Contestaţie la executare. Decizia nr. 4495/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4495/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 4495/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A III-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.4495 A
Ședința publică din data de 23.11.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – C. T.
JUDECĂTOR – Ș. Ț.
GREFIER – G. I.
Pe rol, soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-contestatoare C. J. I. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR în contradictoriu cu intimatele B. M. si R. E., împotriva sentinței civile nr._/05.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
Se expune referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat ori acte de depus, tribunalul constată cauza în stare de judecată și, față de faptul că s-a solicitat judecata în lipsă, reține dosarul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, sub nr._, contestatorul C. J. I. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR în contradictoriu cu intimații B. M. și R. E. a solicitat anularea încheierii de încuviințare a executării silite din 26.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul civil nr._, anularea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 2/2014 al B. R. M., suspendarea executării silite.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, în privința obligației stabilite în sarcina contestatorului, de a emite titlul de proprietate pe numele intimaților, contestatorul este în imposibilitatea de a o executa, deoarece emiterea titlului de proprietate este o obligație generică care presupune obligații distincte și independente pentru fiecare comisie în parte, locală și județeană. Astfel, C. locală preia și analizează cererile, stabilește mărimea și amplasamentul suprafeței de teren. În urma verificărilor, completează anexele cu numele persoanelor îndreptățite, primește și transmite contestațiile formulate de persoanele interesate, înaintează și prezintă dosarul spre validare împreună cu documentația necesară comisiei județene, pune în posesie prin delimitare în teren persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie pe terenul aflat la dispoziția ei și comunică întreaga documentație, împreună cu procesul-verbal de punere în posesie, atât Comisiei județene, cât și OCPI. C. județeană emite titlul de proprietate pe baza documentației înaintate de C. locală, care cuprinde anexele validate, planuri parcelare, procese-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor. În lipsa acestor documente, contestatorul C. județeană I. este în imposibilitatea de a exercita atribuția stabilită de Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Contestatorul a precizat că până în prezent C. locală P. nu i-a transmis documentația necesară emiterii titlului de proprietate pe numele intimaților. Contestatorul a mai precizat că executorul judecătoresc a demarat cu rea-credință executarea silită împotriva sa, cunoscând faptul că contestatorul își poate îndeplini obligația de emitere a titlului de proprietate doar după ce C. Locală P. va stabili amplasamentul și va întocmi procesul-verbal de punere în posesie. În privința cheltuielilor de executare silită, contestatorul a susținut că sunt nejustificate, având în vedere că nu este culpabil de neexecutarea obligației. De asemenea, a arătat că nu s-a probat plata onorariului executorului judecătoresc și că acesta nu a fost corect calculat, nefiind întrunite condițiile impuse de art. 39 alin. 1 lit. a din Legea 188/2000.
În drept, a invocat art. 711 și urm. Cod proc. civ., dispozițiile Codului civil.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr._/05.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București a fost respinsă contestația la executare ca neîntemeiată, iar cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
În considerente s-a reținut că prin sentința civilă nr. 2093/06.11.2000 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul civil nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. R 953/20.05.2008 a Tribunalului București, pârâții C. LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PRIOPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR PRIMĂRIA P. și C. JUDEȚEANĂ I. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PRIOPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR (contestatorul în cauză) au fost obligați la punerea în posesie a reclamanților (intimații din prezenta cauză) pentru suprafața de teren arabil de 2 ha situat în orașul P., jud. I. și la eliberarea titlului de proprietate pentru această suprafață.
Întrucât cele două Comisii nu și-au executat obligațiile stabilite prin hotărârea judecătorească anterior menționată (devenită titlu executoriu), la data de 05.02.2014, intimații s-au adresat B. R. M. cu cerere de executare silită împotriva ambelor Comisii. Cererea de executare silită a fost înregistrată la B. R. M. sub nr. 2/2014 (numărul dosarului de executare).
Prin încheierea din 26.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul civil nr._, instanța a încuviințat executarea silita a obligației având ca obiect punerea în posesie a reclamanților pentru suprafața de teren arabil de 2,00 ha situat în Oraș P., jud. I. și eliberarea titlului de proprietate pentru această suprafață.
Prin încheierea din data de 16.05.2014, în baza art. 669 alin. 3 C.proc.civ., s-au stabilit de către executorul judecătoresc cheltuieli de executare în cuantum total de 6341,52 lei (TVA inclus), aceste cheltuieli incluzând și onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 6200 lei (TVA inclus).
La data de 16.05.2014, atât debitorul contestator (C. J. I. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR), cât și debitorul C. LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PRIOPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR PRIMĂRIA P. au fost somați să își execute obligațiile prevăzute de sentința civilă nr. 2093/06.11.2007 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul civil nr._ și să achite cheltuielile de executare silită.
Conform art. 711 alin. 1 C.proc.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Examinand motivele de contestatie invocate in cauza dedusa judecații prin prisma situatiei de fapt mai sus retinute, instanta retine ca acestea sunt nefondate.
1) Cu privire la primul motiv de nelegalitate a executării silite invocat de contestator, respectiv imposibilitatea contestatorului de a-și executa obligația de emitere a titlului de proprietate, cauzată de neexecutarea de către C. LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PRIOPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR PRIMĂRIA P. a obligației de întocmire și înaintare a documentației către contestator, instanța reține următoarele:
Instanța a învederat contestatorului prevederea art. 13 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 18 din Legea nr. 247/2005, potrivit căruia: „Prefectul, in calitatea sa de presedinte al comisiei judetene, va intocmi si va inainta lunar Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor un raport privind situatia aplicarii prevederilor legii, cu propuneri de masuri, inclusiv de angajare a raspunderii pentru primarii care intarzie sau impiedica in orice mod reconstituirea dreptului de proprietate in termenele si in conditiile stabilite de lege”.
De asemenea, instanța reține dispozițiile art. 110 ind. 3 alin 1 din Legea nr. 18/1991 republicata, modificata si completata, conform cărora: „Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 1101 și art. 1102 se fac de către împuterniciții Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și de către prefect sau împuterniciții acestuia, în cazul membrilor comisiilor locale.”
Instanța constată că toate dispozițiile legale anterior menționate pun la dispoziția Prefectului (in calitatea sa de presedinte al comisiei judetene) modalitati legale ferme de determinare a membrilor comisiilor locale sa-si îndeplineasca atributiile, cu atât mai mult cu cât acesti membri au fost si beneficiarii unui spor lunar de dificultate însemnat reglementat prin art II al Legii nr 263/2006.
În același sens sunt și dispozițiile art. 82 din HG 890/2005, care prevăd următoarele: „Art. 82. (1) Arhivele Naționale, prin filialele județene, Agenția Națională de cadastru și Publicitate Imobiliară, prin oficiile județene, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin direcțiile silvice și Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, Agenția Domeniilor Statului precum și alte instituții deținătoare de documente privind drepturile de proprietate ale foștilor proprietari sau preluarea de către stat a terenurilor funciare proprietate privată sunt obligate să permită, la cerere, consultarea arhivei, să elibereze persoanelor interesate copii de pe actele conținând asemenea informații în termen de 30 zile. (2) Neîndeplinirea obligațiilor prevăzute la alin. (1) de către funcționarii investiți cu aceste atribuții constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 RON la 10.000 RON. (3) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către prefect pentru angajații din cadrul structurilor care funcționează la nivelul județului și de către împuterniciții Autorității Naționale pentru Restituirea proprietății pentru angajații instituțiilor care funcționează la nivel național.”
În speță, contestatorul nu a înfatisat instantei nici o dovada referitoare la asumarea acestor sarcini legale si care, cu toata diligenta depusa, sa fi ramas fara rezultat, astfel încât sa se poata considera întemeiat ca se afla în imposibilitate obiectiva de emitere a titlului de proprietate pe numele intimaților, precum a sustinut.
În continuare, instanța reține dispozițiile art. 12 alin 2 din Legea nr 18/1991, republicata, conform cărora „Comisiile comunale, orășenești sau municipale vor funcționa sub îndrumarea unei comisii județene, numită prin ordinul prefectului și condusă de acesta.”
Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale HG 890/2005, conform cărora comisiile comunale, orasenesti sau municipale, sub îndrumarea comisiilor judetene si a comisiei municipiului Bucuresti pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, vor urmari si vor lua masurile necesare pentru respectarea si aplicarea întocmai a prevederilor Legii nr 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr 18/1991 si ale Legii nr 169/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, ale Legii fondului funciar nr 18/1991, republicata, cu modificarile ulterioare, precum si ale prezentului regulament.
Potrivit art. 2 alin (5) din HG 890/2005, „Comisiile comunale, orășenești sau municipale vor funcționa sub îndrumarea și controlul comisiei județene, respectiv a municipiului București, precum și a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.”
Instanța a constatat că prevederile legale anterior menționate descriu rolul Comisiei judetene de autoritate îndrumătoare pentru orientarea activitatii Comisiei locale.
De asemenea, si art. 6 din HG 890/2005 prevede următoarele: „Comisiile judetene si a municipiului Bucuresti au urmatoarele atributii principale: a) organizează instruirea comisiilor comunale, orășenești și municipale și asigură distribuirea legilor, a prezentului regulament, a hărților și planurilor la zi, precum și a altor materiale necesare pentru desfășurarea în bune condiții a activității acestora; b) asigură îndrumarea și controlul comisiilor comunale, orășenești și municipale prin desemnarea pe comune, orașe și municipii a membrilor din comisia județeană.”
În concluzie, C. judeteana are la dispozitie suficiente reglementari legale care deopotriva o îndreptatesc si o obliga sa ceara nu numai comisiei locale, dar si altor autorități sa-si îndeplineasca obligatiile, în caz contrar putându-le aplica sanctiuni contraventionale.
Mai reține instanța și că o întârziere în executarea unei hotărâri judecătorești poate fi justificată în circumstanțe speciale, dar întârzierea nu poate avea drept consecință o atingere adusă substanței dreptului protejat de art. 6 (Immobiliare Saffi împotriva Italiei). Reclamantul creditor nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri judiciare din cauza refuzului autorităților statului de a-și îndeplini obligațiile legale.
În speță, instanța reține că din anul 2007 (anul pronunțării hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu) până în prezent, contestatorul nu a depus diligențe pentru executarea obligației de emitere a titlului de proprietate pe numele intimaților.
In concluzie, constatand ca debitorul contestator nu a facut dovada unor situatii obiective de natura a justifica neemiterea titlului de proprietate, că intimații creditori dețin un „bun” in sensul art. 1 din Primul protocol aditional la Conventie, iar imposibilitatea de a obtine executarea unui creante recunoscute inca din anul 2007 constituie atât o ingerinta in dreptul acestora la respectarea bunurilor, cât și o încălcare a art. 6 CEDO, instanta apreciază că încheierea de încuviințare a executării silite și actele de executare contestate sunt legale, urmând să respingă contestatia la executare ca neîntemeiată.
2) Referitor la cheltuielile de executare silită, instanța reține că prin titlul executoriu s-a stabilit în sarcina contestatorului o obligație de a face intuituu personae, respectiv obligația de a emite titlul de proprietate pe numele intimaților. În această situație, devin incidente dispozițiile privind onorariile executorilor în cazul executării silite directe, stabilite la pct. 2 din anexa Ordinului MJ nr. 2550/2006. În speță, pentru obligația de a face intuituu personae nu sunt aplicabile dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. a din Legea 188/2000, așa cum în mod neîntemeiat a susținut contestatorul.
Potrivit pct. 2 din anexa Ordinului MJ nr. 2550/2006, în situația executării silite directe, onorariul executorului pentru debitorul persoană juridică este cuprins între 60 lei și 5200 lei.
Instanța constată că B. R. M. a stabilit în mod corect cuantumul onorariului său – 6200 lei cu TVA inclus, acest onorariu nedepășind plafoanele prevăzute de actele normative anterior menționate.
Împrejurarea că debitorul contestator intenționează să își execute obligația, însă după începerea executării silite, nu justifică reducerea onorariului executorului judecătoresc, care se stabilește anticipat, creditorul neavând cum să prevadă care va fi rezistența debitorului. Acesta din urmă, în schimb, poate înlătura cu ușurință o asemenea, cheltuială, dacă își execută în timp util obligația impusă de hotărârea judecătorească. În această situație, ar fi inechitabil ca suportarea onorariului să cadă în sarcina creditorului, care a câștigat procesul, ceea ce înseamnă că debitorul i-a nesocotit un drept și, în plus, nu are nici o altă posibilitatea de a obține respectarea dreptului său decât adresându-se executorului judecătoresc, care își stabilește onorariul anticipat.
In speță, se observă că debitorul, care cu cheltuieli minime, putea aduce la îndeplinire de bunăvoie obligația stabilită in sarcina sa prin titlul executoriu, nu a făcut nici un demers in perioada cuprinsă intre data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și data executării silite a obligației, prin executorul judecătoresc, creditorii fiind puși in situația de a suporta o perioadă îndelungată inconvenientele decurgând din nerespectarea de către debitorul contestator a hotărârii judecătorești.
Actele de executare efectuate în cauză atestă faptul că debitorul contestator, deși cunoștea despre obligația stabilită de instanță în sarcina sa, nu a înțeles să se conformeze titlului executoriu și nu și-a executat de bunăvoie obligația, determinând astfel declanșarea procedurii executării silite.
Conform dispozițiilor art. 669 alin.2 NCPC, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt in sarcina debitorului urmărit, afara de cazul in care creditorul a renunțat la executare sau daca prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut sa suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare si până la data realizării obligației stabilite in titlul executoriu, prin executare voluntară.
Totodată, dispozițiile art. 622 alin.3 C.pr. civ. prevăd că executarea silită are loc in oricare dintre formele prevăzute de lege pană la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau altor sume acordate potrivit legii, precum si a cheltuielilor de executare.
Cu privire la onorariul executorului judecătoresc, instanța mai reține acest onorariu se stabilește anticipat, neputându-se prevedea care va fi rezistența debitorului pe parcursul executării silite.
Onorariul executorului include multiple activități efectuate de acesta, respectiv studierea cererii de executare silită formulată de creditor și a înscrisurilor atașate acestei cereri pentru a stabili dacă acestea îndeplinesc condițiile legale pentru începerea executării silite, întocmirea încheierii prevăzute de art. 664 NCPC, formularea cererii de încuviințare a executării silite și înregistrarea ei la instanța de executare, stabilirea modalității adecvate de executare silită a debitorului, urmărirea modului de desfășurare a executării silite, adesea pentru o lungă perioadă de timp. Așa cum rezultă din actele dosarului de executare, B. R. M. a avut rol activ, conform art. 627 NCPC, stăruind pentru realizarea obligației prevăzute în titlul executoriu, motiv pentru care nu se impune cenzurarea onorariului acestuia.
În ceea ce privește TVA-ul, fiind o taxă pe care executorul nu o reține pentru el, ci o virează imediat la bugetul de stat, nu se include în cuantumul onorariului propriu-zis, dar se impută tot celui ce se face vinovat pentru declanșarea procedurii de executare silită.
Totodată, instanța reține că, potrivit art. 39 alin. 3 din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului. Prin urmare, recuperarea onorariului de executor nu depinde de plata anticipată a acestui onorariu.
Referitor la celelalte cheltuieli de executare efectuate in legătură cu constituirea actelor execuționale, instanța reține că acestea au fost stabilite cu respectarea Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006 și a Hotărârii Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nr. 19/03.09.2010, in limitele stabilite de actele normative in discuție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea C. Județeană I. care formulează critici arătând că instanța de fond a nu a avut în vedere la pronunțarea hotărârii atacate faptul că nu s-a transmis apelantei de către Comisa Locală P. documentația corect întocmită necesară emiterii titlului de proprietate pe numele reclamanților pentru suprafața de 2 ha teren arabil, totodată greșit s-a reținut în sentință împrejurarea că apelanta nu a depus diligențe pentru executarea obligației de emitere a titlului de proprietate, astfel că în mod greșit a fost demarată de către B. executarea silită împotriva Comisiei Județene I..
Prin cererea de apel au fost formulate critici și în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de executare care în opinia apelantei nu au fost calculate corect de B..
Apelul declarat de contestația este întemeiată, urmând să fie admis în baza art. 480 C.pr.civ.
În speță, titlul executor este reprezentat de sentința civilă nr. 2093/06._ pronunțată de Judecătoria Cornetu, devenită irevocabilă, hotărâre prin care pârâții C. locală P. și C. Județeană I. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor au fost obligați la punerea în posesie a reclamanților – intimații din cauza de față referitor la suprafața de teren arabil de 2 ha situat în orașul P., jud. I. și la eliberarea titlului de proprietate pentru acest teren.
Cererea de executare silită a fost înregistrată la B. la data de 05.02.2014, fiind îndreptată împotriva ambelor Comisii ca urmare a neaducerii la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin hotărârea devenită irevocabilă.
Referitor la critica din apel potrivit căreia nu s-a avut în vedere de către prima instanță imposibilitatea contestatoarei privind executarea obligației de emitere a titlului de proprietate, tribunalul constată că Regulamentul privind procedura de constituire și funcționare a comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aprobat prin H.G. nr. 890/2005 prevede atribuțiile care revin Comisiilor locale și respectiv Comisiilor județene legat de constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, rezultând astfel că aceste comisii locale au obligația de a stabili amplasamentul terenurilor și de a întocmi procesele – verbale de punere în posesie, după care întreaga documentație va fi înaintată Comisiilor Județene.
În aceste circumstanțe se constată că aducerea la îndeplinire a obligației de emitere a titlului de proprietate de către C. Județeană I. nu se putea realiza decât pe baza documentației întocmită de C. Locală P. care trebuia să stabilească amplasamentul terenului și să întocmească procesul – verbal de punere în posesie referitor la suprafața de 2 ha teren arabil cuvenită intimatelor.
Pe baza înscrisurilor aflate la dosar tribunalul constată că apelanta – contestatoare a depus diligențe pentru executarea obligației stabilită prin hotărârea judecătorească devenită irevocabilă și anume aceea de emitere a titlului de proprietate pe numele intimatelor cu privire la suprafața de teren arabil de 2 ha, edificatoare în acest sens fiind corespondența purtată între cele două comisii care au atribuții în materia fondului funciar, astfel că s-a făcut dovada existenței în cauza de față a imposibilității emiterii de către apelantă a titlului de proprietate conform hotărârii judecătorești irevocabile.
Ca atare, actele de executare silită efectuate în dosarul de executare al B. nr. 2/2014 împotriva apelantei – contestatoare se impun a fi anulate
Pentru considerentele expuse, tribunalul va admite apelul declarat de contestatoarea C. Județeană I. și va schimba în parte hotărârea atacată în sensul admiterii contestației la executare, cu consecința desființării actelor de executare efectuate în dosarul de executare al B. nr. 2/2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta-contestatoare C. J. I. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR cu sediul in București, ., sector 3, in contradictoriu cu intimatele B. M. domiciliată in P., ., J. I. si R. E., domiciliată in Sfantul G., . nr. 1, ., ., împotriva sentinței civile nr._/05.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.
Schimbă în parte sentința în sensul că admite contestația la executare, anulează actele de executare silită întocmite în dosarul de executare 2/2014 al B. R. M..
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.11.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTORGREFIER
C. T. Ș. ȚuiuGeorgeta I.
RED.C.T-
DACT.M.G./5EX.
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
JUDECĂTOR FOND – A. C. M.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Încheierea nr. 13/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 111/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
