Contestaţie la executare. Decizia nr. 2048/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2048/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 20-05-2016 în dosarul nr. 2048/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV- A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2048 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 20.05.2016
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE R. S.
JUDECĂTOR A. T. E.
GREFIER D. G. C.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta contestatoare C. Națională de C. F. C. SA – Sucursala Regională București, împotriva sentinței civile nr._/17.06.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul C. A. - P., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul constată că se solicită judecarea cauzei în lipsă și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._/17.06.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, s-a admis în parte contestația la executare, s-a anulat in parte Încheierea nr. 119/23.02.2015 de stabilire a cheltuielilor de executare, precum si actele ulterioare întocmite în dosarul de executare nr.119/2015 al B. IMPUNGEROUA N. SI IMPUNGEROUA D. M., în ceea ce privește suma de 800 lei, reprezentând diferența onorariu avocat și s-a respins în rest contestația la executare, ca neîntemeiată
Analizând contestația la executare prin prisma motivelor formulate, a dovezilor existente la dosar și a dispozițiilor legale incidente, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civila nr 7385/24.06.2014 pronunțată de Tribunalul București, a fost admisa in parte acțiunea formulata de Uniunea Sindicatelor Libere Feroviare Miscare Comercial București, prin titlu fiind obligată contestatoarea să plătească reclamanților-membrii ai Uniunii Sindicatelor Libere Feroviare Mișcare, diferențele dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, și drepturile salariale efectiv plătite, pentru perioada octombrie_10, sume actualizate cu rata inflației de la data scadenței și până la data introducerii acțiunii și cu dobânda legală aferentă pentru aceeași perioadă-fila 26.
La data de 09.02.2015, a fost formulata de către creditor cerere de executare silita împotriva debitorului contestator, pentru suma stabilita potrivit titlului, formându-se ca atare dosarul 119/2015.
S-a dispus încuviințarea executării silite in baza titlului executoriu mai sus menționat prin încheierea din 12.02.2015 emisa de B..
Prin încheierea din 23.02.2015 emisă de B. Impungeroua N. si Impungeroua D. M. a fost stabilită suma de 3278 lei cu titlu de cheltuieli de executare din care 682 lei onorariu executor inclusiv TVA, cheltuieli necesare desfășurării executării 496 lei, onorariu avocat 1500 lei si onorariu expert 600 lei.
Împotriva acesteia s-a promovat prezenta contestație, in termenul legal, pe care instanța a apreciat-o drept neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Cat privește cuantumul cheltuielilor de executare - onorariu executor -, se observă că devine incident art. 669 NCPCv., potrivit căruia debitorul, ce nu își execută de bunăvoie obligația, va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu,
Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de executor prin încheiere, care constituie titlu executoriu pentru creditor si executor, pe baza dovezilor prezentate de partea interesata.
Or, prin confruntarea onorariului de executare silită cu Anexa din Ordinul Ministerului Justiției nr. 2250/2006, se observă că acest onorariu se încadrează în limitele prevăzute de acest act normativ .
Executorii judecătorești sunt ținuți a respecta Ordinul nr. 2250/2006 și a stabili onorariile în limitele acolo prevăzute. La onorariile astfel calculate, unii executori judecătorești au obligația calculării și reținerii TVA-ului, taxă ce este suportată potrivit codului fiscal de destinatarul final, în cazul de față: debitorul obligat a rambursa cheltuielile de executare.
Din verificarea onorariului calculat în dosarul de executare analizat, instanța constată că executorul a respectat prevederile legale, calculând onorariul în raport de valoarea urmărită, în procentul impus de Ordinul nr. 2250/2006, la acest onorariu calculând și percepând TVA, (practic onorariul este de 682 lei fata de creanța de 5682 lei) întregul onorariu astfel calculat urmând a fi suportat de contestatoarea-debitoare (practic s-a calculat 10% onorariu in raport de suma datorata solicitata de creditor).Perceperea așadar a unui onorariu stabilit la maximul legal nu are nici o relevanta, debitorul contestator putând înlătura cu ușurința o asemenea cheltuiala, daca isi executa in timp util obligația impusa de hotărârea judecătoreasca.
In aceasta situație, ar fi inechitabil ca suportarea cheltuielilor de executare sa cada in sarcina creditorului, care a câștigat procesul, ceea ce înseamnă ca debitorul i-a nesocotit un drept si, in plus, nu are nicio alta posibilitate de a obține respectarea dreptului sau decât adresându-se executorului judecătoresc care stabilește valoarea cheltuielilor de executare anticipat si care se suporta in cele din urma de debitor, iar potrivit art 669 alin 2, debitorul va fi ținut sa suporte cheltuielile de executare stabilite sau după caz efectuate după înregistrarea cererii de executare si pana la data realizării obligației stabilite in titlul executoriu.
Cat privește celelalte cheltuieli de executare, instanța a retinut pe de o parte ca acestea sunt enumerate in cadrul încheierii, contrar susținerilor contestatoarei, respectiv se arata ca suma de 496 lei reprezintă înregistrare si formare dosar executare, consultanta in vederea constituirii dosarului de executare, cheltuieli efectuate cu redactarea si efectuarea actelor de executare silita, comunicarea actelor de procedura prin posta/agent, cheltuieli transport, multiplicare acte, arhivare dosar iar pe de alta parte potrivit art 669 alin 3 NCPC PCT 5 ,6 7 sunt cheltuieli de executare si cheltuielile cu ocazia publicității procedurii de executare silita si efectuarea altor acte de executare silita, cheltuielile de transport, alte cheltuieli necesare ori prevăzute de lege necesare desfășurării executării silite.
Analizând si actele din dosar prin raportare la aceste explicații a sumei de 496 lei, instanța a considerat, având din vedere si anexa parte integranta la Ordinul 2550/2006 ca activitățile redate au fost efectuate iar suma finala corespunde celor stabilite in anexa, neputându-se susține teza contestatoarei, fiind si prevăzute de lege si datorate, fiind efectuate si suportate de executor, nefiind depășite limitele maximale .
Cat privește onorariul de avocat si onorariul de expert, acestea se regăsesc menționate in art 669 alin 3 pct 3, 4 NCPC.
Referitor la onorariul de avocat, in cuantum de 1500 lei, instanța a constatat ca, desi cererea de executare silită poartă semnătura și ștampila Cabinetului de avocat V. D., din actele dosarului rezultă că avocatul creditorului nu a participat la niciun act de executare demarat ca urmare a acestei cereri, ci doar a redactat aceasta cerere cu un continut standard.
Procesul civil ar putea fi definit ca fiind activitatea desfășurată de către instanță, părți, organe de executare și alte persoane sau organe care participă la înfăptuirea de către instanțele judecătorești a justiției în pricinile civile deduse judecății și executării silite a hotărârilor judecătorești sau a altor titluri executorii, conform procedurii prevăzute de lege.
Din această definiție rezultă că acesta parcurge în mod obișnuit, dar nu obligatoriu, două faze: judecata și executarea silită.
Cum dispozițiile art. 274-277 C.proc.civ. privitoare la cheltuielile de judecată privesc întregul proces civil, acestea sunt incidente și în faza de executare silită.
În lumina prevederile art. 30 din Legea nr. 51/1995 și a celor din Statutul profesiei de avocat, contractul de asistență juridică își produce pe deplin efectele între părțile contractante, în lumina principiului conținut de art. 1270 C.civ.
Obligațiile și întinderea acestora stabilite în contractul de asistență/reprezentare juridică rămân neatinse între părțile contractante, instanța apreciind doar că efectele acestui contract nu ar trebui să se repercuteze asupra terțelor persoane în totalitate.
Chiar dacă nu ar fi existat art. 274 C.proc.civ., contractul încheiat de avocat și clientul său, ca orice act juridic, își produce efectele (drepturile și obligațiile ce izvorăsc din contractul respectiv) numai între părți, iar nu și față de terțe persoane, printre care se numără și adversarul din proces – res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest.
Cum fundamentul acordării cheltuielilor de judecată/executare avansate de partea care a câștigat procesul sau care execută silit o hotărâre judecătorească ce constituie titlu executoriu, în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, înseamnă că acel contract, încheiat de intimat, în speță, cu avocatul său, își va produce efectele și față de partea care a pierdut procesul (aceasta din urmă se vede obligată în temeiul voinței exprimate de persoanele care au negociat onorariul de avocat, deși ea, evident, nu a participat nici personal și nici prin reprezentare la încheierea contractului respectiv) în baza unuia dintre principiile care guvernează repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale, anume principiul reparării integrale.
Numai că dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv.
În sistemul nostru de drept, sancțiunea cu caracter general care intervine în cazul abuzului de drept constă în obligarea autorului abuzului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul de ordin patrimonial sau moral cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului său, potrivit regulilor din materia răspunderii civile delictuale.
Prin urmare, pe temeiul răspunderii civile delictuale, cel ce a câștigat procesul are dreptul de a obține de la adversar sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat (fapta ilicită a fost săvârșită de cel ce a pierdut procesul, în sensul că datorită atitudinii sale a avut loc procesul respectiv), dar, tot pe temeiul răspunderii civile delictuale, cel ce a câștigat procesul nu ar putea obține de la adversar decât o parte din sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat (de data aceasta, fapta ilicită a fost săvârșită de cel ce a câștigat procesul și constă în exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri).
Așa cum a reținut și Curtea europeană (în cauza C. contra România (Hotărârea din 26 mai 2005), în cauza Johanna Huber contra România, Hotărârea din 21 februarie 2008), cheltuielile efectuate trebuie să fie necesare și efectuate real în limita unui cuantum rezonabil.
Este real faptul că nimeni nu este obligat să se apere singur, chiar dacă are cunoștințe juridice, dreptul la apărare fiind un drept recunoscut tuturor, inclusiv avocaților în cauze proprii.
Însă prin angajarea unui apărător nu trebuie să se urmărească împovărarea părții căzute în pretenții, scopul exercitării dreptului la apărare fiind acela de a se valorifica pretențiile alegate. Pentru aceste considerente, instanța apreciază ca suma de suma de 1500 lei este nejustificata in raport de munca depusa de catre apărător, astfel ca va dispune reducerea onorariului avocațial la suma de 700 lei si pe cale de consecința, anularea in parte a Încheierii nr. 119/23.02.2015 de stabilire a cheltuielilor de executare, pentru suma de 800 lei.
In ceea ce privește onorariul de expert, instanța a retinut ca acesta a fost stabilit la suma de 600 lei, fiind achitat si in nici un caz nu se poate susține ca este exagerat, din contra, instanța il apreciază modic chiar, fiind necesara efectuarea unui astfel de raport, pentru stabilirea drepturilor salariale, contestatoarea neachitând de buna voie-putea evita acest onorariu daca ar fi calculat si achitat de buna voie drepturile salariale, ceea ce in speța nu a facut.
Retine instanța ca desi se solicita anularea executării, nu se invoca nici un motiv de nelegalitate, singurele critici vizând încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, astfel ca va respinge, in rest, contestația la executare, ca neîntemeiata.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea C. NAȚIONALĂ DE C. F. "C." - S.A., criticând sentința instanței de fond ca nelegală și temeinică pentru următoarele considerente:
Analizând motivarea sentinței apelate, învederează instanței de apel faptul ca in momentul pronunțării hotărârii instanța de fond, în mod greșit, a apreciat ca, în raport de valoarea creanței urmărită silit, respectiv suma de 5107,00 lei, executorul judecătoresc a calculat corect valoarea cheltuielilor de executare aferente, respectiv suma de 3278 lei.
Solicită ca instanța de apel sa constate căonorariul de expert nu este justificat, in cuantumul in care a fost solicitat de către expertul contabil, respectiv suma de 600 lei. Cheltuiala stabilita de către executorul judecătoresc pentru expertiza, nu se justifica in speța de fata, deoarece fiecare dosar are particularitatea lui. Mai mult decât atât, onorariul executorului judecătoresc contravine prevederilor legale, nu sunt conforme cu cele prevăzute in Anexa 1 a Statutului UNEJ. Consideră ca pot fi percepute cheltuieli cu acest titlu numai pentru sumele de bani cu privire la care exista dovada efectuării lor, iar nu sume de bani prezumate a fi fost cheltuite in acest scop si stabilite in mod discreționar.
Sumele care trebuie plătite cu titlu de onorariu executor reprezintă cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite si fata de dispozițiile art. 39 alin 1 din Legea nr. 188/2000 si cele ale Ordinului ministrului justiției nr. 2550/2006, modificat prin OMJ 2561/2012 si Hot. UNEJ, in cazul obligațiilor având ca obiect sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivi acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plata a cărei executare se urmărește.
Cu privire la cuantumul sumei de 496 lei cu titlu de cheltuieli necesare desfășurării executării silite, solicită a se constata că aceasta suma este stabilita cu încălcarea prevederilor cuprinse in Hotărârea UNEJ nr. 1/2013, care modifica Statutul profesiei de executor judecătoresc, prin care se abroga lista care prevedea valorile maximale pe care executorii judecătorești le puteau percepe pentru cheltuieli de executare silita. În consecință, consideram că pot fi percepute cheltuieli cu acest titlu numai pentru sumele de bani cu privire la care exista dovada efectuării lor, iar nu sume de bani prezumate a fi fost cheltuite in acest scop si stabilite in mod discreționar.
Mai mult decât atât, solicită a se observa ca aceasta suma a fost stabilita prin încheierea din data de 23.02.2015, data pana la care nu se procedase la înființarea popririi, singurele acte efectuate de executor fiind încuviințarea executării silite si desemnarea unui expert contabil, acte in raport de care suma de 496 lei fiind pe deplin nejustificata.
D. urmare, executorul judecătoresc stabilind onorariul pentru efectuarea actelor de executare si cheltuieli de executare la suma de 3278,00 lei, fără a tine cont de suma datorata și de documentele justificative, acesta a acționat in mod nelegal.
In mod greșit instanța de fond a reținut faptul ca apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecata, deoarece la concluziile depuse la dosarul cauzei pentru termenul din data de 10.06.2015 a solicitat cheltuieli de judecata.
Față de cele arătate și având in vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecata.
În apel nu au fost solicitate probe suplimentare.
Analizând actele dosarului, Tribunalul reține următoarele:
În cadrul apelului de față, Tribunalul are de analizat criticile apelantei referitoare la onorariul expertului în cadrul executării silite, onorariul executorului judecătoresc și cheltuielile în cuantum de 496 lei necesare pentru desfășurarea executării silite.
Cu privire la onorariul de expert, Tribunalul reține că apelanta nu a aduce critici concrete raportat la cuantumul acestuia, specificând numai faptul că acesta trebuie apreciat în raport de caracteristicile fiecărei lucrări efectuate. Cum în cauză raportul de expertiză are un grad mediu de complexitate, suma stabilită de executor cu titlu de onorariu este rezonabilă și nu va fi cenzurată.
În ce privește onorariul executorului, Tribunalul reține că acest onorariu se încadrează limitei prevăzute de OMJ nr. 2550/2006, includerea TVA fiind o aplicare directă a dispozițiilor Codului fiscal, potrivit căruia taxa pe valoarea adăugată (TVA) este definită ca un impozit indirect, datorat la bugetul statului de către persoanele impozabile care desfășoară activități economice, constând în livrarea de bunuri, execuția unor lucrări sau prestarea unor servicii. Birourile de executori judecătorești sunt plătitoare de TVA, fapt necontestat de recurentă, deci în mod legal sumele cuprinse în procesul-verbal de cheltuieli conțin TVA, acest aspect fiind menționat și în procesul verbal de cheltuieli. Faptul că dispozițiile legale nu fac distincție, atunci când prevăd posibilitatea încasării unui onorariu maxim de 10%, în funcție de adăugarea sau nu la acest cuantum maxim a procentului reprezentând TVA, nu poate duce la concluzia că prevederile legale mai sus menționate ar trebui interpretate în sensul precizat de recurentă, respectiv în favoarea debitorului. Astfel, voința legiuitorului a fost aceea de a limita suma cuvenită executorului judecătoresc cu titlu de onorariu, în sensul că a stabilit un plafon maxim în ceea ce privește suma efectiv încasată de executorul judecătoresc, suma suportată de debitor cu acest titlu nefiind plafonată.
Or, din moment ce executorul judecătoresc are obligația legală de a vira către bugetul statului cota reprezentând TVA, aceasta trebuie suportată de beneficiarul final al serviciului prestat de executor, respectiv de creditor, care, la rândul său, are dreptul de a recupera cheltuielile de executare în integralitate de la debitor.
Cât privește suma de 496 lei, stabilită cu titlu de cheltuieli necesare desfășurării executării silite, Tribunalul reține însă că aceasta trebuie cenzurată. Deși se menționează în încheiere că această sumă reprezintă înregistrare si formare dosar executare, consultanță in vederea constituirii dosarului de executare, cheltuieli efectuate cu redactarea si efectuarea actelor de executare silita, comunicarea actelor de procedura prin posta/agent, cheltuieli transport, multiplicare acte, arhivare dosar, în realitate această enumerare nu permite instanței să aprecieze cu privire la caracterul necesar și efectiv al fiecărei destinații de sumă în parte. Având în vedere acest aspect, întrucât prin această modalitate de menționare a cheltuielilor în realitate executorul eludează obligația de a detalia cheltuielile, făcând imposibil controlul instanței de executare, se va admite apelul și se va schimba în parte sentința, în sensul că și suma de 496 lei va fi înlăturată din cuprinsul încheierii nr. 119/23.02.2015.
Întrucât s-au solicitat cheltuieli de judecată, Tribunalul le va acorda în apel, în sarcina intimatei, însă proporțional cu măsura în care apelul a fost admis, astfel că va obliga intimatul la suma de 50 lei cu acest titlu către apelantă, în temeiul art. 453 C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta contestatoare C. Națională de C. F. C. SA – Sucursala Regională București,cu sediul ales în București, . Nord, nr. 1, sector 1, împotriva sentinței civile nr._/17.06.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul C. A. – P., domiciliat în ., J. Teleorman.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Anulează încheierea nr. 119/23.02.2015 în dosarul nr. 119/2015 al B. Împungerouă N. și Împungerouă D. M. și pentru suma de 496 lei.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Obligă intimatul la 50 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.05.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
R. S. A.T. E. D. G. C.
Tehn. NAC/Red. RS/09.06.2016
4 ex.
JS1 – jud. D.R. A.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 2174/2016.... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 2299/2016.... → |
|---|
