Contestaţie la executare. Decizia nr. 352/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 352/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 21139/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 352
Ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Judecător I. M.
Grefier E. D.
Pe rol judecata apelului declarat de contestatoarea C. L.-D., domiciliată în municipiul B., cartier Micro 3, ..9, ., împotriva sentinței civile nr.6611 din 10.04.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ – având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimatul C. D. E., domiciliat în mun.B., ..C. Alb, etj.5, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns părțile, apelanta asistată de avocat R. A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că dosarul se află la primul termen de judecată, cererea de apel timbrată (conform dovezii depusă la fila 10 dosar apel) a fost comunicată intimatului care, la 12.06.2014 a formulat întâmpinare, nu s-a formulat răspuns la întâmpinare, după care:
Procedura de citare legal îndeplinită.
Apelanta C. L. D. confirmă că a angajat-o pe d-na av.R. A. să o asiste în această cauză.
Tribunalul invocă, din oficiu, excepția tardivității apelului formulat de contestatoarea C. L. D., în conformitate cu dispozițiile art.711 raportat la art.650 din Codul de procedură civilă.
Avocat R. A. solicită respingerea excepției, apreciind că apelul a fost declarat de contestatoarea C. L. D. în termenul legal. Va depune concluzii scrise până la sfârșitul ședinței de judecată.
Având cuvântul, intimatul C. D. E. arată că a fost depășit termenul de declarare apel, solicitând respingerea acestuia ca tardiv.
Tribunalul reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 02.12.2013, sub nr._, contestatoarea C. L. D. a formulat, în contradictoriu cu intimatul C. D. E., contestație la executare împotriva actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr.2034/2013 al B. C. L. C., solicitând anularea actelor de executare silită, respectiv a somației din 11.11.2013 și a actelor care au stat la baza acesteia.
În motivare, contestatoarea a arătat că prin somația din 11.11.2013 i s-a pus în vedere să se conformeze sentinței civile nr.2302/08.02.2013 a Judecătoriei B., în sensul de a încuviința creditorului legături personale cu cei doi minori în prima și a treia sâmbătă din lună de la orele 10,00-19,00, precum și de a achita creditorului suma de 1074 lei - cheltuieli de executare.
Apreciază că nu se impunea începerea executării silite atât timp cât nu s-a opus ca cei doi minori să aibă legături personale cu tatăl lor. Pe perioada despărțirii în fapt creditorul nu a luat legătura cu copiii, nici măcar telefonic și cu atât mai mult nu a dorit să-i vadă. Evident că în acest fel a reușit să-i îndepărteze pe copii, care nu doresc să aibă legături personale cu tatăl lor.
Prin urmare, apreciază că cererea de executare silită a fost întocmită cu rea-credință, cu scopul de a fi folosită în dosarul de divorț aflat pe rolul Judecătoriei B., dosar în care urmează a fi soluționată și cererea privind legăturile personale cu minorii.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art.711 NCPC.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației întrucât, deși prin sentința civilă nr.2302/08.02.2013 i s-a încuviințat un program de vizitare a minorilor, contestatoarea a făcut o . acte de natură a împiedica buna desfășurare a relațiilor cu minorii, ultima dată în perioada septembrie-octombrie 2013, când a formulat cererea de executare silită și plângere penală. A solicitat punerea în executare a sentinței civile menționate pentru a preîntâmpina orice încălcare a drepturilor sale și atitudinea șicanatorie din partea contestatoarei.
Învederează că nu se invocă nereguli de procedură la emiterea somației sau la încuviințarea executării silite, ci se invocă lipsa intimatului de preocupare în a lua legătura cu minorii și refuzul minorilor de a lua legătura cu acesta. Solicită a se avea în vedere faptul că, contestația la executare reprezintă un mijloc procedural specific fazei de executare silită prin care cel interesat poate solicita instanței desființarea actelor de executare nelegale sau clarificarea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului hotărârii, deci declanșarea unui control al actelor de executare silită.
Cu privire la susținerea conform căreia intimatul nu ar fi făcut demersuri pentru a avea legături cu minorii, aceasta este nereală, în condițiile în care nu avea interes să procedeze la efectuarea unor cheltuieli cu executarea pentru a o determina pe contestatoare să permită aducerea la îndeplinire a dispozitivului sentinței. Atitudinea de refuz din partea debitoarei a continuat, condiții în care a formulat plângere penală pentru nerespectarea hotărârii judecătorești.
La solicitarea primei instanțe a fost atașat dosarul de executare nr.2034/2013 al B. C. L..
Au fost administrate probatorii cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 6611/10.04.2014, Judecătoria B. a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatoarea C. L. D., în contradictoriu cu intimatul C. D. E..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că s-a solicitat anularea formelor de executare silită motivat de faptul că debitoarea nu s-a opus executării de bună voie a titlului executoriu, nefiind invocate neregularități procedurale săvârșite cu prilejul începerii executării silite.
Instanța de fond a constatat că nu s-au dovedit susținerile contestatoarei în sensul că nu a împiedicat legăturile personale dintre intimat și minori, că aceasta nu s-a prezentat, fiindu-i acordat un termen pentru a-și angaja apărător, deși aceasta a fost cea care a declanșat procesul și cunoștea termenul de judecată încă din data de 06.03.2014. Cu toate acestea, contestatoarea nu s-a prezentat nici personal și nici nu și-a angajat apărător, la dosar fiind comunicată o cerere de probatorii după rămânerea în pronunțare. S-a apreciat că atitudinea contestatoarei în proces este șicanatorie, urmărind amânarea nejustificată a propriei cereri de chemare în judecată.
A mai reținut prima instanță că intimatul s-a prezentat la cele două termene acordate cauzei și a prezentat situația care l-a determinat să formuleze cerere de executare silită, respectiv imposibilitatea de a avea legături personale cu minorii în perioada septembrie - octombrie 2013, din cauză că fosta soție nu îi răspundea la telefon sau invoca alte motive pentru a nu îi permite să vadă copiii. În prezent, pentru că minorul V. A. nu vrea să părăsească domiciliul mamei, numai minora Alexia I. este luată în domiciliul tatălui.
S-a constatat că modalitatea de executare a unei hotărâri judecătorești, atunci când vine vorba de relațiile de familie, este diferită de alte forme de executare, fiind necesară colaborarea părinților, astfel încât atitudinea acestora să nu împiedice executarea. Totodată, în cazul în care se constată împotrivirea minorilor se poate apela la consiliere psihologică și alte metode de specialitate pentru a asigura acomodarea minorilor cu părintele căruia nu i-au fost încredințați. Aceste modalități pot fi evitate dacă există colaborare între părinți și nu se apelează la măsuri extreme.
Referitor la suportarea cheltuielilor de executare, întrucât nu s-au dovedit neregularități privind actele de executare silită, prima instanță a reținut că debitorul este cel care suportă aceste cheltuieli, în conformitate cu prevederile art.669 alin.2 NCPC.
Pentru aceste considerente instanța de fond a respins contestația la executare, ca neîntemeiată.
Împotriva hotărârii a declarat apel, la data de 19.05.2014 (data poștei), contestatoarea C. L. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și, pe fond, admiterea contestației la executare.
Prin motivele de apel s-a învederat că la primul termen de judecată contestatoarea a solicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător, iar la termenul din 10.04.2014 a trimis prin fax înainte de a se striga cauza, prin intermediul apărătorului ales, o cerere de probatorii. Apreciază că instanța de fond a greșit nepunând în discuție administrarea probelor, care au fost cerute și prin contestația la executare promovată. A susținut apelanta că, deși intimatul a formulat și plângere penală pentru nerespectarea programului de vizitare, prin soluția Parchetului B. s-a dispus neînceperea urmăririi penale, constatându-se că ea nu a împiedicat desfășurarea legăturilor personale dintre intimat și minori.
A mai afirmat apelanta că minorul nu dorește să meargă la tatăl său, iar minora a continuat să meargă fără a fi oprită vreodată, nefiind vorba de un refuz al său de a executa o hotărâre judecătorească.
A solicitat încuviințarea probatoriului cu 2 martori și înscrisuri constând în soluția Parchetului de pe lângă Judecătoria B..
În drept, au fost indicate prevederile art. 470 NCPC.
Intimatul C. D. E. a formulat întâmpinare la data de 12.06.2014 prin care a solicitat respingerea apelului și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În ședința publică din 01.10.2014, tribunalul a invocat, din oficiu, excepția de tardivitate a apelului, iar apelanta, prin apărător, a apreciat că a fost promovată în termen calea de atac. În același sens apelanta a formulat și depus în cauză concluzii scrise (f.21).
În conformitate cu prevederile art. 246 alin.1 NCPC, excepțiile absolute sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme de ordine publică, iar potrivit art. 247 alin.1 NCPC, excepțiile absolute pot fi invocate atât de părți, cât și de către instanță, din oficiu, în orice stare a procesului.
Conform art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Examinând prioritar apelul pendinte sub aspectul excepției de tardivitate, invocată și pusă în discuție din oficiu, Tribunalul reține următoarele:
Prin dispozițiile art. 650 alin.3 NCPC se stabilește imperativ că hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.
În materia contestației la executare, potrivit art. 713 alin.1, această contestație se introduce la instanța de executare, hotărârea pronunțată cu privire la contestație putând fi atacată, în temeiul art. 717, numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în baza art. 711 alin.4 (privind împărțeala bunurilor proprietate comună pe cote-părți sau în devălmășie) și art. 714 alin.4 (contestația terțului ce pretinde un drept de proprietate ori alt drept real), care pot fi atacate în condițiile dreptului comun.
Aliniatul 2, teza finală, al aceluiași articol 717 se referă la hotărârile pronunțate în cadrul contestațiilor prin care s-a cerut lămurirea înțelesului, întinderii ori aplicării unui titlu care nu constituie hotărâre a unui organ de jurisdicție, ce pot fi atacate numai cu apel, cu trimitere la dispozițiile alin.1, citat mai sus, ce se aplică în mod corespunzător.
Noul Cod de procedură civilă prevede explicit și expres legalitatea căii de atac, art. 457 alin.1 dispunând că „hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.
Se observă așadar din coroborarea normelor citate, că, în speță, hotărârea instanței de executare pronunțată pentru soluționarea contestației la executare, în cadrul căreia se cere anularea formelor de executare este supusă numai apelului în termen de 10 zile de la comunicare, indiferent de mențiunile înscrise în dispozitivul sentinței.
Întrucât termenul este unul procedural, el se calculează pe zile libere, în conformitate cu prevederile art. 181 alin. 2 NCPC, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua în care s-a sfârșit termenul, iar în speță, termenul de 10 zile s-a împlinit la 05.05.2014, întrucât în cadrul său nu intră și nu s-au luat în calcul prima și ultima zi - respectiv 22.04.2014 și 02.05.2014.
Nerespectarea termenului se sancționează în condițiile art. 185 NCPC cu decăderea din exercitarea dreptului, actul de procedură făcut peste termen fiind considerat nul.
Cum hotărârea primei instanțe a fost comunicată contestatoarei la data de 22.04.2014, conform dovezii de la fila 46 dosar fond, iar apelul de față a fost promovat la data de 19.05.2014 (data poștei de pe fila 5 din prezentul dosar), cu depășirea termenului de 10 zile reglementat în materia de față prin dispozițiile art. 650 alin.3 cu referire la art. 713 alin.1 și art. 717 alin.1 NCPC, tribunalul constată tardivitatea căii de atac pendinte.
În acest context, în condițiile în care normele de procedură în vigoare și aplicabile cauzei prevăd expres legalitatea căii de atac, iar partea a beneficiat de apărare calificată astfel încât trebuia să cunoască atât calea de atac, cât și termenul în care trebuie exercitată, dar nu a solicitat odată cu promovarea apelului și repunerea în termen, Tribunalul, cercetând cu prioritate excepția tardivității formulării apelului, excepție ce face de prisos verificarea pe fond a cauzei, constată că aceasta este întemeiată.
Ca urmare, va fi admisă excepția tardivității formulării apelului, invocată din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 480 alin.1 coroborat cu art. 185 alin.1 și art. 650 alin.3 NCPC, cu referire la art. 713 alin.1 și art. 717 alin.1 NCPC, urmând a fi respins, ca tardiv formulat, apelul pendinte judecății.
Văzând și prevederile art. 483 alin.2 teza finală NCPC,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității apelului, invocată din oficiu.
Respinge, ca tardiv formulat, apelul declarat de contestatoarea C. L.-D., domiciliată în municipiul B., cartier Micro 3, ., ., împotriva sentinței civile nr.6611 din 10.04.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ – având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimatul C. D. E., domiciliat în municipiul B., .. C. Alb, etj.5, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2014.
Președinte, D. R. | Judecător, I. M. | |
Grefier, E. D. |
Red. I.M./4 ex./24.10.2014
Judecătoria B.
Judecător fond: V. A. M.
Dosar fond._
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 542/2014. Tribunalul BUZĂU | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 445/2014.... → |
|---|
