Întoarcere executare. Decizia nr. 2165/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2165/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 30-05-2016 în dosarul nr. 2165/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A III- A CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr . 2165 A
Ședința publică din: 30.05.2016
Tribunalul constituit din:
Președinte: C. V.
Judecător: A. V.
Grefier: A. M.
Pe rol soluționarea apelului de față formulat de apelanta-contestatoare A. Națională pentru R. Proprietăților, împotriva sentinței civile nr._/07.12.2015 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Sectorului 1 București, în contradictoriu cu intimata D. N., în cauză având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Tribunalul, față de faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 223 alin. 3 NCPC, reține apelul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, în conformitate cu disp. art. 395 alin.1 C.proc.civ., a constatat următoarele aspecte de fapt și de drept:
Prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București sub nr._ /01.07.2015, contestatoarea A. NAȚIONALĂ pentru R. PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în municipiul București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, în contradictoriu cu intimata D. N., cu domiciliul procesual ales în municipiul București, ., ., sector 6, a solicitat anularea formelor de executare dispuse în dosarul de executare nr. 579/2015 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești D., C. & Asociați, anularea încheierii din 26.05.2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București, a somației din 11.06.2015, anularea încheierii SCPEJ /11.06.2015 privind cheltuielile de executare, suspendarea executării și întoarcerea executării silite.
În motivare, în esență, contestatoarea arată că executarea silită a fost începută împotriva unei persoane ce nu are calitatea de debitor, conform art. 3 alin.2 si art. 11 alin.1 din Legea nr. 164/2014, sarcina plății revine exclusiv Ministerului Finanțelor Publice. Potrivit art. 11 alin.3 din Legea nr. 164/2014 orice procedura de executare silită se suspendă de drept până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin.6 .
S-a invocat excepția prematurității cererii întrucât A. avea obligația de a emite de titlu de plată . Se mai arată că se încalcă prevederile art. 1 alin.1 și 2 și art. 2 din O.G. nr.22/2002 .
În dovedirea contestației, s-au depus la dosarul cauzei: înscrisuri .
În drept, contestatorul își întemeiază contestația pe disp. art. 711 și urm. C.proc.civ., solicitând judecarea cauzei și în lipsa părților .
Intimata, legal citată și cu copia contestației la executare și înscrisurilor, a formulat și a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii întrucât, în esență, procedura executării silite este legală și temeinică, iar A. nu se poate folosi de propria întârziere, respectiv de încălcarea nejustificată a termenelor limita de legiuitor, nu a făcut dovada lipsei de fonduri și a demersurilor efectuate în vederea achitării debitelor. Fără cheltuieli de judecată.
P. judecarea în condiții de legalitate și temeinicie a cauzei, instanța de judecată a dispus următoarele măsuri: citarea părților cu mențiunile legale corespunzătoare; s-a efectuat adresă la Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești D., C. & Asociații pentru a se remite copia certificata a dosarului execuțional nr. 579/2015 ( filele 47- 80 din dosar).
Contestația la executare este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru .
Prin sentința civilă nr._/07.12.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de către contestatoarea A. NAȚIONALĂ pentru R. PROPRIETĂȚILOR, în contradictoriu cu intimatul D. N.. S-a respins ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării silite. S-a respins ca neîntemeiată, cererea privind întoarcerea executării silite. Fără cheltuieli de judecată .
P. a pronunța această soluție, analizând contestația la executare prin prisma motivelor formulate, a dovezilor existente la dosar și a dispozițiilor legale incidente, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând actele de executare îndeplinite în dosarul de executare nr. 579/2015 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești D., C. & Asociați, instanța de executare constată că titlul executoriu, supus executării silite, îl reprezintă Hotărârea nr. 845/25.01.2011 emisă de Județul B. –Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 - filele nr. 78-79 dosar, învestită, în mod legal, cu formulă executorie conform certificatului de la fila nr. 77 dosar, date fiind și disp. art. 9 lit. a) raportat la disp. art. 10 alin.1 din leghea nr. 164/2014.
Analizând, în consecință, actele de executare îndeplinite în dosarul de executare mai sus menționat, prin raportare exclusiv la motivarea în fapt/susținerile din cadrul contestației la executare, instanța de executare constată, că, în esență, nu au fost invocate și, mai cu seamă, dovedite vătămări ale drepturilor contestatoarei prin modalitatea în care au fost dispuse și pronunțate încheierile și/sau întocmite actele de executare silită.
De altfel, instanța de executare constată că, de la data emiterii 845/25.01.2011 emisă de Județul B. –Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 - filele nr. 78-79 dosar, contestatoarea a beneficiat efectiv de un termen de grație de 4 (patru ) ani pentru a efectua demersurile necesare și pentru a-și îndeplini obligația de plată.
Pe de altă parte, contestatoarea - debitoare nu a efectuat dovada lipsei de fonduri și nici dovada că a solicitat ordonatorilor principali de credite bugetare, în condițiile legii, asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creanțelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumei stabilite prin titlul executoriu.
În altă ordine de idei, termenele prevăzute de această lege (art. 10 și art. 11) fiind termene legale și până la care se amână doar executarea efectivă a obligației de plată, instanța de executare constată că acestea sunt relativ incerte, stabilit exclusiv în favoarea debitorului și fără acordul creditorilor.
Or, echilibrul între interesele părților titlului executoriu a fost afectat în favoarea debitorului, creditorul fiind lipsit de orice mijloace legale sau judiciare de protecție a dreptului său, fiind lăsat la arbitrariul autorităților, ce pot dispune achitarea sau eșalonarea plății sumei datorate în perioadele și procentele pe care le doresc.
Raportat la aceste premise, instanța de executare constată că Legea nr. 164/2014 încalcă dispozițiilor art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, precum și disp. art. 6 din aceeași Convenție.
În cauzele Burdov vs. Rusia (hotărâre pronunțată în data de 07 mai 2002) și S. vs. România (hotărâre pronunțată în data de 06 septembrie 2005), Curtea a statuat că o autoritate a statutului nu ar trebui să se folosească de pretextul lipsei fondurilor pentru a nu onora o datorie, fiecare stat având obligația să dețină un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive care îi revin.
Or, creditorii nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri care să afecteze însăși substanța dreptului, din cauza dificultăților financiare ale statului (parag. 35 din hotărârea citată).
De asemenea, în cauza Burdov vs Rusia (hotărâre pronunțată în data de 07 mai 2002), Curtea a reținut că statul, deși nu poate invoca în principiu absența fondurilor pentru a nu îndeplini o obligație de plată a unor sume de bani stabilită printr-un titlu executoriu, dispune de un interval de timp rezonabil pentru a alege mijloacele adecvate pentru a da eficiență hotărârii prin care a fost obligat.
Această jurisprudență nu poate fi interpretată în sensul că s-ar stabili în sarcina statului o obligație absolută, de executare imediată a obligațiilor ce-i incumbă potrivit unor titluri executorii, indiferent de situația concretă în care urmează a se face executarea. Anumite situații excepționale, a căror incidență să fie corespunzător fundamentată, pot justifica, în unele condiții, o întârziere în executarea titlurilor executorii.
Cu toate acestea, esențial este ca, prin reglementarea adoptată, să nu se impună creditorilor statului o sarcină excesivă, în sensul de a-i lipsi, în concret, pe o perioadă îndelungată de posibilitatea de a-și vedea realizată creanța.
În altă ordine de idei, raportat și la conținutul disp. art. 10 alin. 6 din Legea nr. 164/2014, în continuare, A. Națională pentru R. Proprietăților este instituția care emite titlu de plată și care calitatea de debitor ce răspunde de realitatea, corectitudinea și legalitatea datelor înscrise în titlurile de plată, iar, în baza acestor date, Ministerul Finanțelor Publice dispune doar plata efectivă, și, astfel, acționează doar ca un ordonator principal de credite și îndeplinește atribuțiile și răspunderile prevăzute în Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, respectiv cele privind aprobarea angajării bugetare, lichidării și ordonanțării cheltuielilor din fonduri publice.
Potrivit legii, respectiv Ordinului nr. 57/2015 al Ministerului Finanțelor Publice, plățile vor fi procesate în ordinea cronologică PRIMIRII de la A.N.R.P. și în limita creditelor bugetare deschise cu această destinație.
P. considerentele mai sus amintite, și, întrucât prin contestația la executare nu s-au invocat, în mod efectiv/concret/punctual, și alte critici/contestații/susțineri argumentate/motivate cu privire cuantumul debitului solicitat, dar nici cu privire la cheltuielile de executare silite, constând legalitatea și temeinicia actelor de executare contestate, instanța de executare, respingând/cenzurând, în consecință, toate susținerile/argumentele formulate de contestatoare și, implicit, și excepția de prematuritate invocată, a respins ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de către contestatoare, menținut, ca legale și temeinice, toate actele de executare silită contestate și îndeplinite în dosarul execuțional nr. 579/2015 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești D., C. & Asociații.
Pe cale de consecință, s-a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării silite și s-a respins ca neîntemeiată, cererea privind întoarcerea executării silite.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind efectuate și nici solicitate.
A. Națională pentru R. Proprietăților a formulat apel împotriva Sentinței civile nr._/07.12.2015, pronunțată în dosarul nr._, de către Judecătoria Sectorului 1 București.
În motivare s-a arătat că, prin Somația emisă la data de 11.06.2015 în dosarul de executare nr. 579/2015, înregistrată la A.N.R.P sub nr._/17.06.2015, S.C.P.E.J. D., C. și Asociații a înștiințat subscrisa că are de achitat creditoarei D. N. suma de 18.922,14 lei, reprezentând recuperarea creanței în cuantum de 16.724,33 lei, la care se adaugă 2.197,81 lei cheltuieli de executare stabilite prin încheierea emisă de S.C.P.E.J. D., C. și Asociații la data de 11.06.2015 privind încuviințarea executării silite și stabilirea cheltuielilor de executare, titlul executoriu invocat fiind Hotărârea nr. 845/25.01.2011 emisă de Comisia Județeană B. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Prin aceeași somație S.C.P.E.J. D., C. și Asociații a dispus înființarea popririi asupra sumelor datorate sau deținute de A.N.R.P. la A.T.C.P.M.B. până la concurența sumei de 18.922,14 lei.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._, A.N.R.P. a solicitat onoratei instanțe să dispună: Anularea formelor de executare din dosarul de executare nr. 579/2015 aflat pe rolul S.C.P.E.J. D., C. Șl ASOCIAȚII, Anularea încheierii din data de 26.05.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2015; Anularea Somației emisă de S.C.P.E.J. D., C. și Asociații la data de 11.06.2015 în dosarul de executare nr. 579/2015; Anularea încheierii emisă S.C.P.E.J. D., C. și Asociații la data de 11.06.2015 privind încuviințarea executării silite și stabilirea cheltuielilor de executare; suspendarea executării silite în dosarul de executare nr. 579/2015, întoarcerea executării silite pentru suma de 18.922,14 lei, Plata cheltuielilor de judecată, în măsura în care subscrisa le va efectua.
Judecătoria Sectorului 1 București, prin Sentința civilă nr._/07.12.2015, pronunțată în dosarul nr._, a respins contestația la executare formulată de A.N.R.P., ca neîntemeiată și cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Consideră Sentința civilă nr._/07.12.2015, pronunțată în dosarul nr._, ca fiind netemeinică și neleqală pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 [...], precum și al Legii nr. 290/2003[...], fără a le corobora, în mod corect, cu dispozițiile art. 10 alin. (1), prin raportare la dispozițiile art. 10 alin. (6) din aceeași lege.
A solicitat să se observe că, în speța de față, legiuitorul a stabilit clar, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 "Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 Ut. a) (hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, emisă înainte de . Lega nr. 164/2014) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.
În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (6) din Legea nr. 164/2014, " P. fiecare tranșă anuală, A. Națională pentru R. Proprietăților emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite., iar art. 11 alin. (1) stipulează în mod expres " Plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora."
În speța de față, deși instanța a analizat incidența dispozițiilor art. 11 alin. (1), nu a observat că procedura emiterii titlurilor de plată de către A.N.R.P., precum și cea cu privire la plata efectivă a acestora de către Ministerul Finanțelor Publice sunt reglementate prin dispozițiile Legii nr. 164/2014 și vizează întocmai actul administrativ prin care se stabilește dreptul la despăgubiri și cuantumul acestora, reprezentat de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, emisă înainte de . prezentei legj; (A se vedea dispozițiile art. 3 alin. (2) din lege din care reiese aplicabilitatea și în speța de față a dispozițiilor noii legi - "Dispozițiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică: cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, - precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare.")
A solicitat să se rețină că dispoziții legale în aplicabile speței nu au fost declarate neconstituționale, ele fiind în vigoare, astfel că judecătorul nu are motive pentru înlăturarea acestora.
În contextul de mai sus, opinăm în sensul că instanța nu are motive pentru înlăturarea prevederilor Legii nr. 164/2014, cu atât mai mult cu cât executare silită a fost adusă la cunoștința debitorului A.N.R.P. în data de 29,06.2015 și în aceeași dată a fost instituită poprirea, perioadă în care Legea nr. 164/2014 era în vigoare și producea efecte.
Executarea silită, în prezenta speță, a început în data de 09.06.2015, dată la care Legea nr. 164/2014 producea efecte, respectiv dată la care creditoarea D. N. A FORMULAT CEREREA DE EXECUTARE SILITĂ.
(A se vedea încheierea din data de 11.06.2015 emisă de S.C.P.E.J D. C. și Asociații, de unde reiese fără echivoc data la care doamna D. N. a formulat cererea de executare silită).
Totodată, a precizat și faptul că inclusiv admiterea cererii de învestire cu formulă executorie a avut loc în data de 04.06.2015.
Mai mult decât atât, instanța de fond nu a avut în vedere la momentul soluționării cauzei dispozițiile art. 11 alin. (3) din actul Legea nr. 164/2014, stabilesc în mod expres că „orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin. (6)".
Din interpretarea logică a textului de lege, reiese fără echivoc faptul că orice act de executare efectuat în perioada de suspendare este nelegal.
Chiar și într-o interpretare restrictivă a textului de lege (pe care în mod cert legiuitorul nu a avut-o în vedere) suspendarea unei proceduri de executare nu ar putea avea în vedere decât situațiile deja existente la data intrării în vigoare a legii, cu alte cuvinte tocmai speța de față.
De asemenea, art. 700 alin. (1) Cod Procedură Civilă prevede că "Executarea silită se suspendă în cazurile în care aceasta este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanță". (In susținerea celor prezentate mai sus, arătăm onoratei instanțe faptul că Judecătoria Sectorului 1 București, atât prin Sentința Civilă nr._/09.07.2015 pronunțată în dosarul nr._/299/2015 cât și prin Sentința Civilă nr._/17.09.2015 pronunțată în dosarul nr._/299/2015, a reținut suspendarea de drept a executării silite până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată stabilite prin titlurile de plată emise conform art. 10 alin. 6 din Legea 164/2014.)
Ignorarea prevederilor Legii 164/2014 ar duce la inaplicabilitatea acesteia și ar face ca măsurile luate de către stat în vederea soluționării situației complexe de plată a compensațiilor stabilite prin actele administrative emise de către Comisiile Județene și a Municipiului București pentru aplicarea Legii 290/2003 sau prin hotărârile instanțelor de judecată, să fie inutile.
Prin măsurile adoptate prin Legea nr. 164/2014, nu au fost aduse restrângeri ale drepturilor persoanelor îndreptățite, întrucât statul român nu numai că nu a refuzat plata despăgubirilor către persoanele îndreptățite potrivit Legii nr.9/1998 și Legii nr. 290/2003, ci, dimpotrivă, s-a obligat la plata eșalonată a sumelor prevăzute în deciziile de plată și hotărârile prin care se stabilește cuantumul despăgubirilor.
Plata eșalonată a creanțelor asupra statului nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar executarea uno icto constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica modalitate posibilă de executare pe care un stat o poate aplica.
Reglementarea propusă nu are ca efect privarea dreptului de proprietate garantat și ocrotit prin legea fundamentală, ci doar stabilește o modalitate prin care statul român garantează realizarea dreptului persoanelor fizice.
Măsurile adoptate au fost necesare pentru crearea unui echilibru între interesele generale ale societății și interesele particulare ale persoanelor care intră sub incidența proiectului de ordonanță. în acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, stabilind că o astfel de măsură este în conformitate cu principiile CEDO, însă prin trebuie să se păstreze un just echilibru între interesele statului și cele ale reclamantului (Hotărârea din 26 aprilie 2006, pronunțată în Cauza Zubko și alții împotriva Ucrainei, paragraful 67 sau Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunțată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 107).
Concluzia care se impune este aceea că statul nu contestă existenta unui bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor stabilite prin deciziile de plată și hotărârile emise în temeiul Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003, precum și Legii nr. 393/2006, și nu refuză plata acestora. Măsura criticată este mai degrabă una prin care se garantează realizarea dreptului de proprietate asupra bunului dobândit, în sensul Convenției, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în condițiile respectării țintei de deficit bugetar asumate. Rezultă că prin eșalonarea stabilită statul nu afectează esența dreptului de proprietate, nu aduce atingere substanței acestui drept și cu atât mai puțin nu neagă existența acestuia.
Modificarea conținutului unei norme juridice este atributul exclusiv al legiuitorului, în temeiul prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării".
Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, aceasta nu numai că nu s-ar putea pronunța asupra aspectelor practice pe care le-ar presupune o apreciere a oportunității acordării vreunei măsuri reparatorii, dar, în principiu, n-ar putea să completeze sau să schimbe măsuri legislative existente, devenind astfel legiuitor pozitiv.
Cu privire la caracterul rezonabil al termenului de executare a unei creanțe asupra statului, prin deciziile precizate, s-a arătat că evaluările bugetare ale Guvernului au indicat că perioada de plată propusă (3 ani, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.71/2009) este rezonabilă, în contextul deficitului bugetar grav actual, al condițiilor economice generale extrem de dificile, astfel încât Curtea a reținut că actul normativ criticat este în acord cu principiile stabilite, în acest sens, prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale.
Prin urmare, conceptul de termen rezonabil trebuie privit atât din perspectiva cetățeanului-creditor, cât și din cea a statului-debitor.
Cu strictă referire la lipsa calității de debitor al A.N.R.P., invocată prin contestația la executare, observăm că instanța face o analiză trunchiată a dispozițiilor legale, neobservând că prin modul acesta de interpretare înlătură, în fapt, de la aplicare dispozițiile art. 10 alin. (1) și (5) din Legea nr. 164/2014.
în concret, a solicitat să se observe că titlurile de plată prevăzute la art. 10 alin. (6) {reținute de instanța de judecată - n.n.) se emit de către A.N.R.P., și sunt achitate efectiv de către M.F.P.
De altfel, aceasta a fost și intenția legiuitorului, care prin Legea nr. 164/2014 a stabilit o nouă procedură de plată a despăgubirilor deja acordate, prevăzând în mod expres emiterea anuală a câte unui titlu de plată corespunzător fiecărei tranșe, pe o perioadă de cinci ani (de către A.N.R.P.) și plata efectivă a acestor titluri (de către MFP).
Prin urmare, instanța trebuia să constate că A. Națională pentru R. Proprietăților nu are calitatea de debitor al obligației de plată a creanței stabilită prin titlul invocat de intimata D. N.. Mai mult decât atât, instanța de fond trebuia să constate că singura obligație stabilită de legiuitor în sarcina A.N.R.P. este aceea a emiterii titlului de plată aferent primei tranșe. Or, în aceste condiții, și o eventuală executare silită pornită împotriva debitorului obligației de plată, respectiv Ministerul Finanțelor Publice, ar fi nelegală.
în cazul respingerii contestației la executare am fi puși în situația unei îmbogățiri fără justă cauză a intimatei și a unei plăti efectuate atât de către A.N.R.P prin poprirea din dosarul nr. 579/2015 cât și de către Ministerul Finanțelor Publice, conform Legii nr. 164/2014, plată dublă și implicit nelegală ce ar avea consecințe asupra bugetului de stat.
Instanța de fond a nu avut în vedere faptul că prin încheierea din data de 11.06.2015, S.C.P.E.J D., C. și Asociații a procedat la actualizarea creanței ce revine creditoarei D. N. (stabilită prin Hotărârea nr. 845/05.01.2011 emisă de Comisia Județeană B. pentru aplicare™ Legii nr. 290/2003), cu indicele de inflație pentru perioada ianuarie 2012 - decembrie 2014, încălcând astfel prevederile Legii nr. 164/2014.
Potrivi art. 10 alin. 4) din Legea nr. 164/2014: „Sumele neplătite, aferente hotărârilor judecătorești prevăzute la alin. (3) și actelor administrative prevăzute la art. 9 Ut. a) și b), se actualizează cu indicele de creștere a prețurilor de consum pentru perioada de la momentul rămânerii irevocabile/definitive, respectiv al emiterii acestora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și constituie obligații de plată, în tranșe, în condițiile prezentei legi. Actualizarea sumei se face prin decizie a președintelui Autorității Naționale pentru R. Proprietăților."
Legea nr. 164/2014 reglementează expres actualizarea despăgubirilor pentru sumele neplătite aferente actelor administrative emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, prevederi legale care nu au fost respectate de către executorul judecătoresc, respectiv de creditor.
De asemenea, instanța de fond nu a luat în considerare la momentul soluționării cauzei, că A.N.R.P a îndeplinit de bună voie obligația stabilită de legislația în vigoare în sarcina acesteia cu privire la actualizarea sumelor neplătite.
Astfel, a emis Decizia de actualizare nr. 4382/04.09.2015 prin care s-a stabilit valoarea compensațiilor aferente Hotărârii nr. 845/25.01.2011 emisă de Comisia Județeană B. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 în cuantum total de 51.536,63 lei.
Totodată, respectând dispozițiile imperative ale Legii nr. 164/2014 și procedura instituită prin acest act normativ, A.N.R.P a emis, în data de 20.11.2015, Titlul de plată . Nr._ în favoarea doamnei D. N..
Nu în ultimul rând precizăm că instanța de fond nu a analizat în prezenta speță incidența prevederilor O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că, în prezenta speță, S.C.P.E.J D. C. și Asociații, deși a invocat termenul de 6 luni instituit de O.G. Nr. 22/2002, care trebuie să curgă de la data emiterii somației și până la data înființării poprii, în data de 11.06.2015 a emis somația în dosarul de executare nr. 579/2015 si în aceeași dată a instituit măsura popririi.
înțelegerea procedurii de realizare a unei creanțe împotriva statului sau a unei instituții publice trebuie a porni de la anumite principii inerente statului de drept: interpretarea cu bună-credință a legii, respectarea legii, executarea cu celeritate a obligațiilor stabilite în sarcina statului, fără de care dreptul la un proces echitabil este golit de conținut și lipsit de finalitate; în cazul în care există dubiu, normele se interpretează în favoarea creditorului, iar nu a debitorului, instituția publică care trebuia să execute ori să depună toate diligentele pentru executarea de bunăvoie a obligației, comportându-se astfel exemplar pentru celelalte subiecte de drept; în acest context, doar în cazul în care instituția publică nu are fonduri special alocate executării obligației din titlul executoriu (conform art. 1, din O.G. nr. 22/2002), executarea silită (începută prin somația emisă de organul competent de executare) va fi oprită 6 luni de zile, în care se înțelege că instituția publică va depune din nou toate diligentele pentru obținerea de fonduri special destinate executării obligațiilor prevăzute în titluri executorii.
în cazul în care diligentele nu au ca rezultat obținerea unor astfel de fonduri speciale, creditorul este îndreptățit să continue executarea silită potrivit Codului de procedură civilă, având astfel nu numai posibilitatea de a popri conturi ale instituției, ci și de a executa silit bunuri mobile și imobile ale instituției publice.
Potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 22/2002, „ (1) creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. (2) Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate."
Rezultă fără echivoc faptul că, în procesul executării silite a creanțelor împotriva instituțiilor publice, această fază procesuală are un conținut atipic, derogator de la dreptul comun care îl reprezintă normele Codului de procedură civilă.
Totodată, conform dispozițiilor art. 2 din O.G sus-menționată, „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
în aceste condiții, a precizat faptul că prevederile art. 3 din ordonanța Guvernului amintită stabilesc în mod expres că Jn cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie."
Or, articolul 2 al ordonanței prevede un termen de 6 luni în care instituția publică este obligată să dispună toate măsurile ce se impun pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, și nu un termen de 15 zile, astfel cum greșit a fost stabilit de către executorul judecătoresc.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare „ - Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale.
Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.- Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare. "
Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, „ordonatorii de credite au obligația de a angaja cheltuieli în limita creditelor de angajament și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale."
Așadar, fiecare ordonator de credite trebuie să se asigure că respectă principiile responsabilității fiscale precum și regulile fiscale în ceea ce privește efectuarea cheltuielilor pentru care trebuie să aibă prevăzute în buget alocarea unor astfel de sume.
În jurisprudență sa constatăm, Curtea Constituțională a statuat că acest act normativ (O.G. nr. 22/2002) are o evidentă finalitate de protecție a patrimoniului instituțiilor publice, ca o premisă indispensabilă a derulării în condiții optime a activității acestora și, prin aceasta, a îndeplinirii atribuțiilor ce le revin ca parte integrantă a mecanismului statului.
Nu în ultimul rând instanța de fond nu a avut în vedere faptul că procedura execuțională nu poate fi continuată din cauza lipsei de fonduri, întrucât potrivit Legii nr. 164/2014, fondurile necesare plății despăgubirilor sunt prevăzute în bugetul M.F.P.
Susține argumentația de mai sus, cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate fi considerat că nu cunoaște legea, adagiu latin ce exprima principiul potrivit căruia se prezumă că toata lumea cunoaște legea (Nemo legem ignorare censetur).
A reiterat faptul că A. nu dispune de fonduri pentru acordarea despăgubirilor solicitate în temeiul hotărârilor comisiilor județene.
Bugetul are un însemnat rol stabilizator al economiei naționale, iar cheltuielile statului cu aceste despăgubiri nu pot destabiliza procesul complex al distribuirii produsului social net în economia națională, între stat, pe de o parte, și populație, pe de altă parte.
Or, prin obligarea A. la plata unei sume reprezentând despăgubiri conduce în mod inevitabil la destabilizarea bugetului de stat.
În susținerea celor argumentate mai sus cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 164/2014, enumerăm onoratei instanțe hotărâri pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București prin care s-a reținut aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 164/2014 pentru cererile formulate după data de 18.12.2014, dată la care a intrat în vigoare actul normativ menționat.
Astfel, prin Sentința Civilă nr._/24.09.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București "în dosarul nr._/299/2015, instanța a reținut că din moment ce executarea silită sancționează neexecutarea voluntară a titlului executoriu, inexistența obligației de plată voluntară, ce reiese în mod clar din prevederile Legii 164/2014, atrage și inexistența dreptului de a cere executarea silită. Practic instituția nu poate fi executată silit pentru o obligație care nu îi incumbă.
Mai mult, prin Sentința Civilă nr._/10.09.2015, pronunțată de către Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._/299/2015, instanța de judecată a reținut că, după începerea executării silite a intrat în vigoare Legea 164/2014, care stabilește obligația de plată în sarcina Ministerului Finanțelor Publice și nu în sarcina subscrisei contestatoare, care nu mai are calitatea de debitoare în ceea ce privește plata despăgubirilor și de asemenea stabilește și modul în care urmează să se facă plata, respectiv în mod eșalonat de către Ministerul Finanțelor Publice, executarea silită fiind suspendată de drept până la împlinirea termenelor scadente stabilite prin Legea 164/2014.
A menționat faptul că, potrivit art. 30 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare și art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, sunt scutiți de plata taxei judiciare de timbru și a cauțiunii.
P. toate aceste motive, în temeiul art. 717 alin. (1) din Codul de procedură civilă, a solicitat să se admită apelul formulat împotriva Sentinței civile nr._/07.12.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, respectiv să se admită contestația la executare, astfel cum a fost formulată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 717 din C. proc. civ., Legea nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 1120/2006, cu modificările și completările ulterioare, Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013 și pe dispozițiile Legii nr. 164/2014.
A depus alăturat, prezenta cerere în 2 exemplare, pentru instanță și pentru comunicare.
A anexat, prezentului apel, Decizia de actualizare nr. 4382/04.09.2015 și Titlul de plată . Nr._ emis în favoarea doamnei D. N..
D. N., in calitate de intimata D. N., in calitate de intimata in dosarul n._/ a formulat întâmpinare la Apelul formulat de A. Națională pentru R. Proprietăților împotriva Hotărârii nr._/07.12.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, in dosarul nr._/ 299/ 2015, prin care a solicitat respingerea apelului cu consecința menținerii Sentinței ca temeinică și legală, având în vedere următoarele motive:
La data de 25.01.2011, Comisia Județeană Botoșanii pentru Aplicarea Legii nr.290/ 2003 a emis Hotărârea nr. 845, prin care au fost stabilite despăgubirile cuvenite defuncților A. V. si D., pentru bunurile abandonate in . persoane: C. E., A. G., A. N., V. A., in cuantum de 78.099,00 lei. Din aceasta suma eu am dreptul la cota de 1/6. adică 15.620,00 lei. conform Contractului de partaj voluntar autentificat prin incheierea nr. 133 din 15.02.2011. de notar public V. M.. In vederea recuperării sumei care mi se cuvine mie, adică 1/6 din despăgubirile acordate prin Hotărârea nr.845, la solicitarea intimatei din data de 09.06.2015, pe rolul Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești D., Cosereanu & Asociații ("S.C.P.E.J. D.") a fost format dosarul de executare nr.579/2015 ( Dosarul nr.579/2015).
La data de 11.06.2015, S.C.P.E.J. D. a intocmit somația nr. 579/2015 („ Somația") in cadrul dosarului de executare 579/2015. prin care a pus in vedere Autorității Naționale pentru R. Proprietăților ( A.) sa procedeze la plata sumei de 16.724.33 lei, reprezentând valoarea totala a despăgubirilor acordate prin Hotărâre, actualizate cu rata de inflație, precum si cheltuieli de executare in cuantum de 2.197,81 lei asfel cum reies din incheierea nr.579/2015.
F. de procedura de executare silita demarata de S.C.P.E.J. D. in cadrul dosarului de executare 579 /2015, A. a formulat prezenta contestația la executare.
Instanța, prin Hotărârea nr._, pronunțată la data de 07.12.2015, a respins contestația A. la executare si cererea privind întoarcerea executării silite. De asemeni a respins si cererea de suspendare a executării silite, ca rămasa fara obiect.
Împotriva acestei Sentințe, a declarat A. prezentul apel.
A., susține in Apelul formulat ca. Sentința nr._/ 07.12.2015. este netemeinica si nelegala din următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o interpretare greșita a dispozițiilor artic.ll alin.l din Legea 164/2014.
Apelanta susține ca procedura de executare silita demarata in acest dosar nu este legala, intrucat după . Legii 164/2014. toate executările silite se suspenda. Astfel sub imperiul noii legislații, sarcina plații revine in mod exclusiv Ministerului Finanțelor Publice, care va o va face in transe egale, eșalonat pe o perioada de 5 ani, incepand cu 1 ianuarie 2015, iar A. nu mai are obligații privind plata despăgubirilor.
Conform art.10 alin.l, plata despăgubirilor stabilite prin Hotărârile emise de Prefecturi, se efectuează in ordinea cronologica a emiterii acestora, in transe anuale egale, eșalonat, pe o perioada de 5 ani, incepand cu data de 1 ianuarie 2015. Suma neplatita, aferenta acestor acte administrative se actualizează cu indicele preturilor de consum pentru perioada de la momentul emiterii acestora pana la data intrării in vigoare a acestei si constituie obligații de obligații de plata, in transe, in condițiile acestei legi.
Astfel, potrivit ari. 10 alin. 6 si 7 si ari. II din Legea 164/2014. pentru fiecare transa anuala, A. emite un titlul de plata care in original se comunica in cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanțelor Publice si persoanelor îndreptățite. Plata sumelor stabilite prin titlurile de plata se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, in termen de cel mult 180 de zile de la dala emiterii acestora.
Apelanta susține ca la data formulării cererii de executare si anume 09.06.2015, intrase in vigoare Legea 164/2015, prin care a fost reglementata o noua procedura cu privire la soluționarea dosarelor constituite in temeiul Legii nr.9/1998 si 290 /2003 si plata acestora, ipoteza reglementată de art.3 alin. 2 teza 1 din lege.
Astfel conform art.10 din Legea 164, plata despăgubirilor conținute de actele administrative sau hotărârile judecătorești se va face eșalonat prin 5 transe anuale, iar plata fiecărei transe se va face de către Ministerul Finanțelor Publice pe baza titlurilor de plata emise de A.. conform art.10, alin 6 din lege.
Dar trebuie specificat ca in cauza, titlul executoriu a fost emis la data de 25.01.2011 iar pana in prezent nu a fost făcuta nici o plata, conform Legii 290/2003, in baza căreia a fost întocmit dosarul care a fost soluționat prin emiterea Hotărârii nr.845.
Art.l 8 alin (5)din HG 1120/2006 prevede termene exprese in care sa fie achitate despăgubirile, respectiv de unul sau maxim doi ani, iar sintagmele "in funcție de disponibilitățile bănești " si "in funcție de disponibilitățile bănești" si "in limita sumelor aprobate cu aceasta destinație in bugetul de stat" trebuie interpretate ca facand parte din termenele legale de 1 an, respectiv 2 ani si nicidecum in sensul ca plata despăgubirilor poate fi realizata oricând in timp in funcție de disponibilitățile bănești ale A.. Așadar, in nici un caz, A., nu se poate folosi de propria întârziere, respectiv de incalcarea nejustificata a termenelor limita determinate de legiuitor.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.18 alin. 5 din HG.1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003. Respectiv compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei
județene ori a Municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003 (....) se achita beneficiarilor astfel: a), integral, daca cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei.
b).eșalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel:60% in primul an si 40% in anul următor, daca cuantumul despăgubirilor se incadreaza intre 50.001 si 100.000 lei. c).eșalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% in primul an si 60% in anul următor, daca cuantumul compensațiilor depășește 100.000 lei.
In speță, cuantumul loial al despăgubirilor acordaie prin Hotărârea nr. 845/25.01.2011 este de 78.099,00 lei, astfel că A. avea obligația achitării primei transe de 60% in anul 2012 si a transei a-II-a, in anul următor, respectiv 2012. Dar contestatoarea nu și-a respectat obligația, întrucât nu a achitat acești bani, deși au trecut 5 ani de când s-a emis Hotărârea nr. 845 .
Din acest motiv si pentru faptul ca nu are siguranța ca voi mai primi despăgubirile stabilite conform Legii 290/ 2003, a procedat la executarea silită a creanței deținută împotriva A..
Instanța nu a avut in vedere la momentul soluționării cauzei, dispozițiile art.11 alin. (3) din actul Legea nr. 164/2014, care stabilesc in mod expres ca "orice procedura de executare silita se suspenda de drept, pana la "împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plata prevăzute in titlurile de plata emise conform artic.10 alin (6)
Apelanta susține ca ignorarea prevederilor Legii 164/2014, ar duce la inaplicabilitatea acesteia si ar face ca masurile luate de către stat in vederea soluționării situației complexe de plata a compensațiilor stabilite prin actele administrative emise de către Comisiile județene si a Municipiului București pentru aplicarea Legii 290/2003 sau prin hotărârile instanțelor de judecata sa fie inutile. Si mai susține apelanta ca prin masurile adoptate prin aceasta Lege. nu au fost aduse restrângeri ale drepturilor persoanelor indreptatite, intrucat statul roman s-a obligat la plara eșalonată a sumelor prevăzute in deciziile de plata si hotărârile prin care se stabilește cuantumul despăgubirilor.
Insa legiuitorul nu a impus urmarea unei cai stricte si unice pentru obținerea de despăgubiri, ci a instituit o cale accelerata de obținere a despăgubirilor, datorita blocajelor care au fost creeate in trecut, in situația in care A. a inregistrat întârzieri deosebit de mari la plata respectivelor despăgubiri, intarzieri care au prejudiciat persoanele indreptatite sa primească despăgubiri. Aceasta concluzie poate fi extrasa si din analiza denumirii marginale a actului normativ: "Legea nr. 164/2014 privind unele masuri pentru accelerarea si finalizarea procesului de soluționare a cererilor". Pe cale de consecința, instituirea unei noi cai de despăgubire a persoanelor indreptatite, nu va lipsi de temei juridic executările care sunt deja in curs in fata A., necesitatea reluării executării silite avandu-1 drept debitor pe Ministerul Finanțelor Publice nereieșind din nici o prevedere a legii si fiind in contradicție cu scopul urmărit de respectiva lege. Iar pentru ca Hotararea ce reprezintă titlul executoriu in prezentul dosar de executare a fost emisa inca din anul 2012, o noua eșalonare sau suspendare conduce la ruperea justului echilibru care trebuie sa existe intre interesul individului de a-i fi achitata creanța stabilita irevocabil si interesul societății de a nu fi afectat . bugetul de stat.
Prin urmare deși ingerința in asigurarea respectării dreptului persoanelor beneficiare ale hotărârilor la executarea creanței constând in suspendarea instituita de Legea nr. 164/2014, ar răspunde unui interes general, aceasta măsura este vădit disproporționata si nejustificata. Lipsa justificării rezulta din aspectul ca deși a avut la dispoziție o eșalonare reglementata prin chiar Legea speciala. aceasta eșalonare nu a fost aplicata, imediat după emiterea fiecărui titlu executoriu. Aplicarea corecta si la timp a eșalonării stabilita de Legea nr.290/ /2003, precum si reglementarea unei ordini clare in
achitarea creanțelor stabilite, ar fi determinat plata la timp si in mod echitabil a sumelor stabilite. Or, A. isi invoca propria culpa in nerespectarea calendarului de plata a despăgubirilor, a lipsei unei reglementari clare in achitarea despăgubiri lor, iar Legea 164/2014, nu produce ca rezultat decât întârzierea excesiva, pe o perioada de 5 ani.
In sine, aceasta perioada de suspendare lipsește creditorii de beneficiul sumelor stabilite in asa măsura prelungind in mod nejustificat aducerea la îndeplinire a obligației de plata. Măsura suspendării executărilor, reglementata de Legea nr. 164/2014, constituie prin urmare o ingerința ne justificata si disproporționata in dreptul beneficiarilor Legii nr.290/2003. din speța, la executarea creanței stabilite. astfel cum a fost stabilita inca din anul 2012.
Apelanta arata ca, in conformitate cu art.18 alin.6 din HG nr. 1120 /2006, achitarea acestor compensații este condiționata de existenta in bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu aceasta destinație, adică "compensațiile se achita beneficiarilor, in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinație in bugetul de stat. Motivele invocate de A. in Apel, echivalează cu negarea drepturilor noastre de a recurge la executarea pe cale silită a dreptului nostru de creanță născut dintr-o Hotărâre executorie de drept, și a lăsa realizarea acestui drept de creanță la latitudinea contestatoarei. Or, aceasta ar echivala cu lipsirea de un „buri" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. în acest sens, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului relevă faptul că atâta vreme cât statul creează premisele obținerii de către persoane îndreptățite a unor creanțe împotriva acestuia, aceste creanțe intra in categoria de "bun" deoarece creează speranța legitima la obținerea acestor sume .
In ceea ce privește afirmația că în speță „termenul rezonabil" trebuie privit în lumina dispozițiilor Recomandării/R./C.M/2007/7 a art. 41 din Carta Europeană a Drepturilor in din Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale, care arată că nu este vorba de încălcarea,,!termenului rezonabil" atunci când există foarte multe cereri pe rolul unei instituții și mijloace insuficiente arătăm că o atare susținere este lipsită de fundament, în speța dedusă judecății.
In concluzie, putem rezuma ca de la data emiterii Hotărârii nr. 845 din 25.01.2011, apelanta a beneficiat efectiv de un termen de gratie de 5 (cinci) ani, pentru a efectua demersurile necesare si pentru a-si îndeplini obligația de plata. Dar, contestatoarea - debitoare, nu a făcut dovada lipsei de fonduri si nici dovada ca a solicitat ordonatorilor principali de credite bugetare, in condițiile ltcii, asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor din subordine, a creanțelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumei stabilite prin titlu executoriu.
Or, echilibrul intre interesele pârtilor titlului executoriu a fost afectat in favoarea debitorului, noi creditorii fiind lipsiți de orice mijloace legale sau judiciare de protecție a drepturilor noastre si astfel suntem lasati la arbitrajul autorităților, ce poate dispune achitarea sau eșalonarea plații sumei datorate. in perioadele si procentele pe care le doresc. Având în vedere cele de mai sus reiese cu evidență exigibilitatea creanței începând cu anul 2008, apelanta având posibilitatea folosirii forței coercitive a statutului în realizarea creanței. Art. 15 alin. (2) din Constituția României consacră principiul neretroactivității legii, inter alia. tocmai în scopul de a preîntâmpina surveniența acelor situații în care statul, având dubla calitate de legiuitor și debitor, să își creeze o poziție mai favorabilă în raport cu cea a unui debitor obișnuit, în dauna creditorilor săi.
Cu stricta referire la lipsa calității de debitor al subscrisei A..
Apelanta susține ca nu mai are calitatea de debitor al obligației de plata a creanței, ci titlurile de plata prevăzute la artic. 10 aii. (6) se emit de către A. si sunt achitate efectiv de către Ministerul Finanțelor Publice. In acest sens contestatoarea susține ca instanța de fond trebuia sa constate ca singura obligație stabilita de legiuitor in sarcina NRP, este aceea a emiterii titlului de plata aferent primei transe. Or, in aceste condiții si o eventuala executare silita pornita împotriva debitorului obligației de plata, respectiv MFP, ar fi nelegala. Astfel ca apelanta susține ca in cazul respingerii contestației sale c "urmează sa ne îmbogățim fara justa cauza întrucât s-ar face plata de către A., prin poprirea clin dosarul nr._, cal si de Ministerul Finanțelor
Publice, conform Legii 164/2014, plata dubla si implicit nelegala ce ar prejudicia bugetul de stat.
Contestatoarea acuza in mod eronat aceasta "îmbogățire ", care este imposibil de realizat, cu atât mai cu cat este legal, corect si obligatoriu, ca A., sa aibă evidenta clara a fiecărui banul care s-a plătit pana in prezent, beneficiarilor din dosarele pe care le instrumentează. Iar A., prin titlul de plata emis in data de 20.11.2015, a dispus plata doar a sumei de 6.666,67 lei, deși. creanța mea actualizata este in cuantum de 16. 724,33 lei. iar prin Legea 164/2014 se prevede ca suma sa fie achitata in 5 transe, dar fiecare transa sa nu fie mai mica de 20.000 lei.
A. contesta actualizarea creanței de către executorul judecatoresc
Apelanta susține ca actualizarea creanței efectuata de SCEPEJ D., a fost efectuata cu incalcarea prevederilor Legii nr. 164/2014, care stipulează ca actualizarea creanțelor se face numai prin decizie a președintelui Autorității Naționale pentru R. Proprietăților.
Referitor la supoziția emisa de către A., privitoare la incidența prevederilor art.10 alin.4 din Legea nr. 164/2014, care vizeza procedura actualizării debitului, consideram ca aceste prevederi nu au drept semnificație, lăsarea fara suport juridic a Hotărârilor emise de Comisiile Județene, care la data intrării in vigoare a Legii de fata erau deja scadente si a căror actualizare era deja stabilita in faza executării silite. In acest sens trebuie sa specificam ca la data de 25.01.2015, Contestatoarea, a emis ea insasi decizia de actualizare a creanței, suma rezultata de 51.536,63 lei, fiind mai mare decât cea stabilita de executorul judecătoresc, conform încheierii din data de 17.06.2015.
A. susține ca instanța de fond nu a analizat in prezenta speța, incidența prevederilor
O.G. 22/2002.
Astfel, A., susține ca, potrivit art. 1 din O.G. 22, urmărirea silita se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plata respectiva. Iar referitor la artic. 2 din ordonanța mai sus menționata, apelanta susține ca ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii. In acest sens, contestatoarea, susține faptul ca in cadrul procedurii nu a fost respectat termenul de gratie de 6 luni care operează legal in beneficiul sau.
Dar, analizând toate motivațiile contesta/oarei se poate spune ca potrivit artic.2 din actul normativ menționat " daca executarea creanței prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa facă demersurile necesare pentru
a-si îndeplini obligația de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului, iar potrivit art.3 "in cazul in care instituțiile publice nu isi îndeplinesc obligația de plata in termenul prevăzut la art.2, creditorul va putea solicita efectuării executării silite potrivit Codului ele procedura civila si/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile in materie". Din interpretarea coroborata a prevederilor artic. 2 si 3 din OG 22/2002, se retine ca termenul de 6 luni incepe sa curgă sa curgă de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicata de organul competent de executare si aceasta doar in situația in care executarea creanței nu incepe sau nu continua din cauza lipsei de fonduri. Prin urmare termenul de 6 luni este operabil doar in situația lipsei de fonduri, aspect particular care nu a fost dovedit in cauza de A.. Aceasta interpretare este in concordanta cu dispozițiile artic. 11 alin.2 din Constituția României (tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern) si artic 20 alin.2 (daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România face parte si legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului in care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile"). Dispoziții care atrag prioritatea in soluționarea cauzei de fata a Convenției Europene a Drepturile Omului si jurisprudența Curții in aceasta materie, in ceea ce privește respectarea artic.6 din Convenție si a artic. 1 din Protocolul la Convenție. Astfel, se constata ca beneficiul termenului de 6 luni in favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutarii benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar si de dov;da demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor. Refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plații debitului constituie o atingere adusa dreptului ce decurge din artic. 1 din Protocolul nr.l al Convenției. Termenul de 6 luni de amânare a plații nu operează ope legis, ci este condiționat de dovedirea de către debitor a condițiilor impuse chiar de actul normativ invocat. respectiv a faptului ca debitoarea-contestatoare se alia in situația prevăzuta de art.2. respectiv "lipsa fondurilor" si existenta "demersurilor necesare pentru îndeplinirea obligațiilor de plata". In spela. A., nu a făcut dovada demersurilor efectuate pentru obținerea fondurilor in vederea achitării benevole a obligației stabilita prin titlul executoriu, iar in lipsa acestora, invocarea disp. OG 22/2002 nu o poate apară pe debitoare de executarea silita. Consider ca debitoarea nu ar putea beneficia de un nou termen de 6 luni pentru a executa obligația stabilita in sarcina sa, in condițiile in care titlul executoriu a fost emis la data de 25.01.2011, cererea de executare silita fiind formulate in data de 09.06.2015, incheierea fiind intocmita la data de 11.06.2015, iar somația fiind comunicata contestatoarei la data de 17.06.2015, la care s-a adăugat timpul necesar pentru soluționarea contestației la executare, perioada mai indelungata decât cele 6 luni prevăzute de OG nr. 22/2002, in care contestatoarea avea posibilitatea sa-si execute obligația de bunăvoie si in care trebuia sa uiea demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata. Si cu toate ca, A., a invocat beneficiul prevăzut de art.2 din O.G. 22/2002, se constata ca nu a făcut dovada niciunui demers pentru obținerea fondurilor necesare pentru achitarea benevola a obligației stabilita prin titlu executoriu, iar in lipsa acestor demersuri, simpla lipsa de lichidați învederata in contestația la executare, nu o poate scuti pe debitoare de executare silita.
A. susține ca instanța nu a avut in vedere ca procedura execuționala nu poate fi continuata din cauza lipsei de fonduri. întrucât potrivit Legii nr. 164/2014, fondurile necesare plații despăgubirilor sunt prevăzute in bugetul M.F.P.
Contestatoarea susține ca potrivit artic.2 din OUG nr.l0/2014, a fost suspendata pe o perioada de 6 luni "plata voluntara" a despăgubirilor si in acest context . executorul judecătoresc nu avea posibilitatea de a efectua acte de executare împotriva contestatoarei A. Naționala pentru R. Proprietăților. Dar având in vedere ca restrângerea dreptului de a cere executarea dispozițiilor dint-un titlu executoriu reprezintă unul dintre componentele dreptului la un proces echitabil, garantat de artic.6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, dar si o îngrădire a dreptului de proprietate ocrotit prin articolul 1 la primul Protocol al Convenției, o astfel de restrângere nu poate interveni decât in ntemeiul unor prevederi legale justificate de interesul public dar si cu respectarea proportionalitatii măsurii. OUG nr. 10/2014. a intrat in vigoare la data de 12.03.2014. data publicării in Monitorul Oficial, conform artic.108 alin.4 din Constituție, iar cererea de executare a fost depusa la organul de executare la data de 05.05.2014. Prin urmare, având in vedere ca. in momentul in care a fost inregistrata cererea de executare silita, nu era in vigoare nici o norma care sa suspende plata pe cale de executare silita, astfel ca acest motiv al contestației A. este neîntemeiat.
A., a prezentat câteva cazuri in care Instanța de fond a dispus admiterea contestațiilor la executare formulate de către apelanta, reținând ca după . Legii 164/2014, obligația plații revine Ministerului Finanțelor Publice si conform procedurii stabilite prin acest act normativ, nu mai are calitatea de debitoare. Dar aceasta supoziție, lansata in apărarea sa, de către apelanta, este irelevanta, având in vedere sutele de dosare in care Instanța a considerat ca se incalca drepturile omului prin neplata despăgubirilor bănești stabilite prin Hotărâri emise de prefecturi. Iar pentru ca Hotărârea 845/ 25.01.2011, reprezintă titlu executoriu, in prezentul dosar de executare si au trecut deja 5 ani de când a fost emisa, o noua eșalonare sau suspendare conduce la ruperea justului echilibru care trebuie sa existe intre interesul individului de a-i fi achitata creanța stabilita irevocabil si interesul societății de a nu fi afectat . bugetul de stat.
Curtea Europeana a considerat ca, daca se poate admite ca statele intervin . executare a unui titlu executoriu, o asemenea intervenție nu poate avea drept consecința impiedicarea. anularea sau intarzierea in mod excesiv a executării, nici cu atât mai mult, repunerea in discuție a fondului acestei hotărâri- Immmobiliare Saffi c.Italiei, par.63.66.28 iulie 1999. concluzie reluata si n alte cauze impotriva României si anume: S. P. c.României. 2 martie 2004, M. I. P. c. României, par.39, 29 septembrie 2005.
Având in vedere cele mai sus precizate, a solicitat respingerea apelului, formulat impotriva Sentinței civile nr._ din data de 07.I2.20J5, de către A. ca Neîntemeiat.
Totodată, a solicitat să se ia act ca, nu solicită cheltuieli de judecata.
In drept, s-au invocat dispozițiile art.205 C.proc.civ, precum si toate celelalte dispoziții legale la care a făcut referire in prezenta întâmpinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prsma motivelor de apel, se constata urmatoarele:
In ceea ce priveste aplicabilitatea disp. Legii 164/2014, tribunalul constata ca motivul de apel ce vizeaza incalcarea acestor dispozitii este fondat.
Astfel, prin cererea inregistrata la B. Cosoreanu si D. la data de 09.06.2015, creditorii au solicitat executarea silita a hotararii nr. 845/25.01.2011 emisa de Comisia Judeteana Botosani pentru aplicarea Legii 9/1998 si a Legii 290/2003.
Potrivit disp. art. 662 alin. 1 C.p.c. Executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
De asemenea, potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 164/2014 plata despăgubirilor stabilite prin actul administrativ de mai sus se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015. Sumele neplătite, aferente acestor acte administrative se actualizează cu indicele preturilor de consum pentru perioada de la momentul emiterii acestora pana la data intrării in vigoare a acestei legi si constituie obligații de plată, în tranșe, în condițiile acestei legi.
Conform art. 10 alin. (6) și (7) și art. 11 din Legea 164/2014, pentru fiecare tranșă anuală, A. Națională pentru R. Proprietăților emite un titlu de plată care în original, se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite. Plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanțelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora.
Intrucat cererea de executare silita a fost formulata ulterior intrarii in vigoare a Legii 164/2014, plata despagubirilor stabilite prin hotararea Comisie Judetene Botosani nu poate fi efectuata decat la termenele si in modalitatea prevazut de acesta lege. Asadar, in cauza prima transa era scadenta in anul 2015, fiind emis la data de 20.11.2015 titlul de plata.
In ceea ce priveste celelalte transe, termenele de plata nu s-au implinita, creanta nefiind exigibila.
Avand in vedere ca executarea a fost initiata cu nerespectarea disp. art. 10 din Legea 164/2014 si art. 662 alin. 1 C.p.c., tribunalul constata ca se impune admiterea contestatie si anularea executarii silite.
In consecinta, in temeiul disp. art. 480 C.p.c., va admite apelul, va schimba, in parte, sentinta atacata si va anula actele de executare, urmand a fi mentinute celelate dispozitii.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-contestatoare A. Națională pentru R. Proprietăților cu sediul în București, sector 1, .. 202, împotriva sentinței civile nr._/07.12.2015 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Sectorului 1 București, în contradictoriu cu intimata D. N. domiciliată în București, sector 6, ., ..
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că:
Admite contestația la executare.
A-nulează actele de executare efectuate în dosarul nr. 579/2015 al B. D., C. și Asociații.
Menține restul dispozițiilor.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.05.2016.
P., JUDECĂTOR, GREFIER,
C. V. A. V. A. M.
RED.C.V.
DACT.M.G./4EX,
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
JUDECĂTOR FOND - B. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1795/2016. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 745/2016. Tribunalul... → |
|---|
