida si exigibila.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012) legiutorul roman a apreciat necesar sa instituie obligația plații unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor romani si străini, pentru vehiculele inmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost in vigoare la data emiterii procesului - verbal de constatare a contravenției generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, respectiv pana in luna iulie 2012, prevedea in sarcina contravenientului reținerea si obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita suma de bani, in funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fara a deține rovinieta valabil.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fara plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR - SA in calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale si autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este intemeiata pe dreptul CNADNR - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșita de utilizator si in consecința si recuperarea creanțelor aferente.
De asemenea, s-a mai solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 712 alin. 2 NCPC si respingerea motivele invocate ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins in titlu executoriu, intrucat contestatorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform OG nr. 2/2001.
Mai mult decât atat, contestatorul a avut cunoștința despre faptul ca, cumpărătorul autoturismului in cauza nu si-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art.24 alin.2 litera d) din Ordinul nr. 1501/2006, privind procedura "înmatriculării, inregistrarii, radierii si eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, cu modificările si completările ulterioare, cat si obligațiile stabilite in contractul de vânzare - cumpărare, inca din momentul comunicării procesului - verbal in cauza.
Prin urmare, contestatorul a avut la dispoziție atat calea plângerii impotriva procesului -verbal in cauza reglementata de OG nr. 2/2001, cat si calea dreptului comun de a se îndrepta impotriva cumpărătorului si de a - l obliga sa-si "îndeplinească obligațiile prevăzute de art.24 alin.2 litera d) din Ordinul nr. 1501/2006, cu modificările si completările ulterioare, cat si obligațiile stabilite in contractul de vânzare - cumpărare.
Or, contestatorul nu a apelat la aceste cai procesuale, si prin urmare pana la desființarea acestuia, titlul executoriu isi menține puterea executorie.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp.art. 205 Cod de procedură civilă.
În apărare intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 20.04.2015, contestatoarea a depus la dosarul cauzei Răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatei precizând totodată că procesul-verbal de contravenție nu a fost comunicat prin poștă cu aviz de primire și nu a fost deloc comunicat societății. De asemenea, învederează că, Contestatorul este persoană juridică, deci, dacă ar fi primit acest proces verbal de contravenție, ar fi semnat și ștampilat de primire, în concluzie, susținerile intimatei CNADNR sunt nefondate și neîntemeiate.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp.art. 201 alin. 2 NCPC.
La solicitarea instantei au fost comunicate copii conforme cu originalul ale actelor din dosarul de executare nr. 5941/2014 (f. 51-64).
La termenul de judecată din data de 23.06.2015, instanța, în baza art. 258 raportat la art. 255 C.p.c., a încuviințat proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este admisibilă, ducând la soluționarea cauzei.
II.Prin sentința civilă nr.9737/07.07.2015 a Judecătoriei Sector 3 București, s-a respins contestația la titlu având ca obiect anularea procesului-verbal . 11 nr._/16.08.2011 ca inadmisibilă, a fost admisă în parte contestația la executare, fiind anulate toate actele de executare efectuate în dosarul nr. 5941/2014 al B. C. V. și M. A. D.. De asemenea, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către contestatoare.
III. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut faptul că prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/16.08.2011 a fost aplicată contestatoarei . SRL sancțiunea contravențională a amenzii totale de 250 lei și s-a stabilit în sarcina acestuia obligația de a achita contravaloarea tarifului total de despăgubire de 28 euro la cursul de schimb al BNR valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării.
La data de 03.07.2014, intimata CNADNR SA, în calitate de creditoare, a formulat cererea înregistrată pe rolul B. C. V. si M. A. D. sub numărul 5941/2014, prin care a solicitat punerea în executare a titlurilor executorii în ceea ce privește suma de 28 euro, reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire.
Prin Încheierea din data de 08.09.2014 pronunțată în dosarul nr._/301/2014 (f.57), Judecătoria Sectorului 3 București a încuviințat executarea silită a creanței cuprinse în titlul executoriu.
Ulterior, prin încheierea emisă la data de 12.11.2014 (f. 54), în temeiul art. 669 alin. 3 NCPC, ale art. 39 alin. 1 Legea nr. 188/2000 și ale OMJ nr. 2550/C/2006, au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 399,43 lei.
La aceeași dată a fost emisă somația, comunicată contestatoarei la data de 17.11.2014 (f.56, 64) prin care i s-a adus la cunoștință acesteia că are obligația de a plăti suma de 28 euro reprezentând contravaloare tarif de despăgubire și suma de 399,43 lei cheltuieli de executare.
În conformitate cu prevederile art. 711 NCPC împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 443 se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Astfel cum rezultă din analiza textului legal menționat anterior, contestația la executare este un mijloc procedural special creat pentru etapa executării silite, o plângere specifică acestei proceduri, prin care se obține anularea sau îndepărtarea unor acte de executare ori uneori chiar și anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.
Prin contestatia la executare s-a solicitat anularea titlului executoriu si a actelor din dosarul de executare nr. 5941/2014 al B. C. V. si M. A. D. pentru următoarele motive:
- Prescripția executării sancțiunii amenzii contravenționale si a tarifului de despăgubire conf. art. 14 OG 2/2001;
- Prescripția dreptului la acțiune a creantei prevăzută de art. 1 și 7 Decret Lege nr. 167/1958;
- Nulitatea absolută a procedurii de comunicare având in vedere prevederile art. 26 alin. 3 OG 2/2001;
- Nulitatea absolută a procesului-verbal de constatare a contraventiei pentru lipsa descrierii locului săvârșirii faptei si lipsa semnăturii agentului constatator;
În conformitate cu prevederile art. 712 alin. 2 NCPC dacă executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca in contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
În prezenta cauză, instanța a reținut că titlul executoriu este reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/16.08.2011, care potrivit art. 31 OG 2/2001 poate fi atacat numai cu plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Având în vedere că prin cererea formulată contestatoarea a solicitat și anularea procesului-verbal invocându-se lipsa descrierii faptei și lipsa semnăturii agentului constatator și că împotriva titlului executoriu contestatorul avea la dispoziție posibilitatea de a formula plângere contravențională in termen de 15 zile de la data la care a luat cunoștință de acesta prin care să invoce neregularități de formă sau fond, instanța a respins contestația la executare prin care se solicită anularea titlului executoriu ca inadmisibilă.
Referitor la primul motiv al contestatiei la executare, instanța a reținut că potrivit art. 14 alin. 1 OG 2/2001, executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
În prezenta cauză, instanța constată faptul că, potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum era în vigoare la data încheierii proceselor-verbale de constatare a contravenției ce constituie titlurile executorii in temeiul cărora a fost demarată executarea, contravenientul avea obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4. Prin Legea nr. 144/2012, a fost abrogat acest alineat, împreună cu toate prevederile care făceau referire la tariful de despăgubire, la art. II al acestui act normativ menționându-se că tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. nr. 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Referitor la natura tarifului de despăgubire, instanța reține că potrivit reglementării din O.G. nr. 15/2002 astfel cum era în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 144/2012, tariful de despăgubire era aparent reglementat ca o despăgubire acordată CNADNR SA pentru folosirea fără achitarea rovinietei a drumurilor naționale. Cu toate acestea, acest tarif de despăgubire avea natura juridică a unei sancțiuni complementare, caracterul sancționator rezultând și din expunerea de motive a Legii nr. 144/2012, unde se apreciază că tariful de despăgubire reprezenta contravaloarea rovinietei pentru 12 luni pentru tipul de autovehicul în cauză.
În această situație în care tariful de despăgubire se aplica automat, fără a fi evaluat prejudiciul concret cauzat CNADNR SA prin neplata rovinietei și se aplica ori de câte ori autovehiculul era surprins circulând pe drumurile publice fără rovinietă valabilă, indiferent de tarifele anterior aplicate prin alte procese-verbale, instanța reține că tariful de despăgubire are natura juridică a unei sancțiuni.
Conform art. 25 alin. 1 și 2 OG 2/2001 procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate. Comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia.
Referitor la modalitatea de comunicare a actului de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, art.27 alin.1 OG 2/2001 prevede că aceasta se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Prin Decizia nr. 10/2013, Inalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în cadrul soluționării unui recurs în interesul legii că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire. Astfel, organul constatator al contravenției are obligația ca mai întâi să realizeze comunicarea procesului-verbal prin postă, cu confirmare de primire, aceasta fiind în măsură să asigure încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate și numai în situația în care persoana sancționată, deși avizată, prin oficiul poștal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenței, să se apeleze la modalitatea tehnică subsidiară de comunicare, prin afișare.
În speță, comunicarea procesului-verbal ce constituie titlu executoriu s-a realizat numai prin afișare (f.63) fără ca intimata CNADNR SA să facă dovada faptului că deși a încercat comunicarea prin posta cu aviz de primire, această procedură nu a putut fi efectuată. Prin urmare, dreptul intimatei-creditoare de a pune în executare sancțiunea contravențională complementară s-a stins ca efect al prescripției.
Având in vedere că primul motiv al contestației la executare este întemeiat și suficient pentru a atrage anularea actelor de executare, instanța nu a mai analizat celelalte critici formulate de contestatoare.
Pentru motivele expuse, instanța a admis în parte contestația la executare și a dispus anularea tuturor actelor de executare întocmite în cadrul dosarului de executare nr. 5941/2014 al B. C. V. si M. A. D..
IV. Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 22.09.2015, sub nr. de dosar_ .
În dezvoltarea motivelor de apel, intimata a arătat că hotărârea pronunțată de Judecătoria Sector 3 București este nelegală și netemeinică, impunându-se modificarea acesteia, în sensul respingerii contestatiei la executare.
A arătat că in momentul pronunțării hotărârii, instanța de fond s-a aflat in eroare, apreciind in mod nefondat ca procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat in mod legal debitorului, intervenind astfel prescripția executării sancțiunii contravenționale.
Astfel, solicită instanței de apel, in baza probatoriului administrat in cauza, sa constate faptul ca emiterea si comunicarea proceselor-verbale de contravenție in cauza au fost efectuate in termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
De asemenea, conform dovezii de comunicare a procesului - verbal in cauza, acesta au fost comunicat e contravenientului, in conformitate cu dispozițiilor OG nr. 2/2001, in data de 29.06.2011, fara a se depăși termenul de 1 luna de la data aplicării sancțiunii, operațiune confirmata de semnătura martorului prezent.
Totodată, solicită instanței de judecata sa aibă in vedere si dispozițiile art. 273, alin. (2) NCPC, potrivit cărora „mențiunile din înscris care sunt in directa legătura cu raportul juridic al pârtilor fac, de asemenea, dovada pana la proba contrara, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovada scrisa".
Prin urmare, nu se poate retine faptul ca procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciata sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Potrivit dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ, modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției era la latitudinea emitentului documentului, aceasta fiind alternativa, si nu subsidiara.
Potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continua poate fi definita ca fiind acea forma a unității naturale contravenționale care consta in prelungirea in timp in chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) si a procesului de producere a rezultatului, pana la un moment viitor al consumării, când activitatea contravenționala este oprita datorita unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este data de momentul intervenției unei forte contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continua este reglementata de dispozițiile art. 13 alin. (2) din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația in care încălcarea obligației legale durează in timp, si anume, actul de executare se prelungește in timp, in baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importanta relevanta in incidența cu alte instituții de drept. Astfel legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează si termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate si in jurisprudența înaltei Curți de Casație si Justiție.
In acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție, Secția Penala s-a statuat faptul ca "in cazul in care in timpul duratei unei infracțiuni continue se adopta mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii in vigoare la data când activitatea infracționala s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început si a durat o perioada de timp."
Potrivit dispozițiilor alt. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, fapta care va circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua si se sancționează cu amenda.
Prin urmare, având in vedere cele sus rubricate, in speța de fata, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul in care contravenția continua se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori.
Având in vedere faptul ca, in speța, momentul epuizării contravenției continue ii reprezintă anul 2011, învederează instanței de judecata faptul ca aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de ICCJ, prevedea ca modalitate de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativa si nu subsidiara.
Prin urmare, rezulta ca cele doua modalități de comunicare prevăzute de art. 27 teza I din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, sunt alternative, fara a exista vreo ordine de preferința intre ele (din interpretarea gramaticala a normei, utilizarea conjuncției "sau" conduce la concluzia ca legiuitorul nu a instituit o ordine de preferința, astfel încât s-ar putea recurge la oricare dintre cele doua modalități, iar procedura de comunicare sa fie considerata valabila).
Pe cale de consecința, efectele Deciziei nr. 10/2013 nu pot viza decât actele, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui in viitor (de la data publicării acesteia in M. Of), de către autoritățile implicate in activitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție si a înștiințării de plata, acestea trebuind sa dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile . si sa fie capabile sa prevadă, ., consecințele care pot apărea dintr-un act determinat, legea trebuind sa fie, in același timp, accesibila si previzibila (CEDO, Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, 1979).
Prin urmare, datorita faptului ca fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua, astfel cum este definita si reglementata de OG nr. 15/2002, precum si ca legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese in mod evident faptul ca, in speța, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivați legii contravenționale.
De asemenea, solicită instanței de judecata sa constate faptul ca Deciziile pronunțate de Inalta Curte de Casație si Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egal cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ in speța de fata, deci pentru o situație anterioara momentului pronunțării, ar fi echivalenta cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Ori norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material - constituie o dispoziție procedurala căreia nu i se aplica principiul legii contravenționale mai favorabile, ci c c al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, solicită instanței de judecata sa constate faptul ca procedura de comunicare a titlului executoriu in cauza s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale in vigoare Ia momentul respectiv.
Totodată, reținerea instanței de fond in sensul ca a intervenit prescripția dreptului de a solicita executarea sancțiunii contravenționale este total eronata, întrucât dispozițiile art. 14. alin. 1 din OG nr. 2/2001 nu isi au aplicabilitatea in speța, deoarece procesul verbal de constatare a contravenției a fost comunicat contravenientului in termenul de o luna de la data aplicării sancțiunii.
In concluzie, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea in parte a sentinței apelate, menținerea tuturor actelor si formelor de executare emise de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați C. V. si M. A. D. în baza titlului executoriu menționat si continuarea executării silite.
În drept, Art. 665, alin. (6) NCPC Art. 466 si următoarele NCPC, precum si dispozițiile legale cuprinse in prezentul apel.
La data de 21.10.2015, intimata a depus la dosarul cauzei prin intermediul serviciului registratură al instanței întâmpinare la apelul declarat de apelanta intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, prin care a solicitat respingerea apelului, reluând motivele din cuprinsul contestației la executare.
V.Analizând sentința civilă apelată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul reține următoarele considerente:
Potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. De asemenea, conform prevederilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Art. 27 din același act normativ prevede că procesul-verbal și înștiințarea de plată se comunică prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Din dispozițiile legale menționate rezultă caracterul subsidiar al comunicării procesului-verbal de contravenție prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, respectiv după încercarea comunicării acestuia prin poștă, cu aviz de primire.
De altfel, soluția menționată a fost reținută ulterior și prin Decizia nr. 10/2013, pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Tribunalul mai reține faptul că Decizia nr. 10/2013, pronunțată în recurs în interesul legii de Î.C.C.J., a tranșat diferențele de interpretare cu privire la comunicarea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Așadar, indiferent de momentul săvârșirii contravenției, concluziile anterior expuse rămân valabile, având în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a modificat vreun text de lege, ci a dat interpretarea corectă a acestuia.
În consecință, Tribunalul constată că, în privința procesului-verbal de contravenție din speță, nu s-a făcut dovada comunicării potrivit legii, astfel încât acesta nu constituie titlu executoriu, în sensul dispozițiilor art. 638 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ. Așadar, în mod corect instanța de fond, verificând formal îndeplinirea condițiilor pentru existența titlului executoriu, a constatat că procesul-verbal de contravenție nu reprezintă un titlu executoriu potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001, în lipsa efectuării unei comunicări valabile.
Nelegala comunicare a procesului-verbal de contravenție a determinat soluția de admitere a contestației la executare și anularea actelor de excutare, motiv pentru care nu se mai impune analizarea și motivului de apel invocat referitor la aplicabilitatea sau nu a dispozitiilor Legii nr. 144/2102.
Având în vedere argumentele expuse, tribunalul va respinge apelul formulat de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romania SA prin Direcția Regională de Drumuri București, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 9737/07.07.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare . SRL, cu sediul în București, ., sector 1, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 03.02.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
F.M. P. C. D. M.M. Ț.
Red./Tehnored. Jud. FMP: 10.02.2016
-----------------------------------------
Jud. S.3 B.. - Jud. fond A.M.D.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 127/2016. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 161/2016. Tribunalul... → |
|---|
