Superficie. Decizia nr. 1677/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1677/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 1624/277/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1677/2013
Ședința publică de la 23 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător A. M.
Judecător M. Ș.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de reclamanta C. C.-C., domiciliată în municipiul IAȘI, .. 79, ., etaj 4, . împotriva sentinței civile nr. 772 pronunțată la data de 21.06.2013 de Judecătoria Pătârlagele în dosarul civil nr._ */2012 în contradictoriu cu pârâții C. N.-B., domiciliat în orașul NEHOIU, ., județul B. și C. G.-J. la procurator M. C., domiciliat în orașul PĂTÂRLAGELE, ., județul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare au lipsit recurenta C. C. C., reprezentată de avocat D. D. și intimații C. N. B. și C. G. Hoița, reprezentată de avocat S. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că, recursul a fost motivat, nu a fost timbrat legal cu sum a de 375 lei și timbru judiciar de 1,5 lei, după care:
Avocat D. D. a depus la dosar chitanța nr._ din 23.09.2013 în valoare de 375 lei și timbru judiciar de 1,5 lei.
S-a comunicat apărătorului ales al recurentei copie de pe întâmpinarea depusă de intimată la dosar .
Avocat D. D. a solicitat termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Avocat S. M. a arătat că întâmpinarea a fost depusă la dosar în termen legal.
Tribunalul având în vedere dispoz.art.129 Cod proc.civ. potrivit cărora recurenta avea obligația de a lua cunoștință de conținutul întâmpinării dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
Apărătorul ales al recurentei a precizat că aceasta este plecată în Italia și i-a comunicat că va mai depune la dosar înscrisuri.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare au lipsit recurenta C. C. C., reprezentată de avocat D. D. și intimații C. N. B. și C. G. Hoița, reprezentată de avocat S. M..
Avocat D. D. a arătat că nu are late cereri de formulat și a solicitat judecarea cauzei.
Avocat S. M. a arătat că nu are alte cereri de formulat și a solicitat judecarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art.150 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat D. D. având cuvântul a solicitat în temeiul dispoz.art.304 Cod proc.civ. admiterea recursului așa cum a fost formulat .
Prin acțiunea formulată s-a solicitat constatarea calității de bun comun al imobilului parter în suprafață de 100 m.p, constatarea cotei majoritare a reclamantei, atribuirea către reclamantă a imobilului și constarea dreptului de superficie asupra terenului pe care este amplasat imobilul.
În motivarea hotărârii instanța de fond a arătat că reclamanta nu a făcut dovada naturii juridice de bun comun al imobilului respectiv a paterului și că autorizația de construire nu reflectă caracterul de bun comun.
Imobilul în litigiu a fost edificat în baza autorizației de construire emisă pe numele lui C. V., soțul reclamantei și C. N. socrul acesteia.
Recurenta reclamantă era căsătorită cu defunctul C. V. în această situație conform dispoz.art.30 din Codul Familiei bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt de la data dobândirii bunuri comune ale soților,
Instanța de fond în mod netemeinic a înlăturat prezumția legală de bun comun a imobilului în suprafață de 100 m.p, imobil înscris la rolul Primăriei Nehoiu pe numele soților C. V. și C. C. C..
Recurenta s-a căsătorit cu soțul său în anul 1977 iar autorizația de construire a imobilului a fost emisă în anul 1978 .
Nici o probă administrată de pârâtă nu a înlăturat prezumția legală de drept de proprietate în devălmășie a soților C. V. și C. C. drept dovedit prin autorizația de construire și înscrierea la rolul agricol al soților .
Din înscrisurile depuse de recurentă la dosar respectiv copie de pe carnetul de muncă rezultă că la data ridicării construcției soțul recurentei nu realiza venituri acesta fiind student la zi .
Instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a respins capătul de cerere prin care s-a solicitat constatarea de bun comun al parterului în suprafață de 100 m.p construit în timpul căsătoriei,â
S-a invocat în întâmpinarea depusă la dosar că în anul 2006 C. V. a testat în favoarea soției ½ din imobilul edificat în Nehoiu, ..Imobilul fusese construit în perioada 1978-1979 în timpul căsătoriei defunctului cu recurenta.
Au fost audiați martorii V. R. și B. D. care au relatat că imobilul a fost edificat cu bani de la nunta părților, cu sume de bani de la părinții reclamanților și banii obținuți din veniturile recurentei care era șef de fermă iar C. V. era student la Facultatea de Medicină Veterinară, acesta neobținând venituri la momentul edificării imobilului .Faptul că socrii recurentei așa cum au declarat martorii aveau o situație financiară peste medie nu pot conduce la concluzia că cel care a edificat imobilul a fost C. N..
S-a mai susținut că pe autorizație de construire au fost trecuți C. V. și C. N. pentru că la acel moment era în vigoare legea ilicitului.A fost dovedită calitatea de bun comun conform art.30 din Codul familiei pentru suprafața de 100 m.p reprezentând parterul imobilului. Din mențiunile din carentul de muncă al recurentei rezultă care au fost veniturile realizate de aceasta ,C. V. fiind în perioada edificării imobilului student .
Nu a existat acțiune de partaj la data desfacerii căsătoriei dintre recurentă și defunctul C. V..Prin acțiunea principală formulată la instanța de fond s-a solicitat a i se atribui recurentei parterul imobilului.
A solicitat amânarea pronunțării pentru a depune la dosar note de concluzii scrise, și a arătat că nu solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat S. M. având cuvântul pentru intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat .
Recurenta a criticat soluția instanței de fond în sensul că greșit a reținut că reclamanta nu a făcut dovada calității de bun comun a parterului imobilului și a faptului că trebuia dovedită mai întâi cota parte de contribuție a coproprietarilor C. N. și C. V. .
Recurenta a invocat dispoz.art30 din Codul familiei, însă aceasta trebuia să facă dovada cotei de contribuție a lui C. V. la edificarea bunului .
În autorizația emisă în anul 1978 sunt trecuți ca și coprorietari C. N. și C. V.. Nu se poate reține o contribuție egală a celor doi prezumată din faptul că ambii figurează în autorizația de construire și în registrul agricol cu câte 100 m.p
Din probele administrate în cauză a rezultat că imobilul a fost edificat de C. N. .
În anul 1978 recurenta era o tânără absolventă ce provenea dintr-o familie cu posibilități materiale modeste și nu avea mijloace financiare care să-i permită susținerea cheltuielilor ocazionate de ridicarea unei case de locuit.
Martora A. S. a arătat că a cunoscut familia C. N. și pe fiul acestuia fiind prieteni de familie foarte apropiați .Din discuțiile avute cu aceștia martora a reținut că cel care a ridicat parterul și etajul imobilului a fost C. N. și soția acestuia, fiul său și soția nu aveau posibilități materiale la acel moment, acestora nu le ajungea salariul nici pentru hrană fiind ajutați de părinți.
După decesul lui C. N. ,fiul acestuia C. V. s-a considerat proprietar al imobilului recurenta cunoștea încă din anul că acesta în baza testamentului olograf a testat ½ din parter soției sale,iar fiului etajul imobilului .
Din probele administrate la instanța de fond a rezultat că recurenta nu a avut nici o contribuție la edificarea imobilului parter .
Martorii B. D. și V. R. audiați la propunerea reclamantei au relatat că numitul C. N. avea posibilități materiale peste medie, iar Chiroriu V. și recurenta s-au mutat în imobil în anul 1982 dată la care imobilul era terminat .
Din copia carnetului de muncă depus la dosar rezultă că C. V. în anul 1978 era angajat recurenta dând dovadă de rea-credință.
În mod corect nu s-a stabilit de către instanța de fond un drept de superficie asupra terenului pe care este amplasată construcția.
A solicitat respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În replică, apărătorul ales al recurentei a arătat că aceasta a părăsit imobilul în anul 2003, iar C. V. a început să obțină venituri în anul 1978.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs civil.
La data de 21.08.2012 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Pătîrlagele, sub nr._ acțiunea de partaj bunuri comune formulată de către reclamanta C. C. - C., în contradictoriu cu pârâții C. N. - B. și C. G. - J. .
Reclamanta a solicitat constatarea ca bun comun al său cu fostul soț C. N. - V., a imobilului – parterul casei de locuit în suprafață de 100 m.p., situată în orașul Nehoiu, ., județul B., constatarea în favoarea sa a unei cote majoritare de 100% în raport de bunul comun menționat, atribuirea acestuia în proprietate exclusivă și stabilirea unui drept de superficie în favoarea sa asupra terenului pe care este amplasat imobilul - teren înscris în titlul de proprietate nr._/1996.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamanta arată că în anul 1978, în baza autorizației de construire nr.2878/30.06.1978, a fost începută construcția casei de locuit în suprafață totală de 200 m.p., formată din parter + etaj, cu intrări separate, situat în localitatea Nehoiu, ., în regie proprie. Precizează că această autorizație de construire a fost eliberată pe numele soțului său C. N. - V. și a tatălui acestuia C. N.. La momentul începerii construcției au avut o înțelegere cu părinții reclamantei precum și cu părinții soțului, în sensul ca parterul să fie ridicat din veniturile reclamantei și cu ajutorul material al părinților săi, iar etajul să fie ridicat din contribuția socrilor reclamantei și banii obținuți la nuntă.
Din registrul agricol al localității Nehoiu reiese, conform adeverinței nr.6049/31.05.2002, că reclamanta deține împreună cu fostul soț C. N. - V., 100 m.p. construiți din imobilul situat în ., orașul Nehoiu.
Reclamanta s-a căsătorit cu fostul soț C. N. - V. la data de 15.01.1977, iar căsătoria a fost desfăcută la data de 17.10.2001, conform sentinței civile nr.888/21.04.1997 a Judecătoriei Pătârlagele.
Mai arată reclamanta că părinții fostului soț au decedat avându-l pe acesta ca unic moștenitor, iar în anul 2005 C. N. - V. s-a recăsătorit cu pârâta C. G. - J..
În anul 2009, la data de 31 mai a survenit decesul lui C. N. - V., moștenitorii acestuia fiind cei doi pârâți – C. N. - B. - în calitate de fiu și C. G. – J. - în calitate de soție supraviețuitoare.
A apreciat valoarea bunului imobil menționat la suma de 25.000 de lei.
În susținerea cererii de constatare în favoarea sa a cotei de 100%, reclamanta precizează că atât la momentul ridicării construcției cât și pe durata necesară finalizării ei, a fost singura care obținea venituri dintr-un salariu apreciabil ca valoare la acel moment. Soțul său fiind student nu realiza venituri, aflându-se practic în întreținerea sa și finalizându-și studiile în anul 1979, după terminarea construcției. Mai arată că a fost ajutată în mod substanțial de părinții săi cu sume de bani, totalizând suma de 36.000 de lei, în condițiile în care construcția totală a fost apreciată conform autorizației de construire, la valoarea de 85.000 de lei.
A atașat cererii copii de pe înscrisuri, respectiv: sentința civilă nr.888/21.04.1997 a Judecătoriei Pătârlagele; plan de situație imobil; adeverința nr.6049/31.05.2002 eliberată de Primăria orașului Nehoiu; titlul de proprietate nr._/75/1996; acte de stare civilă; autorizația de construire nr.2878/30.06.1978; diplomă de licență a fostului soț; carnet de muncă reclamantă.
La dosarul cauzei s-a depus întâmpinare din partea pârâtului C. N. – B. prin care acesta a arătat că este de acord cu acțiunea reclamantei confirmând situația de fapt invocată în acțiune.
Pentru termenul de judecată din data de 16.11.2012, pârâta C. G. – J., rezidentă în Los Angeles 5267 – MOUNT – Royal – Drive Cod_ California, a formulat cerere de amânare a cauzei pentru a-și angaja apărător, învederând instanței că a aflat întâmplător de existența acestui dosar deoarece reclamanta și pârâtul C. N. - B. (fiul reclamantei), de conivență, au indicat adresa sa în localitatea Nehoiu, ., deși cunoșteau faptul că este plecată în străinătate și adresa acesteia, pentru a împiedica să-și facă apărările corespunzătoare în cauză.
A mai solicitat ca actele de procedură să fie comunicate pe adresa mandatarului său M. C., domiciliat în orașul Pătârlagele, ., județul B..
Pentru termenul din data de 21.12.2012 s-a depus la dosar procura de împuternicire din partea pârâtei C. G. - J. pentru mandatar M. C., procură autentificată la Consulatul General al României din Los Angeles și întâmpinarea formulată de apărătorul ales al pârâtei prin mandatar, la acțiunea reclamantei.
Prin întâmpinare se solicită respingerea acțiunii, arătându-se că susținerile reclamantei nu sunt reale. Se susține că în realitate reclamanta nu a avut nicio contribuție la dobândirea casei de locuit situată în orașul Nehoiu, ., acest imobil fiind ridicat pe cheltuiala exclusivă a părinților lui C. V., care erau cunoscuți de persoane cu situație financiară foarte bună.
Se mai arată că reclamanta nu avea mijloace financiare care să-i permită susținerea cheltuielilor ocazionate de ridicarea unei case de locuit și cu atât mai puțin pentru a se stabili o contribuție majoritară de 100% la edificarea acestei părți din imobil.
Susține pârâta că nu a existat nicio înțelegere în sensul pretins de către reclamantă privind construirea imobilului în comun cu socrii acesteia și nici nu poate fi reținută susținerea reclamantei în sensul că era singura care realiza venituri, în condițiile în care, așa cum se va dovedi, și C. V. era încadrat în muncă începând cu luna ianuarie 1979, cu funcția de șef de fermă zootehnică, fiind de profesie medic veterinar.
Ca o dovadă a faptului că reclamanta nu a avut nicio contribuție la edificarea imobilului din orașul Nehoiu, este atitudinea lui C. V. de a lăsa un testament olograf în care dispune de întreg imobilul respectiv, considerând astfel că îi aparține în totalitate, fără a aprecia că reclamanta ar putea emite vreo pretenție cu privire la această construcție.
Prin întâmpinare se mai solicită suspendarea cauzei de față în temeiul art.244 alin.1 pct.1 cod procedură civilă, până la soluționarea dosarului nr._ aflat pe rolul acestei instanțe și având ca obiect partajul succesoral cu privire la bunurile rămase de pe urma def.C. N. - V..
A depus la dosar înscrisuri referitoare la imobil: acte de stare civilă; dovada deschiderii procedurii succesorale de pe urma def.C. N. - V.; certificat de moștenitor nr.196/2005 emis de pe urma def.C. N.; copia testamentului olograf din 26.03.2006 lăsat de către C. N. - V..
La termenul de judecată din data de 25.01.2013, instanța a respins cererea de suspendare a cauzei de față formulată de către pârâtă, a respins de asemenea cererea de conexare a celor două dosare nr._ și nr._, apreciind că pentru soluționarea cauzei de partaj succesoral este necesară soluționarea irevocabilă a partajului bunurilor comune, pentru a se stabili apoi în mod corect componența masei succesorale rămase de pe urma def.C. N. - V..
S-au încuviințat probele cu interogatoriu, înscrisuri și proba testimonială.
În cauză s-a administrat proba cu interogatoriul reclamantei propus de către pârâta C. G. - J., cu interogatoriul pârâților C. G. - J. și C. N. - B., la solicitarea reclamantei.
Au fost ascultați martorii B. D. - C. și V. R., propuși de către reclamantă și martorii A. S. și G. N. propuși de pârâtă.
La dosar au mai fost depuse înscrisuri, respectiv copie de pe carnetul de muncă al def.C. N. - V. și certificate de deces privind pe părinții reclamantei.
La data de 29.03.2013 pârâta C. G. - J. a formulat cerere reconvențională în contradictoriu cu reclamanta C. C. - C. și cu pârâtul C. N. - B., având ca obiect includerea in masa de partaj bunuri comune si a imobilului - apartament situat în ., ., etaj 1, . Iași, pretins a fi fost dobândit in timpul căsătoriei reclamantei – pârâte cu C. N. V..
Ulterior s-a făcut dovada că pe rolul Judecătoriei Iași este înregistrată acțiunea de partaj a acestui bun, acțiune formulată de către reclamanta C. C., în contradictoriu cu moștenitorii def.C. N. - V. (pârâți în cauza de față) și care face obiectul dosarului nr._/245/2012, acțiunea fiind înregistrată la data de 13.07.2012.
În această situație și având în vedere faptul că a fost depusă peste termenul procedural, instanța a disjuns cererea reconvențională prin încheierea din data de 19.04.2013, formând un alt dosar în care urma să fie invocată excepția de litispendență.
La termenul de judecată din data de 14.06.2013 părțile prin apărător au arătat că nu mai au alte probe de administrat și s-a intrat în dezbaterea cauzei.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Pătîrlagele a pronunțat sentința civilă nr. 772/21.06.2013, prin care a respins ca fiind neîntemeiată, acțiunea civilă promovată de reclamanta C. C.-C. și a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtei C. G. – J. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, așa cum menționează expres în cererea de chemare în judecată, reclamanta solicită partajarea bunului comun – parterul casei de locuit din ., orașul Nehoiu, județul B., în suprafață de 100 m.p., reținerea unei contribuții majoritare de 100% asupra acestui bun, atribuirea în natură a bunului și constatarea unui drept de superficie asupra terenului pe care este amplasat imobilul.
În această situație trebuie făcută dovada naturii juridice de „bun comun” a imobilului menționat concret în acțiune, respectiv parterul casei de locuit.
Or, din dovezile administrate în cauză, și în mod deosebit autorizația de construire, nu rezultă o asemenea situație.
Rezultă din acel înscris, coroborat cu declarațiile martorilor audiați în cauză că imobilul casă de locuit din . din Nehoiu, compus din parter + etaj, s-a edificat în regie proprie, în coproprietate de către C. N. cu fiul său C. N. - V., acesta din urmă fiind căsătorit în perioada respectivă cu reclamanta.
La edificarea imobilului nu s-au determinat nici măcar cotele-părți ale coproprietarilor cu atât mai puțin determinarea în concret în materialitatea sa a părții din imobil aparținând fiecărui coproprietar. Imobilul în întregul său a fost edificat într-o perioadă când C. N. - V. și reclamanta nu locuiau în Nehoiu, aceștia stabilindu-se ulterior în această localitate (anul 1982) și folosind conform declarațiilor martorilor și recunoașterii părților, etajul construcției.
Chiar dacă s-ar putea reține un drept de coproprietate al reclamantei si fostului soț asupra imobilului, acest drept ar trebui dovedit mai întâi în privința întinderii cotei - părți ideale și abstracte din imobil în raport de contribuția adusă la realizarea acestuia, deoarece în înscrisurile întocmite cu ocazia edificării construcției, nu s-a stipulat ce cotă are fiecare coproprietar și în nici un caz nu s-ar putea reține un drept de proprietate exclusivă asupra unei părți determinată materialmente din bunul respectiv, cum ar fi parterul imobilului, așa cum susține reclamanta.
În speță nu a fost dovedit acest aspect și cu atât mai puțin o contribuție majoritară a reclamantei la dobândirea bunului comun, situație în care instanța a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Fiind în culpă procesuală, reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei C. G. - J. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C. C. C..
În motivarea în fapt a recursului, recurenta-reclamantă a arătat că prin cererea de chemare in judecata a solicitat: constatarea calității de bun comun al imobilului parter, in suprafața de 100 mp, situat in localitatea Nehoiu, .;constatarea cotei majorate de 100% a reclamantei; atribuirea către reclamantă a imobilului și constatarea dreptului de superficie asupra terenului pe care este amplasat imobilul.
Cererea i-a fost respinsă de instanța de fond, cu motivarea că nu a făcut dovada naturii juridice de bun comun al imobilului - respectiv parterul casei de locuit si ca autorizația de construire nu reflecta caracterul de bun comun.
F. de acest aspect, precizează că imobilul a fost ridicat in baza Autorizației de construire 2878/ 30.06.1978 emis pe numele lui C. V., soțul reclamantei si C. N. socrul reclamantei.
Așa cum reiese din certificatul de căsătorie, reclamanta era căsătorita, cu defunctul C. V..
In aceasta situație invocă dispozițiile Codului familiei aplicabil in raport de data nașterii raportului juridic, respectiv art. 30 in care se arata ca: „bunurile dobândite in timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor bunuri comune ale soților”.
Astfel, apreciază că in mod netemeinic si fără a prezenta un considerent temeinic, instanța de fond a înlăturat prezumția legala de bun comun al imobilului in suprafața de 100 mp construiți in ., imobil pentru care s-a depus Autorizația de construire 2879/1978, imobil înscris si in rolul primăriei Nehoiu pe numele soților C. V. si C. C. C..
Prin urmare, chiar daca autorizația de construire nu poate reflecta cota fiecărui titular înscris in autorizație, nicio proba administrata de parata nu conduce la concluzia ca titularii (C. V., C. N.) nu ar fi avut o cota egala in condițiile in care fiecare titular si-a înscris in rolul primăriei dreptul de proprietate pentru cate o suprafața de 100 mp.
Mai mult, nicio proba administrata de parata nu înlătura prezumția legala de drept de proprietate in devălmășie al soților C. V. si C. C., drept dovedit prin Autorizația de construire 2879/1978 si înscrierea din rolul agricol, si de asemenea fapt arata si de către paratul C. N. B., fiul pârtilor, prin întâmpinare.
Totodată, actele administrate de reclamanta (cartea de munca, dovada ca la data ridicării construcției soțul C. V. nu realiza venituri întrucât era student la zi) dovedesc cu prisosința faptul ca aceasta a contribuit exclusiv la ridicarea suprafeței de 100 mp ce face obiectul cererii.
F. de toate aceste acte si prezumții, instanța nu a prezentat argumentele si nici temeiurile legale pentru care nu le-a analizat si pe care le-a înlăturat.
Arata instanța ca la ridicarea imobilului, in actul in baza căruia s-a ridicat construcția: „nu s-au determinat nici măcar cotele-parți" ale coproprietarilor".
Prin aceasta sintagma se poate retine ca instanța a acceptat calitatea de coproprietar al titularului C. V. căsătorit cu reclamanta.
Cu toate acestea, instanța in mod netemeinic si nelegal a respins capătul de cerere de a se constata calitatea de bun comun al acestei suprafețe de 100 m.p ridicate in timpul căsătoriei.
Instanța nu arata si temeiul de drept in virtutea căruia reclamanta avea obligația sa arate ca prin Autorizația de construire trebuia stabilit si cota titularilor înscris in acest act.
C. de 50% a fiecărui titular înscris in Autorizația de construire ca act de proprietate al imobilului din . Nehoiu, rezulta fara drept de tăgada din înscrierea in rolul primăriei Nehoiu a dreptului de proprietate al fiecărui titular pentru cate o suprafața de 100 mp construiți.
Raportul de căsătorie al reclamantei cu C. V. de la data emiterii Autorizației de construire 2878/1978 conferă suprafeței înscrise, de 100 m.p construiți, calitatea de bun comun deținut in devălmășie de către cei doi soți, C. V. si C. C..
Instanța a respins in mod nejustificat întrebările formulate de reclamanta C. C. paratului C. N. B. si nu a avut in vedere in niciun fel la motivarea sentinței atacate întâmpinarea depusa de acesta, deși, așa cum a precizat si mai sus, paratul este fiul reclamantei si al lui C. N. V. si a perceput in mod direct întreaga situație.
F. de aceste considerente susținute de actele depuse la dosar, instanța a respins in mod netemeinic capătul de cerere privind constatarea calității de bun comun al suprafeței de 100 mp construiți in ..
II. In ce privește cota majorata de 100% solicitata de reclamanta, aceasta a făcut dovada ca la data ridicării construcției era singura dintre soți care obținea venituri, in condițiile in care C. V. era student la zi. Mai mult, reclamanta a primit ajutor material si de la părinții săi. Din declarațiile de martor instanța putea retine ca reclamanta s-a ocupat de creșterea copilului, timp in care paratul avea obiceiul de a procura băuturi alcoolice.
Aceste probe nu au fost analizate de către instanța si nici nu au fost arătate probele paratei, care ar fi putut înlătura probele administrate de reclamanta.
Solicită să se constate ca neîntemeiate si nelegale considerentele instanței de fond, conform cărora reclamanta nu a dovedit cota majorată solicitată.
Întrucât instanța arata ca nu poate fi identificata cota ideala si abstracta a soților C. V. si C., in același timp instanța nu arata care sunt motivele pentru care nu a aplicat dispozițiile legale ale coproprietarii deținute in devălmășie a soților care stabilește o cota legala de 50% pentru fiecare soț.
De asemenea instanța nu analizează aspectul relevat de către reclamanta cu privire la faptul ca aceasta era singura dintre cei doi soți care obținea venituri la momentul ridicării construcției, fapt confirmat de martorii audiați in cauza si dovedit cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Aspectul relevat de către instanța si anume ca cei doi soți nu locuiau in
Nehoiu la momentul executării construcției, nu înlătura dovada ca
aceștia sunt proprietari ai suprafeței de 100 mp construiți.
III. In ce privește dreptul de superficie, învederează că instanța nu a analizat acest capăt de cerere si nu a pronunțat o soluție.
Astfel, fata de acest capăt de cerere nu exista o soluție a instanței, deși reclamanta a depus la dosar Autorizația de construire 2878/1978, care arata ca terenul pe care se ridica imobilul din ., este deținut in proprietate de către titularii autorizației.
Precizează că instanța de fond nu a procedat nici măcar la stabilirea taxei de timbru pentru acest capăt de cerere.
Față de cele de mai sus, solicită admiterea recursului si trimiterea cauzei spre re judecare la instanța de fond.
În drept au fost invocate prevederile art.304 si art.312 Cod procedura civila.
Intimata C. G. – J. a formulat în cauză întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, intimata a arătat că recurenta critică soluția instanței de fond pe considerentul ca in mod greșit aceasta a reținut ca reclamanta nu a făcut dovada calității de bun comun a parterului imobilului, precum si a faptului ca trebuia dovedit mai întâi cota parte de contribuție a coproprietarilor C. N. si V..
In sprijinul criticilor, recurenta a invocat dispozițiile art.30 Codul
familiei, precum si faptul ca din probele administrate de parata nu s-ar fi făcut dovada altei cote decât cea de 14 pentru coproprietarii Chioroiu N. si V..
Precizează intimata că, daca in ceea ce-i privește pe soți funcționează prezumția comunității de bunuri si a cotei de 1/2 din bunurile stăpânite in devălmășie, nu se pune la fel problema in cazul coproprietarii cu un terț, unde aceasta prezumție nu mai funcționează.
Din acest motiv trebuia mai întâi ca reclamanta sa facă dovada cotei de contribuție a lui C. V. la edificarea bunului, respectiv a lui C. N., si apoi urma sa dovedească cat din cota lui C. V. reprezintă contribuția acestuia si cat a soției (in speța, a reclamantei C. C. C.).
Aceasta, deoarece in autorizația nr.2878/1978 sunt trecuți ca si coproprietari C. N. si C. V., nu doar C. V., iar probatoriile administrate au relevant existenta contribuției lui C. N. la edificarea imobilului.
Ca urmare, nu se poate retine, așa cum invoca recurenta, o contribuție egala a celor 2, C. N. si C. V., prezumata din faptul ca figurează ambii in autorizație si apoi fiecare in registrul agricol cu cate 100 m.p., ci aceste cote trebuiesc dovedite cu probe certe, concludente, sarcina probei revenind reclamantei.
Ca urmare, nu parata trebuia sa fac dovada ca cei doi, tata si fiu, nu au avut o contribuție egala. Cu toate acestea, din probele administrate la propunerea sa a rezultat ca C. N. a fost cel care a edificat imobilul.
Acest imobil, așa cum rezulta si din declarațiile martorilor, a fost ridicat de către C. N. (tatăl lui C. V.) împreuna cu soția sa.
Reclamanta, in anul 1978 era o tânăra absolventa ce provenea dintr-o familie cu modeste posibilități financiare si nu avea mijloace financiare care sa-i permită susținerea cheltuielilor ocazionate de ridicarea unei case de locuit.
Astfel, martora A. S. precizează ca a cunoscut familia C., pe C. N. si pe fiul acestuia, C. V., ca erau prieteni de familie foarte apropiați, vizitându-se aproape săptămânal.
In urma discuțiilor avute cu aceștia, martora a reținut ca edificarea casei de locuit, parter + etaj, a fost hotărâta si ulterior efectuata prin eforturile lui C. N.. Precizează ca C. N. si soția, aveau o situație materiala foarte buna la acea data, el era contabil, iar soția diriginte de Posta.
Arata ca C. N. i-a spus ca tinerii (C. V. si C. C.-C.) nu au contribuit cu nimic la edificarea construcției, deoarece nu aveau posibilități materiale la acel moment, chiar se glumea pe tema, ca nu le ajungea salariul nici pentru hrana, fiind ajutați in acest sens de către părinți.
Martora precizează ca a fost luata măsura de precauție de a-1 înscrie in acte si pe C. V., deoarece se punea problema justificării de către C. N. a unor posibilități materiale pentru ridicarea unui asemenea imobil in condițiile legilor de la acea data (legea ilicitului).
Se arata că, atunci când C. V. s-a stabilit in Nehoiu cu soția (C. C.-Cornealia), s-a convenit ca cei tineri sa locuiască la etaj, iar parterul a fost folosit de C. N. si soție.
Sumele de bani obținute de C. V. si soție s-au folosit pentru cumpărarea unor bunuri mobile (obiecte de mobilier) pe care la divorț le-au impartit efectiv pe jumătate in natura.
Martora spune ca aceste lucruri le cunoaște si din discuțiile cu alte persoane, la anumite întruniri, situația fiind oarecum de notorietate cu privire la faptul ca doar C. N. a construit acea clădire.
Dupa decesul lui C. N., C. V. se considera in calitate de moștenitor, proprietarul întregului imobil si nici un moment nu a considerat ca fosta soție ar mai putea pretinde vreun drept de partaj, totul era lămurit la momentul divorțului, fosta soție cunoștea situația imobilului si o acceptase.
Referitor la critica recurentei pentru motivul ca nu s-a
reținut contribuția majoritara a reclamantei de 100% asupra parterului, intimata arată că din chiar probele administrate a rezultat faptul ca aceasta nu a avut nici o contribuție la edificarea imobilului - parter.
In plus, fata de cele arătate la pct.I, arată că si martorul G. N., declara ca a lucrat pentru familia C., ca C. N. si soția acestuia aveau o situație materiala mai buna fata de majoritatea familiilor in perioada respective. Precizează ca C. N. era sef contabil la cooperativa, iar soția diriginte de Posta. Arata si faptul ca C. V. si soția au locuit la etajul imobilului din Nehoiu.
Martorul B. D., martor propus de reclamanta, a aratat si el ca familia C. N. avea o situație materiala peste medie, ca C. N. plătea constructorii si supraveghea bunul mers al lucrării, iar in anul 1982, cand cei tineri (C. V. si C. C.) s-au mutat in Nehoiu, imobilul era deja terminat.
Martora V. R., propusa tot de reclamanta, precizează si ea ca C. C. a venit in Nehoiu in anul 1982, moment la care construcția era terminata. A declarat ca C. N. era contabil la cooperativa, iar soția sa diriginte de Posta. A aratat ca C. V. si C. C. au locuit la etaj deoarece C. C. avea discuții cu socrii.
În ceea ce privește ultima critică a reclamantei, referitoare la
nesoluționarea capătului de cerere cu privire la dreptul de superficie, consideră că nu poate fi reținută, întrucât instanța a respins acțiunea in totalitate, deci inclusiv cu privire la recunoașterea unui drept de superficie, iar soluția nu putea fi alta in condițiile in care, in cazul existentei dreptului de superficie, se suprapun doua drepturi de proprietate aparținând la doi proprietari diferiți: dreptul superficiarului asupra construcțiilor si dreptul proprietarului asupra terenului.
Ori, daca nu s-a stabilit un drept al reclamantei asupra construcțiilor, nu i se poate recunoaște dreptul de folosința asupra terenului, astfel ca respingerea in totalitate a acțiunii este corecta.
Ca urmare a celor arătate, solicită respingerea recursului ca nefundat, cu plata cheltuielilor de judecată.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, evaluarea dovezilor administrate, în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, analizând cauza și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 c.p.c., Tribunalul apreciază că recursul este întemeiat, astfel că în temeiul art.312 al.1 c.p.c. urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Critica recurentei, potrivit căreia instanța fondului a interpretat greșit probele administrate în cauză, este întemeiată.
La data de 15.01.1977 recurenta reclamantă s-a căsătorit cu numitul C. N. V., căsătoria acestora fiind desfăcută prin sentința civilă nr.888 din 21.04.1997 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele.
C. N. V. a decedat la data de 31.05.2009, rămânând ca moștenitori C. N. B., fiul părților și C. G. – J., soția supraviețuitoare.
Prin cererea înregistrată la data de 21.08.2012 recurenta reclamantă a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite de ea în timpul căsătoriei, împreună cu fostul soț, C. N. V., decedat la data de 31.05.2009, respectiv a imobilului casă de locuit, în suprafață de 100 m.p., situat în B., localitatea Nehoiu, ., jud. B..
În mod greșit instanța fondului a reținut că reclamanta recurentă nu a dovedit întinderea cotei părți din imobilul mai sus menționat pe care au avut-o cei doi foști soți.
La solicitarea numiților C. N. N. și C. N. V., la data de 30.06.1978 se eliberează de către Consiliul Popular al Comunei Nehoiu Autorizația nr. 2878/1978, f-14, dosar fond, pentru executarea de lucrări de construcții și instalații a clădirilor
Lucrările ce au fost autorizate au vizat o construcție locuință proprietate P+2 etaje, conform proiectului anexat. În cuprinsul aceleiași autorizații s-a menționat că terenul pe care urma să se construiască imobilul era în folosința cetățenilor C. N. N. și C. N. V., conform actului nr. 42-43 din 14.02.1978 eliberat de CAP Nehoiu.
Așa cum se poate observa din planul de situație anexă la autorizație de construcție, f-6 dosar fond, intenția solicitanților a fost de a construi două unități locative, fiind înscrisă locuință P+2 duplex, beneficiari C. N. și C. V.. Fiecare dintre beneficiari, pentru unitatea sa locativă a întocmit și un plan de situație corespunzător, f- 9, beneficiar C. N., f-62, beneficiar C. V., astfel încât nu se poate aprecia asupra faptului că la nu au fost stabilite cotele părți ale coproprietarilor.
Mai mult decât atât, tot fiecare dintre beneficiari și-a înscris la rol câte 100 m.p., construiți, așa cum rezultă din Adeverința nr. 6049 din 31.05.2009, eliberată de Primăria Orașului Nehoiu, C. N. V. figura înscris în registrul agricol, vol.3, fila 4 cu o casă de locuit în suprafață de 100 m.p.
În consecință, raportat la anul căsătoriei părților, respectiv anul 1977, anul începerii construcției, 1978, casa de locuit cu suprafața de 100 m.p. avea regimul unui bun dobândit de părți în timpul căsătoriei.
Art. 30 și 32 Codul familiei instituie prezumția caracterului de bunuri comune ale soților dobândite în timpul căsătoriei și a caracterului personal al datoriilor contractate în același interval. Atât timp cât prezumția legală nu a fost răsturnată, nu se poate conchide că recurenta nu are dreptul la partajarea bunurilor comune.
Dealtfel, însăși instanța de fond reține că imobilul casă de locuit din . din Nehoiu, compus din parter + etaj, s-a edificat în regie proprie, în coproprietate de către C. N. cu fiul său C. N. V., acesta din urmă fiind căsătorit în perioada respectivă cu reclamanta.
În lipsa exhibării altor dovezi care să conteste caracterul comun al imobilului, astfel cum a fost reținut mai sus, concluzia ce se impune, pentru considerentele de drept și de fapt expuse, este aceea că reclamanta recurentă, împreună cu soțul ei au dobândit în timpul căsătoriei o casă de locuit de locuit în suprafață de 100 m.p.
Faptul că reclamanta recurentă a indicat o anumită poziționare a celor 100 m.p.,, respectiv parterul, nu îndrituia instanța fondului, dacă ajungea, coroborând probele administrate în cauză, că nu așa a fost intenția părților la ridicarea imobilului, să-i excludă recurentei dreptul la construcția de 100 m.p..
Cât privește susținerea recurentei că se impune a se reține contribuția sa exclusivă, de 100%, la dobândirea imobilului, în mod corect instanța fondului a reținut că aceasta nu a dovedit – o.
Afirmația reclamantei recurente, că imobilul a fost construit din banii săi, cu ajutorul părinților ei, nu a fost confirmată de niciunul din martorii audiații în cauză, B. D. C., f-113, V. R., f- 114. Ambii martori au declarat că imobilul s-a construit când cei doi soți nu erau încă mutați în Nehoiu, că reclamanta recurentă mai trimitea bani pentru construcție, că au fost folosiți banii de la nuntă, și a mai primit și ajutorul părinților ei. Nici un moment însă, din nicio probă la dosar nu reiese, fără putință de tăgadă, că recurenta reclamantă a avut o contribuție proprie exclusivă la acest imobil . Dealtfel nici nu era posibil acest aspect, dat fiind faptul că ambii soți aveau un loc de muncă, că în documentele de ridicare ale imobilului menționate mai sus, figurau ambele familii, iar părinții soțului său nu erau lipsiți de posibilități materiale pentru susținerea propriilor costuri .
În consecință, Tribunalul apreciază că reclamanta recurentă are dreptul la o cotă de ½ din masa partajabilă menționată.
Cea de-a treia critică, privind faptul că instanța fondului nu s-a pronunțat asupra dreptului de superficie solicitat, Tribunalul reține că, potrivit art. 2812a c.p.c., astfel cum a fost introdus prin Legea 202/2010, completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281-2812..
Față de cele reținute mai sus, Tribunalul în baza art. 312 c.p.c., urmează a admite recursul, a casa sentința recurată și a trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru efectuarea partajului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta C. C. C. - domiciliată în municipiul Iași, .. 79, ., etaj 4, ., împotriva sentinței civile nr. 772/21.06.2013 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții C. N.-B. - domiciliat în orașul Nehoiu, ., județul B. și C. G.-J. - la procurator M. C., domiciliat în orașul Pătârlagele, ., județul B..
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare pentru efectuarea partajului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Septembrie 2013.
Președinte, E. P. | Judecător, A. M. | Judecător, M. Ș. |
Grefier, A. P. |
Red. E.P.
Thred. M.H./E.P.
2 ex./01.11.2013
d.f. nr._ – Judecătoria Pătîrlagele
j.f. – Ș. M.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 04/2013.... | Drept de autor şi drepturi conexe. Sentința nr. 673/2013.... → |
|---|
