Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 452/2013. Tribunalul BUZĂU

Tribunalul BUZĂU - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 452/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 147/277/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 141/2013

Ședința publică de la 26 Iunie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. R.

Judecător G. I. R.

Grefier R. - A. S.

Pe rol judecata apelului declarat de pârâtul P. V. domiciliat în oraș Nehoiu, . B., împotriva sentinței civile nr.452 din 04.04.2013 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._ – având ca obiect exercitarea autorității părintești, stabilire locuință minor și pensie, în contradictoriu cu reclamanta B. M. domiciliată în comuna Vernești, ..

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul P. V., reprezentat de avocat T. N., potrivit împuternicirii avocațiale depusă la fila 10 dosar și intimata B. M., asistată de avocat Z. V., conform împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, după care,

În Cameră de Consiliu se procedează la audierea minorului A. P. P. care precizează că are 9 ani, este elev în clasa a IV a la Școala nr 11 B.. Din luna decembrie 2012 a venit la centru, părinții l-au vizitat frecvent, însă nu a mers acasă la niciunul dintre ei. A existat o perioadă când a avut voie să iasă cu părinții în afara instituției însă nu în afara municipiului. Apreciază că dorește să îi fie stabilită locuința la mamă, să meargă la școală în localitatea unde locuiește mama, localitatea Vernești. Este de acord să păstreze legături și cu tatăl în timpul vacanțelor, prin luarea în domiciliul acestuia cu precizarea că dorește să fie înapoiat mamei. Povestește de un episod de la vârsta de 6 ani, când după ce a mers în vizită la tatăl său, acesta a refuzat să îl înapoieze mamei. Arată că și în intervalul cânt a stat la tatăl sau beneficia de tot de îi trebuia de la alimentație, rechizite și haine. Cât a stat la tată, 2 ani, nu a luat legătura cu mama. Crede că tatăl sau nu o lăsa pe mamă să i-a legătura cu acesta. Dacă va fi încredințat mamei și i se va stabili domiciliul la aceasta este de acord să meargă și la tată un interval de circa 2 săptămâni .

Av T. N. pentru apelant solicită suplimentarea probatoriilor respectiv proba cu 2 martori dar și refacerea probei cu interogatoriu de la fond. În ceea ce privește suplimentarea probei cu 2 martori o solicită deoarece la fond sunt doar 2 declarații subiective. Interesul minorului este să se întoarcă în domiciliul apelantului unde a stat o perioadă îndelungată.

Av V. Z. pentru intimată, precizează că apelantul este prin de resentimente față de fosta soție și folosește copilul pentru a se răzbuna. Amânarea cauzei nu se impune deoarece copilul va rămâne toată acestă perioadă în centru, astfel cum rezultă din decizia Tribunalului B. pronunțată în dosar nr_, până când o instanță de dreptul familiei se va pronunța asupra încredințării copilului la unul din părinți. Apreciază că probele sunt suficiente administrate în dosarul civil_ și în dosarul dedus judecății astăzi_ din care rezultă unde este satisfăcut interesul copilului cu privire la stabilirea locuinței sau încredințarea minorului.

Instanța respinge cererea de suplimentare a probatoriilor având în vedere că probele administrate în fața instanței de fond sunt pertinente utile și concludente și în măsură să elucideze prezenta cauză, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei

Av T. N. pentru apelant solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat. În principal în privința stabilirii domiciliului minorului. Consideră că probele de la dosar nu sunt suficiente. Având în vedere art 403 cod proc civ sarcina probei revenea intimatei. Din declarațiile celor doi martori rezultă foarte clar că fiecare își susține punctul de vedere. Solicită să se aibă în vedere că minorul a ajuns în centrul de plasament la inițiativa intimatei. Consideră că apelul este întemeiat. Minorul este dorește să stea cu ambii părinți, este un copil de 10 ani și își iubește părinții. Instanța trebuie să aibă în vedere toate probatoriile și să țină cont doar de interesul minorului. Solicită admiterea apelului si cu privire la încredințarea minorului .

Av V. Z. solicită respingerea apelului ca nefondat cu obligarea apelantului la cheltuieli de judecată. În prezenta cauză apelantul tată a înțeles să sacrifice interesul propriului copil, în loc să îl cunoască să îi simtă sentimentele și afecțiunea și să lase la aprecierea lui chiar dacă are numai 10 ani a locuinței și a persoanei de care dorește să trăiască până la împlinirea vârstei majoratului. Acestă măsură extremă a internării copilului într-o unitate specială din cadrul direcției care s-a produs începând cu luna august 2012, s-a produs pe fondul împrejurării că venit în vacanța de vară la mamă, minorul a prezentat urme de violență fizică și psihic. Minorul a precizat că nu dorește să se reîntoarcă în domiciliul tatălui și a bunicilor paterni din localitatea Nehoiu, Jud B.. S-a apreciat de psihologi din cadrul DGASPC B. ca minorul să fie internat. Apelantul peste opoziția oamenilor de ordine din cadrul DGASPC B., în anul 2012, a încercat cu forța să îl smulgă pe minor. Cei de la direcție au luat o măsură, iar părinții nu se mai întâlnesc, fiecare discute separat cu minorul. Toate probele care s-au desfășurat, anchete sociale și rapoarte psihosociale, care s-au efectuat la DGASPC B., minorul a fost îndrumat să păstreze legăturile afective de vizite cu ambii părinți, dar copilul a spus că dorește să rămână cu mama. Solicită respingerea apelului ca nefondat.

În baza art. 150 cod proc civ, instanța declară dezbaterile terminate și reține cauza spre soluționare

INSTANȚA

Deliberând asupra prezentului apel civil, constata:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._/200/2012 în data de 14.08.2012, reclamanta B. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. V., să se stabilească autoritatea părintească asupra minorului P. A. P., născut la data de 31 august 2003, la aceasta, să stabilească locuința minorului la domiciliul său și să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor ocazionate de creșterea, întreținerea, pregătirea școlară a minorului, în funcție de venitul minim pe economia națională.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr.7895 din 21.10.2011, pronunțată de Judecătoria B., s-a desfăcut căsătoria încheiată între părți, iar minorul a fost încredințat pârâtului spre creștere și educare, fiind obligată aceasta la plata pensiei de întreținere. Începând cu data de 04.08.2012, minorul a venit în domiciliul reclamantei, refuzând categoric să se mai întoarcă la tatăl său, astfel că se impune reîncredințarea acestuia.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 398 și 400 Cod civil.

În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: sentința civilă nr.7895 din 21.10.2011, pronunțată de Judecătoria B., certificat de naștere ., nr._, acte de stare civilă.

Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare în baza art.115 c.p.civilă, însă la termenul de judecată din 10.12.2012 a arătat că intenționează să-și angajeze un apărător.

Prin sentința civilă nr. 16.836/17.12.2012, a fost admisă excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pătârlagele.

Pe rolul aceste instanțe, cauza a fost înregistrată sub nr._ .

Instanța a dispus efectuarea referatelor de anchetă psihosociale la domiciliile părților. De asemenea, a fost depus la dosar raportul privind pe minorul P. A. P., întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată .

In cuprinsul întâmpinării, s-a arătat că prin sentința civilă nr. 7895 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, a fost admisă cererea de divorț, fiind stabilită autoritatea părintească asupra minorului, precum și domiciliul, la pârât, reclamanta fiind obligată la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului.

Reclamanta, întrucât nu i s-a stabilit un program pentru a lua copilul, pe data de 30.07.2012, la insistențele sale și ale unei rude, în prezența unui reprezentant al Poliției Nehoiu, i-a încredințat copilul pentru o săptămână, gândindu-se că mai are sentimente de afecțiune pentru copil și fără a mai bănui ce planuri diabolice si-a făcut pentru a exploata copilul și pentru a se răzbuna pe pârât. La jumătatea lunii august, pârâtul a primit vizita unei doamne de la D.G.A.S.P.C. B., care i-a menționat că a fost depusă o sesizare la această instituție, însă cele consemnate în acea sesizare nu se confirmă.

S-a mai arătat că, ulterior acestei situații, s-a deplasat la D.G.A.S.P.C.B., unde și-a văzut copilul traumatizat psihic, însă la insistențele reprezentanților acestei instituții, având convingerea că minorul va ajunge din nou la pârât, a fost de acord cu propunerea de a institui măsura plasamentului în regim de urgență, care a fost înlocuită cu măsura plasamentului copilului. Prin aceeași sentință, a fost respinsă cererea reconvențională formulată de reclamantă, pe considerentul necesității protejării minorului, într-un centru specializat, ca urmare a stării conflictuale dintre soți, rezultată din nerespectarea unei hotărâri judecătorești privind încredințarea minorului, plângere formulată de pârât și înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria Pătârlagele.

In aceste condiții, pârâtul a precizat că, in raport de comportamentul, moralitatea și atitudinea mamei față de copil și societate, se solicită respingerea acțiunii.

In drept, au fost invocate dispoz.art.115 și urm. c.p.civilă, 398 – 402, art.529 și urm. din noul cod de procedură civilă.

Au fost atașate întâmpinării sentința civilă nr.7895/2011, pronunțată de Judecătoria B., sentința civilă nr.1683/13.12.2012, recomandare întocmită de preotul paroh de la P. Valea Nehoiașului, apreciere întocmită de directorul Școlii nr. 1 cu clasele I-VIII Nehoiu, adeverința de salariat a pârâtului, fișa medicală a minorului, caracterizare a pârâtului întocmită P. orașului Nehoiu și un înscris intitulat „opinie” aparținând minorului.

In dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat instanței încuviințarea probei testimoniale cu un martor, fiind audiată sub prestare de jurământ D. L., depoziția acesteia fiind consemnată și atașată la dosar.

La rândul său, pârâtul a solicitat instanței încuviințarea probei testimoniale cu un martor, fiind audiat sub prestare de jurământ B. G., depoziția acestuia fiind consemnată și atașată la dosar. De asemenea, s-a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul reclamantei, răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosar, conform art. 218 și urm. din codul de procedură civilă.

In camera de consiliu s-a procedat la ascultarea minorului în prezenta unui asistent social din cadrul D.G.A.S.P.C. B., acesta precizând că dorește să locuiască împreună cu mama, iar in vacanțe cu tata, însă cu condiția ca tatăl să îl ducă înapoi mamei. Minorul a mai menționat că la instituția la care se află este vizitat de mamă, luni, marți și miercuri, iar tatăl său il vizitează duminica, păstrând legătura telefonic cu aceștia.

Prin s.c. nr. 452/04.04.2012, Judecatoria Patarlagele a admis, așa cum a fost precizată, acțiunea civilă având ca obiect exercitarea autorității părintești, stabilire locuință minor și pensie, formulată de reclamanta B. M., în contradictoriu cu pârâtul P. V.; a modificat măsurile dispuse cu privire la stabilirea domiciliului și exercitarea autorității părintești cu privire la minorul P. A. P., conform sentinței civile nr.7895/21.10.2011; in temeiul art.483 din codul civil, a dispus ca autoritatea părintească cu privire la minorul P. A. P., născut la data de 31.08.2003, să se exercite in comun de ambii părinți; in temeiul art. 496 din codul civil a stabilit domiciliul minorului P. A. P. la mama-reclamantă, în ., județul B.; in temeiul art.499 cod civil a obligat pe pârât la plata sumei de 230 lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere, începând cu data preluării minorului de către mamă din Centrul de plasament nr.3 B., până la majoratul minorului, dacă nu intervin alte modificări; a luat act că nu se solicită plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotari astfel, instanta fondului a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept: minorul P. A. - P. a rezultat în urma căsătoriei dintre părți, căsătorie care a fost desfăcută prin divorț, conform sentinței civile nr. 7895/21.10.2011, pronunțată de Judecătoria B..

Prin hotărârea de divorț s-a stabilit ca autoritatea părintească asupra minorului P. A. - P. să fie exercitată de către tată, iar locuința minorului să se stabilească tot la tată, mama fiind obligată la plata unei pensii de întreținere lunară în favoarea minorului. Instanța a stabilit că, din probatoriul administrat, respectiv referatele de anchetă psihosociale efectuate la domiciliile părinților și prin care opinia a fost în sensul de a se stabili autoritatea părintească în favoarea tatălui, în raport de declarația dată de minor cu ocazia audierii in ședința camerei de consiliu, în sensul că dorește să locuiască în continuare alături de tatăl său, vârsta,sexul, atașamentul copilului față de tată, s-a apreciat că interesul minorului este ca autoritatea părintească să fie exercitată de către reclamant.

Ulterior, ca urmare a înțelegerii părinților, minorul a fost luat de către reclamantă pentru a-și petrece o perioadă de timp și la aceasta, începând cu sfârșitul lunii iulie 2012. Intrucât minorul a refuzat să se mai întoarcă la tatăl său, s-a dispus ca acesta să fie internat în regim de urgență într-un centru de plasament din cadrul DGASPC B., iar prin sentința civilă nr.1683/13.12.2012, Tribunalul B.-secția I civilă a dispus înlocuirea plasamentului în regim de urgență, cu plasamentul copilului P. A. -P. la DGASPC B.– prin Complexul de servicii comunitare nr.3 B.. In considerentele Deciziei s-a reținut că, în raport de starea conflictuală existentă între cei doi părinți, în raport de opinia exprimată de minor în sensul că dorește să rămână în acel centru și până la soluționarea cererii prin care reclamanta solicită stabilirea domiciliului minorului la ea, se impune ca minorul să fie menținut în cadrul Centrului de servicii comunitare nr.3, fiind în interesul superior al copilului.

In ceea ce privește pe reclamantă, aceasta locuiește în ., într-un imobil care este proprietatea mamei sale, având condiții bune și dotări corespunzătoare. De asemenea, autoritatea tutelară de la domiciliul reclamantei a opinat pentru stabilirea domiciliului minorului la mamă. Din declarația martorei audiată de instanță, aceasta fiind vecină cu reclamanta, a rezultat faptul că în perioada in care minorul s-a aflat la domiciliul reclamantei, acesta era bine îngrijit, atașat de mama sa și chiar și-a exprimat dorința de a nu se mai întoarce la tatăl său.

Din raportul privind pe minorul P. A. P., întocmit de DGASPC B., a rezultat faptul că opinia minorului a fost in sensul de a sta internat in centru instituțional decât să se întoarcă la domiciliul tatălui, fiind relatat și un aspect cu privire la comportamentul pârâtului, în situația în care acesta a fost nemulțumit de refuzul copilului de a-l însoți în oraș la cumpărături.

Fiind audiat in camera de consiliu, minorul a precizat că dorește să locuiască împreună cu mama, iar numai in vacanțele școlare să meargă și la tatăl său.

In raport de cele reținute, instanța a apreciat că acțiunea promovată de reclamantă este întemeiată, urmând a fi admisă.

Situația de fapt reținută este diferită de situația de fapt care a stat la baza pronunțării sentinței civile nr.7895/21.10.2011 a Judecătoriei B..

In privința autorității părintești, potrivit art.487 din codul civil „părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia”. Potrivit art.483 alin.2 din codul civil, părinții exercită autoritatea părintească numai in interesul superior al copilului… ambii părinții răspund pentru creșterea copiilor lor minori.

S-a apreciat că în cauză exercitarea autorității părintești se va exercita in comun de ambii părinți, neexistând motive ca numai reclamanta să exercite autoritatea părintească în ceea ce privește pe minor.

In ceea ce privește stabilirea locuinței minorului, instanța a aprecit că în raport cu cele reținute, este in interesul superior al copilului ca acestuia să i se stabilească locuința la mama sa.

Dincolo de condițiile materiale și morale oferite de părinți pentru creșterea și educarea copiilor, nu trebuie neglijată opinia acestora, exprimată în conformitate cu dispozițiile art.42 alin.1 din codul familiei și art.24 din Legea nr.272/2004.

Opinia minorului, care are vârsta de 10 ani, nu poate fi neglijată și trebuie luată în considerare, aceasta având gradul de maturitate necesară pentru a-și da seama de consecințele opiniei sale, referitoare la stabilirea locuinței la mamă.

Împrejurarea că minorul a rămas să locuiască în centrul de plasament nr.3 B., refuzând să se întoarcă la tatăl său în orașul Nehoiu, până la soluționarea prezentei cauze, este un argument care duce la concluzia că, în mod întemeiat, minorul a considerat că este în siguranță în acest centru decât la locuința tatălui.

In ceea ce privește pe pârât, chiar dacă din raportul de anchetă psihosocială a rezultat că acesta are condiții bune, autoritatea tutelară opinând în sensul că acesta poate asigura un climat familial adecvat fiului său, nu constituie motive întemeiate pentru ca instanța să mențină în continuare măsura ca minorul să locuiască împreună cu tatăl său.

Așa cum s-a reținut, în urma coroborării tuturor probelor administrate în cauză, interesul superior al minorului este ca acestuia să i se stabilească locuința la mamă.

In ceea ce-l privește pe pârât, vor deveni incidente dispoz.art. 499 din codul civil, potrivit căruia tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. Astfel, reclamanta obține venituri în condițiile în care o îngrijește pe mama sa care este nevăzătoare, completându-și veniturile muncind ocazional, iar pârâtul este salariat, obținând un venit lunar de 950 lei.

Pe cale de consecință, a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 230 lei lunar, pensie de întreținere calculată conform art. 529 alin.2 din codul civil, începând cu data preluării de către mamă din centul de plasament nr.3 B., până la majoratul minorului, dacă nu intervin alte modificări.

Impotriva sentintei a declarat apel paratul, care a criticat solutia pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitand admiterea apelului, schimbarea în tot sau în parte a sentinței apelate, în sensul de a respinge cererea introductivă de instanță, sau, în subsidiar, în sensul de a respinge capetele de cerere privind stabilirea domiciliului minorului P. A. P. și plata sumei de 230 de lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere, urmând ca minorul să îi fie încredințat spre creștere și educare, cu obligarea reclamantei-intimat la plata unei pensii de întreținere corespunzătoare și cu acordarea cheltuielilor de judecată

In ceea ce privește încredințarea copilului, apreciaza ca opinia instanței este pur subiectivă, aceasta nefăcând vorbire de declarațiile martorilor, interogatoriul luat reclamantei- intimat, anchetele sociale de la domiciliul partilor, anchete din care rezulta clar că are condiții mult mai bune pentru creșterea și educarea copilului, ancheta socială depusă de asistența socială de Ia domiciliul sau fiind concludentă în acest sens, cu atât mai mult cu cât mama copilului are un comportament socio-moral total inadecvat, așa cum reieșea din toate aceste probe.

Din probele administrate rezultă că sunt condiții suficiente pentru creșterea și educarea copilului de către apelant, atât din punct de vedere moral, cat și din punct de vedere material. Este evident faptul că instanța fondului nu a dat eficiență probatoriului administrat în cauză, singura probă care a fost luata în considerare și a stat la baza soluției privind stabilirea domiciliului copilului, fiind opinia copilului de numai 10 ani, aceasta deși prin probatoriul cu martori a dovedit faptul că mama punea presiune asupra copilului în acest sens. Mai mult, așa cum reieșea și din anchetele sociale de la domiciliul mamei, aceasta nu are un comportament moral și social adecvat creșterii și educării minorului. In mod inexplicabil, i-au fost respinse întrebări din interogatoriul administrat, deși acestea evidențiau ținuta psiho-socială a mamei și conduita morală a acesteia. Deși instanța fondului citează texte de lege care obligau la stabilirea domiciliului copilului la părintele care putea asigura dezvoltarea fizică, psihică și intelectuală a acestuia conform nevoilor acestuia (art.487 N.C.C.), instanța fondului stabilește arbitrar domiciliul minorului, eludând toate probele, singura motivare fiind opinia copilului de 10 ani, în condiții de presiune psihică din partea mamei.

Chiar dacă minorul a declarat că vrea să fie încredințat mamei, instanța avea posibilitatea să nu țină seama numai de această opțiune, având în vedere că acesta poate fi usor influențat de către aceasta datorită vârstei fragede și lipsei discernământului, raportat la cele relatate de martori și cele întâmplate după judecata anterioară, care puteau forma convingerea instanței că minorului iî este mult mai bine în grija sa. In nenumărate rânduri, instanțele au statuat faptul că opțiunea minorului, privind stabilirea domiciliului copilului la unul dintre părinți, trebuie avut în vedere cu multă prudență, mai ales când această opțiune nu este susținută de materialul probator de la dosarul cauzei și raportat la vârsta și dezvoltarea psihică a copilului.

Este evidentă motivarea necorespunzătoare a sentinței, ceea ce a condus la o soluție nelegală și netemeinică.

Intimata, legal citata cu mentiunea sa depuna intampinare, nu s-a conformat acestei prevederi legale.

In apel, tribunalul a dispus suplimentarea probatoriilor cu audierea minorului in Camera de Consiliu, in prezenta unui psiholog din cadrul DGASPC Buzau, institutie in care se afla, in continuare, minorul.

Examinand apelul prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, probelor administrate, criticilor formulate, prin prisma dispozitiilor legale incidente in speta, tribunalul constata ca este neintemeiat si urmeaza sa fie respins, avand in vedere urmatoarele aspecte in fapt si in drept: obiectul prezentei cauze rezida in actiunea formulata de reclamanta B. M. care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. V., să se stabilească autoritatea părintească asupra minorului P. A. P., născut la data de 31 august 2003, la aceasta, să stabilească locuința minorului la domiciliul său și să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor ocazionate de creșterea, întreținerea, pregătirea școlară a minorului, în funcție de venitul minim pe economia națională.

Impotriva sentintei este exercitat apelul de fata, criticile apelantului vizand numai solutionarea capatului de cererere referitor la stabilirea locuintei minorului la domiciliul reclamantei și plata sumei de 230 de lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere.

In aceasta situatie, nu mai poate fi pus in discutie si analizat capatul de cerere din actiunea principala, referitor la exercitarea autoritatii parintesti, el intrand in puterea lucrului judecat, cu atat mai mult cu cat reclamanta intimata nu a declarat apel impotriva hotararii primei instante, iar criticile apelantului parat impotriva hotararii instantei de fond vizeaza numai gresita solutionare a capatului de cerere referitor la stabilirea locuintei minorului la domiciliul sau.

Arata apelantul ca opinia instanței este pur subiectivă, aceasta nefăcând vorbire de declarațiile martorilor, interogatoriul luat reclamantei-intimat, anchetele sociale de la domiciliul partilor, de probele administrate, din care rezultă că sunt condiții suficiente pentru creșterea și educarea copilului de către apelant, atât din punct de vedere moral, cat și din punct de vedere material; ca instanța fondului nu a dat eficiență probatoriului administrat în cauză, singura probă care a fost luata în considerare și a stat la baza soluției privind stabilirea domiciliului copilului, fiind opinia copilului de numai 10 ani, aceasta deși prin probatoriul cu martori a dovedit faptul că mama punea presiune asupra copilului în acest sens; ca i-au fost respinse întrebări din interogatoriul administrat, deși acestea evidențiau ținuta psiho-socială a mamei și conduita morală a acesteia; ca instanța fondului citează texte de lege care obligau la stabilirea domiciliului copilului la părintele care putea asigura dezvoltarea fizică, psihică și intelectuală a acestuia conform nevoilor acestuia (art.487 N.C.C.), insa stabilește arbitrar domiciliul minorului, eludând toate probele, singura motivare fiind opinia copilului de 10 ani, în condiții de presiune psihică din partea mamei; ca si in situatia in care minorul a declarat că vrea să fie încredințat mamei, instanța avea posibilitatea să nu țină seama numai de această opțiune, având în vedere că acesta poate fi usor influențat de către aceasta datorită vârstei fragede și lipsei discernământului, raportat la cele relatate de martori și cele întâmplate după judecata anterioară; ca această opțiune nu este susținută de materialul probator de la dosarul cauzei și raportat la vârsta și dezvoltarea psihică a copilului; ca motivarea sentintei este necorespunzătoare, ceea ce a condus la o soluție nelegală și netemeinică.

In analiza motivului de apel, tribunalul retine faptul ca art. 31 din Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, statuează că ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor și că exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.

În conformitate cu prevederile art. 44 alin.1 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. În temeiul alin.2 din același act normativ, părinților le revine în primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităților, cele mai bune condiții de viață necesare creșterii și dezvoltării copiilor; părinții sunt obligați să le asigure copiilor locuință, precum și condițiile necesare pentru creștere, educare, învățătură și pregătirea profesională.

Tribunalul are in vedere prevederile Legii nr. 272/2007, privind promovarea și protecția dreptului copilului, in care se arata ca măsura încredințării minorului spre creștere și educare se ia numai în considerarea respectării principiului interesului superior al acestuia.

În mod normal, minorul trebuie să locuiască cu ambii părinți, iar în caz de neînțelegeri între părinți instanța de tutelă hotărăște locuința acestuia, în conformitate cu depozițiile legale, respectiv art. 496 cod civil.

Potrivit practicii judiciare, în determinarea interesului superior al copiilor minori se ține seama de o . factori, printre care: posibilitățile materiale ale părinților, posibilitățile de dezvoltare fizică, morală și intelectuală pe care copiii le pot găsi la unul dintre părinți, vârsta copilului, comportamentul părinților față de copil înainte de divorț, legăturile de afecțiune stabilite între copil și familie.

In primul rand, se arata de catre apelant faptul ca instanța de fond a motivat in mod necorespunzator sentinta, fara sa tina seama de probele administrate in cauza, dand eficienta numai opiniei minorului de 10 ani, care a dorit sa se stabileasca locuinta sa in domiciliul mamei.

Aceste aspecte sunt contrazise de motivarea instantei de fond, care a facut o analiza detaliata a tuturor probelor administrate in cauza, respectiv depozitii de martori, inscrisuri, anchetele sociale efectuate la domiciliile celor doua parti, raportate la dispozitiile legale incidente in speta. Din analiza acestor probe, instanța de fond a apreciat, in mod corect, că este în interesul minorului A. P., născut la data de 28.12.2010, de a avea stabilita locuința la domiciliul mamei reclamante.

Astfel, s-a reținut faptul ca minorul P. A. - P. a rezultat în urma căsătoriei dintre părți, căsătorie care a fost desfăcută prin divorț, conform sentinței civile nr. 7895/21.10.2011, pronunțată de Judecătoria B..

La data pronuntarii sentintei de divort, instanta a avut in vedere toate probele administrate in cauza, inclusiv optiunea minorului, exprimata in Camera de Consiliu, astfel incat s-a apreciat că interesul minorului este ca autoritatea părintească să fie exercitată de către reclamant.

Cert este ca de la data pronuntarii sentintei civile nr. 1683/13.12.2012 de catre Tribunalul Buzua, fata de minorul A. P. s-a instituit masura plasamentului acestuia la DGASPC B.– prin Complexul de servicii comunitare nr.3 B..

S-a apreciat de catre instanta faptul ca, în raport de starea conflictuală existentă între cei doi părinți, în raport de opinia exprimată de minor în sensul că dorește să rămână în acel centru și până la soluționarea cererii prin care reclamanta solicită stabilirea domiciliului minorului la ea, se impune ca minorul să fie menținut în cadrul Centrului de servicii comunitare nr.3, fiind în interesul superior al copilului.

Audiat in Camera de Consiliu in data de 26.06.2013, minorul a avut aceeasi pozitie, respectiv de a fi stabilita locuinta sa in domiciliul mamei, in caz contrar dorind sa ramana in centru. Din discutiile purtate cu minorul, in prezenta unui psiholog din cadrul Directiei, precum si din explicatiile date de acesta, a rezultat ca minorul A. P. este un copil matur pentru varsta lui, care stie clar ce isi doreste, stapan pe actiunile sale si hotarat.

Atunci cand i s-a explicat obiectul dosarului de fata, minorul a aratat ca este la curent, fiind audiat in nenumarate randuri de instanta, exprimandu-si dorinta de a fi incredintat mamei spre crestere si educare; de asemenea, a aratat ca este de acord ca in timpul vacantei de vara sa mearga si la tatal sau, in domiciliul acestuia, insa numai cu conditia ca acesta sa il aduca inapoi la mama, devenind agitat si nelinistit cand povestea evenimente din trecut, petrecute la tata.

Aceleasi aspecte au rezultat si din raportul privind pe minorul P. A. P., întocmit de DGASPC B., in sensul ca opinia minorului a fost in sensul de a sta internat in centru instituțional decât să se întoarcă la domiciliul tatălui, fiind relatat și un aspect cu privire la comportamentul pârâtului, în situația în care acesta a fost nemulțumit de refuzul copilului de a-l însoți în oraș la cumpărături.

In ceea ce priveste criticile referitoare la faptul ca instanta de fond nu a tinut cont de anchetele sociale de la domiciliul partilor, de probele administrate, din care rezultă că sunt condiții suficiente pentru creșterea și educarea copilului de către apelant, atât din punct de vedere moral, cat și din punct de vedere material; ca instanța fondului citează texte de lege care obligau la stabilirea domiciliului copilului la părintele care putea asigura dezvoltarea fizică, psihică și intelectuală a acestuia conform nevoilor acestuia (art.487 N.C.C.), insa stabilește arbitrar domiciliul minorului, în condiții de presiune psihică din partea mamei, tribunalul retine urmatoarele:

Instanta de fond a avut in vedere anchetele sociale efectuate la domiciliile celor doua parti, depozitiile martorilor audiati, facand o analiza detaliata a cestora, in urma carora a ajuns la concluzia ca, in acest moment, situația de fapt reținută este diferită de situația de fapt care a stat la baza pronunțării sentinței civile nr.7895/21.10.2011 a Judecătoriei B., impunandu-se ca minorului sa-i fie stabilita locuinta la mama.

Astfel, instanta fondului a aratat faptul ca, in ceea ce o privește pe reclamantă, aceasta locuiește în ., într-un imobil care este proprietatea mamei sale, având condiții bune și dotări corespunzătoare; ca autoritatea tutelară de la domiciliul reclamantei a opinat pentru stabilirea domiciliului minorului la mamă; ca, din declarația martorei audiată de instanță, aceasta fiind vecină cu reclamanta, a rezultat faptul că în perioada in care minorul s-a aflat la domiciliul reclamantei, acesta era bine îngrijit, atașat de mama sa și chiar și-a exprimat dorința de a nu se mai întoarce la tatăl său.

In ceea ce il privește pe apelant, chiar dacă din raportul de anchetă psihosocială a rezultat că acesta are condiții bune, autoritatea tutelară opinând în sensul că acesta poate asigura un climat familial adecvat fiului său, acestea nu constituie motive întemeiate pentru ca instanța să mențină în continuare măsura ca minorul să locuiască împreună cu tatăl său.

Așa cum s-a reținut, în urma coroborării tuturor probelor administrate în cauză, interesul superior al minorului este ca acestuia să i se stabilească locuința la mamă, avand in vedere ca relația conflictuală a părinților își pune amprenta pe evoluția copilului și îl marchează emoțional în sens negativ; ca starea conflictuală existentă între cei doi părinți este evidentă.

Apoi, tribunalul constată că este evident și abuzul emoțional exercitat constant de tată asupra copilului, inclusiv prin denigrarea permanenta a mamei minorului, nefiind în interesul superior al acestui minor reintegrarea în familia tatălui, cel putin in acest moment.

În aceste condiții, independent de situația materială a fiecăruia dintre părinți (întrucât din actele dosarului rezultă că fiecare dintre aceștia dispune de suficiente resurse în vederea creșterii și îngrijirii copilului), având în vedere și refuzul constant al copilului de a locui cu tatăl său, tribunalul apreciază ca neîntemeiată cererea tatălui pârât de reintegrare a minorului în familia sa.

Instanta de fond a analizat toate probele administrate in cauza, dand eficacitate acestora si tinand cont de interesul superior al minorului, care trebuie sa primeze in cauzele cu minori, a apreciat, raportat si la varsta copilului, ca trebuie sa i se stabileasca locuinta la mama.

Față de această situație, in mod corect instanța a apreciat că este în interesul superior al minorului, având în vedere și vârsta acestuia, să locuiască împreună cu mama, care-i poate oferi atât afecțiunea de care a fost lipsit, să-l crească și să-l educe, asigurându-i o dezvoltare armonioasă.

Nu in ultimul rand, tribunalul apreciaza ca este in interesul minorului sa petreaca vacanta de vara impreuna cu mama sa, avand in vedere intervalul de timp foarte mare in care minorul a stat in centru, aspecte care pot avea o influenta negativa asupra evolutiei sale ulterioare.

Pe cale de consecință, in mod corect instanta a dispus obligarea pârâtului apelant la plata sumei de 230 lei lunar, pensie de întreținere calculată conform art. 529 alin.2 din codul civil, începând cu data preluării de către mamă din centul de plasament nr.3 B., până la majoratul minorului, dacă nu intervin alte modificări.

F. de cele expuse pe larg anterior, tribunalul, in conformitate cu prevederile art. 296 cod de procedura civila, va respinge apelul ca nefondat.

Hotărârea este supusă recursului, în termen de 15 zile de la comunicare, potrivit art. 299, art. 301 din Codul de procedură civilă, și, sub sancțiunea nulității, se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului.

Vazand si prevederile art. 274 cod de procedura civila:

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de pârâtul P. V., cu domiciliul în oraș Nehoiu, . B., impotriva s.c. nr. 452/04.04.2013, pronuntata de Judecatoria Patarlagele in dosarul nr._, in contradictoriu cu reclamanta B. M., cu domiciliul în com. Vernești, ., ca nefondat.

Obliga apelantul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecata catre intimata.

Definitiva.

Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2013.

Președinte,

D. R.

Judecător,

G. I. R.

Grefier,

R. - A. S.

Red. RD /Tehnored RD

2 ex/03.07.2013

Operator de date cu caracter personal

înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214

Dosar fond –_

Judecătoria Pătârlagele

Jud. fond – M. M. G.

← Stabilire domiciliu minor. Hotărâre din 15-02-2013, Tribunalul...		Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 04/2013.... →

Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 452/2013. Tribunalul BUZĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 452/2013. Tribunalul BUZĂU