Succesiune. Decizia nr. 395/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 395/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 3727/287/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 395
Ședința publică de la 23 septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: A. M.
Judecător: M. N.
Judecător: G. I. R.
Grefier: C. C.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului civil declarat de către reclamantul P. Ș., domiciliat în mun. București, .. 10, .. B, ., împotriva sentinței civile nr. 516 pronunțată la data de 3.04.2014 de Judecătoria Râmnicu Sărat, în dosarul civil nr._, având ca obiect partaj succesoral, în contradictoriu cu pârâta U. T., domiciliată în mun. Râmnicu Sărat, .. 14, jud. B..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19.09.2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care fac parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 23.09.2014.
După deliberare:
INSTANȚA
Asupra prezentului recurs:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat, sub nr._ din data de 15.11.2012, reclamantul P. Ș. a chemat în judecată pe pârâta U. T., pentru a se dispune partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctei P. F., cu ultimul domiciliul în ., decedată la data de 09.08.2012, în cote de 1/2 pentru fiecare.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând scoaterea de la masa de partaj a cantității de țuică și aducerea la masa de partaj a unei suprafețe de teren agricol, de 0,65 ha, formată din 4 trupuri, situată în ., cu vecinătățile și dimensiunile din contractul de donație, nr. 2357/27.08.1997, precum și suportarea pasivului succesoral de ambele părți, deoarece a efectuat cheltuielile pentru înmormântarea și pomenile defunctei, fără niciun fel de ajutor din partea fratelui său.
Reclamantul a depus întâmpinare la cererea reconvențională, arătând că sumele de bani pe care le-a avut defuncta la CEC au acoperit cheltuielile de înmormântare și pomeni.
Prin încheierea din 19.04.2013, judecătoria a constatat calitatea de moștenitori a părților, în cote de 1/2 fiecare, asupra averii rămase de pe urma defunctei P. F., decedată la 09.08.2012, formată din: casa de locuit, suprafața de 2 ha și 1000 m.p., menționată în titlul de proprietate nr. 0927/34/18.10.2002, 1 ha pădure, conform titlului nr._/57, 6 mc lemne, 0,65 ha teren agricol. S-a reținut că pasivul succesoral a fost suportat de către pârâtă, fiind în sumă totală de 7000 lei, din care 2000 lei, cheltuieli cu ultima boală, și 5000 lei, pomeniri.
După efectuarea expertizelor de specialitate, instanța a pronunțat sentința civilă nr. 516/03.04.2014, prin care a admis, în parte, cererea principală, a admis, în parte, cererea reconvențională, a omologat raportul de expertiză întocmit de către expertul T. M., în privința construcțiilor și a terenului intravilan, în varianta a IV-a din răspunsul la obiecțiuni; a omologat raportul de expertiză întocmit de către expertul M. D., pentru terenurile din extravilan, în variantă unică; l-a obligat pe reclamant să îi plătească pârâtei suma de 3500 lei, pasiv succesoral.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P. Ș., la data de 28.04.2014, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 27.05.2014.
A susținut că apelul este întemeiat pe dispozițiile art. 282-289 din codul de procedură civilă și art. 304 pct. 6, 7 și 10 din Codul de procedură civilă.
În motivarea apelului, a arătat că a solicitat primei instanțe ca, prin hotărârea ce se va da, să dispună partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctei P. F., cu ultimul domiciliu în corn. Pardoși, jud. B., decedată la data de 09.08.2012, în cote de 1/2 pentru fiecare, cu cheltuieli de judecată, motivat de faptul că împreună cu pârâta au calitatea de moștenitori, iar averea succesorala este compusă din o casă de locuit, cu anexa bucătărie de vară; teren, în suprafață de 2 ha si 1000 mp, reconstituit prin titlul de proprietate nr. 0927/34/18.10.2002; 1 ha pădure, menționat în titlul de proprietate nr._/57; suma de 8.000 lei depusa la CEC BANK, retrasă de pârâtă; 60 litri țuică, cu o vechime de 20 ani, luați tot de pârâtă; 6 mc lemne de foc.
Precizează că pârâta recunoaște toate aceste bunuri, mai puțin cantitatea de 60 litri țuică, despre care declară ca nu a existat. Declarația pârâtei este mincinoasă, susține apelantul, pentru că țuica a existat, fiind sustrasă. Din declarația martorilor ar rezulta că țuica a existat la domiciliul defunctei și a fost folosită la înmormântare și pomeni. Oamenii locului, vecinii, au evaluat-o la suma de 1.000 lei.
Susține că martora R. L. minte, atunci când declară că ea a dus țuica de la oraș la țară în domiciliul defunctei, și nu ar fi singura minciună, pentru că același martor a mai susținut că reclamantul nu ar fi fost interesat de mama sa nici până la deces, nici la înmormântare și pomeniri.
Depune ca probă în apel documente din care ar rezulta strădania sa timp de 17 ani pentru mama sa decedată, care a fost bolnavă de cancer și tratată la Spitalul Oncologic Fundeni și C. din municipiul București. Toată familia sa, arată apelantul, vecinii din București au ajutat-o permanent, fără a-i cere favoruri sau bani. De două ori pe an venea la București să se trateze cu citostatice, iar el mergea de două ori pe an la domiciliul defunctei pentru a o ajuta la întreținerea casei și a gospodăriei.
Precizează că pârâtă, în 17 ani, nu s-a deplasat la București să o ajute. Consideră că acest martor mincinos, R. L., nu trebuie ocrotit, și solicită sesizarea Parchetului în acest sens. Pârâta, timp de 10 ani, nu a vizitat-o la domiciliu pe mamă, în perioada anilor 1995-2005. Din anul 2009 a vizitat-o cu scopul de a-i lua banii pentru a-și îngriji dantura și a-și cumpăra mobilă în casa, lucru pe care îl dovedește cu martori.
Mai arată că, la data de 09.04.2012, a decedat fratele lor, P. G., fără familie, moștenitori fiind mama decedată P. F., pârâta U. T. și reclamantul. Pentru a avea grijă de mama sa, învederează că a mers la notar și a dat declarație de renunțare la moștenirea fratelui în favoarea pârâtei.
Susține că suma depusă la CEC și restituită pârâtei nu a fost dovedită în acest dosar niciodată. La paginile 30-33 din dosar, Poșta afirmă că „CEC refuză primirea corespondenței”. La insistențele sale, a primit un răspuns de la CEC BANK pe care îl atașează la cererea de apel.
Solicită a se face demersuri către CEC BANK, pentru a se lămuri următoarele aspecte: cine a fost împuternicit să restituie banii; câți bani au fost restituiți și data la care au fost restituiți.
La termenul din data de 28.03.2013, precizează apelantul, pârâta a arătat că este de acord să se aducă la masa de partaj: casa de locuit, terenurile menționate și suma de bani de la CEC.
Din dosar reiese că suma de la CEC BANK a fost folosită pentru îngrijirea defunctei, o parte, și o altă parte, pentru înmormântare.
În afară de acești bani, susține apelantul, pârâta a mai ridicat și ajutorul de înmormântare de aproximativ 2.400 lei, pe care l-a folosit tot la înmormântare și la pomeni. În total, pârâta a încasat 9.000 lei de la CEC BANK + 2.400 lei de la Casa de Pensii + 1.000 lei țuica, totalul fiind de 12.400 lei. Pasivul succesoral, suportat exclusiv de pârâtă, reprezentând cheltuieli cu ultima boală a defunctei de 2.000 lei și înmormântare și pomeni ulterioare în sumă de 5.000 lei, în total 7.000 lei.
Dacă suma încasată de pârâtă a fost de 12.400 lei și se scade 7.000 lei, pasiv succesoral, dovedit cu înscrisuri și martori de pârâtă, rămâne suma de 5.400 lei pe care pârâtă ar trebui să o împartă cu reclamantul în cote egale, situație în care reclamantul ar trebui să primească sulta de 2.700 lei.
Arată că a fost surprins neplăcut să afle din sentința dată că trebuie să dea sultă pârâtei de 3.500 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeni ulterioare, fără a se ține cont că pârâta a încasat suma de 12.400 lei de pe urma defunctei P. F.. Pârâta U. T. nu a cheltuit niciun leu din proprii ei bani, întrucât a dovedit cu acte și martori că a cheltuit suma de 7.000 (2.000 + 5.000) lei. Sub acest aspect, consideră eronată hotărârea și solicită ca el să primească sultă de la pârâtă.
Solicită încuviințarea de probe noi, cu 2 martori, I. V. și C. F., înscrisuri în dovedirea apelului și completarea interogatoriului, chemarea în instanță a expertului tehnic M. D. pentru confirmarea înțelegerii dintre părți prin semnarea procesului verbal din data de 17.02.2014 și a înregistrărilor făcute cu aprobarea lor; casarea în parte a hotărârii primei instanțe și a variantei a 4-a de lotizare; omologarea variantei a 3-a a experților tehnici T. M. și M. D. planșa „B” conform înțelegerii dintre părți și experți.
Menționează că varianta a 4-a este greșită și nu solicită refacerea raportului de expertiză.
Susține că varianta a 3-a de lotizare întocmită de cei doi experți tehnici M. T. și M. D. este corectă, echilibrată și acceptată de părți sub semnătură.
Precizează că nu are unde să fie cazat în momentul când vine la această moștenire, că nu poate folosi cantitatea de lemne din varianta a 4-a la București, că nimeni nu cumpără lemne de foc, întrucât toți locuitorii urbei dețin păduri, în schimb pârâta locuiește la curte, în Râmnicu Sarat, aproape de moștenire, și poate folosi lemnele de foc în gospodăria proprie.
În raportul de expertiză „rezolvare obiecțiuni” întocmit de expertul tehnic T. M., la capitolul IV Concluzii, se menționează: „Lotizarea s-a făcut conform părților din proces exprimate față de domnul expert ing. D. M.. Referitor la terenurile din extravilan nu sunt obiecțiuni.”
Intimata U. T. a formulat în cauză întâmpinare, solicitând recalificarea căii de atac formulate de reclamant, reținând că sentința pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat, în raport de valoarea obiectului dedus judecații (de până la 100.000 lei), este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, nu cu apel.
În egală măsură, arată că acțiunea reclamantului a fost introdusă anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, astfel încât calea de atac ce urma a se promova rezidă în cea a recursului, iar nu a apelului.
Pe fondul cauzei, solicită să se constate că reclamantul-recurent a formulat calea de atac doar împotriva sentinței civile pronunțate în dosar, nu și împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 19.04.2013, prin care s-au stabilit masa succesorală și cotele cuvenite fiecărei părți.
În această situație, suplimentarea probatoriului, fie și numai cu înscrisuri (în condițiile în care, în recurs nu poate fi administrată proba cu martori), nu poate fi primită.
Consideră că sunt nefondate criticile recurentului referitoare la compunerea masei succesorale (activ + pasiv) și că nu sunt susținute de probe, cu atât mai mult cu cât în fața primei instanțe acesta nu a înțeles să-și administreze și probatoriul testimonial.
Cu privire la completarea probatoriului cu înscrisuri, pentru a se dovedi aspecte legate de compunerea masei succesorale, relative la sumele de bani rămase de pe urma defunctei autoare, intimata consideră că ele nu pot fi primite, pe de o parte, pentru că recurentul nu a atacat și încheierea de admitere în principiu, iar pe de altă parte, aceste aspecte au fost deja lămurite de prima instanță, care a reținut în motivarea sa că suma de 8.000 lei depusă la CEC a fost restituită anterior decesului autoarei și a fost folosită în parte pentru acoperirea cheltuielilor de ultimă boală și o altă parte pentru înmormântare.
Mai mult decât atât, arată intimata, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat partajarea sumei de 8.000 lei și nu mai mult, astfel încât, dacă ar aprecia că în fapt a rămas și o altă sumă, această situație lasă deschisă calea unei noi acțiuni, supliment de partaj succesoral.
Pe de altă parte, martorii pârâtei au arătat că veniturile autoarei defuncte au fost insuficiente pentru a-și acoperi cheltuielile de ultima boală (cancer), care a debutat cu mulți ani anterior decesului și care a presupus și 2 intervenții chirurgicale.
În tot acest interval de timp, efortul financiar a aparținut pârâtei, care a însoțit-o pe mama sa și a îngrijit-o corespunzător, iar după deces s-a preocupat exclusiv de înmormântare și pomenile ulterioare.
Martorii au precizat anume faptul că reclamantul nu a fost interesat de mama sa, în niciun fel, nici până la deces, nici la înmormântare (la care nici măcar nu a participat) sau pomeni.
Cât privește cea de-a doua critică, referitoare la greșita omologare a raportului de expertiză completatoare întocmită de către expertul Tibar M., apreciază că este nefondată.
S-a susținut că nu este reală afirmația reclamantului în sensul că nu are unde să locuiască atunci când își vizitează partea de moștenire ce i-a fost atribuită prin confirmarea variantei a IV-a, pentru că a ascuns faptul că este proprietarul unui apartament în municipiul Râmnicu Sărat (ce i-a fost înstrăinat chiar de mama lor).
Deopotrivă, reclamantul apreciază că intimata ar putea folosi cantitatea de lemne ce i-a fost lui atribuită, omițând faptul că, deși locuiește la casă, încălzirea se face prin instalația de gaze și nu cu lemne.
Mai arată intimata că prima instanța a înțeles să confirme raportul de expertiză T. M., în varianta a IV-a, solicitată de pârâtă, reținând și împrejurarea că ea a fost cea care s-a preocupat de întreținerea imobilului și a acoperit cheltuielile aferente acestuia, pentru care a depus acte la dosarul cauzei.
Totodată, prin omologarea variantei a IV-a, instanța de fond a asigurat o partajare în natură comodă pentru ambele părți, fără obligare la sultă împovărătoare pentru acestea.
La primul termen de judecată, 20.06.2014, instanța de apel a constatat că valoarea obiectului litigiului este sub 100.000 lei, astfel încât a recalificat calea de atac ca fiind recurs, potrivit art. 2821, rap. la art. 282 și art. 299 din Codul de procedură civilă.
Tribunalul constată că reclamantul nu a precizat, în mod expres, în calea de atac promovată, că aceasta este îndreptată și împotriva încheierii de partaj, din 19.04.2013, care a fost pronunțată în temeiul art. 6736, cu trimitere la art. 6735 din Codul de procedură civilă. Această încheiere este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea dată asupra fondului procesului, potrivit art. 6738 din Codul de procedură civilă. Din motivele de recurs rezultă însă că partea a înțeles să critice nu numai modalitatea de împărțire (loturile atribuite prin hotărârea dată asupra fondului procesului), ci și soluția dată cererilor având ca obiect stabilirea masei partajabile (activ și pasiv). Aceste elemente nu au fost stabilite prin hotărâre, întrucât instanța de fond a constatat că sunt necesare operații de măsurătoare și evaluare a bunurilor, astfel încât a pronunțat o încheiere prin care le-a determinat, în baza art. 6736, cu trimitere la art. 6735 din Codul de procedură civilă. Recurentul a precizat în cererea de recurs hotărârea împotriva căreia a declarat calea de atac, rezultă din motivele de fapt care susțin cererea că a înțeles să critice și încheierea de partaj, prin care s-au soluționat cererile având ca obiect stabilirea masei succesorale și a drepturilor părților, astfel încât tribunalul consideră că este învestit și cu recursul împotriva încheierii din 19.04.2013.
Un prim motiv de recurs se referă la cantitatea de 60 litri țuică, apreciind recurentul-reclamant că aceasta făcea parte din masa succesorală. Tribunalul constată că, în cererea principală, reclamantul a indicat că face parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei P. F., decedată la 09.08.2012, și cantitatea de 60 litri țuică, pe care ar fi luat-o pârâta. Din răspunsul dat de către intimata-pârâtă la interogatoriu, la întrebarea nr. 7 (fila 49, dosar instanța de fond), rezultă că aceasta nu a recunoscut că ar fi existat, la data decesului autoarei, 60 litri țuică. Martorul P. G. (declarația de la fila 46, dosar judecătorie) a arătat că nu cunoaște nimic despre cantitatea de țuică pretinsă, în timp ce martorul R. L. (fila 47) a susținut că a ajutat-o pe pârâtă să ducă țuica de la domiciliul acesteia la imobilul succesoral (ceea ce ar presupune că țuica era a intimatei).
Recurentul nu a solicitat administrarea probei cu declarații de martori, pentru a dovedi faptul menționat în cererea de chemare în judecată, deși avea această obligație conform art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă. În motivele de recurs susține că nu ar fi reală declarația martorului R. L., însă instanța nu poate înlătura această declarație, cât timp se coroborează cu răspunsul dat la interogatoriu de către intimata-pârâtă, iar martorul a relatat un fapt perceput personal. Recurentul a invocat numai o prezumție, aceea că, în zona în care a avut domiciliul autoarea, toți locuitorii își fabrică singuri alcoolul, din producția de prune, însă fără să dovedească aceste împrejurări și existența celor 60 de litri de țuică, la data decesului autoarei, 09.08.2012, motiv pentru care tribunalul consideră corectă soluția instanței de fond, care nu a reținut în masa succesorală acest bun.
Recurentul s-a referit în cererea sa la afecțiunea pe care a avut-o față de mama sa și ajutorul pe care i l-a acordat pentru susținerea tratamentului urmat în București, pentru a fi înlăturate susținerile martorului R. L., care a arătat că nu ar fi fost interesat de mamă. Tribunalul constată că nu au relevanță faptele menționate de către recurent, întrucât acesta nu a solicitat să se rețină contribuția sa la cheltuielile efectuate cu ultima boală a autoarei, numai pârâta învestind instanța cu o astfel de cerere.
S-a criticat soluția instanței, care nu a reținut suma de 8000 lei, depusă la CEC de către autoare, susținând și că suma respectivă a fost folosită pentru înmormântare și pomeni. Totodată, s-a referit la încasarea ajutorului de înmormântare numai de către pârâtă, situație în care a apreciat că nu mai putea fi obligat la suma de 3500 lei, ci ar fi trebuit să primească 2700 lei.
Tribunalul constată că această critică se referă, pe de o parte, la modul de soluționare a cererii având ca obiect stabilirea masei succesorale, cât timp instanța de fond nu a reținut suma de 8000 lei ca fiind activ, precum și soluția dată cererii reconvenționale, având ca obiect suportarea pasivului succesoral.
Se observă că reclamantul a pretins includerea în masa succesorală a sumei de 8000 lei, depozit CEC. Intimata-pârâtă a recunoscut, prin răspunsul dat la întrebarea nr. 4 din interogatoriu (fila 49), că a încasat integral suma de 8000 lei care a aparținut autoarei (depusă la CEC Bank). În aceste condiții, instanța trebuia să rețină că face parte din masa succesorală, astfel că va fi modificată, în parte, sub acest aspect, încheierea de partaj din 19.04.2013.
Tribunalul constată că recurentul nu a criticat soluția dată capătului de cerere având ca obiect pasivul succesoral, în privința sumei pe care a cheltuit-o intimata-pârâtă, cu acest titlu (cheltuieli cu ultima boală a autoarei, înmormântarea și pomenirile ulterioare), astfel încât se va reține că pasivul este de 7000 lei, din care 2000 lei, cheltuieli cu ultima boală, și 5000 lei, cheltuieli de înmormântare și pomeniri. În acest sens este dispozitivul încheierii din 19.04.2013, dar care este în contradicție cu motivele de fapt menționate la pagina a treia, alineatul 8, de unde s-ar putea deduce că instanța a avut în vedere și suma de 8000 lei, din depozitul CEC, ca fiind cheltuită tot pentru suportarea pasivului. În minuta încheierii (fila 66), s-a trecut un pasiv de 2000 lei plus 5000 lei, iar din probele administrate nu a rezultat un pasiv de_, cum s-ar înțelege din considerentele încheierii (8000 lei, depozit, folosit pentru pasiv, la care s-ar adăuga diferența de 7000 lei, care să fie suportat de ambele părți). Nici pârâta nu a evaluat aceste cheltuieli la_ lei, ci a arătat în interogatoriu că ar fi de_ lei, iar din declarațiile martorilor și înscrisuri se poate reține un pasiv de 7000 lei. Pârâta nu a declarat recurs împotriva hotărârii, astfel că instanța de recurs va reține, conform minutei încheierii de partaj, că valoarea pasivului este de 7000 lei.
Acest pasiv a fost însă suportat din veniturile autoarei (8000 lei, depozit bancar, încasat de pârâtă), precum și din ajutorul de înmormântare (2117 lei) și pensii (191 lei, aferente dosarului nr._, pentru luna august 2012, 431 lei, drepturi cuvenite în dosarul nr._, aferente lunii august 2012, 184 lei, pentru iulie și august 2012, în dosarul nr._), în sumă totală de 2923 lei, primită tot de către intimată, astfel cum rezultă din adresa nr._/29.01.2013 a Casei Județene de Pensii B. (fila 36 din dosarul judecătoriei). Față de această situație de fapt, tribunalul, reținând că activul a fost de_ lei (depozit bancar, ajutor de înmormântare și pensii), încasat numai de către intimata-pârâtă, iar pasivul pe care instanța de fond l-a reținut (necontestat prin calea de atac) a fost de 7000 lei, urmează să stabilească drepturile egale ale moștenitorilor asupra diferenței de 3923 lei. Intimata va fi obligată să plătească reclamantului 1/2 din această sumă, de 1961,5 lei, iar hotărârea va fi modificată, în parte, în sensul că va fi înlăturată obligația reclamantului de a plăti suma de 3500 lei.
În motivele de recurs, reclamantul a mai solicitat omologarea unei alte variante din raportul de expertiză, a treia, arătând că nu poate folosi cantitatea de lemne care i-a fost atribuită în varianta a patra.
Art. 1143 din Codul civil prevede că „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Moștenitorul poate cere oricând ieșirea din indiviziune, chiar și atunci când există convenții sau clauze testamentare care prevăd altfel.”
Cât privește loturile care vor fi stabilite, tribunalul are în vedere că finalitatea procesului de partaj o constituie atribuirea concretă a bunurilor, în materialitatea lor, către copărtași, iar la formarea loturilor trebuie să se aibă în vedere prevederile art. 6735 și art. 6739 din Codul de procedură civilă.
Art. 6735 alin. 2 teza I din Codul de procedură civilă dispune că instanța va face împărțeala în natură, aceasta constituind chiar un principiu al partajului. Instanța trebuie să dea în fiecare lot, pe cât se poate, aceeași cantitate de bunuri mobile, imobile, de drepturi sau creanțe de aceeași natură, evitând, pe cât posibil, împărțeala excesivă a imobilelor.
Art. 6739 din Codul de procedură civilă prevede că, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea. Criteriile legale prevăzute de art. 6739 din Codul de procedură civilă sunt justificate rațional și obiectiv, pentru a îndruma instanța și a evita arbitrariul în formarea loturilor, ele nefiind stabilite într-o ordine de preferință, astfel că toate aceste dispoziții trebuie aplicate coroborat, pentru a se respecta drepturile tuturor copărtașilor și a se face o împărțeală echitabilă.
Enumerarea criteriilor de atribuire a loturilor prevăzute de lege este exemplificativă și nu limitativă, astfel că, în condițiile în care criteriile concrete enumerate expres de lege nu ar putea fi aplicate în cauză, fiind irelevante (ca de exemplu, ar fi vorba despre cote egale, cum este în situația de față, ori dacă bunurile sunt de aceeași natură), instanța reține că vor avea relevanță și alte criterii, inclusiv cele de ordin moral.
Posesia exercitată de către coindivizari asupra bunurilor supuse partajării nu este prevăzută de art. 6739 printre criteriile ce trebuie avute în vedere la formarea și atribuirea loturilor, însă, în practica judiciară, acest criteriu a fost luat în mod constant în considerare, pe lângă criteriile enumerate exemplificativ de textul legal, chiar dacă nu este prioritar. În afară de cele arătate mai sus, tot în practica instanțelor judecătorești s-au statornicit și alte criterii, pentru ipoteza în care partajul privește un bun imobil cu destinația de locuință, avându-se în vedere dacă unul dintre coproprietari mai are sau nu o altă locuință, dacă a locuit efectiv în imobil un timp mai îndelungat decât ceilalți coproprietari, dacă în tot acest timp s-a comportat ca un bun proprietar sau dacă a achitat în mod constant taxele și obligațiile aferente imobilului.
Raportat la aceste norme legale și practica judiciară, tribunalul reține că apelantul a solicitat o altă variantă, dar fără să indice care ar fi criteriile pentru care ar trebui să se decidă astfel, ci făcând referire numai la cantitatea de lemne care i-a fost atribuită și care ar putea fi folosită de cealaltă parte pentru încălzirea locuinței din Râmnicu Sărat (intimata a susținut că are un alt sistem de încălzire). Instanța constată că recurentul nu a solicitat să îi fie atribuită și casa de locuit sau alte terenuri decât cele din varianta a patra, ci nu a fost de acord cu cantitatea de lemne atribuită. Însă, în această modalitate, se asigură echilibrarea loturilor, pentru a nu se stabili sulte, astfel că se va menține sub acest hotărârea instanței de fond.
În ședința publică din 19.09.2014, recurentul a depus la dosar precizări la motivele de recurs, invocând și un motiv nou, în legătură cu o greșeală care ar fi fost cuprinsă în raportul de expertiză T. M. (ajungându-se, în opinia recurentului, ca lotul nr. 3 să nu fie atribuit niciunei părți). Tribunalul constată că terenurile în suprafață de 1304,50 m.p. au fost atribuite părților, cu indicarea acelorași coordonate – 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1, 31, 30, 29, 28, 27, J, 1, 8, după cum aceste date au fost menționate în răspunsul la obiecțiuni și lucrarea centralizată. În schița terenurilor, aceste date nu sunt aceleași, expertul a identificat două trupuri, în suprafață de 1304,40 m.p. fiecare, cu coordonate diferite (planșa B, fila 150). Fiind deci o eroare materială, partea poate urma numai procedura specială, prevăzută de art. 281, după cum dispune art. 2812a din Codul de procedură civilă.
Față de toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă, va admite recursul și va modifica, în parte, încheierea din data de 19.04.2013, în sensul că fac parte din activul succesoral și sumele de 8000 lei depozit CEC al defunctei și 2923 lei ajutor de înmormântare și pensii, sume încasate de pârâta intimată; va modifica, în parte, sentința recurată, în sensul că va înlătura obligarea recurentului-reclamant la plata sumei de 3500 lei, cu titlu de pasiv succesoral, și va obliga pârâta-reclamantă să plătească acestuia suma de 1961,5 lei cu titlu de sultă.
În raport de această soluție, reținând culpa procesuală a intimatei, în baza art. 274 din Codul de procedură civilă, va fi obligată să îi plătească recurentului cheltuieli de judecată, în cuantum de 413,84 lei. La stabilirea acestui cuantum, instanța a avut în vedere că taxa judiciară de timbru datorată pentru cererea de recurs a fost de 593,29 lei, calculată în raport de sumele contestate și motivele de recurs (jumătate din taxa de 3%, conform art. 11 alin. 1 lin. a doua și 3 lit. c din Legea nr. 146/1997, pentru întreaga masă succesorală reținută, în valoare de_ lei – 420,5 lei, la care s-au adăugat sumele din depozitul bancar, cantitatea de țuică – 600 lei, ajutorul de înmormântare și pensii, astfel că taxa datorată pentru recurs a fost de 593,29 lei, suma plătită fiind de 777 lei). Pentru pretențiile admise, taxa datorată era de 163,84 lei (jumătate din 3% din suma de_, reținută ca fiind activ succesoral), astfel încât la această sumă va fi obligată intimata, precum și la o parte din onorariul de avocat, redus, ca urmare a modificării, în parte, a hotărârii, la suma de 250 lei, din totalul de 496 lei (chitanța nr. 454/0.06.2014 a Cabinetului de Avocat „A., I. & Asociații” – fila 56, dosar recurs).
În temeiul art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 146/1997, suma de 183,71 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată și nedatorată, după cum s-a precizat mai sus, va fi restituită reclamantului.
Hotărârea este irevocabilă, potrivit art. 377 alin. 2 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamantul P. Ș., domiciliat în mun. București, .. 10, ., sectorul 5, împotriva sentinței civile nr. 516 pronunțată la data de 3.04.2014 de Judecătoria Râmnicu Sărat, în dosarul civil nr._, având ca obiect partaj succesoral, în contradictoriu cu pârâta U. T., domiciliată în mun. Râmnicu Sărat, .. 14, jud. B..
Modifică, în parte, încheierea din data de 19.04.2013, în sensul că fac parte din activul succesoral și sumele de 8000 lei, depozit CEC al defunctei, și 2923 lei, ajutor de înmormântare și pensii, sume încasate de pârâta-intimată.
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că înlătură obligarea recurentului reclamant la plata sumei de 3500 lei, cu titlu de pasiv succesoral, și obligă pe pârâta reclamantă să îi plătească acestuia suma de 1961,5 lei, cu titlu de sultă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Obligă pârâta-intimată să plătească recurentului reclamant suma de 413,84 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Dispune restituirea către recurentul-reclamant a sumei de 183,71 lei, taxă judiciară timbru achitată fără a fi datorată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2014.
Președinte, A. M. | Judecător, M. N. | Judecător, G. I. R. |
Grefier, C. C. |
Red. M.N.
Thred. M.H./M.N.
2 ex./28.10.2014
Dosar instanța de fond:
_ – Judecătoria Râmnicu Sărat
Judecător fond
Ș. F.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Suspendare executare silită. Decizia nr. 104/2014. Tribunalul... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
