Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 30/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 7269/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 603/2014
Ședința publică de la 05 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător A. M.
Grefier C. C.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de pârâtul D. G., domiciliat în com.Scorțoasa, ., împotriva sentinței civile nr._/30.09.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect ordonanță președințială, în contradictoriu cu reclamantele J. C., domiciliată în B., ..A.3 . și V. E., domiciliată în B., Prelungirea Independenței ..3, jud.B..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul personal, lipsă fiind intimatele – reprezentate de avocat C. R..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, intimatele au formulat întâmpinare, după care:
Se procedează la identificarea apelantului, care arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării.
Instanța, având în vedere că în sentința apelată s-a indicat termenul de apel de 5 zile de la pronunțare, care a fost în data de 30.09.2014, iar calea de atac a fost înregistrată la data de 24.10.2014, pune în discuția părților excepția tardivității apelului.
Apelantul D. G. apreciază că apelul este formulat în termen, față de data comunicării sentinței.
Apărătorul intimatelor susține că excepția invocată este întemeiată, întrucât partea a fost prezentă la judecata în fond. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând, reține că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 2.04.2014, sub nr.7209, reclamantele J. C. și V. E. au chemat în judecată pe pârâtul D. G. solicitând ca, pe cale de ordonanță președințială, acesta să fie obligat să sisteze construcția casei de locuit ce a demarat-o pe terenul în suprafață de 295 mp, situat în . Morii, jud.B., teren intravilan.
În motivare, au arătat că prin sentința civilă nr.4854/23.09.1992, pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr.3462/1992 au fost obligate Primăria . Agricolă Dreptatea la recunoașterea calității lor de proprietare, obligându-le la lăsarea liberă a terenului ce le aparținea, că de puțin timp, au constatat că pe teren se edifică în mare grabă o construcție de către pârât, care a depozitat materiale și forțează ritmul de construire și că dețin titlu de proprietate și nu și-au dat acordul cu privire la edificarea construcției de către pârât.
În drept, au invocat dispozițiile art.996 și urm.NCPC.
În dovedire, au depus la dosar înscrisuri.
Instanța a încuviințat pentru reclamante administrarea probelor cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului, iar pentru pârât administrarea probei cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._/30.09.2014 Judecătoria B. a admis cererea formulată în procedura ordonanței președințiale și a obligat pârâtul să sisteze construcția casei de locuit ce a demarat-o pe terenul în suprafață de 295 mp, teren situat în . Morii, jud.B. și să plătească reclamantelor suma de 395 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv taxă de timbru și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Conform art.996 alin.1 NCPC- instanța, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Având în vedere că pârâtul a fost de acord cu acțiunea reclamantelor precum și faptul că pârâtul a recunoscut, în întâmpinare, că nu are un drept de proprietate asupra suprafeței de 295 mp indicată de reclamante în acțiune, ci un drept de concesiune, recunoscut prin contractul de concesiune nr.552/27.12.2012 încheiat cu Primăria ., instanța a conchis că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.996 alin.1 NCPC.
În consecință, a admis cererea și a obligat pârâtul să sisteze construcția casei de locuit ce a demarat-o pe terenul în suprafață de 295 mp, teren situat în . Morii, jud.B. și să plătească reclamantelor suma de 395 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv taxă de timbru și onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a susținut că reclamantele au mai promovat încă două acțiuni pe rolul instanței, una cu termen de judecată la data de 21.10.2014 și cealaltă cu termen la 30.10.2014, că cele două acțiuni au ca obiect revendicarea aceleiași suprafețe de 295 mp teren și că de vreme ce nu le-a fost recunoscut încă dreptul de proprietate nu sunt îndreptățite să ridice pretenții asupra terenului pe care el l-a concesionat legal.
A mai arătat că tot pentru faptul că reclamantele nu au obținut încă o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la teren prin care să li se recunoască dreptul de proprietate consideră nelegală și măsura obligării sale să le plătească suma de 395 lei cheltuieli de judecată.
Intimatele au formulat întâmpinare solicitând rspingerea apelului ca nefondat.
Din oficiu, la termenul de judecată din 05 Decembrie 2014, Tribunalul a invocat și pus în discuția contradictorie a părților excepția de tardivitate a apelului.
Analizând excepția invocată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a prevederilor legale incidente în cauză, Tribunalul apreciază calea de atac de față ca fiind tardiv formulata pentru următoarele motive:
Potrivit art 248 Cod procedură civilă „ instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe sau, după caz, cercetarea în fond a pricinii”.
Așa fiind, Tribunalul este chemat, mai întâi, să analizeze dacă apelul de față a fost sau nu exercitat în termenul prevăzut de lege.
În acest sens urmează să se rețină dispozițiile art 468 Cod procedură civilă, care constituie regula în ceea ce privește termenul de declarare a apelului și care prevăd că „ termenul de apel este de 30 de zile și curge de la comunicare hotărârii, dacă legea nu prevede altfel”.
În speță, sentința apelată a fost pronunțată în materia ordonanței președințiale, reglementată în Cartea a VI-a, Titlului VI din Codul de procedură civilă, iar la art 999 alin 1, intitulat „căi de atac”, se prevede: ”dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare dacă s-a dat fără citarea lor ”.
În aceste condiții, textul anterior redat, conținând o normă specială în privința termenului de declarare a apelului împotriva unei hotărâri pronunțate în materia ordonanței președințiale, derogatorie de le regula ce constituie dreptul comun în ceea ce privește termenul de declarare a apelului, cuprinsă la art 468 Cod procedură civilă, aceasta se aplică în cauză, situație în care apelantul era obligat, sub sancțiunea decăderii prev de art 185 alin 1 Cod procedură civilă, urmată de nulitatea actului de procedură efectual peste termen, să promoveze calea de atac în termen de 5 zile de la data pronunțării hotărârii apelate, judecata în cauză făcându-se cu citarea părților.
Potrivit art 181 alin 1 pct 2 Cod procedură civilă, termenele socotite pe zile se raportează la zile libere, fără a fi luate în calcul nici ziua în care termenul începe să curgă nici cea în care se împlinește.
Așa cum rezultă din conținutul sentinței apelate, pronunțarea a avut loc la data de 30.09.2014 situație în care ultima zi a termenului de apel de 5 zile a fost data de 06.10.2014.
Raportat la cele de mai sus, depunerea cererii de apel la instanță la data de 24.10.2014, așa cum rezultă din rezoluția aflată pe cerere, se situează peste termenul prevăzut de lege, astfel că apelantul este decăzut din dreptul de a mai exercita calea de atac care, în atare situație este lovită de nulitate în temeiul art 185 alin 1, teza finală Cod procedură civilă.
Susținerea apelantului în sensul că apelul a fost declarat în termen în raport de data comunicării sentinței apelate nu poate fi însușită de către Tribunal dat fiind că, așa cum rezultă din dispozițiile art 999 alin 1 Cod procedură civilă, termenul de 5 zile ar fi curs de la comunicare numai dacă ordonanța s-ar fi dat fără citarea părților. Cum în cauză ordonanța s-a dat cu citare, termenul de apel curge de la pronunțare.
În aceste condiții, Tribunalul, în baza art 248 Cod procedură civilă, va admite excepția invocată din oficiu și, constatând tardivitatea apelului, va dispune anularea acestuia, cercetarea fondului căii de atac devenind, astfel, de prisos.
DECIDE:
Admite excepția tardivității apelului, invocată din oficiu.
Anulează, ca tardiv formulat, apelul declarat de pârâtul D. G., domiciliat în com.Scorțoasa, ., împotriva sentinței civile nr._/30.09.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect ordonanță președințială, în contradictoriu cu reclamantele J. C., domiciliată în B., ..A.3 . și V. E., domiciliată în B., Prelungirea Independenței ..3, jud.B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Decembrie 2014.
Președinte, M. N. | Judecător, A. M. | |
Grefier, C. C. |
Red. A.M. dosar fond nr._
Tehnored. A.M./A.P -5 ex. Jud. Fond
10.12.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 69/2014. Tribunalul BUZĂU | Obligaţie prestaţie periodică. Decizia nr. 379/2014.... → |
|---|
