Legea 10/2001. Sentința nr. 102/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 102/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 102/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A III-A CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 102
Ședința publică din 27.01.2016
Tribunalul constituit din:
Președinte: C. P.
Grefier: M. P.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea M. V. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în .-138, corp B, parter, sector 5, în contradictoriu cu intimatul M. București prin Primar General cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6, având ca obiect contestație.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 13.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, dar și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 20.01.2016 și de 27.01.2016, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.01.2015, contestatoarea M. V. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul M. București prin Primar General, modificarea art. 1 al dispoziției nr._/20.02.2015 emisă de M. București prin Primarul General, în sensul înlocuirii măsurii reparatorii de restituire în natură cu cea a propunerii acordării de măsuri reparatorii în echivalent prin compensare prin puncte pentru imobilul situat în București, ., sector 5, compus din teren în suprafață de 113,00 mp, având în vedere imposibilitatea restituirii în natură; obligarea Municipiului București să transmită dosarul direct către Comisia Națională de Compensare a Imobilelor, având în vedere controlul de legalitate efectuat de instanța de judecată; obligarea Municipiului București la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta contestație.
În motivarea contestației se susține că autorul notificării nr. 3291/07.02.2002, comunicată Prefecturii Municipiului București prin executorul judecătoresc, a solicitat măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești, pentru terenul în suprafață de 120 mp și construcție demolată, situat în București, ., sector 5.
Prin Dispoziția nr._/20.02.2015 emisă de M. București prin Primarul General, s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 113,00 mp, situat în București, ., sector 5, identificat conform planului topografic scara 1:500, anexă la dispoziție, obligarea restituirii despăgubirilor încasate indexate cu indicele de inflație și s-a respins notificarea cu privire la suprafața de 7,00 mp, situată la aceeași adresă.
Astfel, s-a verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea 10/2001, cu privire la calitatea de persoană îndreptățită, însă verificarea posibilității de restituire în natură a fost analizată incorect, motiv pentru care s-a formulat prezenta contestație.
Astfel, contestatoarea susține că, în primul rând, în dispozitivul Dispoziției, care este susceptibil de executare, nu se menționează între ce puncte se află suprafața ce urmează a fi restituită. Suprafața de 130 mp, notată cu S1 în preambulul dispoziției, cuprinsă între punctele 5-6-3-4 care sunt menționate în motivarea dispoziției, este apreciată de intimată ca fiind liberă, deși se observă că are destinația de spațiu verde. In planul anexă al Dispoziției nu se menționează nicio suprafață și nici nu poate fi calculată, întrucât nu sunt precizate suprafețele laturilor și nu sunt stabilite coordonate, fie în sistem Stereo 79, fie în sistem local F., pentru a se putea identifica unde anume este poziționată această suprafață. Identificarea cu exactitate a suprafeței, din perspectiva coordonatelor, este necesară pentru a se putea realiza documentația specifică activității de intabulare.
Ceea ce este extrem de important este faptul că suprafața de teren pentru care s-a dispus restituirea în natură face parte din PUZ „ACADEMIA ROMANĂ”, după cum rezultă în planul Anexă la PUZ - Dublarea diametrală.
Față de aceste aspecte, este evident că Dispoziția contestată nesocotește dispozițiile art. 9 din Legea 10/2001 potrivit cu care imobilele preluate abuziv, se restituie în natură libere de orice sarcini, astfel că terenul, fiind afectat de spațiu verde aferent, rețele edilitare subterane (galerie IDEB), nu poate fi restituit în natură.
Rezultă astfel imposibilitatea restituirii în natură a terenului, având în vedere că nu este liber de sarcini, astfel cum se prevede în legea specială de reparație, urmând să dispuneți acordarea celorlalte forme de reparație, stabilite de lege.
În privința capătului II din contestație, contestatoarea susține că potrivit dispozițiilor noii Legi nr. 165/2013, prin care au fost abrogate dispozițiile Titlului VII al Legii 247/2005 privind procedura desfășurata de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, dosarul administrativ aferent notificării va fi înaintat de unitatea deținătoare a imobilului, Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, in vederea stabilirii valorii in echivalent a imobilului solicitat prin notificare, pe baza grilei notariale valabile la data intrării in vigoare a noii legi speciale.
In condițiile noii legi speciale nr. 165/2013, se impune ca dosarul administrativ aferent notificării formulate de reclamanți sa fie transmis direct Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, nemaifiind necesar controlul de legalitate din partea Prefectului Municipiului București, conform dispozițiilor vechii reglementari (Titlul VII al Legii nr. 247/2005), argumente care rămân valabile si in condițiile legii speciale actuale.
Controlul de legalitate exercitat de un judecător este superior celui ce ar putea fi exercitat de către prefect deoarece are loc cu respectarea tuturor garanțiilor prevăzute de lege pentru ocrotirea dreptului la un proces corect și echitabil: accesul liber la justiție, imparțialitatea magistratului, contradictorialitatea, egalitatea de tratament, dreptul la apărare, dreptul la un recurs efectiv.
Impunerea parcurgerii unei proceduri prevăzută exclusiv pentru actele autorităților publice și nu pentru hotărârile pronunțate de instanțele de judecată nu este în sensul art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului care susține soluționarea în termene rezonabile și într-o manieră care să ducă la o finalizare a dreptului, și nu respectă nici principiile trasate de Curtea de la Strasbourg.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 22 din Legea 10/2001, art. 34 din Legea 165/2013, art. 1270 și urm. Cod. Civ., art. 451 și urm. C.pr.civ.
A fost atașat dosarul administrativ.
M. București a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
La termenul din 07.10.2015, tribunalul a încuviințat pentru contestatoare proba cu expertiză topografică, ce a fost depusă la dosar la data de 26.11.2015 și cu ale cărei concluzii părțile au fost de acord.
Analizând probele administrate în cauză, tribunalul reține că, prin notificarea nr. 217/06.02.2002 depusă la B.E.J. P. S., numitul M. N. – autorul contestatoarei – a solicitat măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești pentru terenul în suprafață de 120 mp și construcția demolată situată în București, ., sector 5; această notificare a fost înregistrată la Prefectura Municipiului București sub nr. 3291/07.02.2002.
Ulterior, în cursul lunii octombrie 2002, notificarea formulată de autorul contestatoarei a fost înaintată Primăriei Municipiului București.
Imobilul ce face obiectul notificării mai sus menționate a fost dobândit de numitul M. I. și A. prin antecontract de vânzare-cumpărare de la numita B. - A. M., iar, prin sentința civilă nr. 46/05.01.1955 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului „Lenin” în dosarul nr._/1954, s-a luat act de tranzacția intervenită între aceste persoane cu privire la obiectul actului încheiat, precizându-se că numiților M. I. și A. li s-a vândut o jumătate indiviză din întreg terenul situat în București, ., în suprafață de 226 mp, iar din clădirea existentă pe acest teren li s-au vândut 3 apartamente cu nr. 2, 3 și 5.
Prin Decretul nr. 152/1980 s-a expropriat imobilul mai sus menționat de la numiții M. I. și M. N., aceștia fiind moștenitorii defunctei M. A., decedată la 05.01.1971.
Despăgubirea pentru imobilul expropriat, stabilită prin procesul-verbal 525/05.11.1980 la suma de 48.304 lei, a fost plătită la data de 05.08.1981.
La data de 27.08.1989 a decedat numitul M. I., de pe urma căruia a rămas M. N., în calitate de unic moștenitor.
După depunerea notificării, numitul M. N. a decedat, fiind moștenit de contestatoare, în calitate de soție.
Așa cum rezultă din nota de reconstituire nr._/28.08.2008, care se coroborează cu concluziile raportului de expertiză topografică efectuat în cauză, terenul din litigiu în suprafață de 113 mp nu poate fi restituit în natură, fiind afectat de elemente de sistematizare; mai mult decât atât, terenul din litigiu se suprapune cu terenul ce face parte din etapa de extindere a domeniului public – etapa a II – a după aprobarea legii de către Parlament, situație în care acest teren devine inutilizabil atât prin prisma suprafeței, cât și a accesului la un drum sau alee pietonală (răspuns la obiectivul 2 din expertiza topografică).
În aceste condiții și ținând seama de principiul disponibilității (prin raportare la petitul I al contestației), tribunalul apreciază că se impune admiterea în parte a contestației și modificarea art. 1 din dispoziția nr._/20.02.2015 emisă de Primarul General al Municipiului București, în sensul înlocuirii măsurii reparatorii a restituirii în natură cu cea a propunerii acordării de măsuri reparatorii în echivalent prin compensare prin puncte pentru imobilul situat în București, ., sector 5, compus din teren în suprafață de 113,00 mp.
În ceea ce privește capătul 2 din contestație tribunalul îl apreciază ca fiind neîntemeiat față de cadrul procesual fixat de contestatoare prin contestație, precum și de faptul că obligația Municipiului București la transmiterea dosarului către C.N.C.I. este prevăzută în mod expres de lege, nemaifiind necesară menționarea ei în dispozitiv.
În temeiul art. 453 NCPC, tribunalul îl va obliga pe pârât la 2200 lei cheltuieli de judecată (onorariu avocat și expert) către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația formulată de contestatoarea M. V. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în .-138, corp B, parter, sector 5, în contradictoriu cu intimatul M. București prin Primar General cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6, având ca obiect contestație.
Modifică art. l din dispoziția nr._/20.02.2015 emisă de Primarul General al Municipiului București, în sensul înlocuirii măsurii reparatorii a restituirii în natură cu cea a propunerii acordării de măsuri reparatorii în echivalent prin compensare prin puncte pentru imobilul situat în București, ., sector 5, compus din teren în suprafață de 113,00 mp.
Respinge capătul din contestație privind obligarea Municipiului București la transmiterea dosarului către CNCI.
Obligă pârâtul la 2200 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Secția a III-a Civilă a Tribunalului București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2016.
Președinte Grefier
C. Paval M. P.
RED.C.P./15.02.2016
DACT.M.G./4EX.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 99/2016. Tribunalul BUCUREŞTI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 78/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
