Obligaţie de a face. Sentința nr. 76/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 76/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 76/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A V A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 76
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 21.01.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE E. P. -J.
GREFIER A.- M. M.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții I. B. P. și A. R. M. în contradictoriu cu pârâtul S. Român - Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, având ca obiect „ obligația de a face - legea nr. 165/2013”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, reținând că a fost solicitată judecarea în lipsă conform art. 411 alin.2 C.pr.civ. și având în vedere că prezenta cauză se află la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, procedează, conform art. 131 alin. 1 Cod Procedură Civilă, la verificarea competenței și constată că este competent general, având în vedere că litigiul este de competența instanțelor române, material și teritorial, prin raportare la obiectul litigiului, obligație de a face și disp. art. 35 din legea nr. 165/2013.
În raport de dispozițiile art. 248 Cod Procedură Civilă, față de faptul că, prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția de prematurității cererii de chemare în judecată, tribunalul reține spre soluționare în principal această excepție și în subsidiar fondul cauzei.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamanții I. B. P. și A. R. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. Român – Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor obligarea acesteia la emiterea deciziei de compensare prin puncte, ca răspuns la Decizia nr.156/17.06.2008 emisă de A., precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat în esență că prin respectiva decizie emisă de A. în urma Dispoziției nr.275/20.02.2003, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr.10/2001 către Heinz M., moștenitoare a defunctei Zetyie M., pentru imobilul teren 1 364 mp din Timișoara, . la B. nr.15, județul T., imposibil de restituit în natură, iar dosarul a fost înaintat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr._/CC spre validare în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Reclamanții au mai arătat că din 14.07.2011 sunt cesionari de drepturi de la numita Heinz M., calitate în care s-au adresat pârâtei la data de 02.12.2014 pentru emiterea deciziei de compensare, dar au constatat neefectuarea niciuneia din operațiunile juridice necesare emiterii deciziei, la mai mult de 1 an de la înregistrarea dosarului.
În drept, au invocat Legea nr. 165/2013, art. 1 alin.(1), art. 2 alin.(2) și urm., art.16 și 18 din Legea nr.554/2004.
La data de 08.05.2015, pârâta CNCI a depus întâmpinare (f.37-41), prin care a invocat excepția necompetenței materiale (funcționale) a secției de contencios administrativ a Tribunalului București, precum și excepția prematurității cererii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 5745/17.09.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București –Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, a fost admisă excepția necompetenței funcționale a secției a II a C. Administrativ și Fiscal, cauza fiind trimisă spre soluționare secțiilor civile ale Tribunalului București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției a V a Civilă la data de 15.12.2015 sub nr._ **.
Analizând cu prioritate, raport de dispozițiile art. 248 alin.1 și 2 Cod Procedură Civilă și ținând seama de ordinea soluționării excepțiilor, excepția prematurității acțiunii invocată de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, Tribunalul constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, formulată la data de 26.01.2015 reclamanții I. B. P. și A. R. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor obligarea acesteia la emiterea deciziei de compensare prin puncte, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 2 raportat la art. 16 și urm. din Legea nr. 165/2013, privind imobilul situat în Timișoara, . la B. nr. 15, județul T., imposibil de restituit în natură, imobil compus din teren în suprafață de_ m.p. .
Potrivit disp. art.34 alin.1 dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite.
Conform disp. art. 35 alin. 2 din același act normativ, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
Raportând aceste dispoziții legale situației de fapt dedusă judecății, Tribunalul apreciază că solicitarea reclamanților în sensul obligării pârâtei la soluționarea procedurii administrative, este prematură.
Astfel, are în vedere că fiind vorba, despre un dosar înregistrat la Secretariatul fostei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr._/CC, termenul de soluționare stabilit de legea nr. 165/2013 este de 60 de luni de la data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Cum legea nr. 165/2013 a intrat în vigoare la data de 20.05.2013, Tribunalul constată că termenul de 60 de luni de soluționare, prevăzut de art. 33, nu s-a împlinit, cererea de chemare în judecată, fiind, prin urmare, prematur formulată.
În consecință, față de considerentele expuse, Tribunalul va admite excepția prematurității acțiunii și va respinge acțiunea ca prematur formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prematurității.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții I. B. P. (CNP_) cu domiciliul în București, ., ., etj. 1, ., A. R. M. (CNP_) cu domiciliul în municipiul Ploiești, . G. nr. 6, ., ., județul Prahova în contradictoriu cu pârâta COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, ca prematur formulată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se depune la Tribunalul București –Secția a V a Civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. P.-J. A. M. M.
Red.EPJ/Dact. EPJ
5 ex/23.02.2016
| ← Pretenţii. Decizia nr. 138/2016. Tribunalul BUCUREŞTI | Cereri privind executarea silită. Decizia nr. 212/2016.... → |
|---|
