Contestaţie la executare. Decizia nr. 601/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 601/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 2311/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 601/2014
Ședința publică de la 05 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător A. M.
Grefier C. C.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de intimata-apelantă D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI PRIN ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE BUZAU, cu sediul procesual ales în B., ., jud.B., împotriva sentinței civile nr._/3.09.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu contestatoarea-intimată H. A., domiciliată în B., . ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit ambele părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată după parcurgerea etapei de verificare și regularizare a cererii, după care:
Instanța ia act că apelanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă. Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, în temeiul dispoz.art.392-394 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
După deliberare
TRIBUNALUL
constata următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 06.02.2014 pe rolul Judecătoriei B., sub nr._ contestatoarea H. A. a solicitat in contradictoriu cu D. G. Regionala a Finantelor Publice Galati prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice Buzau anularea executarii si a tuturor formelor de executare intocmite in dosarul executional nr. 10/_ /_ respectiv anularea somatiei cu acelasi numar si a titlului executoriu cu nr._ cu consecinta inlaturarii obligatiilor fiscale stabilite in sarcina sa prin acest titlu cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
In motivarea contestatiei la executare formulata, contestatoarea a aratat ca prin decizia nr._/05.12.2013 emisa de Casa Judeteana de Pensii Buzau s-a stabilit in sarcina sa obligatia de plata a sumei de 1.515 lei reprezentand contributii restante CAS si penalitatile aferente, că a atacat respectiva decizie in conditiile in care, incepand cu anul 2009, realizeaza venituri din profesia de avocat, fiind inscrisa pe Tabloul Avocatilor ce fac parte din Baroul Buzau, că în ciuda faptului ca din raspunsul oferit de Casa Judeteana de Pensii Buzau rezulta a declaratia de asigurare in baza careia au fost calculate sumele pretinse a fost anulata, AJFP Buzau a emis somatia si titlul executoriu constestate in prezenta cauza in vederea recuperarii sumei de 1392 lei și că formele de executare contestate sunt nelegale de vreme ce, pentru veniturile realizate din profesia de avocat, contestatoarea platește contributia obligatorie la Casa de Asigurari a Avocatilor conform OUG 221/2000, contributia la sistemul public de pensii fiind una facultativa, aspect lamurit si prin adresa cu nr. 405.145/24.02.2012 transmisa de catre Ministerul Finantelor Publice catre Uniunea N. a Barourilor din Romania.
În drept contestatoarea a invocat dispozițiile art. 711 si urm N.C.P.C., art. 172 – 173 din Codul de Procedura Fiscala.
In probatiune aceasta a inteles sa se prevaleze de proba cu inscrisuri fiind atasata in copii certificate: somatia, titlul executoriu, dovezi de comunicare, decizia nr._/05.12.2013, declaratie individuala de asigurare, contestatie formulata la casa judeteana de pensii, adresa emisa de casa judeteana de pensii, adresa emisa de Ministerul Finantelor Publice, carte de identitate.
Fiind legal citată pârâta nu a depus intampinare formuland, insa, cerere de chemare in garantie a Casei Judetene de Pensii Buzau, cerere ce a fost respinsa in principiu prin incheierea de sedinta din data de 14.05.2014.
Prin incheierea de sedinta din data de 23 aprilie 2014 in temeiul art 139 NCPC s-a dispus conexarea dosarului cu nr._ la dosarul cu nr._, obiectul dosarului conexat la prezenta cauza reprezentând tot o contestatie la executare formulata de catre aceeasi contestatoare in contradictoriu cu aceeasi intimata impotriva unei alte somatii si titlu executoriu emise in baza aceleiasi decizii a Casei Judetene de Pensii Buzau, pentru aceesi suma de 1515 lei.
In data de 26.08.2014 contestatoarea a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care invedereaza ca debitul pentru care au fost intocmite cele doua dosare executionale a fost radiat de catre intimata, motiv pentru care cerere de chemare in judecata a ramas fara obiect. Deoarece intimata a procedat in aceasta maniera la aproximativ 6 luni de la data formularii actiunii in instanta se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata ocazionate.
Prin sentința civilă nr._/3.09.2014 Judecătoria B. a respins, ca ramasa fara obiect, cererea de chemare in judecata avand ca obiect contestatie la executare însă a obligat intimata sa plateasca contestatoarei suma de 247 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
A reținut prima instanță că raportat la mentiunea contestatoarei potrivit careia au fost radiate debitele inregistrate in sarcina sa, pentru realizarea carora a fost demarata executarea silita contestata, cererea de chemare in judecata a ramas fara obiect.
In ceea ce priveste solicitarea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuilelior de judecata, prima instanță a avut în vedere, în drept, dispozițiile art. 453 N.C.P.C care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar în fapt împrejurarea ca intimata a radiat debitul retinut in sarcina contestatoarei dupa promovarea celor doua contestatii la executare. Așa fiind, a apreciat că aceasta nu poate fi exonerata de la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de aceste litigii motiv pentru care a admis cererea contestatoarei și a obligat intimata la plata către aceasta a sumei de 247 lei cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
Împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 3.09.2014 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ a formulat apel intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice .G., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..
A arătat că apelul formulat vizează doar obligația stabilită de instanța de fond în sarcina sa de a achita cheltuieli de judecată, nu si soluția pe fondul cauzei .
A susținut că pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru prima instanță a reținut in sarcina acesteia o culpă procesuala constând în radierea debitului ulterior promovării contestațiilor la executare ce au fost conexate în prezentul dosar.
Este evident că la stabilirea obligației de plată a cheltuielilor de judecată instanța de fond nu a avut cunoștință de dispozițiile art.45, alin.(l) lit.f) din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru potrivit cărora sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații: (...) f) când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă;(...).".
Consideră că, în contextul acestor dispoziții legale instanța nu avea dreptul de a stabili in sarcina sa obligația de a achita cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru, singura modalitate de recuperare a acesteia de către contestatoare fiind determinată de soluția de admitere a contestației, nicidecum de soluția de respingere.
Pe de altă parte, desi nesocotirea de către instanța de fond a dispozițiilor art.45, alin.(l) lit.f) din O.U.G. nr.80/2013 este suficientă pentru schimbarea sentinței apelate, înțelege să învedereze instanței de control judiciar și faptul că ceea ce fundamentează fiecare sumă la care va fi obligată partea care a căzut în pretenții, cu titlu de cheltuieli de judecată, este culpa procesuala.
Ori, în ceea ce o privește nu s-a aflat in culpă procesuală întrucât debitul i-a fost transmis, in vederea executării silite, de Casa de Pensii B..
Împrejurarea că instanța de fond a respins cererea sa de chemare în garanție a acestei instituții nu o absolvea de obligația de a reține situația de fapt, astfel cum a fost descrisă in acea cerere, respectiv ca debitul a fost transmis, in vederea executării silite, de C.J.P. B. si ca pana la data formulării cererii de chemare in garanție aceasta instituție nu a operat in sistemul informatic scăderea debitului.
Prin urmare, dacă în speță a existat o culpă procesuală, aceasta a fost exclusiv in sarcina C.J.P. B. care a înțeles sa pretindă sume de bani reprezentând contribuții de asigurări sociale de stat de la avocații care erau asigurați la Casa de Asigurări a Avocaților.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului si schimbarea, in parte, a sentinței apelate, in sensul înlăturării obligației de plata a cheltuielilor de judecata.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând dovezile administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii apelate și a motivelor de apel invocate, Tribunalul apreciază apelul nefondat pentru următoarele motive:
Într-un prim motiv de critică pretinde apelanta că soluția instanței fondului de a o obliga la plata cheltuielilor de judecată este nelegală deoarece a fost dată cu neobservarea dispozițiilor art 45, alin.(l) lit.f) din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații: (...) f) „când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă;(...)".
După cum se poate observa, conform textului de lege redat, condiția pentru a se dispune restituirea sumelor achitate cu titlu de taxă de timbru într-o contestație la executare este aceea să fi fost admisă contestația. Or, în speță contestația a fost respinsă, astfel că nu-și găsesc aplicare dispozițiile legale la care face trimitere apelanta intimată.
Așa fiind, acest motiv de critică este găsit ca nefondat urmând să fie respins.
Nici cea de a doua critică nu poate fi primită.
Fără îndoială că, în raport de dispozițiile art 451 Cod procedură civilă, la baza obligării părții care a pierdut procesul să plătească cheltuieli de judecată stă culpa procesuală a acesteia. Obligația părții care a pierdut procesul de a acoperi prejudiciul cauzat părții triumfătoare în procedura judiciară, prejudiciu constând în cheltuielile făcute în cursul procedurii, este o modalitate de manifestare pe plan procesual a răspunderii civile delictuale consacrată de art 1357 și următoarele Cod civil.
Așa fiind, în măsura în care apelanta este numai organ de executare a unor creanțe stabilite și transmise spre executare de către Casa Județeană de Pensii B. evident că răspunderea pentru modalitatea de determinare a acestor contribuții revine celei din urmă. Numai că, pe planul contestației la executare parte în proces este apelanta pentru că ea este cea care a demarat procedura de executare silită și a emis actele de executare contestate astfel că, în raport direct cu contestatoarea cea vinovată de demararea procesului apare apelanta și nu casa Județeană de Pensii B..
În condițiile în care, în raporturile dintre apelantă și Casa Județeană de Pensii cea vinovată de modalitatea de determinare a contribuției de asigurări sociale pusă în sarcina contestatoarei intimate este Casa Județeană de Pensii, apelanta nu are decât să se îndrepte împotriva acesteia pentru a recupera suma pe care a fost obligată să o achite contestatoarei cu titlu de cheltuieli de judecată în cauza de față.
De altfel, chiar apelanta arată, în motivarea celei de a doua critici aduse sentinței apelate, că instanța, chiar dacă nu a încuviințat cererea de chemare în garanție a Casei Județene de Pensii B. avea „obligația de a reține situația de fapt, astfel cum a fost descrisă in acea cerere, respectiv ca debitul a fost transmis, in vederea executării silite, de C.J.P. B. si ca pana la data formulării cererii de chemare in garanție aceasta instituție nu a operat in sistemul informatic scăderea debitului”.
Ori, de vreme ce cererea de chemare în garanție nu a fost încuviințată în principiul evident că instanța nu era învestită cu o asemenea cerere și nu avea cum să se raporteze la situația de fapt descrisă în cuprinsul ei.
Cererea de chemare în garanție este o modalitate de atragere a unui terț într-un proces ce se poartă între alte părți, fiind definită de art 72 alin 1 Cod procedură civilă ca fiind mijlocul procedural prin care partea „interesată poate să cheme în garanție o terță persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri”.
Așa fiind, în condițiile în care atragerea terțului în proces nu a fost încuviințată pe cale incidentală în cauza de față nimic nu o împiedică pe apelantă să solicite pe cale principală repararea prejudiciului suferit ca urmare a faptei persoanei care nu a dobândit calitatea de chemat în garanție în procesul pendinte acum judecății.
Față de toate aceste considerente, Tribunalul concluzionează în sensul caracterului nefondat al apelului de față pe care, în temeiul art 480 alin 1 Cod procedură civilă, îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelul civil formulat de apelanta – intimată D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE GALATI PRIN ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE BUZAU, cu sediul procesual ales în B., ., jud.B., împotriva sentinței civile nr._/3.09.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu contestatoarea-intimată H. A., domiciliată în B., . ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Decembrie 2014
Președinte, M. N. | Judecător, A. M. | |
Grefier, C. C. |
Red.A.M dos.fond-_
Teh.red..AM/A.P/ 4ex.jud.fond- M.M.
09.01.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1/2014. Tribunalul BUZĂU | Validare poprire. Decizia nr. 63/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
