Contestaţie la executare. Decizia nr. 158/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 158/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 17226/200/2013
DOSAR nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 158/2014
Ședința publică de la 25 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. N.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul ales pentru comunicarea actelor procedurale la sediul Secției de Drumuri Naționale B., ., județul B. împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 28.11.2013 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu contestatorul A. S.,domiciliat în . și intimatul B. EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. A., cu sediul în municipiul B., Piața Daciei, ., .,având ca obiect contestație la executare
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, intimații A. S., reprezentat de avocat P. D. și Biroul Executorului Judecătoresc A. A.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că, apelul a fost motivat, a fost timbrat cu suma de 23,50 lei conform chitanței nr. 19 din 18.01.2014, după care:
Avocat P. D. a arătat că nu are cereri de formulat și a solicitat judecarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art. 392-394 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat P. D. având cuvântul a arătat că, potrivit deciziei nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat petentului cu dovadă de primire .
A solicitat respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond, fără obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ la data de 11.10.2013 contestatorul A. S. a formulat, în contradictoriu cu CNADNR SA- CESTRIN și B. Ailincai A. contestație la executare împotriva executării silite începute prin emiterea somației nr. 301/30.09.2013 si a încheierii nr. 301/30.09.2013, acte emise de B. Ailincai A., în cadrul dosarului de executare silita nr. 301/2013, invocând excepția prescripției dreptului de mai putea cere executarea silită, cu consecința anularii executării silite si a tuturor actelor ce au stat ia baza dosarului de executare silita.
În motivarea în fapt, contestatorul arată că în data de 04.10.2013 i s-a comunicat de către B. Ailincai A. ca împotriva sa s-a declanșat urmărirea silita în baza titlului executoriu constând din proces-verbal de constatare a contravenției ., nr._/18.03.2011 întocmit de CNADRN SA - CESTRIN. Învederează instanței că potrivit dispozițiilor art 25 alin. 1 si 2 din OG nr.2/2001 comunicarea procesului-verbal de contravenție se face de către organul care a aplicat sancțiunea în termen de cel mult o luna de la data aplicării acesteia, iar conform art.14 din OG 2/2001, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicării acesteia.
În aceasta ordine de idei, susține că nu i s-a comunicat procesul-verbal de contravenție, căzând în sarcina intimatei CNADRN SA probarea acestui aspect, care, de altfel, poate fi verificat și în urma studierii actelor ce au stat la baza "întocmirii dosarului de executare silita.
Având în vedere aspectul arătat mai sus, contestatorul invocă în baza art.712, alin.2 Cod proc civ raportat la dispozițiile art.14 și art.25 alin 1 si 2 din OG nr.2/2001 excepția prescripției dreptului de a mai putea cerere executarea silita, solicitand admiterea excepției cu consecința anulării executării silite si a tuturor actelor ce au stat la baza dosarului de executare silită nr. 301/2003 aflat pe rolul B. Ailincai A..
Privitor la capătul doi al prezentei cereri de obligare a B. Ailincai A. la explicarea si lămurirea întinderii încheierii nr. 301/30.09.2013 constând în cheltuieli de executare în suma de 372 lei, învederează faptul că prin încheierea nr. 301/30.09,2013, emisă de intimata B. A. A. prin care acesta a stabilit cheltuielile de executare, nu a fost detaliata suma de 372 lei stabilita in baza art 669, alin 3, pet 7 cod proc civ. Pentru acest motiv, solicită instanței de judecata să oblige intimata la lămurirea si întinderea acestei sume, urmând ca în baza art 669 alin. 4 coroborat cu art. 451 alin. 2 cod proc civ sa se dispună anularea în parte a încheierii atacate cu consecința obligării intimatei la reducerea acestor cheltuieli, dupa ce aceasta chestiune va fi discutata in contradictoriu.
În drept au fost invocate dispozițiile OG nr.2/2001 și art.669, art.712 C.proc.civ.
În dovedirea acțiunii, contestatorul a depus la dosarul cauzei, în copie următoarele înscrisuri: înștiințare de instituire a popririi, dispoziție de poprire din 30.09.2013, proces-verbal de constatare a contravenției . nr._/18.03.2011, somație din 30.09.2013, încheierea executorului judecătoresc nr.301/30.09.2013, încheierea pronunțată de Judeăctoria B. în data de 21.08.2013, carte de identitate a contestatorului.
Intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare, arătând că în scopul sancționării faptei contravenționale, precum si a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 si 3 din același act normativ menționat anterior, a fost emis procesul verbal în cauza, în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit textului art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor ("aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale prescrie in termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei).
In ceea ce privește comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției, aceasta s-a făcut prin afișare, conform procesului verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a PVCC seria_/18.03.2011, (anexat întâmpinării) la data de 01.04.2011, conform dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/200! regimul juridic al contravențiilor.
Deoarece contestatorul a fost informat in timp util asupra actului sancționator întocmit dar nu si-a valorificat dreptul conferit de lege in termen procedural si nici nu a plătit in mod voluntar, pana sa intervină procedura coercitiva a executării silite, apreciază ca prevalarea de propria turpitudine poate constitui motiv de anulare a unor înscrisuri întocmite de executorul judecătoresc, atâta timp cât acestea au fost întocmite in spiritul si litera Iești.
Referitor la cheltuielile de executare, intimata apreciază că valoarea acestora se încadrează în limitele legale, iar potrivit art.669 din C.proc.civ. cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel.
Pentru considerentele arătate, intimata solicită respingerea contestației le executare ca neîntemeiată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 C.proc.civ.
La solicitarea instanței, Biroul Executorului Judecătoresc A. A. a înaintat în copii certificate, actele conținute în dosarul de executare nr. 301/2013.
In baza art. 255 alin.1 C.proc.civ. instanța a încuviințat, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă dezlegării pricinii.
Prin sentința civilă nr_ pronunțată la data de 28.11.2013 Judecătoria B. a admis contestația la executare și a constatat prescrisă executarea sancțiunii contravenționale aplicate prin procesul-verbal de contravenție . nr._/18.03.2011, emis de intimata CNADNR –CESTRIN, dispunând anularea actelor de executare întocmite în dosar execuțional nr. 301/2013 de Biroul Executorului Judecătoresc A. A..
A obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/18.03.2011, s-a dispus obligarea contestatorului A. S. la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, respective 117,99 datorat conform art.8 alin.3 din OG nr.15/2002. Procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă titlu executoriu potrivit art.37 din OG nr.2/2001, astfel că în vederea executării silite a acestuia, în urma formulării cererii de executare înregistrate la Biroul Executorului Judecătoresc A. A., s-a format dosarul de executare nr.301/2013.
Executorul judecătoresc a calculat conform procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, pentru creanța pusă în executare, suma de 466,40 lei Motivele contestației la executare privesc pe de o parte titlul executoriu și actele de executare emise în baza acestuia, iar pe de altă parte cheltuielile de executare.
Instanța a analizat, cu prioritate, motivul legat de prescripția executării sancțiunii sens în care a avut în vedere dispozițiile OG nr. 2/2001 conform cărora răspunderea contravențională este înlăturată în cadrul prescripției, care constituie un caz legal de neangajare a responsabilității făptuitorului pentru contravenția săvârșită și neaplicarea unei sancțiuni contravenționale după împlinirea termenului de prescripție.
Conform art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, executarea sancțiunii se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. De asemenea, potrivit art. 25 alin. 2, comunicarea se face de organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia.
Art. 27 din OG nr 2/2001 prevede că procesul verbal și înștiințarea de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor.
În cauză, comunicarea procesului verbal s-a făcut prin afișare, iar contestatorul susține că nu a primit acest proces-verbal.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin decizia în interesul legii nr.10/2013 că trebuie să se dea posibilitatea contravenientului să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).
Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a Curții Constituționale confirmă ipoteza susținută, statuând că rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire, "constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate [...]. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate".
Astfel, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
Simpla expediere a procesului-verbal, fără ca acesta să ajungă efectiv la destinatar, nu este conformă cu dispoziția legală cuprinsă în art. 27 teza I din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, care obligă organul constatator să facă dovada că a comunicat procesul-verbal și că destinatarul a primit actul; pentru o comunicare valabilă, se impune deci ca organului constatator să-i parvină dovada de primire, care să facă dovada că destinatarul a luat efectiv cunoștință de procesul-verbal de contravenție.
Totodată, Curtea a concluzionat că această modalitate de interpretare și aplicare a legii este în măsură să asigure un just echilibru între interesele contrare din cadrul procedurii contravenționale, într-o manieră care să nu reducă dreptul persoanei sancționate contravențional, de a i se comunica actul prin care s-a dispus această măsură, la unul pur formal (în varianta considerării celor două modalități de comunicare ca fiind alternative), pe de o parte, și care, în același timp, să nu greveze obligația autorității cu o sarcină imposibil de realizat, ce ar depinde în exclusivitate de voința persoanei sancționate, de a se prevala într-un mod abuziv de dreptul respectiv, pe de altă parte.
Procesul-verbal a fost comunicat contestatorului prin afișare, fără confirmare de primire, astfel că nu se poate prezuma că acesta a avut cunoștință de respectivul proces-verbal, motiv pentru care instanța va constata prescrisă executarea sancțiunii contravenționale aplicate prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/18.03.2011.
În considerarea celor expuse mai sus, Judecătoria B. a admis contestația la executare și a dispus anularea actelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr.301/2013 înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc A. A..
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, la data de 28.11.2013, intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București solicitând casarea ei și, rejudecând cauza pe fond, să se respingă contestația .
În motivarea apelului a susținut că prin contestația la executare contestatorul a invocat motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu cum ar fi necomunicarea procesului verbal de contravenție și alte excepții privind nulitatea acestuia.
Potrivit dispoz.art.712 al.2 Cod proc.civ. „ în cazul în care executarea silită se face în baza unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale specifică pentru desființarea lui”.
În speță, executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, respectiv procesul verbal de contravenție R 11, nr._ din 18.03.2011, iar pe calea contestației la executare nu se pot invoca motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu întrucât legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui, respectiv plângerea contravențională.
Prin urmare, chiar dacă contestatorul a luat la cunoștință de procesul verbal de contravenție la momentul comunicării actelor de executare avea posibilitatea de a depune plângere împotriva acestuia, iar pe calea contestației la executare acesta avea posibilitatea a solicitat suspendarea executării silite începute în baza titlului executoriu până la soluționarea definitivă și irevocabilă a plângerii conform dispoz.art.413 al.1 Cod proc.civ.
Apelanta a solicitat respingerea contestației la executare ca inadmisibilă întrucât împotriva procesului verbal contestatorul avea la îndemână calea plângerii contravenționale prev.de art.31 din O.G nr. 2/2001.
A mai precizat că, debitorul, deși a primit actul sancționator în termen procedural ,astfel cum reiese din procesul verbal de afișare ,totuși acesta nu a formulat plângere în virtutea art.31 al.1 din același act normativ motiv pentru care, procesul verbal a devenit titlu executoriu fără vreo altă formalitate.
Pe de altă parte, procesul verbal de afișare îndeplinește cerințele art-19 al.1 din O.G nr.2/2001 coroborate cu cele ale art.164 Cod proc.civ.în sensul că, are în conținutul său informații atât suficiente cât și concludente nu doar cu privire la datele de identificare ale martorului, dar și cu celelalte dispoziții ale acestora.
Mai mult, prin simetrie juridică apreciază că afișarea efectuată în virtutea art.27 din O.G nr. 2/2001 echivalează afișării reglementată de prev. art.168 Cod proc.civ.
Art.165 pct.1 Cod proc.civ. precizează că procedura se socotește îndeplinită l”la data semnării dovezii de înmânare, ori, după caz, a încheierii procesului verbal prevăzută la art.164, indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal”.
Instanța de fond în mod neîntemeiat a apreciat că față de prevederile Deciziei nr.10/2013 pronunțată de Î.C.C.J într-un recurs în interesul legii, procesul verbal de contravenție R 11 nr._ /18.03.2011”a fost comunicat contestatorului prin afișare, fără confirmare de primire ,astfel că nu se poate prezuma că acesta a avut cunoștință de respectivul proces verbal motiv pentru care instanța va constata prescrisă executarea sancțiunii contravenționale.
În primul rând așa cum a arătat prin întâmpinare comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției s-a făcut prin afișare la data de 1.04.2001 conform dispoz.art. 27 din O.G nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Contestatorul avea obligația, legiferată de normele procedurale de a proba afirmația în sensul că nu a primit actul sancționator decât odată cu actele de executare.
Or, având în vedere că această probă nu s-a materializat în lumina legii de aplicare consideră apelanta că în speță nu au fost valorificate dispoz.at.1169 Cod Civil.
În concluzie, nedovedită această precizare, ține în continuare pe contestator ca obligat, nefiind incidente în cauză prevederile art. 11 al.1 din O.G nr. 2/2001.
Astfel, întrucât debitorul nu și-a valorificat dreptul conferit de a ataca în instanță procesul verbal, în termen procedural acesta a devenit titlu executoriu fără vreo altă formalitate, iar creanța de drept comun în cuantum de 28 euro reprezentând tariful de despăgubire din acest considerent îndeplinește cumulativ condițiile imperative ale art. 379 Cod proc.civ.
Deoarece contestatorul a fost informat în timp util asupra actului sancționator întocmit împotriva sa dar nu și-a valorificat dreptul conferit de lege în termen procedural, și nici nu a plătit în mod voluntar până să intervină procedura coercitivă a executorii silite, apreciază că prevalarea de propria turpitudine nu poate constitui un motiv de anulare a actului sancționator atâta vreme cât acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale și nu prezintă lipsa nici unuia din elementele cerute de art.17 din O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor care să atragă nulitatea acestuia.
Prin Decizia nr. 57/26.01.2012 Curtea Constituțională a reținut că, „în concepția actului normativ criticat O.G nr. 15/2002 utilizatorul a săvârșit o faptă ilicită prin care a cauzat un prejudiciu rețelei de drumuri naționale prin uzarea și degradarea acestora și totodată, există un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu acesta fiind rezultatul direct al acțiunii de folosire a drumurilor naționale fără plata rovinietei .
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România în privința existenței prejudiciului sub forma tarifului de despăgubire și a raportului de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită”.Relația dintre administratorul drumului și utilizatorul fără rovinietă este guvernată de răspunderea civilă delictuală ceea ce presupune repararea prejudiciului suferit întinderii sale „.
Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, de la data publicării deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor conform art.147 al.4 din Constituția României.
Sentința apelată este netemeinică și nelegală motiv pentru care a solicitat admiterea apelului, și, în urma rejudecării cauzei, să se dispună respingerea contestației la executare, urmând a fi obligat intimatul la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de promovarea prezentului apel.
Delegația nr. 18/_ din 25.10.2013 pentru consilier juridic R. L. este depusă la dosarul de fond.
În drept, a invocat dispoz.art. 717 Cod proc.civ.
Intimatul A. S. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului, menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
A arătat că apelanta a criticat sentința civilă nr._ din 28.11.2013 invocând faptul că, în mod greșit instanța i-a admis probe, apărări pe fondul cauzei raportat la dispoz.art. 712 al.2 Cod proc.civ. susținând că pentru a ataca pe fond titlul executoriu avea la îndemână calea plângerii contravenționale, aceste neuzitând de dreptul de a ataca procesul verbal de contravenție care i-a fost comunicat prin afișare.
Potrivit Deciziei nr. 10/1.06.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și publicată în Monitorul Oficial nr. 450 din 23.07.2013 modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată ,prin afișare la domiciliul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Atâta timp cât apelanta nu a procedat la comunicarea procesului verbal de contravenție cu aviz de primire anterior procedurii afișării acestuia ,comunicarea efectuată în această manieră este nulă absolut ,această interpretare fiind obligatorie potrivit deciziei Î.C.C.J.
Simpla afișare a procesului verbal ,, fără ca acesta să ajungă efectiv la acesta nu este conformă cu dispoziția legală cuprinsă în art.27, teza I din O.G nr. 2/2001 care obligă organul constatator să facă dovada că a comunicat procesul verbal și că, destinatarul a primit actul ; pentru o comunicare valabilă se impune deci ca organului constatator să-i parvină dovada de primire care să facă dovada că destinatarul a luat efectiv cunoștință de procesul verbal de contravenție.
Procesul verbal de contravenție nefiindu-i comunicat cu dovadă de primire nu poate opera prezumția că a luat cunoștință de conținutul acestuia pentru a fi putut avea posibilitatea să formuleze plângere.
În mod legal instanța de fond a apreciat că atâta timp cât apelanta nu a putut dovedi că acesta i-a fost comunicat nu a putut fi dovedit, executarea sancțiunilor cuprinse în acesta sunt prescrise, luând efectiv cunoștință de acest înscris numai odată cu comunicarea titlului executoriu de către executorul judecătoresc ,ulterior expirării termenului legal pentru îndeplinirea procedurii contencioase și nu comunicarea unor acte de constatare a unor contravenții.
De asemenea, nu poate fi primită nici invocarea faptului că acesta nu a probat un fapt negativ, nedefinit, al probei, fapt care nu poate fi dovedit decât prin fapta pozitivă contrară astfel că, proba pozitivă a comunicării procesului verbal cu confirmare de primire era în sarcina apelantei.
În această ordine de idei este de prisos a se mai discuta despre prejudiciul reținut în actul constatator atâta timp cât acesta nu i.a fost comunicat în termenul legal prevăzut de lege.
Referitor la aspectul prejudiciului invocat de către apelantă a mai arătat intimatul faptul că, dispozițiile O.G nr. 15/2002 au fost modificate prin Legea nr. 144/2012 care la art.II prevede că tariful de despăgubire reglementat la art. 8 al,.3 înainte de abrogarea acestuia prin Legea nr. 144/2012 aplicat și contestat în instanță până la data de 27.02.2012 se anulează.
Potrivit dispoz.art.15 alin.2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabilă.
Conform art.12 alin.1 din O.G nr. 2/2001 dacă printr-un act normativ fapta nu mia este considerată contravenție ea nu se mai sancționează chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.
Față de aceste dispoziții Legea nr.144/2012 care modifică O.G nr. 15/2002 având caracterul unei legi contravenționale mai favorabile, retroactivează urmând ca sancțiunea să nu mai fie executată ,cu consecința anulării tarifului de despăgubire în valoare de 28 Euro ce formează obiectul executării silite din prezenta cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând dovezile administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii apelate și a motivelor de apel invocate, Tribunalul apreciază calea de atac de față ca fiind tardiv formulata pentru următoarele motive:
Potrivit art 248 Cod procedură civilă „ instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe sau, după caz, cercetarea în fond a pricinii”.
Așa fiind, Tribunalul este chemat, mai întâi, să analizeze dacă apelul de față a fost sau nu exercitat în termenul prevăzut de lege.
În acest sens urmează să se rețină dispozițiile art 468 Cod procedură civilă, care constituie regula în ceea ce privește termenul de declarare a apelului și care prevăd că „ termenul de apel este de 30 de zile și curge de la comunicare hotărârii, dacă legea nu prevede altfel”.
În speță, sentința apelată a fost pronunțată în materia contestației la executare, reglementată în Capitolul VI a Titlului I din Cartea a V-a a Codului da procedură civilă iar la art 650 intitulat „instanța de executare”, alin 2 se prevede: ”instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe” în timp ce la alin 3 al aceluiași articol se dispune „hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel”.
În aceste condiții, textul anterior redat, conținând o normă specială în privința termenului de declarare a apelului împotriva unei hotărâri pronunțate în contestația la executare, derogatorie de le regula ce constituie dreptul comun în materia termenului de apel, cuprinsă la art 468 Cod procedură civilă, aceasta se aplică în cauză, situație în care apelanta era obligată, sub sancțiunea decăderii prev de art 185 alin 1 Cod procedură civilă, urmată de nulitatea actului de procedură efectual peste termen, să promoveze calea de atac în termen de 10 zile de la data la care hotărârea i-a fost comunicată iar nu în termenul general de 30 de zile.
Potrivit art 181 alin 1 pct 2 Cod procedură civilă, termenele socotite pe zile se raportează la zile libere, fără a fi luate în calcul nici ziua în care termenul începe să curgă nici cea în care se împlinește.
Așa cum rezultă din conținutul dovezii de înmânare aflată la fila 70 dosar fond, sentința astăzi apelată a fost comunicată apelantei la data de 27.12.3013, situație în care ultima zi a termenului de apel de 10 zile a fost data de 07.01.2014
Raportat la cele de mai sus, depunerea cererii de apel la poștă, la data de 20.01.2014, așa cum rezultă din conținutul ștampilei aplicată pe plicul aflat la f 7 dosar apel, se situează peste termenul prevăzut de lege, astfel că apelanta este decăzută din dreptul de a mai exercita calea de atac.
În aceste condiții, Tribunalul, în temeiul art 248 Cod procedură civilă, va admite excepția invocată din oficiu și va respinge, ca tardiv formulat, apelul pentinte astăzi judecății, cercetarea fondului apelului devenind, astfel, de prisos.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, apelul civil formulat de apelanta - intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul ales pentru comunicarea actelor procedurale la sediul Secției de Drumuri Naționale B., ., județul B. împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 28.11.2013 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul contestator A. S.,domiciliat în . și intimatul B. EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. A., cu sediul în municipiul B., Piața Daciei, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Aprilie 2014
Președinte, A. M. | Judecător, M. N. | |
Grefier, A. P. |
Red.A.Mdos.fond-_
Teh.red.A.M/A.P/5ex.jud.fond- A.M.-V.
13.06.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 560/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 475/2014.... → |
|---|
