Contestaţie la executare. Decizia nr. 2640/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2640/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 2640/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2640/2015
Ședința publică de la 22 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător M. Ș.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de contestatoarea . SRL, cu sediul ales în comuna MĂRĂCINENI, ., județul B., cu domiciliul ales la Cabinet avocat V. C. M., cu sediul în municipiul B., .. 45, județul B. împotriva intimaților BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. AILINCAI, cu sediul în municipiul B., . și intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE, cu sediul în municipiul BUCUREȘTI, .. 401 A, sector 6, având ca obiect contestație la executare
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta . SRL Mărăcineni și intimații B. A. A. și C.N.A.D.N.R București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că, apelul a fost motivat, a fost legal timbrat cu suma de 20 lei conform chitanței nr._ din 15.04.2015, iar prin fax apelanta la data de 22.05.2015 a transmis o cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispoz. art. 223 alin.3 Cod proc.civ., după care:
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art.392-394 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ la data de 05.12.2014 contestatoarea . SRL a formulat, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA – CESTRIN, contestație la executare prin care solicita anularea încheierii de încuviințare a executării silite din data de 09.09.2013 pronunțate de Judecătoria B. in Dosarul civil nr._/200/2013, ca fiind data fără îndeplinirea condițiilor legale; anularea somației emisa in dosar de executare nr. 1108/2013 la data de 20.11.2014 si a tuturor actelor de executare emise de Biroul Executorului Judecătoresc A. Ailincai in prezentul dosar; suspendarea executării silite pana la data prezentei contestații; suspendarea provizorie a executării pana la soluționarea cererii de suspendare, conform art. 718 alin. 7 NCPC, cu cheltuieli de judecata.
In fapt, a arătat contestatoarea ca, i-a fost încheiat procesul verbal de contravenție . 11 nr._/18.03.2011, proces verbal prin care a fost sancționata cu amenda contravenționala in cuantum de 250 lei de asemenea fiindu-mi impus si un tarif de despăgubire in cuantum de 28 euro.
Despre existenta acestui proces verbal a luat cunoștința cu prilejul comunicării actelor de executare si anume la data de 25.11.2014 ( data poștei) .Tot cu acest prilej a constatat ca respectivul proces verbal a fost comunicat prin afișare in prezenta unui martor la data de 28.03.2011. Având in vedere ca modalitatea de efectuare a comunicării a fost una defectuoasă, nerealizându-se prin modalitatea cu confirmare de primire, consecința fiind aceea ca nu a primit niciodată procesul verbal, aprecieză ca executarea sancțiunii s-a prescris conform art. 14 din OG 2/2001. Astfel, daca procesul verbal nu a fost comunicat in termen de o luna de la data încheierii lui, intervine prescripția executării sancțiunii. Conform Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ a României, modalitatea de comunicare prin afișare este subsecventă modalității de comunicare prin corespondenta cu confirmare de primire. Neexistenta unei confirmări a primirii corespondentei de către contravenient, echivalează cu necomunicarea lor iar necomunicarea procesului verbal conduce la prescrierea executării sancțiunilor pe care le conține. Prin urmare, apreciază că, ne aflam in situația unui titlu executoriu care nu este valabil, sancțiunea fiind prescrisa ceea ce conduce si la nulitatea încheierii de încuviințare a executării silite. Apreciază ca aceasta încheiere de încuviințare a executării silite este nula întrucât înscrisul nu întrunește condițiile de forma prevăzute de lege in privința modalității de comunicare dar si pentru faptul că, creanța stabilita prin acest înscris nu este exigibilă, executarea ei fiind prescrisa. Consideră că, instanța ar fi trebuit sa respingă o astfel de cerere de încuviințare a executării silita. Consecința nulității încheierii de încuviințare conduce si la anularea tuturor actelor de executare.
Contestatoarea înțelege sa conteste toate actele de executare efectuate in dosarul de executare .
In ceea ce privește tariful de despăgubire, apreciază ca acesta nu mai poate fi datorat in condițiile in care prin apariția Legii nr. 144/2012 care aduce modificări OG 15/2002 au fost abrogate prevederile care instituiau obligativitatea achitării tarifului de despăgubire.
A invocat jurisprudența CEDO, începând cu cauza Ozturk contra Germaniei din 21.02.1984, care retine in mod clar si constant ca indiferent de distincțiile care se fac in dreptul intern intre contravenție si fapta penala, persoana acuzata de comiterea unei fapte calificate de dreptul intern ca fiind contravenție, trebuie sa beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
In atare situație, si in materie contravenționala trebuie aplicat principiul legii mai favorabile.
A arătat ca atâta timp cat acest tarif de despăgubire era practic la rândul sau o sancțiune contravenționala complementara celei principale a amenzii, atâta timp cat prin apariția Legii 144/2012 s-a modificat o norma contravenționala . favorabil contravenientului, a apreciat ca aceasta noua lege trebuie aplicata si nicidecum cea veche.
Contestatoarea a arătat ca a fost in imposibilitatea de a contesta procesul verbal întrucât nu a avut cunoștința de existenta lui, acesta nefiindu-i comunicat.
In ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de executare, a apreciat ca acestea sunt excesive si a solicitat restricționarea acestora.
Executorul judecătoresc, arată contestatoarea, are obligația ca la stabilirea onorariului de executare sa aibă in vedere dispozițiile Legii nr. 188/2000 si de asemenea dispozițiile Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/ 2005 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii 188/2000.
Conform acestui ordin, art. 44 alin 3 stabilește criteriile ce trebuie avute in vedere la stabilirea onorariului de executare si anume: cheltuiala executorului, efortul intelectual al acestuia, complexitatea executării silite, valoarea actului, răspunderea executorului pentru actul îndeplinit. Luând in calcul chiar si numai un criteriu si anume valoarea actului - este evident ca suma stabilita cu titlu de cheltuieli de executare este nejustificat de mare in condițiile in care cheltuielile de executare sunt de 3 ori mai mari decât debitul datorat.
Contestatorul a solicitat cenzurarea cheltuielilor care s-au făcut nejustificat cu prezenta cauza iar daca nu au fost efectuate cheltuieli, a solicitat de a fi îndepărtate din cuantumul „ cheltuielilor de executare”.
De asemenea a solicitat si suspendarea executării silite inclusiv suspendarea provizorie întrucât executorul judecătoresc deja a înființat poprire pe toate conturile societății pentru suma supusa executării care este infinit mai mica decât disponibilul din cont, disponibil necesar desfășurării activității societății. Indisponibilizarea tuturor sumelor de bani existente in toate conturile conduce inevitabil la periclitarea activității societății. Valoarea din conturi este vădit excesiva in raport de creanța ce urmează a fi satisfăcuta.
Mai mult decât atât, după comunicarea actelor de executare, a achitat tariful in valoare de 28 de euro, deci creanța se reduce cu contravaloarea tarifului de utilizare.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiata, pentru următoarele considerente:
In fapt, ca urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat ca la data de 12.10.2010 vehiculul aparținând . SRL, circula pe drumurile naționale fără sa datina rovinieta valabila, așa cum este definita de art. 1(1-1) din norma de referința, OG 2/2002.
In scopul sancționării faptei contravenționale, precum si a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, in temeiul art. 8 alin 1 si 3 din același act normativ menționat anterior, a fost emis procesul verbal in cauza, in termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit textului art. 13 alin 1 din OG_, privind regimul juridic al contravențiilor :” aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie in termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”.
In contextul legislativ expus, a arătat intimatul ca agentul constatator a emis actul coercitiv astfel cum legea dispune imperativ, sub sancțiunea anularii procesului verbal, in interiorul termenului de 6 luni.
In ceea ce privește comunicarea procesului verbal . 11 nr._/18.03.2011, aceasta s-a făcut prin afișare in data de 28.03.2011, conform procesului verbal de afișare ( anexa 1), conform dispozițiilor art. 27 din OG_.
Întrucât debitorul nu si-a valorificat dreptul conferit de a ataca in instanța procesul verbal, in termenul procedural, si nici nu a platit in mod voluntar pana sa intervină procedura coercitiva a executării silite, acesta a devenit titlu executoriu iar creanța de drept comun in cuantum de 28 euro – reprezentând tariful de despăgubire din acest considerent, îndeplinește cumulativ condițiile imperative ale art. 379 Cod pr. civila .
A apreciat ca prevalarea de propria turpitudine nu poate constitui motiv de anulare a actului sancționator, atâta vreme cat acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale si nu prezintă lipsa niciunui element cerute de art. 17 din OG nr. 2/2001, care să atragă nulitatea acestuia.
Aceasta este rațiunea pentru care, in scopul recuperării creanței, neachitata in mod voluntar, a formulat cerere de executare silită, sens in care biroului executorului judecătoresc s-a conformat obligațiilor legale care guvernează procedura executării silite. A arătat intimata ca, in cererea de chemare in judecata, contestatorul a invocat motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu, cum ar fi faptul ca nu s-ar fi comunicat procesul verbal cu posta, ci prin afișare.
Potrivit art. 712 alin 2 NCPC, in cazul in care” executarea silita se face in temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca, se pot invoca in contestația la executare si motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu, numai daca legea nu prevede in legătura cu acel titlu executoriu o cale procesuala specifica pentru desființarea lui”.
In speța, executarea silita se face in temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca, adică procesul verbal . 11 nr._/18.03.2011, iar pe calea contestației la executare nu se pot invoca motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu întrucât legea ( art. 31 din OG 2/2001) prevede o cale procesuala specifica pentru desființarea lui, respectiv plângerea contravenționala.
Prin urmare, întrucât contestatorului i-a fost comunicat procesul verbal de contravenție la data de 28.03.2011, avea posibilitatea de a formula plângere contravenționala împotriva acestuia in termenul legal de 15 zile de la comunicare, conform art. 31 alin 1 din OG 2/2001, in caz contrar, procesul verbal a devenit titlu executorie fără vreo alta formalitate. De asemenea, chiar daca ar fi luat cunoștința de existenta procesului verbal si nu la data afișării ( 28.03.2011), ci la data comunicării somației de către executor ( 25.11.2014), avea posibilitatea dea depune plângere contravenționala împotriva procesului verbal de contravenție prin care sa invoce motive de nelegalitate si de netemeinicie a procesului verbal. Acestea nu pot fi invocate decât pe calea plângerii contravenționale prevăzute de lege ( art. 31 alin 1 ) din OG 2/2001, iar nu pe calea contestației la executare, deoarece, in caz contrar s-ar înfrânge voința legiuitorului iar calea procesuala specifica prevăzuta pentru desființarea titlului rămânând doar formala si lipsita de sens deoarece partea ar putea, in mod direct, sa „ ocolească” procedura invocării direct in fata instanței de executare, a apărărilor care puteau fi invocate doar pe calea legala a caii procesuale specifice prevăzute pentru desființarea titlului.
Prin urmare, întrucât contestatorului i-a fost comunicat procesul verbal de contravenție la data de 28.03.2001, sau a luat cunoștința de acesta cu ocazia comunicării de către executor a somației, avea posibilitatea de a formula plângere contravenționala împotriva acestuia in termen de 15 zile de la comunicare, conform art.31 alin 1 din OG 2/2001, in caz contrar, procesul verbal a devenit titlu executoriu fără vreo alta formalitate.
La termenul de judecată din data de 13.02.2015 instanța a invocat din oficiu excepția netimbrării contestației la executare, excepție admisă prin sentința civilă nr. 2369 pronunțată de Judecătoria B. în ședința publică din 13.02.2015, instanța anulând contestația la executare formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE, împotriva încheierii de încuviințare a executării silite din data de 09.09.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._/200/2013, a somației emise în dosarul de executare nr. 1108/2013 la data de 20.11.2014 și a tuturor actelor de executare emise de B. A. A., în dosarul de executare nr. 1108/2013, precum și cerere privind suspendarea executării silite, ca netimbrate și a luat act că intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond a reținut că, prin rezoluția judecătorului din data de 08.01.2015 s-a dispus emiterea unei adrese contestatoarei prin care i s-a pus în vedere acesteia pentru termenul de judecată din data de 13.02.2015 să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 46,27 lei, pentru capătul de cerere privind contestația la executare, și 50 lei pentru capătul de cerere privind suspendarea executării silite, conform art. 10 alin. 1 lit. b respectiv art. 10 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013.
A reținut că potrivit art. 10 alin. 1 lit. b din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013 în materia executării silite, cereri de suspendare a executării silite, se taxează cu 50 lei, că, potrivit art. 10 alin. 2 din același act normativ, în cazul contestației la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată. În cazul în care obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, contestația la executare se taxează cu 100 lei.
A mai reținut că potrivit art. 33 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Prin aceeași comunicare instanța îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispozițiile art. 200 alin. (2) teza I din codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru.
Conform art. 716 cod procedură civilă, a reținut instanța de fond, contestația la executare se judecă cu procedura prevăzută de prezentul cod pentru judecata în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător, dispozițiile art. 200 nefiind aplicabile în acest caz., așa încât în cazul contestației la executare nu se aplică dispozițiile art. 200 cod procedură civilă, privind regularizarea cererii de chemare în judecată. În aceste condiții instanța a pus în vedere contestatoarei să achite taxa judiciară de timbru, prin adresă emisă acesteia pentru primul termen de judecată și în condițiile în care instanța a indicat contestatoarei cuantumul taxei judiciare de timbru iar acesta nu s-a conformat să o plătească, mai mult nici nu s-a prezentat, în instanță, în baza art. 33 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013 coroborat cu art. 716 cod procedură civilă, instanța a admis excepția netimbrării contestației la executare, și pe cale de consecință să anuleze contestația la executare ca netimbrată.
Împotriva acestei sentințe a formulat la data de 6.03.2015 apel contestatoarea . SRL Mărăcineni criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea apelului a arătat că, prima instanță la termenul din 13.02.2015 a admis excepția netimbrării cererii și apreciază că în mod nelegal a procedat de o asemenea manieră întrucât deși se face vorbire în cuprinsul hotărârii că a fost citată cu această mențiune a timbrajului în realitate o astfel de citație nu i-a parvenit necunoscând nici în privința solicitării de timbrare și nici în privința termenului de judecată.
Singurul înscris care a fost trimis de prima instanță a fost comunicarea adresei emisă la data de 5.01.2015 prin care i s-a comunicat întâmpinarea formulată de Cestrin iar singura mențiune din această adresă constă în faptul că are posibilitatea să răspundă la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare, alte comunicări, citații sau înștiințări de la instanță pentru acest dosar neprimind.
Susține că prima instanță a admis excepția în condițiile în care societatea nu a fost legal citată, situație în care era lipsă de procedură.
A mai arătat că are două contestații la executare pe rolul instanței dosare în care societatea a primit comunicări la care s-a conformat și a fost interesată de soluționarea acestora și mai mult, societatea aștepta comunicarea primului termen de judecată întrucât dorea să completeze contestația și cu capătul de cerere privind întoarcerea executării întrucât creditorul deja s-a îndestulat din conturile debitorului iar în cazul în care s-ar fi admis contestația urma să fie întoarsă executarea și în aceste condiții și capătul de cerere privind suspendarea executării silite ar rămâne fără obiect.
Apreciază că instanța în mod nelegal a admis excepția netimbrării contestației în condițiile unei nelegale citări a contestatoarei .
În drept, a invocat dispoz. art. 466 și urm. Cod proc.civ.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate a probelor administrate, a normelor legale incidente Tribunalul constată că este temeinică și legală pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă de instanță contestatoarea . SRL a formulat, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA – CESTRIN, contestație la executare prin care solicita anularea încheierii de încuviințare a executării silite din data de 09.09.2013 pronunțate de Judecătoria B. in Dosarul civil nr._/200/2013, ca fiind data fără îndeplinirea condițiilor legale; anularea somației emisa in dosar de executare nr. 1108/2013 la data de 20.11.2014 si a tuturor actelor de executare emise de Biroul Executorului Judecătoresc A. Ailincai in prezentul dosar; suspendarea executării silite pana la data prezentei contestații; suspendarea provizorie a executării pana la soluționarea cererii de suspendare, conform art. 718 alin. 7 NCPC, cu cheltuieli de judecata.
La termenul din data de 13.02.2015 instanța a invocat din oficiu excepția netimbrării contestației la executare, excepție admisă prin sentința civilă nr. 2369 pronunțată de Judecătoria B. în ședința publică din 13.02.2015, instanța anulând contestația la executare formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE, împotriva încheierii de încuviințare a executării silite din data de 09.09.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._/200/2013, a somației emise în dosarul de executare nr. 1108/2013 la data de 20.11.2014 și a tuturor actelor de executare emise de B. A. A., în dosarul de executare nr. 1108/2013, precum și cerere privind suspendarea executării silite, ca netimbrate și a luat act că intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat la data de 6.03.2015 apel contestatoarea
. SRL Mărăcineni criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea apelului a arătat că, prima instanță la termenul din 13.02.2015 a admis excepția netimbrării cererii și apreciază că în mod nelegal a procedat de o asemenea manieră întrucât deși se face vorbire în cuprinsul hotărârii că a fost citată cu această mențiune a timbrajului în realitate o astfel de citație nu i-a parvenit necunoscând nici în privința solicitării de timbrare și nici în privința termenului de judecată.
Singurul înscris care a fost trimis de prima instanță a fost comunicarea adresei emisă la data de 5.01.2015 prin care i s-a comunicat întâmpinarea formulată de Cestrin iar singura mențiune din această adresă constă în faptul că are posibilitatea să răspundă la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare, alte comunicări, citații sau înștiințări de la instanță pentru acest dosar neprimind.
Susține că prima instanță a admis excepția în condițiile în care societatea nu a fost legal citată, situație în care era lipsă de procedură.
Raportat la criticile formulate de apelantă, Tribunalul constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Apelanta susține că pentru termenul din 13.02.2015 nu a fost legal citată precum și faptul că nu a primit o înștiințare privind obligarea sa la plata vreunei taxe de timbru.
Această apărare nu poate fi reținută de instanța de control judiciar în condițiile în care așa cum rezultă din documentele atașate la filele 45 dosar fond și respectiv 18 dosar apel, contrar susținerilor apelantei aceasta a fost legal citată, cu respectarea disp. art. 163 cod proc. civ. și cu mențiunea achitării taxei legale stabilită de instanță sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată.
Din dovada atașată la fila 18 dosar apel rezultă că apelantei i s-a pus în vedere că are obligația de a achita pe lângă taxa judiciară de timbru în valoare totală de 96,27 lei și suma de 12,83 lei pentru soluționarea cererii de suspendare a executării silite, ori aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
Față de considerentele ce preced. Tribunalul constată că apelul de față este nefondat, motiv pentru care în baza art.480 cod proc. civ. îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat apelul civil formulat de apelanta - contestatoare . SRL, cu sediul ales în comuna MĂRĂCINENI, ., județul B., cu domiciliul ales la Cabinet avocat V. C. M., cu sediul în municipiul B., .. 45, județul B. împotriva intimaților BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. AILINCAI,cu sediul în municipiul B., ..E, ., județul B. și intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE, cu sediul în municipiul BUCUREȘTI, .. 401 A, sector 6.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2015
Președinte, A. E. D. | Judecător, M. Ș. | |
Grefier, A. P. |
Red.Ș.Mdos.fond-_
Teh.red.Ș.M/A.P./5ex. jud.fond- E.P.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1636/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2652/2015.... → |
|---|
