Contestaţie la executare. Decizia nr. 1/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 06-01-2014 în dosarul nr. 6807/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1/2014
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE F. C. P.
Judecător V. B.
Grefier V. P.
Pe rol este judecarea apelului declarat de intimata C.E.C B. S.A., prin SUCURSALA B., cu sediul în B., . IJK și 15 A, județul B., împotriva sentinței civile nr._/24.07.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu contestatorul P. C. A., cu domiciliul procesual ales în B., . B Mezanin la sediul Cabinetului Avocațial „N. I.”..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat N. I., pentru intimatul P. C. A., lipsă fiind apelanta intimată C. B. S.A. – Sucursala B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelul a fost amânat la termenul anterior, din 2.12.2013, la cererea apărătorului intimatului pentru lipsă de apărare și că procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța, din oficiu, în raport de dispozițiile art. 650 alin.3 Cod procedură civilă, invocă și pune în discuție excepția tardivității apelului, având în vedere aplicarea în cauză, fața de data înregistrării cererii de executare silită la executorul judecătoresc, a prevederilor Noului Cod de procedură civilă, față de faptul că apelantul-intimat C. B. SA a primit sentința nr._/2013 la data de 31.07.2013, așa cum rezultă din dovada de comunicare a sentinței aflate la fila 162-dosar judecătorie, iar cererea de apel a fost formulată la data de 14.08.2013.
Avocat N. I., pentru intimatul P. C. A., solicită admiterea excepției tardivității apelului așa cum a fost invocată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
I) Procedura la prima instanță
1. Obiectul și motivarea în fapt și în drept a acțiunii
1.1. Cererea de chemare în judecată
1.1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 18.04.2013 sub nr. de dosar_, contestatorul P. C. A., prin contestația la executare promovată, a solicitat, în contradictoriu cu intimatul C. B. S.A., anularea formelor de executare silită imobiliară din dosarul de executare nr. 67/2013 aflat pe rolul B. A. A. și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
1.1.2. În motivarea contestației la executare, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 711 și următoarele C.proc.civ., s-a arătat, în esență, că, la data de 29.04.2002, contestatorul a contractat un împrumut la C. Cank, Sucursala B., conform contractului nr._/796/2002, în sumă de_ lei (ROL) cu termen de rambursare în aprilie 2022, că toate obligațiile contractuale au fost achitate cu regularitate de către soția contestatorului, P. Jenița M. până în luna septembrie 2012 inclusiv, că, începând cu luna octombrie 2012, independent de voința acesteia, soția contestatorului nu a mai achitat la timp ratele de credit, în condițiile în care contestatorul a fost plecat în străinătate o lungă perioadă de timp, că, în luna februarie 2013, contestatorul a achitat suma de 500 lei în condițiile în care rata lunară era de 91,66 lei, neavând cunoștință de faptul că, deja, creditoarea pornise procedura executării silite, că, contestatorul nu are cunoștință la ce dată a fost demarată această procedură întrucât nu a fost somat nici de executor și nici de creditor, că buna sa credință este dovedită prin faptul achitării unei sume importante în luna februarie 2013 în condițiile în care contestatorul nu avea cunoștință de executarea silită, iar din documentele primite de la executor rezultă că acesta a solicitat instanței de judecată încuviințarea executării silite la o dată ulterioară plății făcută de contestator, că nu este normal ca, pentru recuperarea câtorva rate scadente, să se treacă direct la executarea silită imobiliară pentru recuperarea întregului credit nerambursat, valoarea fiind vădit disproporționată, precum și că executarea silită imobiliară este nejustificată și în contextul în care soția contestatorului este salariată și poate fi executată prin poprire.
1.1.3. În dovedirea contestației la executare, contestatorul a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și interogatoriul intimatei.
La cererea de chemare în judecată au fost atașate, în copie, unele înscrisuri, respectiv contract de împrumut nr._/796/2002, adresa C. B. privind scadențarul de rambursare, extras de cont eliberat de intimată la data de 16.04.2013 (filele 5-24-dosar fond).
La solicitarea judecătoriei, s-a comunicat, în copie certificată, întregul dosar de executare nr. 67/2013 aflat pe rolul B. A. A..
1.2. Prin precizările depuse la data de 19.06.2013 (fila 147-dosar judecătorie), contestatorul a relevat, în esență, că banca a solicitat executarea silită la 6 zile de la data notificării scadenței anticipate, iar somația nu a ajuns la contestator, că executorul judecătoresc a fost în mod greșit informat cu privire la suma de executat, fiind menționată suma de 11.717,45 lei, în condițiile în care, anterior, fusese achitată suma de 500 lei și mai rămăsese o diferență de 974 lei (_ lei – 500 lei), că executorul judecătoresc a început executarea silită atât prin poprire asupra veniturilor contestatorului cât și ale giranților cât și imobiliară, motiv pentru care contestatorul solicită restrângerea executării silite doar în modalitatea popririi, precum și că, contestatorul, la data de 19.03.2013 a mai achitat din datorie suma de 200 lei.
2. Apărările intimatului la prima instanță
2.1. La data de 3.06.2013, intimatul C. B. SA a formulat întâmpinare (filele 37-39-dosar judecătorie), prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare.
2.2. În motivare, s-a învederat, în esență, că susținerile contestatorului sunt contrazise de situația de fapt, că, astfel, la data de 19.02.2013, creditul acordat contestatorului a fost declarat exigibil anticipat prin aplicarea clauzei contractuale prevăzută de art. 13 alin.2 din contractul de credit, că banca a notificat contestatorul cu privire la suma totală datorată, comunicându-i că, în cazul neachitării, va porni executarea silită împotriva sa și a persoanei plătitoare P. Jenita M., că cererea de executare silită a fost depusă la data de 04.03.2013, că executarea silită imobiliară este legală, singura excepție de la acest tip de executare fiind prevăzută de dispozițiile art. 812 alin.5 C.proc.civ., situația de față neîncadrându-se în această excepție întrucât cuantumul debitului datorat de contestator depășește suma de 10.000 lei, precum și că executorul judecătoresc a comunicat contestatorului înștiințarea emisă la data de 09.04.2013 privind începerea executării silite, în cauză fiind respectate dispozițiile privind urmărirea silită.
2.3. În dovedire, au fost anexate la întâmpinare au fost depuse, în copie, unele înscrisuri, respectiv contractul de împrumut nr.__ . adresa nr. 3261/19.02.2013, dovada comunicării, contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1171/29.04.2002, cerere de executare silită, extras de carte funciară, contract de ipotecă mobiliară, încheierea nr. 67/04.03.2013 a B. A. A., înștiințare din 09.04.2013, somație imobiliară din 09.04.2013.
3. Sentința pronunțată în cauză de judecătorie
3.1. Prin sentința civilă nr._/24.07.2013, pronunțată de Judecătoria B.- Secția civilă în dosarul nr._ :
- a fost admisă în parte acțiunea formulată de contestatorul P. C. A., în contradictoriu cu intimata C. B. S.A;
- s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare împotriva actelor de executare silită imobiliară din dosarul de executare nr. 67/2013 al B. A. A., formulată de contestatorul P. C. A. în contradictoriu cu intimata C. B. S.A.;
- în temeiul art. 701 alin.1 C.proc.civ., în ce îl privește pe contestatorul P. C. A., s-a dispus a se restrânge executarea silită în dosarul de executare nr. 67/2013 al B. A. A. la poprirea asupra veniturilor pe care acesta le obține din pensie și la executarea asupra bunurilor mobile ale acestuia;
- în temeiul art. 701 alin.2 C. pr. civ., s-a suspendat executarea silită imobiliară asupra imobilului situat în B., ., . CF nr._ –C1 – U1, proprietatea contestatorului P. C. A. și a numitei P. Jenita M.;
- a fost obligată intimata la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în cuantum de 459 lei.
3.2. Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut, în esență:
- că, în cauza de față, contestatorul solicită anularea actelor de executare silită imobiliară motivat de faptul că valoarea creanței pusă în executare este mai mică de 10.000 lei, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 812 alin.5 C.proc.civ.;
- că, deși contestatorul susține că valoarea corectă a creanței pusă în executare este de numai 9742 lei rezultând din debitul principal de_ lei din care a scăzut suma de 500 lei achitată de acesta anterior înregistrării de către creditoare a cererii de executare silită, din actele dosarului rezultă o altă situație de fapt;
- că, astfel, se observă că, prin declararea anticipată a scadenței creditului obținut de contestator în baza contractului de credit nr._/796/2002, a devenit scadentă anticipat suma reprezentând credit, dobânzi și accesorii, în cuantum de 10.224,43 lei la care s-au adăugat sumele reprezentând rate scadente până la data de 19.02.2013 (data declarării scadenței anticipate), în cuantum de 763,8 lei, dobânzi restante în cuantum de 680,07 lei, comisioane restante în valoare de 20 lei, totalizând 11.598,3 lei la data respectivă;
- că, chiar dacă debitorul contestator a achitat din această sumă 500 lei, creanța ce a fost pusă în executare depășește suma de 10.000 lei, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 812 alin.5 C.proc.civ., trebuie apreciat că executarea silită imobiliară a fost în mod corect demarată;
- că susținerile contestatorului potrivit cărora nu a avut cunoștință de scadența anticipată a debitului și de somația de executare sunt în mod vădit neîntemeiate având în vedere dovezile de comunicare a acestor acte existente la filele 49 și 111- dosar;
- că, față de considerentele mai sus analizate, se constată că actele de executare imobiliară au fost legal întocmite, impunându-se a se respinge cererea de anulare a acestora;
- că, cu toate acestea, în raport de dispozițiile art. 701 C.proc.civ., constatând că executarea silită începută de creditoare se desfășoară asupra mai multor bunuri ale debitorului contestator, respectiv veniturile din pensie pentru care acesta a făcut dovada cu decizia nr._ și imobilul apartament situat în B., ., . CF nr._ –C1 – U1, a căror valoare depășește, în mod evident cuantumul creanței pusă în executare, se constată că este excesivă executarea silită prin toate aceste modalități, motiv pentru care este necesar a fi restrânsă doar la poprirea asupra veniturilor din pensie ale acestuia;
- că, la formarea acestei opinii, se constată că intimata creditoare a început executarea silită și asupra garanților astfel încât cu atât mai puțin se justifică executarea silită a bunului imobil al contestatorului având în vedere și faptul că valoarea creanței pusă în executare este modică (11.717,45 lei) în raport de valoarea de piață a unui imobil apartament compus din trei camere, în suprafață construită de 75 mp, astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară aflat la fila 48 dosar;
- că, în temeiul dispozițiilor art. 701 alin.2 C.proc.civ., se impune a se suspenda executarea silită imobiliară asupra imobilului situat în B., ., . CF nr._-C1-U1, proprietatea contestatorului P. C. A. și a numitei P. Jenita M.;
- precum și că, în temeiul dispozițiilor art. 453 C.proc.civ., este necesar a se obliga intimata la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în cuantum de 459 lei, constând în taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat, conform chitanțelor aflate la dosar.
II) Apelul formulat în pricină și actele de procedură îndeplinite de instanța de apel
4.1. Împotriva acestei sentințe civile, nr._/24.07.2013, intimatul C. B. S.A a declarat apel, înregistrat la data de 19.08.2013 (data poștei 14.08.2013), prin care a solicitat schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul de a nu restrânge executarea silită în dosarul de executare nr. 67/2013 al B. A. A. la poprirea asupra veniturilor pe care acesta le obține din pensie și la executarea asupra bunurilor mobile ale acestuia, a nu suspenda executarea silită imobiliară asupra imobilului situat în B., ., . respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
4.2. În motivarea apelului, s-a învederat, în esență, că, constatarea de către prima instanță a existenței unei valori vădit excesive a bunurilor urmărite prin raportare la cuantumul creanței este criticabilă având în vedere că actele întocmite de executorul judecătoresc au fost emise în aplicarea art. 666, 667 și 782 C.proc.civ., că, întrucât din actele dosarului de executare, nu rezultă că a fost înființată vreo poprire asupra veniturilor din pensie ale contestatorului, cuantumul pensiei și valoarea imobilului asupra căruia avea să fie efectuată urmărirea silită, nu este probată aprecierea instanței de fond asupra excesivității valorii bunurilor urmărite față de cuantumul creanței, că, prin măsura de restrângere luată, au fost ignorate prevederile art. 728 alin. 1 C.proc.civ., neglijându-se faptul că reținerea lunară până la o treime din venit presupune o perioadă foarte lungă de timp în care ar putea fi recuperată creanța intimatului-apelant, împrejurare în care evident creditorul respectiv ar fi prejudiciat, precum și că, în cauză, cuantumul creanței apelantului este la data de 14.08.2013 de 12.829,05 lei, fiind luate în calcul și dobânzile până la data achitării integrale a debitului principal.
5. Prin încheierea din data de 7.10.2013, au fost cerute B. A. A. relații cu privire la stadiul executării silite în dosarul de executare nr. 67/2013, relații comunicate la data de 12.11.2013 (filele 29-31-dosar apel).
La termenul din data de 06.01.2014, tribunalul a invocat din oficiu excepția tardivității apelului, excepție pe care a pus-o în discuția părților și a cărei soluționare cu prioritate se impune, în baza art. 248 alin. 1, coroborat cu art. 482 C.proc.civ.
Analizând excepția tardivității apelului, invocată din oficiu, Tribunalul reține următoarele:
III) Considerentele reținute de Tribunal în fundamentarea soluției adoptate în cauză
6. În primul rând, trebuie relevat că, în speță, așa cum corect a reținut și prima instanță, sunt incidente dispozițiile noului Cod de procedură civilă, respectiv ale Legii nr. 134/2010.
Într-adevăr, se observă că cererea de executare silită – actul prin care, sesizându-se organul de executare, se începe, în baza art. 622 alin. 2 C.proc.civ., executarea silită ce face obiectul contestației la executare promovate în pricina pendinte- a fost înregistrată la executorul judecătoresc la data de 04.03.2013, conform mențiunii făcute pe cererea respectivă (filele 53-54-dosar judecătorie).
Or, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, „Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .”.
Rezultă, așadar, că, dacă – precum în cauză - cererea de executare silită este depusă la executorul judecătoresc după data de 15 februarie 2013- dată la care, conform art. 81 din Legea nr. 76/2012, intră în vigoare codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010)-, contestația la executare este guvernată de prevederile acestui nou Cod de procedură civilă.
7. Apoi, în al doilea rând, trebuie reliefat și că, potrivit art. 650 alin. 2 C.proc.civ., „Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe”.
Totodată, conform art. 650 alin. 3 C.proc.civ., „Hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel”.
8. Reiese, așadar, din coroborarea acestor prevederi legale incidente pricinii de față în raport cu considerentele ce preced (pct. 6):
- că, de regulă, hotărârile prin care instanța de executare soluționează contestațiile la executare pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare;
- și că este posibil ca, prin lege, să se prevadă altfel, respectiv un alt termen de apel;
Astfel de cazuri în care legea prevede un alt termen de apel cu privire la hotărâri ale instanței de executare sunt cele stabilite de art. 717 alin. 1 teza finală C.proc.civ., respectiv în cazul hotărârilor pronunțate cu privire la contestația la executare în temeiul art. 711 alin. 4 și art. 714 alin. 4, care pot fi atacate în condițiile dreptului comun și de art. 717 alin. 2 C.proc.civ., respectiv în situația hotărârii prin care s-a soluționat contestația privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, care este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea ce se execută.
9. Este de remarcat, în continuare, că, potrivit art. 185 alin. 1 C.proc.civ., „Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”.
Din analiza acestor prevederi legale, rezultă că depunerea apelului cu nerespectarea termenului legal imperativ, de 10 zile de la comunicarea hotărârii în cazul hotărârii de primă instanță prin care se soluționează contestația la executare, atrage respingerea apelului ca tardiv formulat, având în vedere că, într-o asemenea ipoteză, intervine decăderea părții din dreptul de a formula calea de atac.
10. Or, în speță, se observă că, potrivit dovezii de comunicare a sentinței aflate la fila 162-dosar judecătorie, apelantul-intimat C. B. SA, la data de 31.07.2013, a primit sentința nr._/2013 în condițiile art. 163 alin. 8, coroborat cu art. 165 pct. 1 C.proc.civ.
Se mai observă că aceeași parte a înțeles să depună prezenta cerere de apel la data de 14.08.2013, așa cum reiese din mențiunile făcute în recipisa de predare la curierul Cargus depusă la dosarul de apel (filele 7-8).
Rezultă, prin urmare, că, în prezenta pricină, apelantul-intimat a formulat apel la un interval de aproximativ 13 zile libere de la data când i s-a comunicat hotărârea.
11. Or, în speță, este esențial de evidențiat că termenul legal, imperativ stabilit de art. 650 alin. 3 C.proc.civ., pentru formularea apelului împotriva sentinței prin care s-a soluționat contestația la executare promovată în pricina pendinte expira la data de 12.08.2013, în temeiul art. 181 alin. 1 pct. 2 și alin. 2 C.proc.civ.
Așa fiind, față de cele ce preced (pct. 10), este evident că apelul de față a fost promovat cu depășirea termenului de apel.
12. În fine, dar nu în ultimul rând, trebuie constatat, pe de o parte, că apelantul nu a probat că ar fi fost împiedicat din motive temeinic justificate să declare apel în termenul legal.
Or, potrivit art. 186 alin. 1 C.proc.civ., „Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate”, reieșind, deci, că singura posibilitate ca partea să fie repusă în termenul de declarare a căii de atac este aceea ca respectiva parte să probeze că întâzierea în declararea apelului a fost datorată unor motive temeinic justificate.
13. Tribunalul apeciază că nu se poate circumscrie acestei noțiuni de „motive temeinic justificate” eroarea de drept cu privire la durata termenului de apel, chiar dacă aceasta ar fi – ca în speță- întreținută (și) de mențiunea inexactă din dispozitivul sentinței apelate.
Este justificată o astfel de concluzie neechivocă, cu atât mai mult cu cât se prezumă cunoașterea legii de către profesioniștii dreptului, cum sunt cei care au semnat apelul promovat în cauză.
14. Apoi, pe de altă parte, în speță, se observă că apelantul nici nu a formulat cerere de repunere în termenul de declarare a apelului, în condițiile și cu respectarea termenului defipt de prevederile art. 186 alin. 2 C.proc.civ., adică în cel mult 15 zile de la data când motivul împiedicării a încetat și cu indicarea, în acest termen, a motivelor împiedicării.
IV) Soluția Tribunalului
15. Pentru aceste considerente, Tribunalul, în baza art. 480 alin. 1, coroborat cu art. 650 alin. 2 și 3 și cu art. 185 alin. 1 și art. 186 alin. 1 și 2 C.proc.civ., va admite excepția tardivității, invocată din oficiu și va respinge apelul, ca tardiv formulat.
Prezenta decizie este definitivă, neputând fi atacată cu recurs în temeiul art. 483 alin. 2 teza a II-a C.proc.civ., care prevede că „De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”, coroborat cu art. 650 alin. 3 C.proc.civ. sus-citat (pct. 7).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității apelului.
Respinge apelul declarat de intimata C.E.C B. S.A., prin SUCURSALA B., cu sediul în B., . IJK și 15 A, județul B., împotriva sentinței civile nr._/24.07.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu contestatorul P. C. A., cu domiciliul procesual ales în B., . B Mezanin la sediul Cabinetului Avocațial „N. I.”, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Ianuarie 2014.
Președinte, F. C. P. | Judecător, V. B. | |
Grefier, V. P. |
Red.CFP/Th.red.CFP/2 ex./13.01.2014
d.f. nr._ – Judecătoria B.
j.f. N. G.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 624/2014.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 601/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
