Superficie. Hotărâre din 27-10-2014, Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 24383/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 474/2014
Ședința publică de la 27 octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător E. P.
Judecător A. M.
Grefier D. P.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta B. R., domiciliată în ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 6564/09.04.2014 pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, având ca obiect acțiune în constatare - superficie, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta și intimata prin consilier juridic.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin Serviciul registratură, la data de 27.10.2014, recurenta a depus cerere de renunțare la judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța constată că la termenul anterior s-a pus în vedere recurentei să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 415,5 lei și timbru judiciar de 3 lei., obligație neîndeplinită de recurentă, motiv pentru care, din oficiu, invocă excepția netimbrării cererii de recurs.
Tribunalul pune în discuție excepția netimbrării cererii de recurs și acordă cuvântul reprezentantului intimatei care arată că lasă modalitatea de soluționare a excepției la aprecierea instanței.
Instanța rămâne în pronunțare cu privire la excepția invocată din oficiu.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentului recurs civil, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria B. sub nr._ /28.08.2012 reclamanta B. R., a chemat în judecata pe parata . solicitând pronunțarea unei sentințe prin care sa se dispună instituirea unui drept de superficie potrivit art. 693 cod civil si art. 112 Cod proc. civila, pentru suprafața de_ mp teren situat in ., jud. B., teren ce se învecinează cu terenul paratei pe toate laturile.
In subsidiar reclamanta a solicitat instituirea unui drept de superficie pentru suprafețele de: 782 mp – pe care se afla imobilul magazie; 1075 mp –pe care se afla imobilul grajd; 236 mp – pe care se afla imobilul cantar; 996 mp –pe care se afla imobilul magazie; 488 mp –pe care se afla imobilul atelier de tâmplărie.
Arată reclamanta că aceste imobile, au fost dobândite prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2762/26.11.2004 prin care a dobândit dreptul de proprietate pe cele cinci clădiri si pe terenul de sub acestea.
In motivarea in fapt reclamanta a arătat ca la data de 26.11.2004 a cumpărat de la . de 8086,98 mp teren pe care sunt amplasate clădirile C2,C3,C4,C5,C6, așa cum rezulta din planul de amplasament, teren si construcții pe care le stăpânește. Prin același contract a mai cumpărat alte cinci imobile in apropierea celorlalte, insa vânzătorul a menționat ca drept de proprietate asupra terenului numai suprafața ocupata de clădire, urmând ca ulterior vânzătorul sa facă demersuri pentru a dobândi dreptul de proprietate asupra întregului teren care înconjoară aceste imobile.
Cererea vânzătoarei având ca obiect acțiune in constatare a fost respinsa si reclamanta nu poate folosi construcțiile potrivit destinației acestora, nu poate face investiții pentru înființarea unei ferme.
A arătat că a avut posesia acestui teren de 4,2 ha din anul 2004, achitând impozit, iar in subsidiar pentru suprafața de 3577 mp pe care se afla imobilele magazie, grajd, cantar, magazie, atelier tâmplărie.
Legal citată, parata a formulat întâmpinare la data de 26.03.2013 si a depus acte – filele 29-35, prin care solicita respingerea cererii motivat de faptul că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2762/26.11.2004, reclamanta a cumpărat de la . multe imobile situate in intravilanul . se arata ca au fost cumpărate corpurile de clădire C1-C10, fără a se menționa ca se înstrăinează si terenurile din jurul lor, ci numai suprafața construita, iar in cartea funciara se arata ca suprafața de teren este de 8086,98 mp, iar construcțiile de 912, 66 mp in total 8999,66 mp.
La data de 07.11.2008 reclamanta a solicitat Primăriei . de proprietate asupra terenului in litigiu, aceasta arătând ca a cumpărat suprafața de 43.016 mp teren. Pe acest teren reclamanta a cultivat porumb, si a obținut profituri in interes personal si îl folosește fără drept, iar in ceea ce privește faptul ca nu se poate folosi de construcțiile cumpărate, aceste afirmații sunt neadevărate întrucât aceasta are drum de acces la aceste construcții, drum care deservește mai mulți proprietari din zona.
Pe terenul proprietatea reclamantei din toate construcțiile menționate nu mai exista decât un grajd si o magazie, iar restul construcțiilor nu mai exista de 4-5 ani, întrucât aceasta le-a demolat.
Potrivit art. 693 Cod civil 2011 dreptul de superficie se dobândește in temeiul unui act juridic precum si prin uzucapiune sau prin alt mod prevăzut de lege, ori în situația data, terenul asupra căruia reclamanta solicita instituirea unui drept de superficie pentru suprafața de 43.016 mp este un teren liber pe care nu exista construcții si acest teren, este proprietatea pârâtei fiind in derulare un proiect având ca obiectiv realizarea unui foraj de apa pentru deservirea locuitorilor din zona.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare in care arata ca nu solicita un drept de proprietate asupra acestui teren ci instituirea unui drept de superficie si ca deși acest teren este proprietatea paratei dorește sa dobândească un drept de superficie pentru a putea face investiții cu familia.
Parata a formulat precizări la întâmpinare prin care a arătat ca, reclamanta a înregistrat in evidentele fiscale contractul de vânzare cumpărare 2762/26.11.2004 abia in anul 2007, când a achitat si impozit pe teren si clădiri împreuna cu restantele din anii 2005 si 2006, iar chitanța nr._/04.11.2004 de care face vorbire, a fost eliberata de Primărie pentru vânzătoarea . a fost cea care s-a prezentat sa plătească pentru terenul de 8999,64 mp.
Suma de 153 lei, a fost achitata de reclamanta in plus așa cum i s-a adus la cunoștința prin adresa nr. 252/31.01.2007, urmând a fi compensata cu obligațiile de plata aferente suprafeței de 8086,98 mp pe anul 2007.
Parata considera ca reclamanta urmărește sa folosească in mod ilegal terenul proprietatea . suprafața de_ mp se învecinează pe toate laturile pe proprietatea paratei.
La termenul de judecata din 12.06.2013 au fost încuviințate probatorii cu înscrisuri, martori si expertiza topo, aceasta din urma fiind efectuata de dl. expert B. M. depusa la dosar la data de 19.12.2013.
Au fost audiați martorii I. Z., S. V., P. S., D. G. - filele 96-99 .
În raportul de expertiza se arata ca ar fi necesara o suprafața de_ mp pentru buna funcționare a fermei reclamantei identificându-se grajdul C 9, magazia C 7, platforma betonata pentru depozitarea gunoiului de grajd.
Acest expert depune la data de 25.02.2014 o completare la raportul de expertiza filele 122-124 la care se adăuga si opinia expertului B. E. –filele 125-126 in care se arata ca, fosta secție zootehnica a CAP-ului in suprafață de 4,3 ha a fost preluata de . legale si folosita de aceasta pana in anul 2004, când un număr de cinci construcții au fost vândute reclamantei B. R., celelalte fiind . de degradare, iar pentru terenul de 4,3 ha aferent tuturor construcțiilor . acte de proprietate .
La data de 26.03.2014 instanța a încuviințat suplimentarea probatoriului cu cercetarea la fata locului efectuata la data de 08.04.2014 si concretizata in procesul verbal din aceeași data, prin care instanța constata următoarele: pe terenul de 4,3 ha situat la marginea satului Stalpu se afla: o magazie veche pentru cereale in fata căreia este o porțiune betonata neîngrijită; o construcție veche din cărămida in mare parte deteriorata prin prăbușirea acoperișului căreia îi lipsesc ușile si ferestrele; o cabina de mici dimensiuni in care este instalat un cantar bascula, aceste construcții fiind pe același aliniament, una după alta, intre ele creste iarba, iar restul suprafeței este parțial cultivată, toata aceasta incinta a aparținut anterior anului 1990 fostului CAP Stalpu, fiind sector zootehnic.
Din Hotărârea Consiliului Local al ./27.02.2014 rezulta ca suprafața de_ mp teren intravilan al . din domeniul public al . .
Prin sentința civilă nr.6564/9.04.2014 Judecătoria B. a respins cererea având ca obiect instituire drept de superficie formulata de reclamanta B. R. in contradictoriu cu pârâta ..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit doctrinei, dreptul de superficie este acel drept ce consta in dreptul de proprietate pe care–l are o persoana numita superficiar, asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări care se afla pe o suprafața de teren, ce aparține altor persoane, teren asupra căruia superficiarul va avea un drept de folosință.
Acest drept constituie o derogare de la regula prev. de art. 492 Cod civil, si superficia dezmembrează proprietatea asupra terenului ,pentru ca atributul folosinței acestuia, trece la superficiar sau cu alte cuvinte, existenta dreptului de proprietate asupra construcției, situata pe terenul proprietatea altei persoane atrage după sine un drept de folosință asupra terenului respectiv, aceste drepturi concretizând dreptul real de superficie.
Caracterele juridice ale acestui drept, a reținut instanța de fond sunt: este un drept real imobiliar, este un drept perpetuu care durează atâta timp cat exista construcția ce se afla pe terenul proprietatea altei persoane; este un drept imprescriptibil.
In ceea ce privește modul de constituire a dreptului de superficie, doctrina si practica instanțelor au statuat ca acesta se constituie prin: convenția părților, prin legat, prin uzucapiune si prin lege.
Cel mai adesea, dreptul de superficie se constituie prin acordul părților, obiectul acestuia fiind dreptul pe care îl constituie proprietarul unui teren pentru superficiar, de a construi pe acel teren, care sa fie proprietatea superficiarului.
In ceea ce privește forma se aplica principiul consensualismul actelor juridice si după . Lg. 247/2005, convenția de constituire a dreptului de superficie trebuie încheiată in forma autentica.
În aceasta cauza instanța a apreciat ca nu pot fi aplicate disp. art 693 si urm. Cod civil 2011, întrucât situația litigioasa este începuta din anul 2004, când între . vânzătoare si reclamanta B. R. ca si comparatoare s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentic 2762/26.11.2004 la BNP S. C. L. –B..
Din acest contract rezulta fără putință de tăgadă ca, s-a vândut suprafața de 8086,98 mp si construcțiile amplasate pe acesta, C2 –baraca metalica, C3 –depozit carburanți, C 4-cabina poarta, C5-baie tractoriști, C6-cladire dormitoare + birouri + atelier reparații si Corpul nr. 2 constând in construcțiile situate in exteriorul proprietății descrise mai sus ( C1,C7, C8, C9, C 10) împreuna cu suprafața de 912,66 mp ce se afla sub aceste construcții. Astfel C1 ( exterior incinta ) – atelier lemnărie in suprafață de 148 mp; C7 ( exterior incinta) – magazie scândura in suprafață de 80,36 mp ; C8 ( exterior incinta ) –magazie in suprafață de 318 mp; C9 (exterior incinta)- grajd cai in suprafața de 300,3 mp si C 10 ( exterior incinta )- baraca bascula in suprafață de 36 mp.
Ca urmare, terenul care a fost vândut, este de 8086,98 mp, iar pentru clădirile situate in afara terenului vândut, vânzătoarea nu a făcut dovada nici unui drept de proprietate, proprietatea aparținând paratei, așa cum rezulta din Hotărârea nr. 11/2014 –fila 133, situație necontestata de reclamanta care are dreptul sa cheme in judecata pe vânzătoare pentru evicțiunea prev. de art. 1337- 1351 Cod civil 1865.
In speța dedusa judecații, a reținut instanța fondului, intre părți nu exista o convenție act sub semnătură privata sau act autentic, din care sa rezulte ca parata proprietara ar fi de acord cu instituirea unui drept de superficie pentru terenul de sub clădirile cumpărate de reclamanta de la . clădiri in parte au fost demolate de către reclamanta la data prezentei nemaiexistând decât trei construcții, respectiv: magazie veche ; o alta construcție veche deteriorata prin prăbușirea acoperișului si lipsa ușilor si ferestrelor si o cabina in care se afla cantarul bascula, construcții la care reclamanta are acces direct din drumul comunal si din proprietatea sa .
Faptul ca in anul 2007, reclamanta a achitat suma de 153 lei cu titlu de impozit pentru suprafața de 4,3 ha teren nu îi conferă acesteia un drept de proprietate, iar uzucapiunea de 30 de ani începută in anul 2005 s-ar fi putut împlini in anul 2035 și oricum, reclamanta fără drept s-a folosit de acest teren, pe care l-a cultivat, a obținut recolte si a dobândit venituri .
In ceea ce privește modul de constituire a dreptului de superficie, doctrina si practica instanțelor au statuat ca acesta se constituie prin: convenția părților, prin legat, prin uzucapiune si prin lege, ori in speța pendinte judecații, nu ne aflam in nici una din situațiile mai sus menționate.
Chiar si prevederile art. 693 din Codul civil din 2011 stabilesc ca, dreptul de superficie se dobândește in temeiul unui act juridic, precum si prin uzucapiune sau prin alt mod prevăzut de lege. Nici fata de actualele dispoziții, instanța de fond nu a putut da eficientă cererii formulate de reclamantă, întrucât intre părți nu exista încheiat nici un act juridic in acest sens.
Așa fiind, văzând si practica judiciara in materie, respectiv sentința civila nr. 8648/23.06.2009 pronunțată de Judecătoria Iași, decizia civila nr. 553/1.07.2005 a Tribunalului A. si in temeiul disp. art. 492 Cod civil cu ref. la art.1169 Cod civil, si art. 12 din Titlul X al Lg. 247/2005, instanța a constatat că acțiunea este neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta B. R., apreciind soluția ca netemeinica si nelegala .
In privința acțiunii principale_ a susținut că instanța a analizat in mod greșit întregul material probator, situație in care a respins cererea sa.
A arătat că a solicitat instituirea dreptului de superficie pentru suprafața de 4,2 ha, terenul nefiind revendicat de nicio persoana, este proprietate publica pentru care a achitat impozitul la zi, solicitând cheltuieli de judecata.
Prin cererea înregistrată in dosarul de mai sus a solicitat sa se instituie un drept de superficie potrivit art. 693 C. Civ si art. 112 C. Proc. Civ.. pentru suprafața de 42.104 mp teren situat in . învecinează cu terenul paratei pe toate laturile.
In subsidiar a solicitat instituirea unui drept de superficie pentru suprafețele de: 782 mp. pe care se afla o magazie; 1075 mp pe care se afla imobilul grajd; 236mp pe care se afla imobilul cântar; 996 mp pe care se afla imobilul magazie; 488 mp pe care se afla imobilul atelier de tâmplărie, imobilele fiind dobândite prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2762/ 26.11.2004 prin care a dobândit clădirile si terenul de sub acestea, respectiv suprafața de 8086,98 mp teren de la . sunt amplasate clădirile C2, C3, C4, C5, C6 .
Arată de asemenea că prin același contract a mai cumpărat cinci imobile in apropierea celorlalte insa la momentul vânzării s-a menționat numai terenul ocupat de clădiri urmând sa se facă demersuri pentru dobândirea terenului aferent acestora, că a achiziționat aceste spatii in scopul înființării unei ferme insa pana când nu clarifică situația terenurilor nu poate îmbunătăți spatiile având nevoie de terenul aferent acestora.
A mai arătat că a avut posesia acestui teren de 4,2 ha din anul 2004, achitând impozitul, iar in subsidiar pentru suprafața de_ mp pe care se afla imobilul magazie, grajd, cântar, magazie, atelier tâmplărie.
Susține recurenta ca in mod tendențios intimata a afirmat ca a demolat din imobile, situație nereala, chiar si Primăria recunoscând ca in anii 2004,2005,2006 a achitat impozitele pe clădiri conform contractului iar in 2007 printr-o adresa i s-a adus la cunoștința ca a achitat mai mult si ca ulterior suma sa fie redirecționată către alte datorii.
Solicită a se observa ca in luna februarie 2014 Consiliul Local al . o Hotărârea nr. 11 pentru suprafața de 43.016 mp teren intravilan, cum că face parte din domeniul public.
Deși cunoșteau faptul ca pe aceasta suprafața de teren este deschis proces pentru instituirea dreptului de superficie pentru suprafața de 4,3 ha, aceștia au ignorat emițând hotărâri care in situația de fata nu pot avea putere deoarece sunt emise ulterior promovării dosarului de superficie.
Chiar Primăria a emis unele adrese cu suprafețele de teren necesare fiecărui imobil in parte pe care ulterior tot aceștia le renega.
F. de faptul ca in prezent deține un număr mare de animale pentru care dorește sa instituie o ferma in spatiile deja achiziționate si ca are suficiente dovezi privind admiterea recursului.
In consecința solicită admiterea recursului, desființarea sentinței atacate si in consecința admiterea acțiunii privind dreptul de superficie pentru suprafața de teren de 4,3 ha aferent imobilelor pentru înființarea fermei de animale.
Intimata Primăria Comunei Stalpu a formulat întâmpinare prin care invocă in temeiul Art.485. ( alin.l.) din Noul. Cod de Proc. Civila excepția tardivității introducerii recursului.
In situația in care excepția invocata va fi respinsa, a solicitat pe fondul cauzei respingerea recursului ca netemeinic si nelegal.
Față de susținerile reclamantei, solicită a se avea în vedere următoarele considerente de ordin legal:
Prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 2762/ încheiat in data de 26.11.2004, reclamanta a cumpărat de la S.C. AGROGLOBAL SA mai multe imobile situate in intravilanul Comunei S.. In contract se arata ca au fost cumpărate corpurile de clădire C1- C10 fără insa a se specifica ca se înstrăinează si terenurile din jurul lor, ci numai suprafața construita, iar in Cartea Funciara se arata ca suprafața de teren este de 8086, 98 mp, iar construcțiile de 912,66 mp, in total 8999,66 mp.
F. de aceste aspecte supune atenției instanței următoarele:
Prin Sentința Civila nr. 6564 pronunțata de Judecătoria B. la data de 09.04.2014, instanța de fond in mod corect a reținut faptul ca nu pot fi aplicate dispozițiile Art.693 si următoarele din Codul Civil, întrucât situația litigioasa este începută din anul 2004, când intre S.C. AGROGLOBAL ca si vânzătoare si reclamanta B. R. ca si cumpărătoare s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare.
Mai mult decât atât, pe terenul proprietatea reclamantei, din toate construcțiile menționate, nu mai exista decât un grajd si o magazie, iar restul construcțiilor nu mai exista de aproximativ 4-5 ani întrucât au fost demolate de însăși reclamanta.
De altfel situația construcțiilor a fost constatată de instanța de judecata la momentul efectuării cercetării la fata locului, concretizata prin procesul - verbal din data de 26.03.2014, prin care s-au stabilit următoarele:
Pe terenul de 4,3 ha situat in . o magazie veche pentru cereale in fata căreia este o porțiune betonata neîngrijita, o construcție veche din cărămida in mare parte deteriorata prin prăbușirea acoperișului căreia ii lipsesc ușile si ferestrele, o cabina de mici dimensiuni in care este instalat un cântar bascula, aceste construcții fiind pe același aliniament, iar restul suprafeței este parțial cultivata.
F. de afirmațiile reclamantei, ca ar fi stăpânit terenul încă din anul 2004 pentru care a achitat impozit destul de consistent, acestea sunt complet neadevărate întrucât așa cum a mai menționat in toate apărările formulate pe fondul cauzei, contractul de vânzare - cumpărare a fost înregistrat in evidentele fiscale ale instituției abia in anul 2007 când a achitat si impozit pe teren si clădiri împreună cu restantele din anii 2005 si 2006, iar chitanța nr._/din 04.11.2004 despre care face vorbire a fost eliberată de Primăria S. pentru S.C. AGROGLOBAL, însă reclamanta a fost cea care s-a prezentat să plătească pentru terenul in suprafața de 8999, 64 mp.
Suma de 153 de lei a fost achitata de reclamanta in plus, așa cum i s-a adus la cunoștința prin adresa nr. 252/ din 31.01.2007, urmând a fi compensată cu obligațiile de plata aferente suprafeței de 8086,98 mp pe anul 2007.
Susține intimata că potrivit art.693 Cod Civil dreptul de superficie se dobândește in temeiul unui act juridic precum si prin uzucapiune sau prin alt mod prevăzut de lege, ori în situația data, terenul asupra căruia reclamanta solicita instituirea unui drept de superficie pentru suprafața de 43.016 mp este un teren liber, pe care nu exista construcții, iar acest teren este proprietatea Primăriei Stalpu, fiind in derulare un proiect având ca obiectiv realizarea unui foraj de apa pentru deservirea locuitorilor din zona.
Potrivit doctrinei, dreptul de superficie este acel drept ce consta in dreptul de proprietate pe care îl are o persoana numita superficiar, asupra construcțiilor, plantațiilor ori altor lucrări care se afla pe o suprafața de teren ce aparține altor persoane, teren asupra căruia superficiarul va avea un drept de folosința.
In ceea ce privește modelul de constituire a dreptului de superficie, doctrina si practica instanțelor au statuat ca acesta se constituie prin: convenția pârtilor, prin legat, prin uzucapiune si prin lege.
Cel mai adesea dreptul de superficie se constituie prin acordul părților, obiectul acestuia fiind dreptul pe care îl constituie proprietarul unui teren pentru superficiar, de a construi pe acel teren care sa fie proprietatea superficiarului.
F. de aceste considerente arată că în mod corect instanța de fond a apreciat ca nu sunt aplicabile dispozițiile Art.693. și următoarele din Codul Civil.
D. urmare, suprafața care a fost vânduta reclamantei potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr. 2762 din 26.11.2004 este de 8086,98 mp, iar pentru clădirile situate in afara terenului vândut, vânzătoarea S.C. AGROGLOBAL nu a făcut niciodată dovada nici unui drept de proprietate, aceasta aparținând domeniului public al Primăriei Stalpu.
În speța dedusa judecații, intre părți nu a existat nici o convenție, act sub semnătura privata sau act autentic, din care sa rezulte ca Primăria Stalpu ar fi de acord cu instituirea unui drept de superficie pentru terenul de sub clădirile cumpărate de reclamanta de la S.C. AGROGLOBAL iar faptul ca in anul 2007 reclamanta a achitat suma de 153 de lei cu titlu de impozit așa cum se afirma, pentru suprafața de 4,3 ha, nu îi conferă acesteia un drept de proprietate, iar uzucapiunea de 30 de ani, începută in anul 2005 s-ar fi putut împlini in anul 2035.
Oricum, reclamanta s-a folosit încă din anul 2004 de acest teren pe care l-a cultivat in interes propriu si a obținut recolte, iar in acest fel a beneficiat de nenumărate foloase materiale.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea excepției tardivității introducerii cererii, iar in situația in care se va considera ca recursul este introdus in termen legal si se va respinge excepția invocata, solicită respingerea recursului ca netemeinic si nelegal.
In drept au fost invocate dispozițiile art.205. Noul Cod de Proc. Civila, art.693. Cpd Civil, art.492. Cod Civ
Pentru termenul din 15.09.2014, recurenta a fost citată cu mențiunea de a face dovada achitării taxei legale de timbru, respectiv 415,5 taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar sub sancțiunea anulării cererii de recurs ca netimbrată – a se vedea dovada atașată la fila 14 dosar.
La termenul astfel acordat recurenta fiind prezentă în instanță a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a face dovada achitării taxei legale de timbru și a-și angaja apărător, astfel că s-a acordat termen la 27.10.2014, obligație neîndeplinită însă, deoarece recurenta a depus la dosar o cerere de renunțare la judecată.
Față de disp. art. 20 din Legea 146/1997, privind taxele judiciare de timbru potrivit cărora „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă nu au fost plătite în cuantumul legal, în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.” și având în vedere solicitarea recurentei de a se lua act că înțelege să renunțe la judecată, din oficiu, instanța de control judiciar a invocat excepția netimbrării cererii de recurs.
Examinând excepția netimbrării recursului, care are prioritate, conform art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul reține că, potrivit art. 11 alin. 1 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cererile pentru exercitarea recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii, astfel cum prevede art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
În ceea ce privește nerespectarea obligației de a aplica timbre judiciare, conform art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 32/1995, cererile ce au ca obiect exercitarea unei căi de atac se timbrează cu 0,15 lei, iar alin 2 stipulează că în cazul în care cererile prev. la alin. 1, indiferent dacă privesc fondul sau o cale de atac, au ca obiect o valoare mai mare de 100 lei se aplică timbre judiciare de 1,5 lei, dacă valoarea este de peste 1000 lei, se aplică timbre judiciare de 3 lei, iar dacă valoarea este de peste 10.000 lei, se aplică timbre judiciare de 5 lei.
Articolul 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 conține o normă de trimitere la legea referitoare la taxa de timbru, atunci când nu sunt respectate dispozițiile ordonanței.
Dispozițiile legii speciale, nr. 146/1997, stabilesc că instanțele judecătorești nu se pot pronunța asupra cererilor mai înainte de a se îndeplini dispozițiile referitoare la timbraj și, în consecință, în situația neîndeplinirii obligației preliminare de timbraj nu poate fi analizată (cercetată) în concret temeinicia și legalitatea sentinței recurate în raport de criticile formulate, conform art. 3041 din Codul de procedură civilă, instanța neputând lua act nici de cererea de renunțare la judecată formulată de recurentă.
Tribunalul subliniază faptul că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea Weisman contra României) s-a reținut că „dreptul la un tribunal" prevăzut de art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care face parte din dreptul intern și are prioritate, în baza art. 11 alin. 2 și 20 alin. 2 din Constituția României, atunci când există neconcordanțe, nu este unul absolut. El poate face obiectul unor limitări, de vreme ce, prin însăși natura sa, reclamă reglementare din partea statului, care urmează a alege mijloacele pe care le va folosi în acest scop. În aceasta privință, Curtea nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal. Limitarea dreptului de acces la un tribunal nu este compatibilă cu prevederile art. 6 alin. 1 din Convenție decât dacă prin aceasta se urmărește un scop legitim și dacă există un grad rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat. Ținând cont de principiul conform căruia Convenția urmărește protejarea unor drepturi care nu sunt teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective, Curtea a considerat că trebuie apreciat asupra cuantumului cheltuielilor de judecată, în contextul circumstanțelor unei spețe date, inclusiv capacitatea reclamantului de a le achita, precum și faza procedurală în care aceasta restricție este impusă. Se poate observa, în raport de aceste criterii de apreciere, subliniate în jurisprudența Curții Europene, că valoarea taxei pretinse este relativ mică, de 415,5 lei taxă judiciară și 3 lei timbru judiciar, astfel încât nu se poate considera că a fost încălcat dreptul recurentei de acces la un tribunal.
Întrucât recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, și nici nu a aplicat timbre judiciare, în interiorul termenelor acordate cauzei în acest sens, cererea sa fiind supusă regulilor generale de taxare și nici nu a solicitat acordarea ajutorului public sub forma scutirii sau eșalonării pentru plata taxelor de timbru, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, coroborat cu art. 9 alin. 2 din O.G. 32/1995, tribunalul va anula ca netimbrat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția de netimbrare a recursului invocată din oficiu de instanță.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta B. R., domiciliată în ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 6564/09.04.2014 pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, având ca obiect acțiune în constatare - superficie, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 octombrie 2014.
Președinte, M. Ș. | Judecător, E. P. | Judecător, A. M. |
Grefier, D. P. |
Red.MȘ
Th.red.CC/2 ex./24.11.2014
Dosar fond nr._ Judecătoria B.
Judecător fond D. P.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 746/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 582/2014.... → |
|---|
