Validare poprire. Decizia nr. 2845/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2845/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 07-09-2015 în dosarul nr. 29910/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2845/2015
Ședința publică de la 07 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător V. B.
Grefier D. H.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de terțul poprit . cu sediul în Oradea, . C. nr. 32, județul Bihor împotriva sentinței civile nr. 2304 din 12.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect validare poprire, în contradictoriu cu creditoarea S. S.a.R.L. cu sediul în Luxemburg, . nr. 2, L-1653 prin reprezentant legal . cu sediul în București, ., sector 4 și debitorul C. M. G. domiciliat în .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată faptul că intimata S. S.a.R.L, prin întâmpinare, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor prevăzute de art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă.
Din oficiu, pune în discuție excepția lipsei de interes a cererii de repunere în termen formulată de apelantă motivat de faptul că obiectul prezentei cauze îl reprezintă validarea de poprire, executarea de drept începând la data de 27.05.2011, astfel încât potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 76/2012, sunt aplicabile prevederile Vechiului Cod de procedură civilă și cum dispozițiile art. 460 Cod procedură civilă nu prevedeau în mod special o cale de atac și un termen, calea de atac și termenul sunt cele prevăzute de dreptul comun și anume apel în termen de 15 zile de la comunicare.
În temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 394 Cod procedură civilă, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 22.12.2014 sub numărul_, creditorul S. S.a.R.L. a solicitat ca instanța să dispună, validarea popririi înființata de catre B. P. A. în dosarul execuțional nr.280/2011 prin dispoziția de poprire din 01.10.2014, precum și amendarea terțului poprit.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că prin adresa din data de 01.10.2014, Biroul Executorului Judecătoresc P. A. a dispus terțului poprit .. înființarea popririi asupra sumelor de bani, pe care le datorează debitorul poprit C. M. G..
Poprirea a fost dispusă de către B. P. A. în dosarul de executarea nr. 280/2011 în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit din data de 2007-10-02 emis de Credit Europe Plus ULF LTD contract de credit cesionat in data de 26.08.2014 catre S. S.a.R.L., executarea fiind încuviințata de Judecătoria Buzau.
Totodată arată ca terțul poprit cu rea-credința a refuzat să-și îndeplineasca obligațiile privind efectuarea popririi.
In drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.409, 452, 454 Cod de Procedura Civila.
In dovedirea pretențiilor, creditorul a depus, în copie conform cu originalul, următoarele înscrisuri: adresa de înștiințare a înființării popririi emise de către B. P. A. debitorului C. M. G. și dovada comunicării acesteia-copie, taxa de timbru de 20 de lei.
Terțul poprit . a formulat întâmpinare și și a menționat că a instituit popriri, virând sumele creditorilor, așa cum reiese din ordinele de plată depuse la dosar. Solicită respingerea acțiunii, ca rămasă fără obiect.
În temeiul art.167 din Noul Cod de procedură civilă., instanța a încuviințat creditoarei proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile dezlegării pricinii.
Prin sentința civilă nr. 2304 din 12.02.2015 Judecătoria B. a admis cererea având ca obiect validare poprire, formulată de creditoarea S. S.a.R.L. prin reprezentant legal . în contradictoriu cu debitorul C. M. G. și cu terțul poprit ., a validat poprirea înființată de către B.E.J. P. A. în dosarul execuțional nr. 280/ 2011, prin dispoziția de poprire din 01.10.2014 până la concurenta sumei de 1873,28 lei, reprezentând împrumut și cheltuieli de executare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de credit nr._/02.10.2007 debitorului C. M. i s-a aprobat un card de credit cu limită de credit de 905 lei.
În dosarul de executare nr. 280/2011 B. P. A. a emis adresă de înființare a popririi asupra conturilor debitorului de la terțul poprit la data de 01.10.2014 – fila 8 din dosar, dar terțul poprit nu a formulat nici un răspuns.
În conformitate cu art. 460 Cod procedura civila, dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data la care terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, pot sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Textul de lege impune două condiții esențiale: calitatea de debitor a terțului poprit fata de debitorul poprit, precum și neexecutarea de către terțul poprit a obligațiilor privind efectuarea popririi.
Potrivit adresei nr. 463/13.01.2015 emisă de ITM B., debitorul C. M. este angajatul terțului poprit ., astfel încât instanța apreciază că terțul nu are nici un motiv pentru a nu se supune dispozițiilor textelor de lege mai sus invocate.
Cu privire la cea de-a doua condiție prevăzută de textul de lege mai sus amintit, terțul poprit, conform art. 456 alin.1 Cod procedura civila, avea obligația ca, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, sa consemneze suma de bani poprita. Având în vedere ca termenul de 15 zile a expirat fără ca terțul sa fi consemnat vreo suma la dispoziția creditoarei si fără a trimite dovada executorului judecătoresc, rezulta ca terțul poprit si-a încălcat obligațiile ce-i reveneau privind efectuarea popririi, astfel încât si aceasta condiție menționata în art.460 Cod procedura civila este îndeplinita.
Deși terțul poprit învederează că a instituit poprirea pe veniturile debitorului, din ordinele de plată depuse la dosar reiese că plățile către creditor s-au făcut abia din luna decembrie, iar nu din luna octombrie când s-a comunicat dispoziția de poprire.
În aceste condiții, instanța a admis cererea ca întemeiată, a validat poprirea înființată prin dispoziția de poprire din data de 01.10.2014 de B. P. A. în dosarul de executare nr.280/2012 să plătească sumele datorate debitorului către creditor, până la concurenta sumei de 1873,28 lei, reprezentând împrumut și cheltuieli de executare.
Împotriva sentinței a declarat apel terțul poprit criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie potrivit motivelor de apel depuse la dosar.
În expunerea motivelor de apel, terțul poprit consideră necesar și oportun a solicita instanței să cerceteze cauza sub toate aspectele în vederea soluționării acesteia în conformitate cu prevederile legale în vigoare și ținând în același timp seama și de aspectele de fapt.
Susține că, prin sentința pronunțată, Judecătoria B. în mod eronat a reținut că aceasta nu și-a îndeplinit obligația de a vira poprirea aferentă lunii octombrie 2014, întrucât adresa de înființare a popririi întocmită de executor la data de 01.10.2014, i-a fost comunicată la data de 27.11.2014. Prin urmare, raportat la obligația stabilită de instanță în sarcina acesteia de a vira sumele aferente lunii octombrie, consideră că aceasta este netemeincă și nelegală.
D. fiind faptul că a luat la cunoștință despre existența popririi abia în data de 27.11.2014, aspect evidențiat de documentul poștal atașat prezentei, consideră că sumele aferente lunii octombrie nu se impunea a fi achitată.
Învederează instanței că societatea achită salariile în data de 10 a fiecărei luni, și prin urmare în data de 27.11.2014 când s-a primit dispoziția de poprire salariile erau deja achitate și nu se mai putea efectua reținerea aferentă lunii octombrie.
Totodată, învederează instanței că dl C. M. G. avea la momentul primirii popririi, care face obiectul prezentului dosar, încă 4 popriri active. Prin urmare, acesta este motivul pentru care nu s-a putut institui poprirea începând cu luna octombrie.
Este însă evident faptul că instituirea popririi nu s-a putut efectua începând cu luna octombrie din culpa exclusivă a executorului care a transmis dispoziția de instituire a popririi târziu. Astfel, dispoziția nu putea fi instituită anterior datei la care a fost transmisă și respectiv luată la cunoștință.
Arătă instanței faptul că în data de 13.01.2015 și 23.12.2014 s-a achitat prin două plăți parțiale efectuate prin ordin de plată nr. 36 și ordin de plată nr. 84 cuantumul aferent lunii noiembrie.
D. fiind faptul că sumele au fost virate astfel cum prevede legea, chiar dacă aceste viramente au fost puțin întârziate și raportat la cuantumul mic al sumelor virate, solicită diminuarea cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, având în vedere cele menționate, consideră că și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege cu privire la poprirea care le-a fost comunicată. Respectiv, s-au virat sumele aferente salariului primit de angajat, în fiecare lună, începând cu luna noiembrie a anului 2014 (pentru care s-a efectuat plata în decembrie și respectiv ianuarie) și a instituit poprirea de la comunicare, mai exact de la data de 27.11.2014. Raportat la cuantumul mic al sumei reprezentând debit de recuperat lunar, consideră că se impune diminuarea cheltuielilor de judecată
Având în vedere cele expuse, consideră că sunt întrunite condițiile de admitere a apelului formulat, fapt pentru care solicită admiterea apelului, modificarea în tot a Sentinței Civile nr. 2304 pronunțată de Judecătoria B. în data de 12.02.2015, în respingerii cererii de validare a popririi și respectiv în sensul anulării amenzii impuse acestei societăți și în sensul diminuării cheltuielilor de judecată.
O dată cu cererea de apel, terțul poprit . a formulat și o cerere de repunere în termen prin care a solicitat repunerea în termenul de apel de 5 zile prevăzut de art. 790 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Aspectele de fapt și de drept care stau la baza cererii de repunere în termen sunt următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 2304 în data de 12.02.2015 Judecătoria B. admite cererea de validare a popririi instituite pentru angajatul C. M. G. și obligă subscrisa la plata sumei de 1873,28 lei. în dispozitiv, instanța menționează termenul de apel al sentinței mai sus precizate ca fiind 15 zile. Dată fiind aparența de legalitate și credibilitatea acordată unui document cum este sentința judecătorească, de bună credință am înțeles să declarăm apel în termenul precizat de către instanță.
Potrivit art. 186 C.pr.civ. „Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate."
În spiritul acestui text de lege, partea a dovedit că a fost împiedicată să exercite calea de atac datorită unei împrejurări mai presus de voința sa, această împrejurare fiind tocmai dispoziția judecătorului care a pronunțat Sentința Civilă nr. 2304, care, prin dispozitiv, a indicat ca termen de apel 15 zile de la data comunicării.
Arată că a exercitat calea de atac a apelului în cadrul acestui termen de 5 zile de la data comunicării, însă în ultima zi a acestui termen, a observat că dispozițiile legale sunt contrare celor indicate de către judecător prin dispozitiv.
Este greșit să se pretindă părții o sarcină mai grea decât aceea a judecătorului care, din eroare, a trecut în dispozitiv termenul general de apel de 15 zile și nu cel de 5 zile dat de art. 790 Cod Procedură Civilă.
Se învederează de către apelantă că de bună-credință a respectat acest termen, care este unul general și plauzibil ca fiind corect pentru un justițiabil cu cunoștințe juridice suficiente și fără a beneficia de asistența unui specialist.
Dacă, spre exemplu, judecătorul ar fi trecut un termen de 6 luni, ar fi fost suspect și poate ar fi determinat conduita apelantei de a face cercetări, de a consulta avocați sau de a se informa suplimentar.
Așadar, susține că eroarea judecătorului este o cauză mai presus de voința apelantei care a exercitat calea de atac în termenul dat de judecător.
Neadmiterea existenței unei cauze mai presus de voința părții prin dispozitivul hotărârii judecătorești atacate, care are o valoare de necontestat în fața acesteia, ar însemna ca partea să fie sancționată pentru o vină care în realitate nu există.
Indicarea greșită de către judecător a termenului de exercitare a căii de atac este cu atât mai mult „o cauză mai presus de voința părții", cu cât dispozițiile judecătorului trebuie să corespundă cerințelor privind accesibilitatea și previzibilitatea, judecătorul fiind obligat, în temeiul normelor internaționale la care România este parte, obligație consfințită de art. 11 din Constituție, să se ferească de dispoziții care pot genera arbitrarul în procesul de aplicare.
Termenul de apel este „dat de lege" și nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, dar în speță aceste dispoziții nu-și găsesc aplicabilitatea, deoarece tocmai cel care trebuie să-și asume cunoașterea și aplicarea acestor principii a indus în eroare subscrisa și ne-a determinat o conduită neconformă cu legea, conduită care nu trebuie sancționată, deoarece ea a fost determinată de o „împrejurare mai presus de voința părții" și de aceea se justifică repunerea în termenul legal de apel.
Raportat la toate aspectele menționate, înțelege totuși să facă referire și la art. 457 Cod Procedură Civilă care reglementează legalitatea căii de atac și care în alin. 4 menționează procedura prin care în urma recalificării unei căi de atac eronat menționate în dispozitiv părțile sunt repus în termen. Astfel, urmărind același principiu de drept, partea care s-a încrezut în forța și autoritatea hotărârii judecătorești atacate, care, până la modificarea ei, se prezumă că exprimă adevărul sub toate aspectele, nu poate fi sancționată pentru că s-a conformat dispozițiilor acesteia.
Dacă stabilirea greșită de către prima instanță a termenului de declarare a căii de atac ar avea efect negativ asupra persoanei care o exercită, convinsă fiind de conținutul hotărârii judecătorești, în sensul că ar lipsi-o de dreptul ca cererea să fie examinată pe fond, ar restrânge accesul recunoscut individului la justiție, în așa măsură încât dreptul persoanei ar fi atins în substanța sa. O asemenea limitare este contrară art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană, deoarece nu urmărește un scop legitim și nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit. Curtea Europeană a decis în mod constant că limitele dreptului de acces la o instanță cuprind și condițiile în care poate fi atacată o hotărâre a unor instanțe de fond. însă, în măsura în care neîndeplinirea unei asemenea condiții nu se datorează culpei titularului dreptului la exercițiul căii de atac, el nu poate fi decăzut din posibilitatea de a o pune în valoare.
Intimata reclamantă S. S.a.R.L a formulat întâmpinare la cererea de repunere în termen solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat.
Conform art. 186 alin. (1) C. prevede faptul ca:" partea care a pierdut un termen procedural va fi repusa in termen numai daca dovedește ca intarzierea se datorează unor motive temeinic justificate".
In literatura de specialitate, s-a precizat ca " prin motive temeinic justificate" trebuie sa se inteleaga numai acele imprejurari care, fara a avea gravitatea forței majore, sunt exclusive de culpe, fiind piedici relative, iar nu absolute (ca forța majora).
Cu titlu de exemplu: motive justificate pentru depășirea unui termen procedural legal il constitie imblonavirea pârtii si spitalizarea sa, inchiderea intempestiva a singurului oficiu postai din localitate in ultima zi a termenului cand instanța nu se afla in localitatea de domiciliu a pârtii, ori in niciun caz depășirea termenului legal de apel cu motivarea ca exista o eroare in indicarea termenului de apel din partea judecătorului.
F. de cele mai sus menționate, consideră ca nu ne aflam in cazul prevăzut de art. 186 C., precizarea termenului de apel de 15 zile si nu de 5 zile constituie o eroare materiala care nu exonerează pe terțul poprit a verifica dispozițiile legale si a depune in termenul corect calea de atac pe care o intelege sa o exercite.
Consideră ca nimeni nu poate invoca in susținerea intereselor sale propia sa culpa ("NEMO AUDITUR PROPIAM TURPITUDINEM ALLEGANS"), in sensul ca, terțul poprit . nu a îndeplinit un minim de diligenta in sensul de a verifica ce cale de atac poate folosi si termenul in care o poate face; acest raționament este impartasit si de practica constanta a instanțelor de judecata.
Totodată, solicită a se lua în considerare dispozițiile imperative prevăzute de art. 185 NCPC care stabilește ca actul de procedura, în speța de față apelul făcut peste termen, este lovit de nulitate
Examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, precum și de prevederile legale incidente, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 137 c.p.c., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției invocate, din oficiu, respectiv a excepției lipsei de interes în ceea ce privește cererea de repunere în termen.
Conform art. 3 din Legea 76 din 24.05.2012 dispozițiile codului de procedură civilă se aplică numi proceselor și executărilor silite începute după ..
În speță, executarea a început la data de 27.05.2011, anterior intrării în vigoare a noului cod de procedură civilă, astfel că în speță fiind aplicabile dispozițiile vechiului cod de procedură civilă, în mod corect prima instanță a indicat calea de atac a apelului în 15 zile de la comunicare, termen în care de altfel a și fost exercitat apelul de către apelantă.
Raportat la cele reținute mai sus, Tribunalul, urmează a admite excepția lipsei de interes a cererii de repunere în termen.
Critica apelantei, potrivit căreia prima instanța a aplicat greșit dispozițiile legale în materie, este nefondată.
Prin contractul de credit nr._/02.10.2007 debitorului C. M. i s-a aprobat un card de credit cu limită de 905 lei.
În dosarul de executare nr. 280/2011 B. P. A. a emis adresă de înființare a popririi asupra conturilor debitorului de la terțul poprit, dar terțul poprit nu a formulat nici un răspuns, ulterior primirii adresei de poprire.
În conformitate cu art. 460 Cod procedura civila, dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data la care terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, pot sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Textul de lege impune două condiții esențiale: calitatea de debitor a terțului poprit fata de debitorul poprit, precum și neexecutarea de către terțul poprit a obligațiilor privind efectuarea popririi.
În mod corect prima instanță a apreciat a fi îndeplinite ambele condiții, neputând fi primită susținerea apelantei, potrivit căreia nu și-a putut îndeplini obligația de a vira poprirea aferentă lunii octombrie, întrucât Adresa de înființare a popririi întocmită de executor la data de 1.10.2014 i-a fost comunicată la data de 27.11.2014.
În ceea ce privește prima condiție, debitorul C. M. este angajatul terțului poprit ., astfel cum reiese din adresa nr. 463/13.01.2015 emisă de ITM B..
Cu privire la cea de-a doua condiție prevăzută de textul de lege mai sus amintit, terțul poprit, conform art. 456 alin.1 Cod procedura civila, avea obligația ca, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, sa consemneze suma de bani poprita.
Așa cum se poate observa din dosarul de executare înaintat de executorul judecătoresc, f- 70, Dispoziția de poprire nr. 280/2011 a fost primită de apelantă la data de 7.10.2014, astfel încât, având în vedere ca termenul de 15 zile a expirat fără ca terțul sa fi consemnat vreo suma la dispoziția creditoarei si fără a trimite dovada executorului judecătoresc, rezulta ca terțul poprit si-a încălcat obligațiile ce-i reveneau privind efectuarea popririi.
Cât privește solicitarea apelantei de „ diminuare a cheltuielilor de judecată „ Tribunalul constată că prima instanță, prin sentința apelată, nu a obligat apelanta la plata unor cheltuieli de judecată
Față de cele reținute mai sus, Tribunalul, în baza art. 296 c.p.c., urmează a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei de interes a cererii de repunere în termen, invocată din oficiu.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de terțul poprit . cu sediul în Oradea, . C. nr. 32, județul Bihor împotriva sentinței civile nr. 2304 din 12.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect validare poprire, în contradictoriu cu creditoarea S. S.a.R.L. cu sediul în Luxemburg, . nr. 2, L-1653 prin reprezentant legal . cu sediul în București, ., sector 4 și debitorul C. M. G. domiciliat în .
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Septembrie 2015
Președinte, E. P. | Judecător, V. B. | |
Grefier, D. H. |
Red. P.E Judecătoria B.
Thred. P.E Dosar fd._
5ex/28.09.2015 Judecător fd. V. A. M.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 5/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
