Pretenţii. Sentința nr. 91/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 91/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 91/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 91
Ședința publică din data de 26.01.2016
Tribunal constituit din:
P.: | D. M. P. |
GREFIER: | D. N. |
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta C. V., în contradictoriu cu pârâtul F. A., având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.01.2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea la 13.01.2016, ulterior la 18.01.2016, la 19.01.2016 și la 26.01.2016, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.08.2014, pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă, sub număr dosar_ , reclamanții C. V. și C. D. au chemat în judecată pe pârâtul F. A., solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 284.680 lei, cu titlu de daune pentru prejudiciul cauzat prin neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor contractuale pe care și le-a asumat prin Contractul de mandat nr. 2202/24.06.2010.
În motivare, reclamanții au arătat că, prin contractul de mandat autentificat sub nr. 2202/24.06.2010, l-au împuternicit pe pârât să efectueze toate formalitățile legale necesare vânzării imobilului situat în Municipiul București, .. 5-13, sectorul 2, la prețul stabilit de pârât, dar nu mai puțin de 2.490.000 euro, TVA inclus.
Contractul de mandat a fost încheiat cu titlu oneros, remunerația mandatarului fiind stabilită la suma ce va reprezenta diferența dintre prețul vânzării efectiv obținut de mandatar și suma de 2.499.000 euro, incluzând TVA.
Potrivit acestui contract, reclamanții trebuiau să primească de la cumpărător/finanțator, pe lângă suma de 2.499.000 euro plus TVA, și TVA aferent diferenței stabilite ca fiind remunerația pârâtului.
Imobilul a fost vândut la prețul de 3.942.921,8 euro, societății Colorado Expert S.R.L., iar la data de 25.06.2010 mandatarul a emis și a semnat, în numele reclamantei C. V., facturile fiscale cu . nr. 001, 002 și 003, în cuantum total de 16.878.860,67 lei (echivalentul prețului în euro); la rubrica „furnizor” pe facturile menționate a fost trecut numele reclamantei C. V., ca reprezentantă a asocierii formate din cei doi reclamanți, care au primit astfel, de la finanțatorul societății cumpărătoare, următoarele sume: 2.100.000 euro la data de 25.06.2010, 399.000 euro la data de 02.07.2010, 47.937 euro la data de 26.10.2010 și 190.000 euro la data de 03.12.2010.
Deși facturile pentru vânzarea imobilului au fost emise la data de 25.06.2010, pârâtul (mandatar) nu și-a îndeplinit corespunzător obligația, în sensul că nu a remis reclamanților, la momentul transmiterii dreptului de proprietate, suma ce reprezenta TVA corespunzătoare primei tranșe din preț, precum și TVA aferent diferenței încasate ca remunerație, de către el, așa cum se obligase; datorită acestei atitudini culpabile a pârâtului, reclamanții s-au aflat în imposibilitatea de a-și îndeplini, în termenul prevăzut de lege, obligațiile fiscale (achitarea TVA aferentă diferenței încasate cu titlu de remunerație de către pârât), fapt ce a condus la întocmirea, de către organele fiscale, a formelor de executarea silită prin poprire pentru suma totală de 2847.680 lei, la data de 14.07.2014, reprezentând dobânzi și penalități pentru TVA neachitat la termen.
În urma solicitării formulate de reclamanți, Agenția Națională de Administrare Fiscală le-a comunicat, la data de 23.07.2014, înștiințările privind înființarea popririi în cuantumul mai sus menționat (241.159 lei pentru reclamantă și 43.521 lei pentru reclamant).
Aceste sume, arată reclamanții, au trebuit achitate de către ei în condițiile în care, dacă pârâtul și-ar fi îndeplinit în mod corect și complet obligațiile din contract, nu ar fi fost datorate, ca atare, consideră că plata acestora trebuie imputată pârâtului care le-a creat un prejudiciu, săvârșind o faptă ilicită (neexecutarea obligației contractuale asumate) cu vinovăția cerută de lege (intenție sau culpă), iar legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu este evidentă de vreme ce reclamanții au încasat cu întârziere suma ce reprezenta TVA aferent remunerației încasate de pârât, ceea ce a determinat plata cu întârziere a obligațiilor fiscale generate din cele trei facturi emise de pârât; pârâtul nu a întreprins toate demersurile necesare pentru ca reclamanții să încaseze diferența de TVA datorată pentru remunerația acestuia, ceea ce reprezintă o executare necorespunzătoare a obligației și îndreptățește pe reclamanți să își recupereze suma arătată mai sus, pentru care s-au emis formele de executare silită prin poprire de către organele fiscale (sumă ce reprezintă daune interese în accepțiunea art. 1082 C.civil).
Cât privește condițiile răspunderii pârâtului, reclamanții au arătat că, potrivit art.1540 C.civil, mandatarul răspunde către mandant indiferent dacă a acționat cu intenție sau din culpă, iar dacă mandatul este cu titlu oneros (ca în speță), răspunderea sa este angajată în condiții mai severe; astfel, pârâtul a emis cele trei facturi, purtătoare de TVA, știind că în sarcina reclamanților s-a născut și obligația fiscală aferentă pentru diferența ce a reprezentat remunerația pe care a încasat-o și nedepunând toate diligențele ca reclamanții să primească în termenul legal și TVA-ul aferent sumei pe care și-a însușit-o în baza contractului; în concret, pârâtul a emis facturile la data de 25.06.2010, deși știa că atunci nu a fost plătit întregul preț, a remis reclamanților suma corespunzătoare TVA aferent remunerației sale în două tranșe, cu o întârziere de 6 luni.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 969, art. 970, art. 1070, art. 1082, art. 1539 și următoarele C.civil 1864 și cele ale art. 134 Cod fiscal.
Pentru dovadă, reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și expertiză contabilă.
Prin întâmpinarea formulată la data de 24.10.2014, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că, potrivit contractului, nu avea de îndeplinit nicio obligație în legătură cu plata TVA; reclamanții au declarat în contract că sunt de acord cu suma de 2.499.000 euro (prețul incluzând TVA aferent sumei de 2.100.000 euro) din prețul vânzării să fie virată de către cumpărător sau finanțatorul acestuia în con tul reclamantei, deschis la Unicredit Ț. Bank, acesta fiind prețul total pe care reclamanții au înțeles, așa cum au declarat expres, să îl primească în schimbul transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului, nemaiavând nicio altă pretenție cu privire la acest bun, cu excepția TVA datorat pentru diferența încasată în plus de mandatar (remunerație, ce reprezintă diferența încasată peste prețul de 2.499.000 euro TVA inclus).
În privința TVA aferent remunerației pârâtului, reclamanții au declarat, în contract, că această sumă va fi virată de către cumpărător sau finanțator direct din contul bancar al reclamantei C. V. (pagina 2 a contractului).
Mai mult, arată pârâtul, părțile au prevăzut și o sancțiune în caz de neîndeplinire, de către cumpărător sau finanțator, a acestei obligații, respectiv pierderea prețului achitat până la acel moment, care va rămâne vânzătorilor cu titlu de despăgubiri.
De asemenea, părțile au stabilit limitele mandatului, exemplificând operațiunile pe care mandatarul le va putea face în temeiul mandatului dat (pagina 2 din contract), obligațiile stabilite în sarcina acestuia referindu-se la achitarea celorlalte taxe și impozite din vânzare, mai puțin TVA.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2205/25.06.2010, imobilul s-a vândut, de către mandatar în numele vânzătorilor, cu prețul total de 3.352.300 euro (fără TVA), plătit în trei tranșe, astfel: 2.100.000 euro (fără TVA) plătit la data semnării contractului prin virament bancar în contul indicat de reclamantă la Unicredit Ț. Bank, TVA aderent acestei sume urmând a fi plătit de cumpărător în termen de 29 de zile de la primirea, de către cumpărător, a facturii valabil emise de vânzători; suma de 252.300 euro plus TVA (tranșa a doua) urma a fi plătită de către cumpărător astfel: 252.300 euro în contul mandatarului (pârâtul din cauză), iar TVA corespunzător, în contul reclamantei, plata acestei tranșe din preț urmând a fi făcută la predarea planurilor de către cumpărător către vânzători sau mandatarul acestora, pe bază de proces verbal de predare-primire; restul prețului de 1.000.000 euro plus TVA (tranșa a treia) urma a fi plătit astfel:1.000.000 euro în contul mandatarului, iar TVA aferent în contul reclamantei, în termen de 7 zile lucrătoare de la semnarea procesului verbal de predare-primire a autorizației de construire împreună cu documentația acesteia.
Această modalitate de plată a tranșelor de preț, stabilită prin contract de vânzare cumpărare, a fost respectată întocmai, astfel că, la data de 25.06.2010, a fost achitată suma de 2.100.000 euro în contul reclamantei, iar la data de 02.07.2010 (în termenul de 29 de zile de la emiterea facturii) s-a virat în contul reclamantei suma de 399.000 euro; la data de 25.10.2010 s-a achitat cea de a doua tranșă, respectiv 252.300 euro, în contul mandatarului și 49.937 euro (TVA aferent), în contul vânzătoarei; plata acestei tranșe a fost condiționată de predarea planurilor de către cumpărător, potrivit clauzelor contractului, obligație îndeplinită la data de 22.10.2010, așa cum este dovedit prin încheierea de certificare de fapte nr. 15/22.10.2012 emisă de notarul public care a autentificat actul; la data de 03.12.2010 a fost achitată în contul mandatarului pârât cea de-a treia tranșă de 1.000.000 euro, iar suma de 190.000 euro a fost virată în contul vânzătoarei reclamante, reprezentând TVA aferent acesteia din urmă tranșe.
Prin urmare, arată pârâtul, au fost respectate clauzele ambelor contracte.
Referitor la răspunderea sa pentru pretinsa neîndeplinire a mandatului, pârâtul a invocat, prioritar, excepția prescripției dreptului material la acțiune, față de data de 24.06.2010, când s-a semnat contractul de mandat și de durata termenului general de prescripție de 3 ani, reglementat de art. 6 din Decretul nr. 167/1958 (raportat la data înregistrării cererii de chemare în judecată, dreptul era prescris); în subsidiar, considerând aplicabile prevederile art. 8 din decret, termenul de 3 ani a început să curgă de la data când reclamanții au cunoscut pretinsa pagubă, care este data de 30.07.2011, când a fost emis primul titlu executoriu de către organele de executare fiscală (în această ipoteză, termenul de 3 ani s-a împlinit la data de 30.07.2014, înainte de înregistrarea cererii de chemare în judecată – 29.08.2014).
În situația în care instanța va aprecia că dreptul material la acțiune nu s-a prescris, pârâtul a solicitat respingerea pe fond, ca neîntemeiată, a acțiunii, pârâtul neavând, așa cum deja s-a arătat, nicio obligație derivată din contractul de mandat, privitoare la taxa TVA, prim urmare, nicio acțiune ilicită nu a fost comisă, care să poată fi încadrată în fapt generator de prejudicii.
Cât privește emiterea facturilor pentru toate cele trei tranșe de preț în aceeași zi (25.06.2010), pârâtul a arătat că acest fapt îi era impus de respectarea dispozițiilor art. 1341 din Codul fiscal, care stabilește că data livrării bunurilor (inclusiv imobile), reprezentând data transferului dreptului de dispoziție asupra bunului, în calitate de proprietar, reprezintă faptul generator al obligației de plată a TVA, prin excepție, când plata prețului se va face în rate, data livrării este data la care bunul este predat beneficiarului și, totodată, data la care se naște obligația de plată a taxei, în înțelesul art. 134 C.fiscal.
Astfel, dacă dreptul de dispoziție se transferă de la începutul contractului, la aceeași dată intervine și exigibilitatea taxei pentru întreaga valoare a prețului menționat în contract.
Pârâtul a înmânat reclamanților o copie a contractului de vânzare cumpărare încheiat, tocmai spre a se observa, de către aceștia, modul de îndeplinire a mandatului dat, precum și modul de derulare a raporturilor juridice; chiar dacă, și în ipoteza în care reclamanții nu ar fi fost înștiințați despre conținutul operațiunii efectuate de mandatar, acest mandat a încetat, potrivit contractului (pagina 4), la data aducerii sale la îndeplinire, cu singura condiție (îndeplinită) ca suma de 2.499.000 euro (TVA inclus) să fie achitată mandanților în termen de 30 de zile de la semnarea contractului de mandat, iar contractul de vânzare cumpărare a fost depus la B.C.P.I. în vederea intabulării dreptului de proprietate al cumpărătorului, putând fi consultat oricând; de asemenea, obligația de a plăti TVA le aparține reclamanților, care puteau plăti Statului cota de TVA la termen (suma fiind suficientă) și apoi să își recupereze suma astfel achitată din tranșele ulterioare virate de vânzător cu această destinație; prin urmare, susținerea reclamanților din acțiune în sensul că s-au aflat în imposibilitate de a plăti la timp TVA este nereală.
De altfel, reclamanții erau plătitori de TVA și puteau obține oricând informații privind situația obligațiilor fiscale la finele fiecărui an, așa încât nu se putea afirma că nu au aflat despre existența obligațiilor neachitate decât după mai bine de 4 ani de la data încheierii tranzacției.
În fine, arată pârâtul, cuantumul sumei pretinse de reclamanți nu rezultă din nici un înscris atașat cererii de chemare în judecată, actele prezentate nelămurind nici care este suma datorată cu titlu de debit principal și nici care este suma datorată cu titlu de accesorii ale acesteia.
În apărare, pârâtul a solicitat, la rândul său, proba cu înscrisuri și interogatoriu.
Acțiunea a fost ulterior precizată, la data de 07.10.2014 (fila 40 vol. II), în sensul restrângerii pretențiilor de la suma inițială de 284.680 lei, la suma de 226.715 lei, ce reprezintă accesorii (dobânzi și penalități de întârziere) calculate pentru suma datorată ca TVA, potrivit titlului executoriu emis pe numele său, cu nr._/06.06.2012, renunțând la pretențiile formulare în legătură cu sumele de 3.403 lei și 11.041 lei, stabilite prin celelalte două titluri executorii.
La același termen de judecată, reclamanta a atașat la dosar declarația autentificată sub nr. 1050/05.10.2015 (f. 41 vol. II), prin care reclamantul C. D. renunță la judecată, instanța luând act, prin încheierea de la acel termen, de restrângerea cadrului procesual atât în privința obiectului, cât și în privința persoanelor care au calitatea de reclamant, fără opoziția pârâtului (art. 406 alin. 1 și 4 C.pr.civilă).
Tribunalul a încuviințat ambelor părți probele cu înscrisuri și interogatorii, care au fost administrate (răspunsurile date de părți și consemnate, fiind atașate la filele 62-64 dosar vol. II).
Analizând, cauza, susținerile și apărările părților, în coroborarea probelor, tribunalul reține:
Cercetată prioritar, potrivit art. 248 C.pr.civilă, excepția prescripției dreptului material la acțiune se verifică în cauză.
Având în vedere că obiectul pretenției deduse judecății vizează recuperarea unui prejudiciu constând în plata unor sume de bani cu titlu de accesorii ale unei creanțe fiscale achitate cu întârziere, dreptul la acțiune se naște, potrivit art. 7 și 8 din Decretul nr. 167/1958, la momentul cât reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existența pagubei și identitatea celui răspunzător de producerea ei.
În legătură cu existența pagubei (a prejudiciului ce se cere a fi reparat), problema trebuie analizată în termenii generali ai răspunderii civile reglementată de art. 998, art. 999 din Codul civil de la 1864 aplicabil, în privința răspunderii delictuale și, respectiv a răspunderii civile contractuale reglementată de art. 1075, art. 1082-1090 din același Cod.
Și într-un caz de răspundere și în celălalt, existența prejudiciului este analizată la fel, prejudiciul trebuind să fie cert și să nu fi fost în prealabil reparat.
Prin prejudiciu cert se înțelege acel prejudiciu care este sigur atât ca existență, cât și ca întindere. Dacă în cazul unui prejudiciu actual, această condiție este îndeplinită prin ipoteză, în schimb, în cazul unui prejudiciu viitor (care încă nu s-a produs), condiția este, de asemenea, îndeplinită ori de câte ori este sigură atât apariția acestuia, cât și posibilitatea lui de a fi determinat.
În alți termeni, dreptul material la acțiune se naște nu numai atunci când consecințele negative ale unei fapte ilicite și culpabile care au afectat deja patrimoniul unei persoane, ci chiar de la momentul când acea persoană a avut deplina reprezentare asupra producerii certe (iminente) a pagubei și asupra evaluării întinderii acesteia, alături de condiția cunoașterii identității celui răspunzător.
Așadar, și în cazul răspunderii civile contractuale (căci despre o astfel de răspundere este vorba în speță), începutul cursului prescripției dreptului la acțiune pentru repararea prejudiciului este în mod necesar determinat de acest moment subiectiv, al cunoașterii, de către reclamant, a celor două elemente de fapt, așa cum au fost explicate mai sus.
În concret, diminuarea iminentă (certă) a patrimoniului reclamantei cu sumele ce reprezintă accesoriile calculate pentru întârzierea îndeplinirii obligațiilor fiscale, a fost prefigurată de către aceasta deîndată după încheierea contractului de vânzare cumpărare, încheiat de către mandatar la 25.06.2010 și, în orice caz, a fost în mod cert cunoscută cel mai târziu la data de 06.07.2011, când reclamanta a completat și a depus la A.F.P. Sector 3, Declarația informativă (formular 394) înregistrată sub nr._; această declarație, prevăzută de art. 53 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se referă la operațiunile taxabile pentru care se emite, respectiv se primește orice factură purtătoare de TVA, prin urmare, conținutul și consecințele decurgând din emiterea celor trei facturi erau, cu certitudine, cunoscute de reclamantă la data completării declarației, unde au fost menționate; de asemenea, la data de 26.07.2010, reclamanta a completat și depus decontul de TVA pentru trimestrul II din anul 2010 (cu o întârziere ce a atras aplicarea unei sancțiuni contravenționale), deci încă de la această dată reclamanta cunoștea obligațiile sale fiscale, precum și modalitatea în care sumele de bani, ce urmau a asigura plata acestora, îi vor fi virate în cont, iar despre conținutul clauzelor din contractul încheiat de mandatar (plata prețului în tranșe) avea cunoștință chiar de la data încheierii acestuia la notar.
Toate aceste aspecte rezultă clar din raportul de inspecție fiscală din 12.10.2011 (filele 18-21 volumul II), precum și din răspunsurile reclamantei la interogatoriu, la întrebările nr. 9 și nr. 10 (f. 64 verso vol. II, fila 90 reprezentând transcriptul înregistrării ședinței din 04.11.2015), reclamanta relatând că știa cum trebuie plătită TVA, dar nu a putut achita în termenul legal obligațiile fiscale pentru că sumele aferente i-au fost virate în cont cu întârziere, după cum știa, de asemenea, că s-a convenit, la încheierea contractului de vânzare cumpărare, că plata TVA nu se va face anticipat, pentru toată suma ce reprezintă prețul imobilului și remunerația mandatarului, despre conținutul contractului aflând chiar în ziua autentificării acestuia la notar; de altfel, prin chiar contractul de mandat, reclamanta a prevăzut că plata prețului va putea fi făcută în tranșe.
Așadar, cunoscând încă de la data încheierii contractului de vânzare de către mandatar, modalitatea în care acesta și-a îndeplinit obligațiile din contractul de mandat și cunoscând, în concret, în mod incontestabil, existența și consecințele celor trei facturi fiscale pe care le-a înregistrat în decontul înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Sector 3 București la data de 26.07.2010 și în Declarația informală înregistrată la 06.07.2011, reclamanta nu mai poate susține, cu temei, că nu a cunoscut paguba și pe cel ce ar putea răspunde pentru ea datorită nerespectării contractului, decât în cursul lunii iulie 2014, când a primit de la Agenția Națională de Administrare Fiscală înștiințările de înființare a popririi.
Acțiunea vizează repararea pagubei reclamate a se fi produs nu în orice mod, printr-o faptă ilicită extracontractuală, ci prin neîndeplinirea corespunzătoare a unei obligații contractuale, ceea ce presupune că termenul de prescripție începe să curgă deîndată ce reclamanta a cunoscut neîndoielnic pretinsa îndeplinire defectuoasă a obligațiilor mandatarului, fapt ce s-a petrecut în contextul și în modalitatea arătate mai sus, potrivit probelor administrate.
Nu mai prezintă, în acest context, relevanță data comunicării deciziei de impunere pentru sumele în litigiu, dată ce ar determina introducerea acțiunii în termenul de prescripție, și, cu atât mai puțin, data comunicării înștiințării de înființare a popririi.
Tribunalul va reține, în consecință, că, în modalitatea în care a acționat, reclamanta a lăsat să se împlinească termenul de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și că excepția prescripției dreptului material la acțiune (excepție de fond dirimantă și absolută, în regimul reglementat de Decret) a fost corect invocată, cu consecința imposibilității instanței de a mai analiza fondul pretențiilor deduse judecății, neputând decât să constate împlinirea termenului și să respingă acțiunea pentru prescripția dreptului material la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge acțiunea precizată, formulată de reclamanta C. V., domiciliată în mun. București, ., .. 5, ., Sector 3, cu dom ales la C. av P. L., cu sediul profesional în mun. București, ., ., ., Sector 3, în contradictoriu cu pârâtul F. A., domiciliat în mun. București, .. 18,, ., fiind prescris dreptul material la acțiune.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul București.
Pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. M. P. D. N.
Red., tehnored. DMP / GZ/ 17.02.2016 / 5 ex.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 726/2016.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 125/2016. Tribunalul... → |
|---|
