Acţiune în constatare. Hotărâre din 29-05-2015, Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 2666/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2666/2015
Ședința publică de la 29 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier C. M. O.
Pe rol soluționarea apelului declarat de reclamantul C. I., domiciliat în localitatea Sărata Monteoru, . împotriva sentinței civile nr._/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâta P. C. M., cu sediul în ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul – reclamant C. I. asistat de av.L. A., lipsă fiind intimata – pârâtă P. C. M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că este primul termen de judecată după finalizarea procedurii premergătoare prealabile, stadiul procesual apel, procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Se depune împuternicire avocațială pentru apelant, av.L. A..
Apelantul prin av.L. A. arată că este primul termen în care reclamantul este asistat și trebuie stabilit temeiul legal și de drept. Prin cererea de repunere pe rol a cauzei reclamantul nu a specificat temeiul legal, astfel că acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, iar față de aceste împrejurări s-ar impune emiterea unei adrese către intimată.
Instanța respinge cererea apelantului prin av.L. A. privind emiterea unei adrese către intimată.
Apelantul prin av.L. A., precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind cereri, excepții, instanța declară cercetarea procesului încheiată, acordând cuvântul pe fond.
Av.L. A. pentru apelant având cuvântul solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate și admiterea acțiunii, pentru considerentele pe care le va expune: Prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă, fiind incidente prevederile Legii 18/1991- Din descrierea situației de fapt, procesul verbal de punere în posesie a fost emis pe motiv că în anul 1969 terenul deținut a făcut obiectul unei alunecări de teren, iar în anul 1970 a fost pus în posesie ca urmare a acestui eveniment pe o altă suprafață de teren, pe care a edificat un imobil casă de locuit, iar de la acea dată îl stăpânește. În anul 1990 apelantul a formulat acțiune în constatare pentru casă, iar ulterior a sesizat că trebuie să facă și pentru teren. P. a eliberat procesul verbal de pune în posesie și apelantul plătește taxe și impozite aferente terenului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentului apel civil, se constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub nr._, reclamantul C. I. a chemat în judecată pârâta P. C. M., județul B., solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să fie pus în posesie asupra terenului în suprafață de 1321 mp, având ca vecinătăți: la nord - Consiliul local M., pe 56,50m+15,35 m; sud - D. C., pe 70,30 si m; est-albia pârâului Sărata, pe 27,50 m și la vest-drumul principal al localității Sărata Monteoru,pe 5,00+12,80m.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a învederat că, pe terenul sus individualizat, în perioada 1969-1971, și-a edificat casa de locuit și de atunci, plătește impozitul datorat și îl exploatează, iar solicitările efectuate în mod repetat la autoritatea competentă pentru eliberarea titlului de proprietate, au rămas fără rezultat.
A mai arătat că, asupra casei de locuit, dreptul de proprietate i-a fost recunoscut prin sentința civilă nr.6270/19.10.1992,definitivă si irevocabilă, pronunțată de judecătoria B..
Ca temei juridic, a invocat dispozițiile art.111 cod de procedură civilă.
În temeiul dispozițiilor art.206 si următoarele cod de procedură civilă, pârâta a formulat întâmpinare prin care, în esență, a solicitat administrarea probei cu expertiză tehnică judiciară prin care să se evidențieze pe schiță de plan terenul în discuție, cu arătarea vecinătăților si a dimensiunilor laturilor imobilului.
Reclamantul, prin răspunsul la întâmpinare, a susținut că, nu se impune administrarea unei expertize de specialitate, dimensiunile si vecinătățile terenului rezultând din memoriul tehnic întocmit de expert C. E. depus la dosar alături de planul de situație, respectiv: la nord-Consiliul local M., pe 56,50m+15,35 m; sud-D. C., pe 70,30 m; est-albia pârâului Sărata,pe 27,50 m și la vest-drumul principal al localității Sărata Monteoru, pe 5,00+12,80m.
La termenul de judecată din data de 28.05.2014,reclamantul prin apărător ales,a învederat că, prin cererea formulată,solicită obligarea Comisiei județene de fond funciar la eliberarea titlului de proprietate pentru terenul ce a făcut obiectul procesului verbal de punere în posesie nr.669/18.02.1998.
În motivare,a învederat că,prin cererea dedusă judecății, solicită să i se constate dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 1401 mp teren intravilan,situat în satul Sărata Monteoru, în cvartalul 17, parcelele 575,575/1,576,576/1, conform planului de situație întocmit de expertul cadastrist Trentea William M..
A invocat, în drept, dispozițiile art.35 cod de procedură civilă si cele ale art.557,962,1108,1114 cod civil.
Față de aceste precizări, din oficiu, judecătoria a pus în discuție, excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, ulterior modificată.
Reclamantul a uzat la instanța de fond proba cu înscrisuri.
În urma probelor administrate, Judecătoria B. a pronunțat sentința civilă nr._/26.11.2014, prin care a admis excepția de inadmisibilitate invocată de instanța de judecată și, a respins cererea modificată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„Reclamantul a solicitat pronuntarea unei hotărâri judecătoresti prin care să i se constate dreptul de proprietate pentru suprafata de 1401 mp teren intravilan,situat în satul Sărata Monteoru,în cvartalul 17,parcelele 575,575/1,576,576/1,astfel cum a fost identificat de expertul cadastrist Trentea William M. prin planul de situatie întocmit.
La interpelarea instantei,reclamantul a confirmat că, este vorba de terenul pentru care i-a fost eliberat de primăria comunei M. ,procesul verbal de punere în posesie nr.669/18.02.1998,consemnat si atasat la fila 4 dosar.
Din examinarea planului de situatie aflat la fila 45,rezultă neîndoielnic că,vecinătătile terenului litigios,sunt identice cu cele înscrise în procesul verbal de punere în posesie eliberat de autoritatea locală de fond funciar.
Procedura specială a reconstituirii dreptului de proprietate cu privire la, terenurile ce fac obiectul Legii nr. 18/1991 reprezintă un mijloc legal pe care partea îl are la îndemână pentru realizarea dreptului pretins.
Acest act normativ prevede o procedură specifică de reconstituire a dreptului de proprietate, a cărei constatare se tinde a se realiza în acest litigiu, pe calea dreptului comun, obiectul dreptului de proprietate în litigiu, terenul în suprafață de 1401 mp fiind supus, în ceea ce privește regimul juridic al reconstituirii dreptului, prevederilor legii speciale - Legea fondului funciar.
Eludarea acestui mijloc legal de realizare a dreptului, prin acțiunea subsidiară prevăzută de art.35 Cod procedură civilă, nu este admisibilă.
Prin dispoziția finală a art.35 Cod procedură civilă s-a consacrat caracterul subsidiar al acțiunii în constatare, care poate fi folosită numai în cazul în care nu se exercită o acțiune în realizarea dreptului.
În cauza de față, reclamantul are la dispoziție procedura specială de stabilire, la cerere, prin constituire și reconstituire, a proprietății private asupra terenurilor,iar nu acțiunea în constatare întemeiată pe dispozițiile art.35 Cod procedură civilă.
Fată de aceste considerente,judecătoria urmează să admită exceptia de inadmisibilitate invocată din oficiu si,pe cale de consecintă să respingă cererea modificată,ca inadmisibilă.”
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel reclamantul C. H. I. .
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul a susținut că în anul 1969, în localitatea Sărata Monteoru, zona Drumul Schelei au avut loc alunecări de teren datorită precipitațiilor, în urma cărora au fost distruse mai multe case de locuit printre care și casa tatălui său, C. H..
Ca urmare, fostul Consiliu popular al comunei M. a atribuit sinistraților, în schimb, alte terenuri locuri de casă în aceeași localitate. Tatălui său, C. H. i s-au atribuit 1321 mp teren pe care în anul 1970 a construit o casă de locuit pe care i-a dat-o ca zestre fiind tânăr căsătorit.
Neavând act de proprietate pe această casă în anul 1992, s-a adresat instanței de judecată în contradictoriu cu P. comunei M., cu o cerere prin care a solicitat să se constate că este proprietarul acestei case în care locuiește și în prezent.
Dintr-o eroare și din neglijență, în sentința civilă nr.6270/1992 (anexată) a fost omisă înscrierea în aceasta și a suprafeței de 1321 mp teren aferent acesteia. După adoptarea legii fondului funciar au fost efectuate măsurători pe terenurile intravilane din Sărata Monteoru de către Comisia comunală și Oficiul de cadastru, în urma cărora în jurul casei sale s-au găsit 1395 mp, pentru care i-a fost eliberat procesul verbal de punere în posesie anexat. În urma raportului de expertiză solicitat de către primărie și efectuat cu GPS, au rezultat 1401 mp teren. Apelantul a precizat că diferența de teren rezultată s-a datorat faptului că la primirea terenului, măsurătorile au fost efectuate cu compasul, după 1991 cu ruleta, iar acum sunt folosite aparate de specialitate topometrice.
A mai susținut apelantul că din anul 1969 și până în prezent a folosit în mod continuu, neîntrerupt, netulburat public și sub nume de proprietar, fără vreun viciu terenul, posesia fiindu-i utilă și pentru care și-a achitat impozitul aferent. A mai precizat că acest teren nu a făcut obiectul legii fondului funciar, nefiind membru CAP, nu a lucrat în cadrul CAP-ului, nu a depus cerere de reconstituire conform legii fondului funciar. S-a menționat totodată că acest teren nu a fost solicitat sau revendicat în baza legii și nu deține act de proprietate pe el.
Având în vedere cele prezentate, apelantul a solicitat admiterea declarației de apel pe baza motivelor invocate și emiterea unei hotărâri prin care să se constate că este proprietarul suprafeței de 1401 mp teren intravilan curți clădiri, în localitatea Sărata Monteoru, . rezultate din raportul de expertiză anexat.
În drept, s-au invocat prevederile art. 111 Cod p.c., art. 1890 Cod civil, art. 8 din Decretul-lege 42/1990 și art. 24 alin. 1 din legea fondului funciar republicată.
În termen legal, intimata a formulat întâmpinare, prin care a susținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6270/19.10.1992 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr.6334/1992 instanța a constatat dreptul de proprietate al reclamantului C. I. asupra unui imobil casă de locuit construit între anii 1969-1971, având: 3 camere, bucătărie, hol, vestibul și cămară, construcție din paiantă acoperită cu țiglă situată în . Monteoru, județul B.,
Prin sentința civilă nr._/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, instanța a invocat din oficiu excepția de inadmisibilitate și a respins cererea prin care reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată.
Intimata a precizat că a fost de acord cu modificarea cererii de chemare în judecată formulată de apelantul reclamant, conform adresei nr._/25.11.2014.
În fapt, apelantul reclamant solicită să i se constate dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 1401 mp teren intravilan situat în intravilanul localității Sărata Monteoru, cvartalul 17, parcelele 575, 575/1, 576, 576/1, conform planului de situație întocmit de domnul expert - cadastru Trentea William M..
Așa cum rezultă și din adeverința nr. 175/09.01.2015 eliberată de . I. figurează în registrul agricol în volumul T 1/6, fila 7, cu o casă de locuit și cu suprafața de 1400 mp teren aferent acesteia. S-a mai precizat că apelantul reclamant a plătit toate taxele și impozitele pentru suprafața de 1400 mp teren intravilan, iar terenul în suprafață de 1401 mp, nu face obiectul unor cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată, conform legilor fondului funciar și nici în temeiul Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Față de cele precizate, intimata a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de apel invocate și soluția apelată, Tribunalul constată că apelul este nefondat și în consecință, în conformitate cu art. 480 al.1 Cod procedură civilă, îl va respinge, pentru următoarele considerente::
În ceea ce privește situația de fapt, Tribunalul reține că în evidențele intimatei, conform adeverinței nr.175/09.01.2015 emisă de aceasta, reclamantul – apelant figurează în registrul agricol volumul T 1/6 cu o casă de locuit și suprafața de 1401 mp teren aferent intravilan situat în intravilanul localității Sărata Monteoru, situație ce rezultă și din procesul verbal de punere în posesie nr.669/18.02.1998 eliberat de Consiliul Local M., în baza Legii nr.18/1991.
Totodată, se reține că prin sentința civilă nr.6270/19.10.1992 pronunțată de Judecătoria B., s-a constatat în mod irevocabil dreptul de proprietate al reclamantului asupra unui imobil casă de locuit, construit între anii 1969-1970 situat în comuna M., . B..
Prin cererea dedusă judecății modificată pe parcursul procesului, reclamantul apelant a solicitat să se constate dreptul său de proprietate asupra terenului de 1401 mp, fiind indicat ca temei legal dispozițiile art.35 Cod procedură civilă și art.557, 962, 1108 și 1114 Cod civil, acțiune ce a fost respinsă de instanța de fond, ca inadmisibilă.
Raportat la motivele de apel formulate, Tribunalul constată, încă de la început, că temeiul de drept indicat de apelant este total diferit de cel menționat la instanța de fond, înscriindu-se pentru susținerea acțiunii pe fond dispozițiile anterioare ale Codului de procedură civilă, respectiv art.111, ale Codului civil – art.1890 și în plus art.8 din Decretul Lege nr.42/1990 și art.24 alin.1 din Legea nr.18/1991, republicată.
Față de aceste ultime acte normative speciale, Tribunalul constată că practic, apelantul își modifică din nou obiectul cererii, în raport de dispozițiile legii speciale a fondului funciar, aspect invocat chiar de instanța de fond în considerentele hotărârii și care au stat la baza soluționării cauzei pe excepția inadmisibilității.
În concret, prima instanță a apreciat că acțiunea reclamantului de constatare a dreptului de proprietate este inadmisibilă, atâta timp cât acesta are la îndemână calea realizării dreptului, în speță, procedura specială impusă de Legea nr.18/1991, cerință impusă atât în Noul Cod de procedură civilă prin art.35, cât și prin dispozițiile anterioare ale art.111 Cod procedură civilă vechi.
Față de obiectul acțiunii indicat de reclamantul apelant și cerințele restrictive impuse de art.35 Noul Cod de procedură civilă menționat în cererea precizatoare, Tribunalul constată raportat la situația de fapt că, în mod corect, instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă.
În ce privește motivele de apel, se constată că acestea reiau practic evoluția modului de dobândire a terenului în litigiu, fiind evocată aceiași situație menționată și în cererea introductivă cu deosebirea că în această cale de atac, apelantul și-a modificat temeiul legal, ceea ce echivalează cu o schimbare a obiectului acțiunii și noi solicitări care nu au fost supuse analizei primei instanțe, ci direct în această fază procesuală, ceea ce este inadmisibil.
Sub acest aspect, Tribunalul reține că apelul are un caracter devolutiv, iar instanța de apel este datoare să verifice soluția atacată atât din punct de vedere al temeiniciei, statuând dacă situația de fapt reținută prin hotărâre este concordantă cu probele administrate în cauză și a fost corespunzător stabilită, cât și sub aspectul legalității, respectiv dacă prima instanța a interpretat și aplicat corect normele de drept material incidente situației de fapt deduse judecății.
În conformitate cu art.477 Cod procedură civilă, instanța de apel este ținută să judece în limitele criticilor formulate prin motivele de apel, reluând judecata asupra fondului, dar nu asupra tuturor problemelor de fapt și de drept invocate în fața primei instanțe, ci doar cu privire la acelea criticate de apelant.
În speță, însă, Tribunalul constată că apelantul nu aduce nicio critică hotărârii pronunțate, reluându-se aceeași situație de fapt și invocându-se un alt temei legal, reținut de altfel de instanța de fond ca și motiv de respingerea acțiunii, ceea ce demonstrează că se spune analizei în această cale de atac un nou obiect, încălcându-se astfel limitele apelului.
În concret, având în vedere încălcarea dispozițiilor impuse de art.35 Noul Cod de procedură civilă,(respectiv art.111 vechiul Cod de procedură civilă) și faptul că apelantul reclamant față de procesul verbal de punere în posesie nr.669/1998 eliberat de Comisia Locală de fond funciar M. are la îndemână procedura administrativă specială de reconstituire a dreptului de proprietate (cu atât mai mult cu cât instituția – intimată nu se opune recunoașterii, dovadă fiind răspunsul formulat), Tribunalul constată că, în mod legal, instanța de fond a respins acțiunea de constatare a dreptului de proprietate cu care a fost investită, pe excepția inadmisibilității.
Sub ansamblul celor evocate, reținând netemeinicia motivelor de apel expuse, Tribunalul în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul C. I., domiciliat în localitatea Sărata Monteoru, ., împotriva sentinței civile nr._/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta P. C. M., cu sediul în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Mai 2015.
Președinte, G. S. | Judecător, A.-M. D. | |
Grefier, C. M. O. |
Red.SG
Tehnored.
4ex/08 iunie 2015
Judecătoria B.
Judecător fond A. C.
Dosar fond nr._
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 999/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2673/2015.... → |
|---|
