Pretenţii. Decizia nr. 2071/2016. Tribunalul BUCUREŞTI

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelantul-chemat în garanție, personal, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Apelantul-chemat în garanție, personal, arată că nu mai solicită administrarea de probe în apel și că își recunoaște datoria stabilită prin hotărârea instanței de fond. De asemenea, precizează că renunță la judecarea apelului față de împrejurarea că a reușit să contracteze un împrumut bancar, astfel că va achita datoria.

Tribunalul declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că:

P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 18.05.2015, sub nr._, reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . cu pârâta M. BUCUREȘTI prin P. G., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 14.953,05 lei, reprezentând cote de întreținere restante pentru perioadă mai 2012 și până în prezent, precum și rezilierea contractului de închiriere nr. 165/03.06.1999 încheiat intre pârâtă și M. D., în calitate de chiriaș.

În motivarea cererii în fapt, reclamanta a învederat instanței faptul că pârâta este proprietar al apartamentului cu nr. 3 situat în București, .. 3, ., sector 6. Aceasta a încheiat cu numitul M. D. contractul de închiriere nr. 165/03.06.1999 semnat de Primăria Municipiului București, prin reprezentant . continuare, reclamanta a arătat că chiriașul pârâtei a încetat să-și mai îndeplinească obligațiile legate de plată cheltuielilor de întreținere din luna mai 2012, fapt care aduce prejudicii asociației și proprietarilor care o compun, în sensul imposibilității efectuării plaților pe care aceștia sunt obligați să le înainteze furnizorilor și, pe cale de consecința, periclitarea derulării contractelor încheiate cu aceștia.

Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtei, reclamanta a apreciat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 12 lit. c din H.G. nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, precum și dispozițiile art. 25 alin. 1 din același act normativ și art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 conform cărora cel care ar putea fi obligat într-un scop juridic având ca obiect plata cheltuielilor de întreținere și a penalităților de întârziere aferente unui apartament este proprietarul.

Referitor la rezilierea contractului de închiriere nr. 165/03.06.1999, încheiat între pârâtă și chiriașul M. D., reclamanta a apreciat că chiriașul nu și-a executat obligația ce a luat naștere în sarcina acestuia, aceea de plată a cotelor aferente o perioadă îndelungata, mai mare de trei luni de zile, în condițiile contractului de închiriere, care reglementează această obligație în sarcina chiriașului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 230/2007, H.G. nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, art. 1020, 1021 și Noul Cod Civil.

În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: notificarea/somația de plată adresată Primăriei Mun. București, răspunsul la notificare, încheierea Judecătoriei Sector 6 privind acordarea personalității juridice a Asociației de P. și codul fiscal, Notificări trimise proprietarului și chiriașului pentru plata sumelor restante,Lista cu cotele de contribuție la cheltuielile Asociației perioada februarie 2015 – ianuarie 2012.

P. întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 16.06.2015, pârâta M. BUCUREȘTI prin PRIMAR G. a înțeles să invoce, față de situația de fapt și cea de drept invocată de reclamantă în cererea principală, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, având în vedere faptul că, cheltuielile de întreținere se repartizează lunar în functie de numărul de persoane care locuiesc în luna respectivă în condominiu, iar cheltuielile comune se calculează în funcție de cotă parte indiviză din proprietatea comună. Totodată, a arătat că listele de întreținere nu menționează la rubrica privind apartamentul în cauza drept datornic M. București, ci persoana fizică, beneficiarul cotelor de întreținere.

La aceeasi dată pârâta a formulat și o cerere de chemare în garanție prin care a solicitat instanței ca, în situația în care va admite cererea principală, să oblige chematul în garanție M. D., la plata sumelor la care va fi obligată pârâta, inclusiv la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere faptul că, cum sumele ce rezulta din listele depuse la dosar reprezintă fie preț al serviciilor prestate de furnizori, fie cost al reparațiilor așa numite locative (fondul de reparații, atâta timp cat nu s-a probat că este vorba despre altfel de reparații decât cele obișnuite), rezulta că acestea nu pol fi impuse decât chiriașilor, deci pârâta, ca proprietar, a considerat că nu are nici folosința locuinței și nici a serviciilor prestate de furnizori și nu are calitate pasivă pe acest aspect.

În motivarea cererii de chemare în garanție în fapt, pârâta a învederat instanței faptul că chematul în garanție locuiește în imobil și a beneficiat de serviciile prestate, prin urmare are obligația de a plăti cotele de întreținere care se repartizează lunar în funcție de numărul de persoane care locuiesc în luna respectivă în condominiu, iar cheltuielile comune se calculează în funcție de cotă parte indiviză din proprietatea comună. În acest sens, a arătat că pentru admiterea cererii de chemare în garanție trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea care a chemat în garanție o altă persoană să fi căzut în pretenții, să aibă un drept în despăgubire împotriva chematului în garanție și acest drept să nu întârzie judecarea cauzei. În cauză, pârâta a considerat că prin fapta ilicită a chematului în garanție, constând în nerespectarea obligației de plată a cotelor de întreținere la cheltuielile reclamantei la scadență, i s-a a adus pârâtei un prejudiciu, reprezentat de sumele pe care va fi obligat să le plătească reclamantei, între acest prejudiciu și fapta ilicită existând un raport de cauzalitate.

În drept, cererea de chemare în garanție a fost întemeiată pe dispozițiile art. 72-74 N.C.proc.civ, arl.205 N.C.proc.civ, 451 N.C.proc.civ,, Legea nr. 114/1996.

În susținerea cererii de chemare în garanței, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

P. cererea de chemare în garanție înregistrată pe rolul instanței la data de 19.06.2015, pârâta a solicitat chemarea în garanței a numiților M. M., M. R., M. L., M. A., P. C. T. ȘI M. G..

În motivarea cererii în fapt, pârâta a învederat instanței faptul că aceștia locuiesc în imobil și au beneficiat de serviciile prestate, prin urmare având obligația de a plăti cotele de întreținere care se repartizează lunar în funcție de numărul de persoane care locuiesc în luna respectivă în condominiu, iar cheltuielile comune se calculează în funcție de cotă parte indiviză din proprietatea comună. Totodată, a apreciat că prin fapta ilicită a chematului în garanție, constând în nerespectarea obligației de plată a cotelor de întreținere la cheltuielile asociației de proprietari la scadență, i s-a produs pârâtei un prejudiciu, reprezentat de sumele pe care acesta va fi obligată să le plătească reclamantei, între acest prejudiciu și fapta ilicită existând un raport de cauzalitate.

Totodată, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale conform art. 1349 raportat la art: 1357 și urm. C.civ., în ceea ce o privește pe chemată în garanție având în vedere că în cauză există un prejudiciu, contând în în paguba produsă în patrimoniul pârâtei ca urmare a admiterii acțiunii și obligarea acestuia să plătească cotele de întreținere aferente imobilului în care locuiește pârâta în fapt, Pentru ca prejudiciul să existe trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta să fie sigur atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare. Totodată, în cauză, fapta ilicită constă în aceea că chematul în garanție a locuit în perioadă mai 2013 și până în prezent în imobilul aparținând pârâtului, beneficiind de utilități. Existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu a apreciat că rezultă din materialitatea faptei și din admiterea acțiunii reclamantului. Pentru ca răspunderea civilă a celui care a cauzat prejudiciul să fie angajată pârâta a considerat că nu este de ajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie produsă cu vinovăție de către cel ținut să răspundă.

P. urmare,a învederat instanței faptul că, în materie contractuală vinovăția se prezuma, iar chemații în garanție nu au făcut dovada unei cauze exoneratoare de răspundere, motiv pentru care a solicitat obligarea chemaților în garantei la plata cotelor restante de întreținere, precum și a cheltuielilor de judecată deoarece litigiul s-a datorat atitudinii culpabile a acestora.

În susținerea cererii de chemare în garanței, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: adresa nr. 693/12.06.2015, contract de închiriere pentru suprafețe cu destinații de locuință, fișa suprafeței locative închiriate, proces verbal de predare primire.

P. sentința civila nr. 7501/05.10.2015, Judecătoria Sectorului 6 București a admis cererea, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 14.953,05 lei reprezentând cote de întreținere restante pentru perioada mai 2012 – februarie 2015, a admis cererea de chemare în garanție si a obligat chematul în garanție la plata către pârât a sumei de 14.953,05 lei reprezentând cote de întreținere restante pentru perioada mai 2012 – februarie 2015.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca, pârâtul M. București are calitatea de proprietar al apartamentului nr. 3 situat în București, .. 3, ., sector 6, aspect care rezultă din adresa nr._/16.06.2015.

Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, în același sens fiind și dispozițiile art. 32 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007.

De asemenea, dispozițiile art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 prevăd obligația proprietarilor din condominiu de a achita cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare dintre aceștia, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă.

În temeiul art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

Instanța reține că având în vedere calitatea de proprietar a pârâtului, acesta are obligația suportării cotelor de contribuție la cheltuielile de întreținere, în conformitate cu actele normative incidente.

Examinând listele de plată aferente perioadei mai 2012 – februarie 2015 (f. 43-118), depuse de reclamantă la dosarul cauzei și aduse la cunoștința pârâtului, instanța constată că pretențiile principale ale reclamantei, astfel cum au fost precizate, sunt întemeiate, reținând în sarcina pârâtului obligația de a achita suma de 14.953,05 lei reprezentând cote de întreținere aferente acestei perioade. Pentru a ajunge la această concluzie, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței creanței sale, însă pârâtul nu a făcut nicio dovadă cu privire la plata acestora sau stingerea acestei obligații prin alt mod prevăzut de lege.

Pe cale de consecință, instanța a admis capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata contravalorii cotelor de întreținere aferente perioadei mai 2012 – februarie 2015, astfel cum a fost formulat și a obligat pârâtul la plata sumei de 14.953,05 lei reprezentând contravaloare cote de întreținere aferente acestei perioade.

Cu privire la cererea de chemare în garanție, pentru admiterea cererii de chemare în garanție trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea care a chemat în garanție o altă persoană să fi căzut în pretenții, aceasta să aibă un drept în despăgubire împotriva chematului în garanție și acest drept să nu întârzie judecarea cauzei.

Instanța reține ca fiind îndeplinită prima condiție având în vedere că titularul cererii de chemare în garanție este pârâtul, care a fost obligat să plătească suma de 14.953,05 lei reprezentând cote de întreținere pentru perioada mai 2012 – februarie 2015. Este îndeplinită și cea de-a treia condiție având în vedere că instanța a apreciat că nu se impune disjungerea celor două cereri.

Cu privire la cea de-a doua condiție, din întreg probatoriu rezultă că chematul în garanție, locuiește în fapt în apartamentului nr. 3 situat în București, .. 3, ., sector 6 conform contractului de închiriere nr. 165/03.06.1999 (încheiat pe o perioadă de 5 ani de zile și prelungit conform OUG nr. 8/2004).

Instanța constată că prin contract chematul în garanție și-a asumat obligația de a achita cheltuielile de întreținere către Asociația de proprietari.

Potrivit art. 1270 C.civ., contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale. În plus, așa cum rezultă din art. 1082 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.

P. urmare, având în vedere dispozițiile legale menționate și situația de fapt expusă, instanța reține, în temeiul principiului conform căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părți că, pârâtul, nu și-a îndeplinit obligația de a achita cotele de întreținere în cuantum total de 14.953,05 lei pentru perioada mai 2012 – februarie 2015.

Pentru aceste motive, instanța a admis cererea și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 14.953,05 lei reprezentând cote de întreținere restante pentru perioada mai 2012 – februarie 2015, iar, pe cale de consecință, instanța a admis cererea de chemare în garanție și a obligat chematul în garanție la plata către pârât a sumei de 14.953,05 lei reprezentând cote de întreținere restante pentru perioada mai 2012 – februarie 2015.

Impotriva acestei sentinte a formulat apel chematul in garantie, acesta renuntand la judecata apelului in sedinta de azi, 26.05.2015.

Potrivit art.406(1) c.p.civ., reclamantul poate sa renunte oricand la judecata, in tot sau in parte, fie verbal in sedinta publica fie in scris.

Constatand ca apelantul a renuntat la judecata cererii de apel, avand in vedere principiul disponibilitatii care guverneaza procesul civil, tribunalul va lua act de renuntarea la judecata apelului.

Vazand si disp.art.406(6) c.p.civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

In baza art.406 c.p.civ., ia act de renuntarea la judecata apelului, formulata de apelantul chemat în garanție M. D., domiciliat în București, .. 3, scara B, ., București, impotriva sentinței civile nr. 7501/05.10.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMAR G. cu sediul în Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6, Cod fiscal_ și cu intimata-reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . în București, .. 3, ., ., C._.

Cu drept de recurs in 30 de zile de zile de la comunicare, recurs care se depune la Tribunalul B..

Pronunțată în ședință publică azi, 26.05.2016.

P., JUDECATOR, GREFIER,

F. L.. C. M. F.. A. V. I..

red.F.L.09.06.2016/5 ex.

JUD.S.6 /Jud.I.L.T. Dauceanu