Grăniţuire. Decizia nr. 181/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 181/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 181/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 181/2015
Ședința publică de la 14 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător E. P.
Judecător A. M.
Grefier V. P.
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de către reclamanții E. S. P. și E. S. E. domiciliați în municipiul B., ., jud. B. și de către pârâtul M. C., domiciliat în mun. B., ., jud. B. împotriva sentinței civile nr. 4106 din 01.04.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ , având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat R. G., pentru recurenții reclamanți E. S. P. și E. S. E. și avocat I. M., pentru recurentul pârât M. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată, că procedura de citare este legal îndeplinită, că la dosarul cauzei s-au depus, la data de 7.09.2015, dovada achitării taxei judiciare de timbru și întâmpinare formulată de către recurenții reclamanți E. S. P. și E. S. E., după care:
Avocat I. M., pentru recurentul pârât M. C., depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Avocat R. G., pentru recurenții reclamanți E. S. P. și E. S. E., depune la dosar împuternicire avocațială și dovada achitării onorariului de avocat în cuantum de 500 lei.
La solicitarea apărătorului recurentului pârât M. C., instanța lasă cauza la strigarea a II-a pentru a da posibilitatea acestuia să ia cunoștință de întâmpinare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la strigarea a II-a, au răspuns avocat R. G., pentru recurenții reclamanți E. S. P. și E. S. E. și avocat I. M., pentru recurentul pârât M. C..
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare, astfel că instanța deschide dezbaterile, dând cuvântul părților, pentru ca fiecare să își susțină cererile și apărările formulate în proces.
Avocat R. G., pentru recurenții reclamanți E. S. P. și E. S. E., având cuvântul, critică sentința pronunțată de instanța de fond în sensul că aceasta nu a analizat corect modalitatea în care s-au administrat probatoriile, respectiv înscrisurile și expertizele efectuate în cauză.
Astfel, arată că ambele părți au suprafețe mai mici decât în documentația tehnică și cartea funciară, dar, mai presus de aceasta, linia de hotar niciodată nu a fost una corect respectată, atât de autorii intimaților cât și de prezentul intimat care, pur și simplu, a făcut tot ce a fost posibil pentru a distruge, nu numai gardul despărțitor ci și pompa de apă și alte amenajări, depozitând tot felul de materiale .
Totodată s-au făcut modificări structurale care, în timp, au condus la infiltrarea apei pluviale sub construcția recurenților.
Mai arată că la întocmirea raportului de expertiză nu s-a respectat documentațiile tehnice și cărțile funciare .
Mai arată că este de acord cu omologarea variantei a II-a din expertiza M. D..
Învederează că trebuie făcute discuții în legătură cu evoluția pe care a avut-o partea adversă în proces.
Astfel, arată că la 16.01.2012, la 3 luni după ce începuse cauza, s-a depus o întâmpinare, după care, la un interval de timp peste limita procedurală, s-a depus și cerere reconvențională.
Apreciază că trebuia formulată o acțiune distinctă, nu în cadrul acestui proces, unde, de la 500 mp s-a ajuns la o acțiune în revendicare pe alte argumente procedurale decât cele cu care fusese investită inițial instanța, pretinzându-se uzucapiunea de lungă durată.
Arată că intimatul nu a avut o posesie utilă mai mult de 30 de ani, iar pe de altă parte toate incidentele între părți s-au născut din anul 2011.
Solicită admiterea recursului, omologarea variantei a II-a din raportul de expertiză M. D., care este o linie dreaptă, arătând că din toate probele administrate nu rezultă că alta ar fi fost granița dintre părți.
Cu cheltuieli de judecată în ambele faze procedurale.
Avocat I. M., pentru recurentul pârât M. C., solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Arată că situația este diferită față de cea invocată de către recurenți cu privire la problema procedurală invocată, respectiv nedepunerea cererii reconvenționale în termen.
Astfel, arată că întâmpinarea și cererea reconvențională s-au formulat separat, dar ambele s-au depus la dosar la termenul din 16.01.2012, acesta fiind termenul procedural până la care se putea formula o astfel de cerere, ce se regăsesc la dosarul cauzei la filele 32-33 și încă un exemplar la fila 52 dosar fond.
Mai arată că nu s-au formulat apărări față de cererea reconvențională, nu s-a formulat o întâmpinare la aceasta.
Față de recursul declarat de partea adversă arată că acesta vizează fondul litigiului și, în condițiile în care instanța a schimbat natura cererii reconvenționale, dintr-o cerere prin care s-a cerut constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra unei suprafețe pe care pârâtul a estimat-o la 16 mp, soluția fondului depindea de modalitatea în care s-ar fi admis sau respins cererea de uzucapiune, întemeiată pe art. 1890-1847 Cod civil.
Apreciază că instanța de fond se referă la situația posesiei, în sensul că intimatul nu a pierdut posesia și din acest motiv nu este admisibilă acțiunea în revendicare, este clar că a examinat alte elemente și alte condiții de admisibilitate, ale unei acțiuni în revendicare, acțiune care este la îndemâna proprietarului care a pierdut posesia. Or, în ceea ce îl privește, intimatul a motivat cu totul altfel, respectiv că de 30 ani autorii săi au stăpânit această suprafață și prin această stăpânire a uzucapat dreptul de proprietate în beneficiul său.
Astfel, instanța de fond nu a examinat cererea reconvențională, schimbând astfel natura cererii și nu s-a pronunțat pe această cerere, această pronunțare fiind elementară în cauză, pentru că în raport de această pronunțare se stabilește linia despărtitoare.
Arată că este greu de a pune concluzii pe cererea de recurs formulată de către reclamanți în condițiile în care nu avem o soluție pe cererea reconvențională, de uzucapiune.
Prin urmare, față de recursul reclamanților, solicită casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.
În subsidiar solicită a se avea în vedere depozițiile martorilor, omologarea variantei a III-a Anexa 3 din Completarea la raportul de expertiză M. D., efectuată în anul 2015, singura care rezolvă atât problema uzucapiunii cât și problema liniei despărtitoare.
Avocat R. G., față de recursul declarat de către pârât, solicită respingerea ca nefondat.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub număr unic de dosar_ la data de 27.09.2011, reclamanții S. P. și E. S. E. I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. C., ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună: recunoașterea limitelor de graniță ale celor două incinte ale imobilelor nr. 14 și nr. 12, din . de gard ce despart cele două incinte pe direcția nord - sud, la cotele din hărțile cadastrale comune pe direcția nord - sud și la 0,5 m distanță de zidul imobilului de la nr. 14, plata daunelor provocate de blocarea vânzării imobilului reclamanților de la nr. 14 și accesul necondiționat în zona de 0,5 m, din spatele construcției, pentru reparații și eventual construire gard.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au intrat în posesia imobilului nr. 14, prin actul de vânzare – cumpărare de la data de 30.07.1998, când nu s-a impus existența cărții funciare și nu s-a făcut o verificare a dimensiunilor terenului.
Precizează că au hotărât înstrăinarea imobilului, iar la acel moment s-au hotărât să întocmească cartea funciară. Atunci arată că au descoperit existența unor neracordări și suprapuneri a imobilelor, fapt pentru care pârâtul i-a convocat la OCPI, pentru rezolvarea amiabilă a acestor nepotriviri – a se vedea adresa OCPI din data de 24.06.2011, la dosar nr. 2436/06.06.2011.
Deși la această convocare au arătat de unde vin nepotrivirile (nerespectarea distanței de 0,5 m din spatele clădirii a segmentelor de gard, pe toată lungimea de 38 m, de la nord la sud, aceasta variind între 0 și 0,29 m, includerea stâlpului de beton al gardului imobilului reclamanților – lățime de 0,21 m, în deschiderea imobilului său, precum și construirea de către pârât a unui gard nou în partea de sud, la distanța de cca. 1 m de vecinul său, micșorându-și singur din suprafața incintei), s-a dispus reverificarea măsurătorilor de către specialiștii OCPI B., iar în urma acestora s-a hotărât refacerea cărților funciare.
În urma măsurătorilor, se arată că fără a se lua în considerare poziția în afara limitelor de drept a segmentelor de gard, imobilul reclamanților, cu nr. cadastral_, are o suprafață de 476 mp, față de 479 mp, din actul de vânzare cumpărare, iar a(l) pârâtului, cu nr. cadastral_, ocupă o suprafață de 370 mp, în loc de 380 mp – conform actului de vânzare cumpărare, dar situația a rămas ca la început.
Mai arată că la început pârâtul a fost de acord cu rezolvarea amiabilă a litigiului, însă ulterior, atunci când i s-a solicitat de potențialul cumpărător să îi permită accesul în vederea refacerii gardului, acesta a condiționat acest accept, de cedarea de către reclamanți a unei fâșii de 0,3 x 38, adică aproximativ 11,4 mp, mai mult decât îi lipsește pârâtului în cartea funciară (10 mp), dar nu și în realitate, acesta ocupând de le ei cca. 10 mp.
În aceste condiții, reclamanții arată că vânzarea imobilului lor nu s-a mai realizat, aceștia pierzând diferența de preț de 47.500 euro, dar și avansul de 2500 euro, 210 lei taxe notariale, motiv pentru care solicită obligarea pârâtului la plata acestor sume.
Cererea nu a fost motivată în drept și a fost însoțită de adresa OCPI emisă la data de 24.06.2011, în dosarul_/06.06.2011 (fila 5), plan de amplasament și delimitare al imobilului din mun. B., . (fila 6), încheierea CF nr._ /16.09.2011 (fila 7), contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1812/30.07.1998 la BNP J. N. (fila 9), antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2383/08.06.2011 (fila 10 – 12).
Legal citat, pârâtul M. C. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat ca reclamanții să formuleze precizări la cererea de chemare în judecată și să procedeze la încadrarea în drept a capetelor de cerere expuse.
În eventualitatea în care se solicită obligarea sa la plata unor daune, solicită să se precizeze semnificația acestora și izvorul răspunderii la care fac referire.
De asemenea, a arătat că este de acord cu cererea de grănițuire, însă solicită ca instanța să aibă în vedere următoarele:
Este proprietarul imobilului construcție și teren în suprafață de 380 mp, dobândită prin moștenire legală de la autorii părinți M. A. și M. Al. A., conform certificatului de moștenitor nr. 12/12.05.2011 eliberat de BN Legalis B..
La rândul lor, autorii săi au dobândit proprietatea conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2787/26.09.1964 de fostul notariat de Stat Județean B..
Se mai arată că suprafața de teren aferentă construcției descrisă în contractul de vânzare cumpărare are următoarele vecinătăți și dimensiuni ale laturilor: la N – ., la S – N. - 10 ml, la E – C. Târcolea – 38 ml, la V – N. M. – 38 ml.
În considerarea acestor elemente de identificare, arată că a întocmit documentația de carte funciară, fiind-i întabulat dreptul de proprietate conform Încheierii nr._/08.08.2011.
Față de dreptul de proprietate asupra terenului rezultat din cuprinsul titlului său și cu respectarea acestui drept, arată că este de acord cu grănițuirea proprietăților, împrejurare în care prin expertiza tehnică, urmează să se dispună cu privire la necesitatea mutării sau nu a însemnelor de hotar existente în prezent.
Mai arată că nu este de acord cu capătul de cerere privind plata unor daune, întrucât aspectele legate de neîndeplinirea formalităților privind vânzarea preconizată de către reclamanți, nu îi pot fi imputabile.
Odată cu întâmpinarea, a depus în copie extras CF (fila 24), plan de amplasament și delimitare al imobilului (fila 25), anexa nr. 1 (fila 26), contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2787/28.09.1964 de Notariatul de Stat al Raionului B. (fila 27).
Reclamanții au depus precizări și completări la cererea de chemare în judecată.
Astfel, s-a arătat că înțeleg să renunțe la cererea de plată a celor 2500 euro, însă au solicitat obligarea pârâtului la plata taxelor „solicitate” (aprecierea NN) de instanță, plata expertului și a executorului judecătoresc, cheltuielile de transport, alte cheltuieli.
A mai solicitat ca instanța să pună interdicție mamei vitrege a pârâtului să mai intervină în relația cu virtualii cumpărători.
La rândul său, pârâtul a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat ca instanța să constate că a dobândit proprietatea suprafeței de aproximativ 16 mp pe calea uzucapiunii de lungă durată.
Arată că începând cu anul 1945 și până la înstrăinarea imobilului în beneficiul părinților săi, configurația suprafeței de teren aferentă casei de locuit nu s-a schimbat, limita despărțitoare între cele două proprietăți fiind parțial constituită din gard și parțial de peretele casei actualmente proprietatea reclamanților, între spatele casei reclamanților și curtea sa neexistând niciodată un gard despărțitor.
Dovada acestei situații de fapt și stăpânirii de către autorii săi și anterior acestora de către ceilalți proprietari, în toată perioada de timp de peste 70 de ani constituind-o existența unor butuci de vie, a unei pompe de apă amplasate pe suprafața la care reclamanții emit pretenții, precum și a unui garaj amplasat parțial chiar pe linia despărțitoare.
Mai mult, zonele în care cele două proprietăți sunt despărțite prin gard, actuala configurație și actualul amplasament al acestuia, arată că conving cu privire la faptul stăpânirii de către pârât a diferenței de teren legat de care reclamanții pretind drepturi în sensul solicitărilor din cererea introductivă.
În condițiile în care din probe ar rezulta că stăpânește o suprafață de teren care excede limitei incluse în titlul de proprietate, dat fiind posesia de lungă durată, publică, utilă, sub nume de proprietar, neîntreruptă, evident și în considerarea joncțiunii posesiilor intervenite, solicită ca instanța să constate dreptul său de proprietate cu privire la acesta.
Odată cu cererea reconvențională, s-a depus adresa FN emisă de OCPI B. (fila 37), încheierea nr._/08.08.2011 (fila 38), contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2787/28.09.1964 de Notariatul de Stat al Raionului B. (fila 39 – 40), certificatul de moștenitor nr. 28/26.01.1996 (fila 41 - 42), certificatul de moștenitor nr. 11/12.05.2011 (fila 43 – 44), plan de amplasament și delimitare al imobilului (fila 45 ), încheierea nr._/16.09.2011 (fila 46).
Reclamanții au formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care au solicitat respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că așa după cum chiar pârâtul recunoaște în cererea reconvențională, nu a existat niciodată un gard împrejmuitor între cele două proprietăți, această împrejurare datând din perioada în care proprietățile au aparținut autorilor lor.
În aceste condiții, arată că respectarea hotarului dintre cele două proprietăți s-a întemeiat de-a lungul timpului pe acceptarea tacită a autorilor și a lor.
Prin urmare, încălcarea de către una sau alta din părți a liniei de hotar dintre cele două proprietăți s-a întemeiat pe tolerare și nicidecum pe acceptarea ideii că cel care a comis încălcarea hotarului a făcut-o cu emiterea unei pretenții de dobândire a calității de proprietar.
Așadar, așa zisa stăpânire de peste 70 de ani (prin joncțiunea posesiilor), dacă a existat, ea nu a fost exercitată sub nume de proprietar ci în calitate de detentor precar.
Apreciază că dacă ar fi existat o împrejurare contrară, autorii pârâtului ar fi forțat edificarea unui gard despărțitor cu caracter definitiv, pe întreaga lungime a hotarului.
Acest lucru nu s-a întâmplat și se reflectă chiar în documentația tehnică aferentă intabulării proprietății pârâtului reclamant.
Concluzionând, arată că detenția precară nu poate constitui temei al prescripției achizitive de lungă durată și precizează că acțiunea introductivă are caracterul unei grănițuiri pure și simple, necesitatea promovării ei fiind determinată de neînțelegerile ivite între părți cu prilejul întocmirii documentațiilor tehnice de intabulare.
La data de 27.02.2012, în ședința publică, reclamanții au arătat, iar instanța a consemnat faptul că aceștia înțeleg să renunțe la pretențiile față de pârât, recunoscând cererea modificatoare și completatoare aflată la fila 28 dosar.
La același termen, instanța a încuviințat ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, proba cu acte și expertiză topo cadastrală, iar pentru pârât și proba cu interogatoriul reclamanților și doi martori. A fost desemnat ca expert O. M..
Primul raport de expertiză (fila 82 – 91) a fost depus pentru termenul din data de 07.02.2012. la același termen, au fost administrate și proba cu interogatoriul reclamanților, încuviințată anterior (fila 92 – 93) și au fost audiați cei doi martori, declarațiile acestora aflându-se la filele 94 – 95.
Împotriva primului raport de expertiză au ridicat obiecțiuni atât pârâtul (fila 115), cât și reclamanții (fila 117 – 118).
În ședința de judecată din data de 24.09.2012, instanța a încuviințat obiecțiunile formulate, dispunând completarea raportului de expertiză.
Pentru termenul din data de 19.11.2012, expertul a depus completarea solicitată (fila 137 – 146).
Reclamanții au formulat din nou obiecțiuni la raportul de expertiză completat, care au fost admise de către instanță, conform încheierii de ședință din data de 28.01.2013.
Cea de a doua completare a raportului de expertiză s-a depus pentru termenul din data de 09.09.2013 (fila 183 – 186).
Nici această completare nu a fost apreciată ca fiind suficientă, nici de către reclamanți, dar nici de către pârâți. Obiecțiunile au fost încuviințate în ședința din data de 07.10.2013.
A treia completare la raportul de expertiză a fost depusă pentru termenul din data de 18.11.2013 (fila 214 – 219), după apelarea cauzei, motiv pentru care instanța a dispus comunicarea a câte unui exemplar al lucrării părților.
Și această completare a fost contestată de ambele părți. Instanța a admis obiecțiunile în ședința din data de 06.01.2014.
Completarea nr. 4 la raportul d e expertiză s-a depus pentru termenul din data de 02.02.2014 (fila 220 – 222). Ca și în cazul celorlalte completări, au ridicat obiecțiuni ambele părți.
În ședința de judecată din data de 03.03.2014, instanța a luat act de faptul că expertul O. M. a fost suspendat, motiv pentru care a dispus înlocuirea sa în cauză, procedând la repartizarea prin tragere la sorți a unui nou expert, în persoana dlui. M. D..
Prima lucrare s-a depus pentru termenul din data de 13.10.2014 (fila 255 – 263).
Ca și în cazul primului raport, reclamanții au prezentat obiecțiuni (fila 271). În ședința de judecată din data de 10.11.2014, și pârâtul a efectuat oral mențiuni referitoare la lucrarea depusă. Instanța le-a încuviințat și a dispus emiterea unei adrese către expert, pentru a răspunde.
Completarea la raportul de expertiză s-a depus pentru termenul din data de 02.02.2015 (fila 282 – 287). Instanța a dispus comunicarea raportului părților, amânând cauza pentru termenul din data de 30.03.2015.
Pârâtul a depus concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr. 4106 din 01.04.2015 Judecătoria B. a admis cererea înregistrată sub nr._, având ca obiect „grănițuire”, astfel după cum a fost precizată de reclamanții S. P. și E. S. E. în contradictoriu cu pârâtul M. C.. A respins cererea reconvențională formulată de M. C., în contradictoriu cu S. P. și E. S. E., ca fiind nefondată. A stabilit linia de hotar dintre proprietățile situate în mun. B., . și 12, aparținând reclamanților, respectiv, pârâtului, pe aliniamentul 11 – L – M – N – O - 26, conform schiței de plan Planșa 3 („grănițuire potrivit dispozițiilor instanței”), la Raportul de expertiză Tehnică Judiciară Topo Cadastrală, depus la data de 13.10.2014, efectuat de expert M. D., care face parte integrantă din sentință.
De asemenea, a dispus ca părțile să efectueze gardul despărțitor pe aliniamentul propus prin sentință.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere că reclamanții și pârâtul sunt vecini, reclamanții fiind proprietarii imobilului situat în mun. B., ., conform Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1812/30.07.1998 la BNI J. N., iar pârâtul fiind proprietarul fiind proprietarului imobilului situat în mun. B., ., conform Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2787/26.09.1964 de fostul Notariat de Stat Județean B. și certificatului de moștenitor nr. 12/12.05.2011 eliberat de BN Legalis B..
Conform declarațiilor martorilor audiați în cauză, între cele două proprietăți nu a existat un gard clar delimitat pe întreg aliniamentul vecinătății. Martorii au indicat faptul că există o porțiune de gard „de la .> Potrivit art. 560 C.C., „proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.”
Grănițuirea în sine este o operațiune materială prin care se delimitează terenurile învecinate, care aparțin unor proprietari diferiți, prin semne exterioare de hotar. Ea servește astfel stabilirii pe orizontală a limitelor corporale ale dreptului de proprietate asupra terenurilor. Această delimitare se face pe baza datelor conținute în titlurile de proprietate ale părților, prin bună-învoială.
De asemenea, instanța a apreciat că acțiunea în grănițuire poate fi intentată în cazul inexistenței unei granițe între proprietățile funciare și deopotrivă atunci când există semne de demarcație, dar acestea nu au fost stabilite prin acordul părților ori prin hotărâre judecătorească.
Instanța a reținut că între părți au existat și există diferende în ceea ce privește stabilirea liniei de hotar existentă între cele două proprietăți. Ca drept dovadă, instanța a reținut că pârâtul a solicitat reclamanților prezența la OCPI, pentru rezolvarea amiabilă a nepotrivirilor rezultate în urma măsurătorilor necesare efectuării documentației de Carte Funciară, conform adresei nr._/06.06.2011.
D. urmare, instanța a apreciat că se impune tranșarea definitivă a acestei chestiuni, prin hotărâre judecătorească.
Cele două proprietăți sunt parțial despărțite de un gard, astfel după cum chiar martorii audiați au arătat-o, iar părțile, prin multitudinea obiecțiunilor formulate, au confirmat.
Cu referire strictă la granița celor două proprietăți, instanța a constatat că părțile au poziții contradictorii, fiecare afirmând că linia de hotar este înspre proprietatea celuilalt.
În cauză au fost efectuate două expertize, cu mai multe completări - prima, neputând fi reținută de către instanță, datorită suspendării din funcție a expertului desemnat - O. M..
Cea de a doua expertiză, efectuată de expert M. D., contestată și aceasta de ambele părți și refăcută, fără a putea da un răspuns „mulțumitor” celor interesați, va fi totuși avută în vedere de către instanța de judecată la stabilirea liniei de hotar.
Instanța a procedat la analizarea variantei la care a înțeles să se oprească și a prezentat propriile argumente pentru care s-a oprit la schiței de plan Planșa 3 („grănițuire potrivit dispozițiilor instanței”), la Raportul de expertiză Tehnică Judiciară Topo Cadastrală, depus la data de 13.10.2014, efectuat de expert M. D..
1. Pentru început, nu a primit varianta efectuată de reclamanți și primită de instanță la dosar la termenul din data de 30.03.2015, deoarece aceasta Nu este efectuată de un expert autorizat, Nu îndeplinește normele unei schițe care să fie agreate de OCPI și, cel mai important, provine de la o parte INTERESATĂ în cauză, iar sub acest aspect, instanța ar fi putut fi acuzată de favorizarea uneia dintre părțile litigante. D. urmare, instanța s-a oprit la una din variantele pe care expertul desemnat a înțeles să le prezinte.
2. Instanța a avut în vedere actele de proprietate prezentate de cele două părți și, în special, deschiderile la . reclamanții, dar și pârâtul dețin din acte 10 ml, conform actelor de proprietate prezentate (conform Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1812/30.07.1998 la BNI J. N. și Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2787/26.09.1964 de fostul Notariat de Stat Județean B.). Conform schiței aleasă, reclamanții vor avea o deschidere de 9,90 ml, iar pârâtul o deschidere de 10,04 ml. D. urmare, deschiderea la această stradă este APROPIATĂ de cea din acte.
3. Suprafața de teren menționată în varianta aleasă de către instanță este aproape de cea menționată în fiecare act de proprietate. Astfel, reclamanții vor avea 468 mp, în loc de 479 mp, cât este în act, iar pârâtul va avea 379 mp, în loc de 380 mp cât este în act. Diferențele sunt explicabile datorită modului în care au fost efectuate măsurătorile în cazul ambelor proprietăți, fără instrumente clare de precizie, iar în acest sens sunt chiar recunoașterile efectuate de ambele părți prin cererile formulate la dosar.
4. La stabilirea liniei de hotar, instanța a avut în vedere ca aceasta să reflecte susținerile pârâtului și necontestate de către reclamanți referitoare la poziționarea garajului și magaziei, identificate în schiță ca C 5 și C 6, (respectiv, garajul și magazia), potrivit cărora, acestea sunt edificate chiar pe lina de hotar.
Referitor la linia de hotar dintre cele două proprietăți, aflată în continuarea construcției C 5 și pct. 26 din . respins susținerea pârâtului potrivit căreia limita de hotar ar fi constituită de chiar peretele casei reclamanților. Așa după cum se poate observa în planșa foto depusă la fila 196 dosar, lângă peretele casei se află dale de beton, înlăturate parțial chiar de către pârât, dar acest lucru nu poate fi reținut ca fiind de natură a-i constitui acestuia un avantaj.
De altfel, butucul de vie este amplasat la extremitatea dalei, în lateralul imobilului, și pe linia de hotar aleasă de către instanță.
Referitor la gura de vizitare a pompei de apă, aflată la acest moment pe terenul reclamanților, aceasta poate fi mutată, în caz de neînțelegere între vecini, de către pârât și cu cheltuieli rezonabile, prin raportare la dreptul de proprietate ce se individualizează prin limitele sale exterioare, prin prezenta.
Pentru toate aceste argumente, instanța a admis cererea și a stabilit linia de hotar dintre proprietățile situate în mun. B., . și 12, aparținând reclamanților, respectiv, pârâtului, pe aliniamentul 11 – L – M – N – O - 26, conform schiței de plan Planșa 3 („grănițuire potrivit dispozițiilor instanței”), la Raportul de expertiză Tehnică Judiciară Topo Cadastrală, depus la data de 13.10.2014, efectuat de expert M. D., care face parte integrantă din prezenta.
A dispus ca părțile să efectueze gardul despărțitor pe aliniamentul propus prin prezenta.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de M. C., privind revendicarea suprafeței de 16 mp, instanța a respins-o ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit soluției aleasă de către instanța la momentul stabilirii grănițuirii, pârâtul deține la acest moment aproape suprafața deținută în titlu, respectiv, 379 mp, în loc de 380 mp cât este în act. Pe de altă parte, reclamanților le lipsește chiar mai mult, respectiv 11 mp (468 mp, în loc de 479 mp). Diferențele sunt explicabile datorită modului în care au fost efectuate măsurătorile în cazul ambelor proprietăți, fără instrumente clare de precizie, iar în acest sens sunt chiar recunoașterile efectuate de ambele părți prin cererile formulate la dosar.
Acțiunea în revendicare presupune ca proprietarul să facă dovada că a pierdut posesia bunului său, iar instanța să îi recunoască acest drept asupra bunului și să dispună restituirea acestuia de la posesorul neproprietar.
În cauză, pârâtul nu au făcut dovada că pierdut posesia asupra vreunei suprafețe de teren, în defavoarea reclamanților. Dimpotrivă, linia de hotar fiind stabilită potrivit susținerilor părților, a confirmat faptul că deține aproape atât cât are în acte, diferența de un mp fiind nesemnificativă, pentru argumentele deja arătate.
Pentru aceste considerente, cererea reconvențională privind revendicarea a fost respinsă, ca fiind nefondată.
Referitor la cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța a reținut că atât reclamanții, cât și pârâtul au efectuat cheltuieli necesare judecății.
Pe de altă parte, art. 560 CC arată că aceste cheltuieli vor fi suportate în mod egal. D. urmare, a considerat că se impune compensarea cheltuielilor efectuate de fiecare în parte.
Împotriva sentinței au declarat recurs atât reclamanții S. P. și E. S. E. cât și pârâtul M. C., criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanții S. P. și E. S. E. au arătat că instanța de fond a soluționat acțiunea lor de grănițuire formulată împotriva lui M. C., cu care se învecinează, fară să facă o analiză completă și coerentă a tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită, întrucât cererea presupunea: recunoașterea limitelor suprafețelor pe care aceștia le au în proprietate, mutarea granițelor în limitele hărților cadastrale, accesul necondiționat pentru reparații la construcțiile de aici, precum și plata daunelor provocate pentru imposibilitatea înstrăinării imobilului în timp util.
Se mai arată că deși s-au făcut probe certe și concludente de-a lungul a trei ani, la judecata de fond a fost omologată o variantă ad-hoc din raportul de expertiză M. D., la care făcuse în permanență obiecțiuni, care nu au fost soluționate în nici un fel, deși ele erau de natură să schimbe în totalitate constatările și delimitarea celor două proprietăți, ca și necesitatea unei situații comode și accesul lor la toate dependințele
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, existând serioase dubii în legătură cu expertiza inițială ing. O. M., ca și rigorile ce trebuia respectate, prin inexistența suprafețelor din titlurile de proprietate de la momentul cumpărării de către aceștia a imobilului, respectiv documentația tehnică și cartea funciară, care presupuneau respectarea totală a detaliilor de plan din acestea.
În cauză, era obligatorie respectarea cerinței de validare a expertizei de către OCPI B. și numai în conformitate cu acesta și pe baza unor argumente plauzibile privind constatările din teren să se facă validarea acestora.
Din concluzii trebuia să se ajungă ca deschiderea la . de 10 m, conform actului nostru de vânzare-cumpărare și a cărții funciare, iar delimitările să conțină 19 m și nu 18,49 m cât rezultă din însumarea segmentelor liniei de hotar, deși din toate documentele rezultă indubitabil că aceasta trebuia să fie o linie dreaptă.
Anexele gospodărești înscrise în schița de plan sunt poziționate voit incorect, astfel: chioșcul pârâtului este aliniat cu garajul, iar linia ce desparte cele două proprietăți este tangentă la acestea și nu așa cum sunt înserate de către ing. M. D..
Tot astfel, la punctul 11 din schiță, distanța de 19 m, trebuia să se regăsească pe aliniamentul punctelor: 11—L — N-O — 26 pentru a forma un singur traseu al graniței, așa cum sunt ele în detaliu în actul de vânzare-cumpărare. Specialiștii OCPI B., în anul 2011, au identificat perimetrul proprietății în suprafață de 476 m.p., iar în condiția în care în perioada de până la identificarea sa de către expert nu au apărut modificări, ele se impunea să fie identice și clare și nu așa cum s-au înscris la pretinsa constatare a expertului.
În ceea ce privesc considerentele din concluzii, că nu se poate valida varianta propusă de către ei, întrucât este „interesată" și omologarea planșei a treia este subiectivă și arbitrară, schimbă în totalitate, atât situația reală a proprietății lor, cât și pretinsa apropiere de suprafața reală din documente.
Față de toate aceste împrejurări, în conformitate cu art. 304,
punctele 7 și 9, 312 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă, aplicabil în situația noastră, solicită admiterea recursului și casarea cu trimitere pentru realizarea unei noi expertize cadastrale, obiectivă și obligatoriu avizată de OCPI
B..
Pârâtul M. C. consideră sentința ca fiind nelegala si potrivit dispoz. art 304 pct 8 si 9 C proc civ solicită admiterea recursului, având in vedere următoarele:
Obiectul cererii de chemare in judecata formulata de reclamanți il constituie granituirea proprietăților in raport cu limitele rezultate din titlurile de proprietate, celelalte capete de cerere nemaifiind susținute ulterior introducerii cererii fata de precizările făcute de reclamanți.
Prin intampinarea formulata, arată că a fost de acord cu granituirea proprietăților, in raport cu petitul cererii introductive, insa prin cererea reconventionala pe care a formulat-o arată că a solicitat sa se constate ca a dobândit prin uzucapiune de lunga durata dreptul de proprietate pentru suprafața de aprox 16 mp .
Consideră faptul că sentința este pronunțata cu incalcarea dispoz. legale menționate intrucat, desi instanța de fond a fost investita prin cererea reconventionala cu o cerere prin care a solicitat sa se constate dobândirea de către acesta prin uzucapiune de lunga durata a terenului in suprafața de 16 mp, nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, si a schimbat natura si intelesul lămurit si vădit neindoielnic al acesteia.
Desi in considerentele sentinței a făcut vorbire despre obiectul cererii reconventionale, in examinarea conținutului acesteia instanța a respins cererea privind revendicarea fara a examina condițiile de admisibilitate ale cererii privind uzucapinea.
Este evident faptul ca, instanța a fost in eroare cu privire la conținutul cererii reconventionale si in raport cu probatoriile administrate in cauza nu a examinat condițiile de admisibilitate ale acesteia, ceea ce echivalează cu o neexaminare efectiva a cererii reconventionale pe fondul acesteia.
Pe fond arată că sentința este nelegala motivat de faptul că probatoriile administrate la instanța de fond au confirmat dobândirea proprietății asupra suprafeței de aprox 16 mp prin uzucapiune de lunga durata.
Probele cu inscrisuri, probele testimoniale confirma faptul posesiei de către acesta si de către autorii săi, prin joncitunea posesiilor o perioada de peste 30 ani asupra acestui teren.
Arată că varianta din Anexa 3, din completarea la expertiza M. D. din 02.02.2015, reprezintă o propunere justa de granițuire pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Asa cum rezulta din conținutul cererilor, proprietățile pe care le dețin se invecineaza si linia despărțitoare este controversata, intrucat nu exista imprejmuire pe toata linia despărțitoare dintre cele doua proprietăți.
Din petitul cererii reclamanților rezulta ca, au hotărât asupra instrainarii proprietății lor, insa perfectarea cârtii funciare a acesteia nu s-a putut realiza datorita unor neracordari si suprapuneri a limitelor imobilelor ce nu au putut fi rezolvate pe cale amiabila.
Din conținutul intampinarii rezulta ca, a dobândit dreptul de proprietate prin moștenire legala de la autorii săi părinți conform certificatului de moștenitor nr 12/12.05.2011, iar aceștia la rândul lor au dobândit proprietatea conform contractului de vanzare - cumparare autentificat sub nr 2787/26.09.1964, suprafața de teren aferenta casei de locuit fiind de 380 mp.
De necontestat ca, intre proprietățile părților nu exista un gard despărțitor continuu, sunt doar doua segmente de gard, primul se situează in zona stradala, ce pornește de la stâlpul despărțitor dintre imprejumuirile din aceasta zona si pana la coltul casei reclamanților, iar cel de al doilea segment, pornește de la extramitatea interioara a casei (coltul casei) in zona anexelor mele, linia despărțitoare fiind marcata chiar de pereții uneia dintre acestea.
In sensul susținerilor din cererea reconventionala, porțiunea de teren pana la limita zidului casei reclamanților a fost stăpânită pe timpul vieții lor de autorii săi, inca de la momentul cumpărării proprietatii(1964), iar dupa decesul lor de către acesta.
Dovada faptului ca, a exploatat in exclusivitate aceasta zona, o constituie modul de amplasare a segmentelor de gard, asa cum a arătat mai sus, dar si faptul plantarii unor butuci de vita de vie, a pompei de apa, a canalizării a celor doua anexe.
Arată că nu au existat litigii de-a lungul timpului cu privire la folosirea de către autorii săi si de către el a acestei zone, nici cu privire amplasamentul anexelor pe linia de hotar.
F. de pretențiile reclamanților din cererea introductiva, arată că a inteles sa invoce uzucapiunea de peste 30 ani cu privire la aceasta suprafața de teren in eventualitatea in care, in urma expertizei topo s-ar fi stabilit ca, linia despărțitoare dintre proprietăți este in interiorul proprietății sale si plantația de vita, pompa de apa, canalizarea, parte din anexe s-ar include in proprietatea reclamanților.
Tocmai existenta acestora de-a lungul timpului echivalează cu un act de dispoziție in ceea ce îl privește si in aceasta ipoteza ar fi admisibila cererea reconventionala.
Singura varianta completa este cea conform completării la raportul de expertiza tehnica judiciara topo cadastrala completare, Anexa 3 a expertului M. D..
De asemenea, arat că aceasta varianta are in vedere detaliile rezultate din titlurile de proprietate pe care le deține, dar si aspectul legat de rămânerea in perimetrul curții mele a acestor bunuri.
In aceasta varianta, asa cum rezulta din motivația expusa de expert se respecta condiția deschiderii proprietății reclamanților pe . m (9,68 m +0,32 m) si de 19 ml in latura de S-V a proprietății reclamanților.
In aceasta situație, linia de hotar propusa de expert si pe care solicită a fi confirmată prin hotărârea ce se va pronunța, este intre punctele 11, A,B,C,D, 27, ipoteza in care proprietatea reclamantilor-parati ar avea suprafața de 471 mp cu 8 mp mai puțin decât in contractul de vanzare-cumparare 1812/3.07.1998.
Precizează că reclamanții au formulat numai o acțiune in granituire si nu au pretins ca le-a acaparat o parte din proprietatea lor.
Conform acestei variante, desi proprietatea pe care o deține, asa cum rezulta din contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr 2787/26.09.1964 este de 380 mp, in realitate, arata că proprietatea sa va avea mai puțin cu 1 mp.
In principal, solicită casarea cu trimitere pentru ca instanța de fond sa se pronunțe asupra cererii reconventionale având ca obiect uzucapiunea
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, evaluarea dovezilor administrate, în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, analizând cauza și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 c.p.c., Tribunalul reține următoarele:
Critica recurentului M. C., potrivit căreia prima instanță a încălcat dispozițiile legale, privind pronunțarea asupra cererii reconvenționale formulate este fondată.
Procesul civil este, în regulă generală, un proces al intereselor private. Rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu principiul disponibilității ce guvernează procesul civil.
Principiul disponibilității în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului și corelativ a pârâtului reclamant, fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii de chemare în judecată, precum și a cererii reconvenționale.
Conform art.129 alin. final Cod pr.civilă, instanța este ținută de limitele investirii sale, determinate prin cererea de chemare în judecată și cererea reconvențională, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererilor deduse judecății.
În speță, recurentul pârât reclamant prin Întâmpinarea formulată a fost de acord cu grănițuirea proprietăților părților, însă pe cale reconvențională a solicitat să se constate că a dobândit, prin uzucapiunea de lungă durată, suprafața de teren de 16 m.p., f- 32 fond.
Prima instanță, deși încuviințează și administrează probe raportat la ambele cereri formulate de părți, în ceea ce privește cererea reconvențională, schimbă obiectul acesteia, analizând-o din punctul de vedere al unei acțiuni în revendicare. În consecință, prima instanță nu s-a pronunțat în limitele în care a fost investită prin cererea reconvențională, nu a examinat condițiile de admisibilitate a cererii privind uzucapiunea, ceea ce echivalează cu o nepronunțare asupra cererii Constituie încălcare a prevederilor art. 129 din Codul de procedură civilă, omisiunea instanței de judecata de a se pronunța cu privire la obiectul cererii cu care a fost investită, încălcând dreptul recurentului la un proces echitabil, reglementat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, drept care implică, printre altele, obligația pentru instanțe de a proceda la o examinare efectivă a cererii deduse judecății.
Fără arătarea motivelor și a probelor nu se poate exercita controlul judiciar, astfel ca instanța pronunță o soluție netemeinică, care, potrivit art. 304 pct. 7 C. pr. civ., este supusă casării.
Urmează ca în rejudecare prima instanță, raportat la soluția dată cererii reconvenționale, să analizeze și motivele de recurs formulate de reclamanți.
Față de cele reținute mai sus, Tribunalul, în baza art. 312 c.p.c, urmează a admite recursurile și a casa sentința recurată, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se pronunța pe obiectul cererii reconvenționale, astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de către reclamanții E. S. P. și E. S. E. domiciliați în municipiul B., ., jud. B. și de către pârâtul M. C., domiciliat în mun. B., ., jud. B. împotriva sentinței civile nr. 4106 din 01.04.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Casează sentința recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru a se pronunța pe obiectul cererii reconvenționale, astfel cum a fost formulată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Septembrie 2015.
Președinte, M. Ș. | Judecător, E. P. | Judecător, A. M. |
Grefier, V. P. |
Red.E.P/Th.red.E.P/2 ex./12.10.2015
d.f. nr._ – Judecătoria B.
j.f. N. N.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 2659/2015. Tribunalul BUZĂU | Acţiune posesorie. Decizia nr. 2865/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
