Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 171/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 171/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 3694/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 171/2015
Ședința publică de la 09 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător D. R.
Judecător G. I. R.
Grefier V. P.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către reclamantul S. S. - C., cu domiciliul în Mun. București, .. 23A, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 6579 din 27.05.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâtele P. E., cu domiciliul în Rm. Sărat, .. 7, județul B. și T. M., cu domiciliul în B., ., ., județul B., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, că procedura de citare este legal îndeplinită, că la dosarul cauzei s-au depus, prin fax, la data de 09.09.2015, cerere de amânare pentru lipsă de apărare formulată de avocat R. R., pentru recurent și cerere de amânare pentru lipsă de apărare formulată de către recurentul S. S. C..
Instanța constată că recurentul a depus la dosar, prin apărător, două cereri de amânare pentru lipsă de apărare, că recurentul a fost citat la domiciliul ales, indicat în cererea de recurs, cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,5 lei, astfel încât constată că cele două cereri de amânare nu sunt admisibile în condițiile în care partea nu a îndeplinit cerința referitoare la timbraj.
Ca urmare instanța invocă, din oficiu, excepția netimbrării recursului și rămâne în pronunțare pe această excepție.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentului recurs civil, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Buzau la data de 15.02.2012, sub dosarul nr._, reclamantul C. S. S. a chemat în judecată civilă pârâtele P. E. și T. M., solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate nulitatea absolută a Declarației autentificate sub nr. 2368/25.05.2006 de BNI M. T..
În motivarea în fapt a cererii, a învederat că, la data de 25 mai 2006, pârâtele au declarat prin fraudarea legii și cauză ilicită că au cunoscut-o pe numita I. I., decedată la data de 28.12.1972, fostă Stăvărăchescu și că, din eroare, în certificatul de naștere al fiului acesteia, O. M., fost Stăvărăchescu M., a fost trecut ca prenume al mamei sale E., în loc de I. Stăvărăchescu; E. și I., a afirmat reclamantul, sunt surori, iar certificatul de naștere al lui M. a fost întocmit în mod corect, acesta fiind fiul Eugeniei, iar nu al Ioanei.
A invocat ca temei juridic dispozițiile noului cod civil, corespondent art. 948 și următ. din vechiul cod civil.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 12 lei și s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,50 lei, anulate în dosar.
În susținerea alegațiilor făcute, a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, sens în care a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, declarația autentificată sub nr. 2368/25.05.2006 de BNI M. T.-Rm.Sărat (filele 6-7); cu martori, expertize și interogatorii.
Pârâtele nu au formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 18.12.2013, în virtutea rolului său activ, față de lipsa reclamantului, instanța a dispus citarea acestuia cu mențiunea de a justifica interesul cererii de chemare în judecată și indica temeiul juridic al acesteia, sub sancțiunea prev. de art. 155 indice 1 din vechiul cod de procedură civilă.
Însă, la termenul de judecată acordat-19.02.2014-, cel în cauză nu și-a adus la îndeplinire obligațiile ce i-au fost stabilite în sarcină, astfel că s-a făcut aplicarea dispozițiilor legale anterior precizate.
La data de 18.02.2015, prin fax, a fost transmisă de reclamant cererea de repunere a cauzei pe rol.
De menționat că reclamantul nu a atașat precizări scrise, în sensul îndeplinirii obligațiilor solicitate în ședința publică din data de 18.12.2013.
Aceste obligații au fost îndeplinite abia la data de 01.04.2015, când a fost depus actul procedural consemnat și atașat la filele 39-44 dosar, prin care a fost lărgit cadrul procesual, prin chemarea în proces și a numitei C. V. și completat obiectul cererii introductive, solicitându-se și constatarea inexistenței dreptului și a raportului juridic rezultat din declarația autentificată sub nr. 2368/25.05.2006 de BNI M. T..
În contextul expus, la termenul de judecată din data de 27.05.2015, din oficiu, instanța a invocat excepția perimării cererii de chemare în judecată, excepție pe care a gasit-o întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 248 c.proc.civ. “orice cerere de chemare in judecata (...) si orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept (...) dacă a rămas în nelucrare, din vina părților, timp de 1 an” (in materie civila).
Art. 249 Cod procedură civilă statuează că perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Cauza a rămas în nelucrare de la data de 19.02.2014, din vina reclamantului, momentul final al termenului de perimare fiind cel al îndeplinirii obligațiilor care au stat la baza adoptării măsurii de suspendare, respectiv 01.04.2015. Nimic nu l-a împiedicat pe reclamant să atașeze actul procedural aflat la filele 39-44 cererii de repunere a pricinii pe rol, situație în care nu ar mai fi operat termenul de perimare.
În atare împrejurare, termenul de un an este cu mult depășit, iar pe de altă parte, nici n-a dovedit existenta vreunei cauze de întrerupere ori de suspendare a termenului de perimare.
Convingerea instanței este că reclamantul a procedat în această modalitate, a ignora dispozițiile imperative prescrise de art. 200 și următoarele din noul cod de procedură civilă, referitoare la verificarea cererii, regularizarea acesteia și fixarea primului termen de judecată, ceea ce nu poate fi primit.
Sub un alt aspect, numita C. V. nici nu poate avea legitimitate procesuală pasivă în cauză, de vreme ce se solicită anularea unui înscris care nu emană de la aceasta.
Față de cele ce preced, cum de la data de 19.02.2014, când a fost suspendată judecata în prezenta cauză, nu a mai fost îndeplinit niciun act de procedura, dosarul rămânând în nelucrare mai mult de 1 an, din vina părtilor, fără a interveni vreo cauză de suspendare sau de întrerupere a cursului perimării, instanța a admis excepția perimării cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu și a constatat perimată cererea de chemare în judecată.
Prin s.c. nr. 6579/27.05.2015, Judecatoria Buzau a respins cererea de redeschidere a judecății, formulată de reclamantul S. C. S.; a admis, ca întemeiată, excepția invocată din oficiu de către instanță și, în consecință, a constatat perimată cererea formulată de către reclamantul S. C. S., împotriva pârâtelor P. E. și T. M..
Impotriva sentintei a declarat recurs reclamantul, care a criticat solutia pentru nelegalitate si netemeinicie.
De asemenea, odata cu inregistrarea cererii de recurs, instanta a pus in vedere recurentului sa achite taxa de timbru in cuantum de 4 lei si timbru judiciar de 0,5 lei, sub sanctiunea anularii cererii de recurs.
Recurentul, legal citat cu mentiunea sa achite taxa de timbru, in cuantum de 4 lei si timbru judiciar de 0,5 lei, nu s-a conformat acestei prevederi legale si nici nu a depus cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru, in condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008.
La dosar, a fost depusa cerere de amanare a judecarii cauzei pentru termenul de judecata din data de 09.09.2015, pe considerent ca aparatorul recurentului nu se poate prezenta in instanta, insa nu a fost atasata si dovada achitarii taxei de timbru, asa cum s-a dispus de instanta si cum a fost citat recurentul.
Instanta a respins cererea de amanare a cauzei, pentru motivele expuse pe larg in incheierea de sedinta din data de 09.09.2015, care reprezinta si practicaua hotararii si a invocat, din oficiu, exceptia netimbrarii recursului, ramanand in pronuntare cu dosarul.
Astfel, tribunalul are in vedere prevederile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, aplicabila spetei deduse judecatii, in care se arata ca taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar alin. 2 prevede că, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantum legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Conform alin. 3, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
De asemenea, art. 9 alin.1 din OG nr.32/1995 referitoare la timbrul judiciar prevede că cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător, iar alin. 2 prevede că în cazul nerespectării dispozițiilor acestui act, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
In conformitate cu prevederile art.11 din Legea nr.146/1997, cuantumul taxei de timbru in cazul exercitarii caii de atac a apelului sau recursului este de 50% din taxa stabilita si achitata in fata instantei de fond, in cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani, fiind stabilita pentru prezentul recurs de instanta de control o taxa de timbru de 4 lei.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 1 din Ordinul M.J. nr. 760/ 1999, instanțele au obligația de a încunoștința părțile, odată cu citarea, despre taxele judiciare de timbru ce trebuie achitate în cazurile în care acțiunile și cererile au fost trimise prin poștă.
În cauza de față, instanța a citat recurentul cu mențiunea să achite taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei si timbru judiciar de 0,5 lei până la primul termen de judecată, sub sancțiunea anulării recursului.
Cu toate acestea, recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar la termenul de judecată din data de 09.09.2015, cu toate ca avea cunostinta de aceasta obligatie legala, fiind citat cu aceasta mentiune.
Dispozițiile legii speciale, nr.146/1997, stabilesc că instanțele judecătorești nu se pot pronunța asupra cererilor mai înainte de a se îndeplini dispozițiile referitoare la timbraj și, în consecință, în situația neîndeplinirii obligației preliminare de timbraj nu poate fi analizată (cercetată) în concret temeinicia și legalitatea sentinței recurate în raport de criticile formulate, conform art. 312 din Codul de procedură civilă.
Tribunalul subliniază faptul că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea Weisman contra României) s-a reținut că „dreptul la un tribunal” prevăzut de art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care face parte din dreptul intern și are prioritate, în baza art. 11 alin. 2 și 20 alin. 2 din Constituția României, atunci când există neconcordanțe, nu este unul absolut. El poate face obiectul unor limitări, de vreme ce, prin însăși natura sa, reclamă reglementare din partea statului, care urmează a alege mijloacele pe care le va folosi în acest scop. În această privință, Curtea nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal. Limitarea dreptului de acces la un tribunal nu este compatibilă cu prevederile art. 6 alin. 1 din Convenție decât dacă prin aceasta se urmărește un scop legitim și dacă există un grad rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat. Ținând cont de principiul conform căruia Convenția urmărește protejarea unor drepturi care nu sunt teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective, Curtea a considerat că trebuie apreciat asupra cuantumului cheltuielilor de judecată, în contextul circumstanțelor unei spețe date, inclusiv capacitatea reclamantului de a le achita, precum și faza procedurală în care aceasta restricție este impusă. Se poate observa, în raport de aceste criterii de apreciere, subliniate în jurisprudența Curții Europene, că valoarea taxei pretinse nu este ridicată, astfel incat nu se poate considera că a fost încălcat dreptul recurentului de acces la un tribunal, întrucât acesta a declarat recurs, iar în prezenta cauză nu au făcut referiri la eventuala lui incapacitate de a achita taxele.
După cum rezultă din textele enumerate mai sus, obligația de achitare a timbrajului aferent cererilor de chemare în judecată cel târziu la primul termen de judecată este reglementată cât se poate de clar în actele normative interne. Instanța apreciaza că într-o astfel de situație, față de dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., privind garantarea unui proces echitabil, partea nu este vătămată, întrucât acesteia, la rândul său, îi incumbă obligația de a respecta dispozițiile imperative ale legislației naționale. În acest sens, instanța europeană a stabilit că este necesar ca obligația din legea internă să fie precisă, iar persoana să fi avut posibilitatea de a o respecta și să nu o fi făcut.
În temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, coroborat cu art. 9 alin. 2 din O.G. 32/1995, întrucât recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, și nici nu a aplicat timbre judiciare, până la termenul acordat cauzei în acest sens, cererea lui fiind supusă regulilor generale de taxare (cererea este evaluabilă în bani, nu este scutită, astfel încât sunt aplicabile prevederile din Legea nr. 146/1997, iar în funcție de pretențiile solicitate de către recurent, taxa judiciară de timbru era de 4 lei si timbru judiciar de 0,5 lei și nici nu a solicitat acordarea ajutorului public sub forma scutirii sau eșalonării pentru plata taxelor de timbru, potrivit O.U.G. nr. 51/2008, tribunalul va anula, ca netimbrat, recursul declarat.
Hotărârea este irevocabilă, potrivit art. 377 alin. 2 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării recursului.
Anulează recursul declarat de către reclamantul S. S. - C., cu domiciliul în Mun. București, .. 23A, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 6579 din 27.05.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâtele P. E., cu domiciliul în Rm. Sărat, .. 7, județul B. și T. M., cu domiciliul în B., ., ., județul B., ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Septembrie 2015.
Președinte, I. M. | Judecător, D. R. | Judecător, G. I. R. |
Grefier, V. P. |
Red.R.D./Th.red.R.D./2 ex./17.09.2015
d.f. nr._
– Judecătoria B.
j.f. A. C.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 5/2015. Tribunalul BUZĂU | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 842/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
