Contestaţie la executare. Decizia nr. 137/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 137/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 22327/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 137/2015
Ședința publică de la 26 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier R. O.
Pe rol, soluționarea cererii de recurs formulată de contestatoarea S.C. E. F. S.A. cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._/14.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. in dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata C.N.C.F. "C." S.A cu sediul în G. ., județul G., având ca obiect, contestație la executare.
Prezenta si dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 20.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din decizia de față.
Instanța, având nevoie de timp pentru a examina actele și lucrările dosarului și pentru a da posibilitatea părților să depună note de concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 26.05.2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentului recurs civil, se constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, contestatoarea C.N.C.F. "C." S.A., in contradictoriu cu intimata S.C. E. F. S.A. AFEE PLOIESTI, a formulat contestație la executare prin care a solicitat admiterea actiunii si anularea urmatoarelor acte de executare: dispozitia de poprire nr. 209/30.01.2014, emisa in dosarul de executare 209/2011 al S.C.P.E.J. Trifina, T. si G., in ceea ce priveste suma reprezentand actualizarea penalitatilor de intarziere, procesul verbal de cheltuieli suplimentare nr. 209/15.10.2013 emis in acelasi dosar de executare, raportul de expertiza contabila din data de 2.07.2013 intocmit in dosarul de executare 209/2011 pentru sumele reprezentand actualizarea penalitatilor de intarziere, dispozitia de poprire nr. 982/30.01.2014 emisa in dosarul de executare 982/2011 al S.C.P.E.J. Trifina, T. si G., in ceea ce priveste suma reprezentand actualizarea penalitatilor de intarziere, procesul verbal de cheltuieli suplimentare nr. 982/15.10.2013 emis in acelasi dosar de executare, raportul de expertiza contabila din data de 12.07.2013 intocmit in dosarul de executare 982/2011 pentru sumele reprezentand actualizarea penalitatilor de intarziere, intoarcerea executarii silite pentru sumele de bani retinute prin poprire, cu titlu de actualizare penalitati de intarziere, precum si restituirea taxei judiciare de timbru in valoare de 1000 lei.
In fapt, contestatoarea a invederat instantei că executorul judecatoresc nu i-a comunicat procedural procesele verbale de actualizare pentru sumele pentru care s-a dispus înființarea popririi si pentru perioadele mentionate in aceste dispozitii de infiintare a popririi.
Totodată, s-a susținut că, creanta a fost actualizată nelegal, in conditiile in care la data de 23.11.2012 debitul s-a stins prin plată, iar penalitatile de întârziere la care creditoarea a renuntat prin Conventia privind stingerea unor datorii, a facut obiectul anularii prin OUG 25/2012.
Astfel, in dosarul de executare nr. 209/2011, la data de 28.03.2012 a fost actualizat debitul prin procesul verbal de actualizare nr. 209/2011 cu valoarea de_,70 lei, pentru perioada martie 2010 – februarie 2012, iar in dosarul de executare nr. 982/2011 la data de 27.03.2012 a fost actualizat debitul prin procesul verbal nr. 982/2011 cu valoarea de 35.414,82 lei, pentru perioada februarie 2011 - februarie 2012.
In drept, contestatoarea si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 711 si urm Cod pr.civ.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
S-a susținut că în mod cu totul neîntemeiat, contestatoarea acreditează ideea că la data prezentei ar fi achitat integral creanța si astfel nu poate solicita actualizarea creantei intrucat debitul a fost achitat si a ramas fara obiect.
In primul rand, dreptul său de a continua executarea a fost recunoscut de catre debitoare si retinut prin conventia încheiată, prin care potrivit art.1 al.1 lit.i, partile semnatare au convenit ca sumele prevazute la alin.1 si i vor fi actualizate pana la data platii obligatiilor restante.
Părțile au uzat de proba cu înscrisuri și la solicitarea primei instanțe s-au atașat dosarele de executare nr.209 si nr.282 ale S.C.P.E.J. Trifina, T. si G..
În urma probelor administrate, Judecătoria B. a pronunțat sentința civilă nr._/14.11.2014, prin care a admis în parte actiunea; a dispus anularea dispoziției de poprire nr. 209/30.01.2014 emisă în dosarul de executare nr. 209/2011 al SCPEJ “Trifina, T. si G.”, în ceea ce priveste suma reprezentând actualizarea penalităților de întârziere, a raportului de expertiza contabilă, a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare emise în acelasi dosar de executare, precum și a dispoziției de poprire nr. 982/30.01.2014, a raportului de expertiza contabilă, a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare emise in dosarul executional nr. 982/2011 și intoarcerea executarii silite pentru sumele de bani retinute prin poprire, cu titlu de actualizare penalitati de întârziere; a respins capatul de cerere privind restituirea taxei judiciare de timbru.
Pentru a hotărî astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
“Potrivit art. 399 Cod pr.civ. impotriva executarii silite insesi, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare.
In prezenta cauza, contestatoarea solicita anularea dispozitiilor de poprire nr. 982 si 209 din 30.01.2014 emise in dosarele de executare, cat si a tuturor formelor de executare ce au stat la baza emiterii lor.
Formele de executare mentionate mai sus s-au emis in baza titlului executoriu reprezentat prin sentinta comerciala nr. 1171/28.10.2009 a Tribunalului Galati.
La data de 6.06.2012 a intervenit OUG 25/2012 porivind acordarea unui imprumut C. C. SA in scopul achitarii obligatiilor de plata datorate furnizorilor de energie electrica, iar la data de 22.11.2012 intre cele doua parti s-a incheiat o conventie pentru stingerea unor datorii ale contestatoarei catre intimata, care include si creante ce fac obiectul dosarelor de executare silita nr. 982/2011, respectiv 209/2011 ale S.C.P.E.J. Trifina, T. si G..
In cuprinsul acelui act normativ s-a mentionat ca plata sumelor se va realiza cu conditia renuntarii de catre furnizorii de energie electrica la toate penalitatile de intarziere inregistrate in contabilitatea acestora la data de 31.03.2012, precum si a celor calculate de acestia pana la data platii obligatiilor restante inregistrate la aceeasi data.
Asa cum rezulta din continutul celor doua ordonante, imprumutul a fost acordat cu afectatiune speciala, cu conditia renuntarii de catre furnizorii de energie electrica la toate penalitatile de intarziere inregistrate in contabilitatea acestora la data de 31.03.2012, precum si a celor calculate de catre de catre acestia pana la data platii obligatiilor restante inregistrate la aceeasi data.
In prezenta cauza partile nu contesta faptul ca debitul principal a fost achitat la termenul conventit, respectiv pana la data de 30.11.2012.
Cu toate acestea, prin Conventia incheiata ulterior actelor normative mentionate mai sus, prin care se precizeaza ca sumele prevazute la art. 1 vor fi actualizate pana la data platii obligatiilor restante, in functie de incasarile si facturile emise dupa data de 31.08.2012, pana la data platii acestora, contravin dispozitiilor art. 1 din OUG 25/2012, scopului si finalitatii acestui act normativ.
In consecinta, contestatoare a nu se putea obliga si la plata acestor penalitati de intarziere pentru care s-au emis dispozitiile de poprire, doarece conventia lor are valoarea unei clauze nescrise si nu poate fi luata in considerare.
Prin urmare, intimata nu avea dreptul de a pretinde in continuare obligarea contestatoarei la plata penalitatilor de intarziere si nici la actualizarea acestora.
Cum plata debitului principal a disparut, contestatoarea nu mai poate fi obligata la plata penalitatilor de intarziere, la emiterea formelor de executare privind actualizarea acestor penalitati nu-si mai gaseste justificarea.
F. de considerentele de mai sus, instanta apreciaza actiunea formulata de contestatoare intemeiata, motiv pentru care urmeaza sa o admita in parte si sa dispuna anularea dispozitiei de poprire nr. 209/30.01.2014 emisa in dosarul de executare nr. 209/2011 al SCPEJ “Trifina, T. si G.”, in ceea ce priveste suma reprezentand actualizarea penalitatilor de intarziere, a raportului de expertiza contabila, a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare emise in acelasi dosar de executare.
Va dispune anularea dispozitiei de poprire nr. 982/30.01.2014, a raportului de expertiza contabila, a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare emise in dosarul executional nr. 982/2011.
In temeiul art. 722 Cod pr.civ. va dispune intoarcerea executarii silite pentru sumele de bani retinute prin poprire, cu titlu de actualizare penalitati de intarziere.
Referitor la capatul de cerere prin care s-a solicitat de catre contestatoare restituirea taxei judiciare de timbru in suma de 1000 lei, instanta urmeaza sa il respinga, avand in vedere dispozitiile art. 45 lit. f din OUG 80/2013, motivat de faptul ca hotararea pronuntata nu este definitiva.”
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, prin care a solicitat admiterea recursului, desființarea în tot a hotărârii, iar pe fondul cauzei menținerea ca temeinice și legale a actelor de executare contestate si emise de SCPEJ Trifina, T. si G., în cadrul dosarelor nr.209/2011 și 982/2011.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susținut că în mod total neîntemeiat a reținut instanța de fond că intimata nu avea dreptul de a pretinde în continuare obligarea contestatoarei la plata penalităților de întârziere și nici la actualizarea acestora.
Deși instanța de fond reține în motivarea sa aspecte din convenția încheiată cu contestatoarea, hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și a condițiilor în care a fost încheiată convenția părților.
Astfel, potrivit sentinței civile 1172/28.10.2009, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul_, debitoarea a fost obligată la plata sumei de 1.767.064,77 lei creanță pentru care s-a trecut la executarea silită și formează dosarul nr. 209/2011 aflat pe rolul SCPEJ Trifina, T. si G..
Totodată, potrivit sentinței civile 1171/28.10.2009, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul_, debitoarea a fost obligată la plata sumei de 1.411.591,10 lei, creanță pentru care s-a trecut la executarea silită și formează dosarul nr. 982/2011 aflat pe rolul SCPEJ Trifina, T. si G..
În data de 06.06.2012 a intervenit OUG 25/2012 privind acordarea unui împrumut C. C. SA, în scopul achitării obligațiilor de plata datorate furnizorilor de energie electrică, iar la data de 22.11.2012 între societate și contestatoarea a fost încheiată Convenția privind stingerea unor datorii ale C. C. SA către . (anexată la prezenta) care include și creanțe ce fac obiectul dosarului de executare silită nr.209/2011 și 982/2011 aflat pe rolul SCPEJ Trifina, T. si G..
Convenția a fost încheiată în anumite condiții după cum urmează:
- o prima condiție stipulată la art. 1 alin 1 lit. (ii) C. să achite obligațiile restante reprezentând energie electrica la 31.03.2012, care a născut și obligația corelativa a societății prin care agrea diminuarea creanței cu suma reprezentând contravaloarea tuturor penalităților de întârziere înregistrate de C. la 31.08.2012. Aceasta prima obligație reciproca a fost îndeplinită la data de 23.11.2012.
- o a doua condiție reținută la art.1 alin.2, privea obligația C. de a achita cheltuielile de judecată și de executare silită pentru recuperarea creanței C. până la 31.12.2012. Această a doua condiție a fost îndeplinita de către C. la data de 28.12.2012.
- a treia condiție pe care C. nu a înțeles să o îndeplinească este prevăzuta în art.3 din convenție, unde se stipulează că în cazul în care C. nu plătește oricare dintre sumele datorate în temeiul contractelor în vigoare, sumele corespunzătoare diminuării de creanța acordate conform art.1 lit.(ii) vor fi considerate de drept, pe deplin și în integralitate scadente și plătibile cu efect imediat de către C. către Furnizor.
Astfel dreptul recurentei de a continua executarea a fost recunoscut:
1.de către debitoare si reținut prin convenția încheiata, prin care potrivit art.1 alin.1 lit.ii partite semnatare au convenit ca sumele prevăzute la alin i si alin ii "vor fi actualizate pana la data plații obligațiilor restante".
2.conform prevederilor art. 371 ind.2 alin.3 societatea a solicitat prin cererea de executare silita, actualizarea debitului cu rata inflației pana la data plații efective adică 23.11.2012.
In mod greșit a reținut instanța de fond că "contestatoarea nu mai poate fi obligată la plata penalităților de întârziere, iar emiterea formelor de executare privind actualizarea acestor penalități nu-si mai găsește justificarea".
Recurenta a considerat că suma reprezentând actualizarea creanței este datorată independent de dispozițiile titlului executoriu si de cele ale convenției, neputând fi asimilate unor penalități de întârziere, in condițiile in care nu reflecta daune interese datorate ca urmare a neexecutării la termen a obligației, ci reflecta prejudiciul efectiv creat ca urmare a devalorizării monetare dintre momentul scadentei si cel al plații efective.
În susținerea afirmațiilor sale s-a pronunțat si ICCJ Secția Comerciala care prin Decizia nr.722/2010 a reținut "că dacă penalitatea reprezintă o sancțiune a debitorului pentru plata cu întârziere a obligației care ii incumba, prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare in intervalul de timp scurs de la data scadentei si cea a plații efective a sumei datorate".
Dispozițiile art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 25/2012 cu modificarea ulterioară (O.U.G. nr. 68/2012), reprezintă o normă juridică permisivă care nu creează prin ea însăși obligații furnizorului, ci oferă furnizorului posibilitatea de a renunța la penalități în vederea obținerii plătii debitului principal din suma cu afectațiune specială pusă la dispoziția C.N. C.F. C.F.R. S.A. de către Ministerul Finanțelor Publice.
Se impune observația că Statul Român nu a intervenit direct în raportul juridic dintre părți, ci a creat un mediu legal favorabil pentru negocierea termenilor si condițiilor în care cele două societăți dispun anularea penalităților, respectiv pentru încheierea unei convenții care să reprezinte manifestarea de voință a părților, nicidecum a Statului Român.
Negocierile dintre S.C. E. F. S.A. si C. C.F.R. S.A. au avut ca obiect atât posibilitatea renunțării la penalități pentru a permite C. C.F.R. S.A. să utilizeze sumele provenite din împrumut, cât și întărirea disciplinei raporturilor juridice dintre părți, prin impunerea condiției de a achita în termen datoriile contractuale pentru C. C.F.R. S.A, sub sancțiunea că sumele corespunzătoare diminuării de creanță devin de drept, pe deplin și în integralitate scadente si plătibile cu efect imediat de către C. C.F.R. S.A. către S.C. E. F. S.A.
2. Referitor la procesul verbal de cheltuieli de executare, față de legalitatea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, recurenta a considerat ca potrivit art.371 indice 7 C., debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare si până la data realizării obligației stabilite in titlul executoriu.
Legiuitorul a stabilit că în cursul urmăririi silite, debitorul se află în culpa procesuală, culpă ce în aceasta fază a procesului civil consta în neexecutarea de bunăvoie, determinându-l pe creditor să recurgă la mijloace de executare silita, ceea ce antrenează consum de timp si cheltuieli din partea creditorului.
Societatea recurentă nu a renunțat la executare și nici legea nu prevede altfel, inclusiv OUG 25/2012 nefăcând vreo precizare cu privire la cheltuielile efectuate in cadrul executărilor silite eventual pornite sau putând afecta în vreun fel raportul juridic execuțional dintre părți, născut ulterior.
In speța de față, contestatoarea a refuzat punerea in executare a dispozițiilor titlului executoriu pentru o lunga perioadă de timp, motiv pentru care consideră că nu s-au încălcat prevederile legale, iar stabilirea cheltuielilor de executare a fost o consecință firească a refuzului contestatoarei de a executa de bunăvoie obligația reținută prin titlul executoriu.
Recurenta a depus la dosar Convenția încheiată între părți la data de 22.11.2012.
În termen legal, intimata C.N.C.F. „C.F.R." S.A. a, formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În susținere s-a invocat că, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că, atâta timp cât penalitățile de întârziere au fost anulate prin efectul legii, creditoarea nu mai putea solicita actualizarea acestora.
Prin art.1 din Convenția privind stingerea unor datorii ale C.N.C.F. „C.F.R." S.A. către S.C. E. F. S.A. încheiată la data de 22.11.2012, la data la care furnizorul va încasa creanța reprezentând energia electrica datorată, acesta va agrea o diminuare a creanței C.F.R. cu suma reprezentând contravaloarea tuturor penalităților de întârziere datorate de C.F.R., calculate până la data plății obligațiilor restante înregistrate la data de 31.03.2012, conform art.1 alin.3 din O.U.G. nr.25/2012, considerată 31.08.2012 conform punctajului realizat de C.F.R. si S.C. E. F. S.A., furnizorul nemaiavând nici o pretenție cu privire la aceste sume in condițiile art.3.
Mai mult, a plătit valoarea energiei electrice precum și cheltuielile de judecată și de executare și prin urmare au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din convenția mai sus menționata pentru ca creditoarea noastră sa renunțe la contravaloarea penalităților de întârziere precum si la orice pretenție cu privire la aceste penalități de întârziere.
Acest lucru este de altfel recunoscut si de către creditoarea si mai mult aceasta a înțeles să renunțe în mod expres prin convenție la penalitățile de întârziere așa cum reiese în mod indubitabil din art.l pct.ii din convenție, iar aceste penalități au fost anulate de către creditoare in temeiul O.G. nr.25/2012 modificată de O.G. nr.68/2012, situație ce reiese din actul nr.290/17.01.2013 al creditoarei.
Intimata a mai susținut că paragraful 2 al art.l alin. 1 din convenție face referire în mod concret la actualizarea sumelor respective - energie electrica si penalități de întârziere - în conformitate cu prevederile art.1 alin.3 din O.U.G. nr.25/2013 așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr.68/2012, în funcție de încasările si facturile emise după data 31.08.2012 până la data plații acestora.
Or, prevederea convențională respectivă, face vorbire în mod evident despre o actualizare a sumelor in conformitate cu prevederile art. l alin.3 din O.U.G. nr.25/2013, așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr.68/2012 și nu de o actualizare cu rata inflației in temeiul prevederilor art. 3712 alin.3 C.pr.civ.
Faptul că, se află în situația unei actualizări în temeiul unei legi speciale si nu a dispozițiilor codului de procedura civila referitoare la actualizarea cu indicele de inflație este mai mult decât evidenta si reiese inclusiv din prevederile art.1 alin.3 din O.U.G. nr.25/2012.
Prin urmare, din textul actului normativ reiese faptul că, actualizarea penalităților de întârziere se referă la calcularea acestora de către creditoare până la data plății obligațiilor restante înregistrate la aceiași dată. Susține acest lucru deoarece, pentru o factură de energie electrică creditoarea calculează penalitățile de întârziere în temeiul contractului de furnizare a energiei electrice, până la data plății efective a acesteia, fapt pentru care legiuitorul a prevăzut că în situația în care pentru o factura de energie electrică înregistrată ca scadentă în contabilitate la data de 31.03.2012 penalitățile de întârziere au fost calculate numai de exemplu până la data de 31.03.2012 și înregistrate ca atare în contabilitate ele urmează să fie calculate în continuare până la data plății efective a respectivei facturi de energie electrică.
De altfel, în prevederea convenționala părțile au statuat încadrarea atât in textul actului normativ cât și prevederile contractelor de furnizare a energiei electrice încheiate între părți, deoarece calculul penalităților de întârziere se făcuse de către creditoare până la o data de referința 31.08.2012, iar textul actului normativ prevedea faptul că, calculul penalităților de întârziere să se facă până la data plății efective a energiei electrice, motivat de faptul că textul inițial al O.U.G. nr.25/2012 înainte de modificare prin O.U.G. nr.68/2012 vorbea despre calcularea penalităților de întârziere până la data de 31.03.2013 și nu până la data plății efective.
Ca atare, nu suntem in situația unei prevederi convenționale prin care părțile au înțeles să procedeze la actualizarea sumelor cu titlu de penalități de întârziere cu rata inflației în temeiul codului de procedura civilă, ci în situația unei actualizări în temeiul O.U.G. nr.25/2012 modificată de O.U.G. nr.68/2012 constând în calcularea penalităților de întârziere până la data plații efective a energiei electrice datorate.
Era si normal ca legiuitorul sa prevadă acest lucru întrucât in situația in care ar mai fi curs penalități de întârziere pentru facturile de energie electrica, conform contractelor de furnizare a energiei electrice pana la data plații efective, aceste penalități de întârziere nu ar mai fi făcut obiectul renunțării prevăzute în art.l alin.3 din convenție, fapt ce ar fi condus la menținerea arieratelor si ar fi înfrânt însăși scopul legiferării, acela de reducere a arieratelor existente.
De asemenea, ar fi fost si ilogic să se facă o raportare convenționala la prevederile codului de procedura civila referitoare la actualizarea cu rata inflației, atât timp cât acestea decurg de drept din lege, cât si datorita faptului că, creditoarea a renunțat la orice pretenții cu privire la sumele reprezentând penalități de întârziere si, chiar mai mult, însăși conceptul de reparare a prejudiciului statuat de Înalta Curte de Casație si Justiție prin actualizarea cu indicele de inflație a penalităților de întârziere nu poate să subziste decât, în condițiile existenței obligației de plată a acestor penalități de întârziere.
Or, obligația de plată a penalităților de întârziere nu mai exista la momentul cererii de actualizare cu indicele de inflație, motivat de faptul că, creditoarea a renunțat în mod explicit la contravaloarea penalităților de întârziere.
De altfel, renunțarea creditoarei la penalitățile de întârziere este practic o renunțare la drept, cu toate efectele juridice prevăzute în această situație juridică de dreptul comun.
Mai mult, raportându-ne la prevederile din dreptul comun, prin similitudine, actualizarea cu indicele de inflație a penalităților de întârziere reprezintă in fapt si in drept un accesoriu al obligației principale constând in penalitățile de întârziere, or in condițiile in care creditoarea noastră a renunțat in mod explicit la obligația principala constând in penalitățile de întârziere in mod automat a renunțat si la obligația accesorie constând in actualizarea cu indicele de inflație, întrucât obligația accesorie urmează soarta obligației principale neputând avea un regim juridic separat de al acesteia.
Totodată, așa cum a reținut si instanța de fond, si cum de altfel prevede si art. 1.169 cod civil, părțile sunt libere sa încheie orice contracte in limitele impuse de lege, de ordinea publica si de bunele moravuri, daca s-ar fi prevăzut in convenție posibilitatea actualizării penalităților de întârziere cu rata inflației, așa cum in mod eronat susține recurenta, acest lucru ar fi contravenit dispozițiilor art.1din O.U.G. nr.25/2012 scopului si finalității acestui act normativ, aceasta clauza ar fi lovita de nulitate absoluta fiind in contradicție cu legea.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului și evaluarea dovezilor administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, analizând cauza și sub toate aspectele, potrivit art. 3041 cod pr.civilă, tribunalul apreciază că recursul este întemeiat, fiind întrunit motivul prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, astfel că în temeiul art. 312 al.3 cod pr.civilă, urmează să-l admită, pe următoarele considerente:
Raportat la obiectul dedus judecății, Tribunalul reține că acesta îl reprezintă contestația la executare împotriva dispozițiilor de poprire nr.209/30.01.2014 și nr.982/31.01.2014 și a tuturor actelor de executare întocmite în dosarele de executare nr.209/2011 și nr.982/2011 ale SCPEJ Trifina, T. si G. ce au la bază titlurile executorii reprezentate de sentințele civile nr.1171 și 1172 din 28.10.2009 pronunțate de Tribunalul G., prin care debitoarea – intimată a fost obligată la diverse sume către creditoarea – recurentă.
De asemenea, Tribunalul reține că la data de 06.06.2012 a intervenit OUG nr.25/2012 privind acordarea unui împrumut C. C. SA prin care, potrivit art.1 alin.1 – 3, Ministerul Finanțelor Publice a acordat Companiei Naționale de Căi Ferate "C.F.R." - SA, un împrumut în sumă de 769.780 mii lei cu scadența la 30 noiembrie 2012, iar suma urma a fi utilizată pentru plata obligațiilor restante înregistrate în contabilitatea Companiei la data de 31 martie 2012 față de operatorii economici furnizori de energie electrică.
S-a menționat, în cuprinsul aceluiași act normativ, că plata sumelor se va realiza cu condiția renunțării de către furnizorii de energie electrică la toate penalitățile de întârziere, înregistrate în contabilitatea acestora la data de 31 martie 2012, precum și a celor calculate de către aceștia, până la data plății obligațiilor restante înregistrate la aceeași dată.
Art. 1 alin. 3 din OUG nr. 25/2012 a fost modificat prin OUG. 68/14.11.2012, iar, potrivit formei actualizate a textului normativ menționat, plata sumelor prevăzute la alin. (2) se va realiza cu condiția renunțării de către furnizorii de energie electrică la toate penalitățile de întârziere, înregistrate în contabilitatea acestora la data de 31 martie 2012, precum și a celor calculate de către aceștia, până la data plății obligațiilor restante înregistrate la aceeași dată.
Tribunalul reține astfel că împrumutul a fost acordat cu afectațiune specială, respectiv condiționat de renunțarea furnizorilor de energie electrică la toate penalitățile de întârziere înregistrate în contabilitatea acestora la data de 31 martie 2012, precum și la cele calculate de către aceștia, până la data plății obligațiilor restante înregistrate la aceeași dată, iar dispozițiile OUG nr.25/2012, așa cum au fost modificate prin OUG nr.68/2012 instituiau o obligație pentru părți – recurenta și intimata – să încheie o convenție conformă acestora.
La data 22.11.2012, între părți s-a încheiat convenția privind stingerea unor datorii ale C.N.C.F. „C.F.R." S.A. G. către S.C. E. F. SA, care include și creanțe ce fac obiectul dosarelor de executare silită nr.209/2011 și nr.2982/2011 ale SCPEJ Trifina, T. si G., sens în care intimata s-a obligat să facă plata debitului principal până la data de 30.11.2012, condiție respectată și recunoscută de recurentă chiar prin motivele de recurs.
Raportat la motivele de recurs expuse și susținerile recurentei, în sensul că sumele cuprinse în dispozițiile de poprire reprezintă actualizarea creanței cu titlu de prejudiciu efectiv ca urmare a devalorizării monetare de la momentul scadenței și până la plata efectivă realizată, nu pot fi acceptate și, sub acest aspect, în mod corect au fost respinse de instanța de fond.
Astfel, în condițiile în care ambele părți au convenit o diminuare a creanței C. reprezentând contravaloarea tuturor penalităților de întârziere datorate de intimată, calculate până la data plății obligațiilor restante înregistrate la data de 31.03.2012, conform art.1 alin.3 din OUG nr.25/2012, reconsiderate la 31.08.2012 conform punctajului realizat de părți, nu se poate reține ca legală nicio actualizare.
Astfel, având în vedere că debitul principal a fost achitat în termenul convenit, Tribunalul constată că nu se mai poate reține în sarcina intimatei o obligație de plată a penalităților de întârziere, întrucât acest debit nu mai există din data de 23.11.2012 și orice interpretare contrară vine în contradicție cu finalitatea urmărită de legiuitor prin OUG nr.25/2012.
Sub aspectul celor evocate, indiferent de titulatura adoptată de recurenta – creditoare, orice actualizare a penalităților raportată la debitul achitat este nejustificată și, prin urmare, dispozițiile de poprire sunt anulabile în parte, în ceea ce privește sumele cu acest titlu.
În ce privește cheltuielile de executare și onorariul executorului judecătoresc, tribunalul reține că recurenta a solicitat executarea silită în data de 27.01.2011, sens în care s-au constituit dosarele de executare nr.209/2011 și nr.982/2011 ale SCPEJ Trifina, T. si G..
Potrivit art. 3717 alin. 1 C.proc.civ. creditorul are obligația să avanseze toate cheltuielile necesare, inclusiv onorariul executorului judecătoresc.
În sensul art. 3717 alin. 2 C.proc.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.
În ceea ce privește OUG nr. 25/2012, Tribunalul constată că aceasta nu era în vigoare la momentul formulării cererii de executare silită, iar Convenția privind stingerea unor datorii a fost semnată la data de 22.11.2012, ulterior formulării acestei cereri.
În aceste împrejurări, recurenta a fost nevoită să avanseze anticipat cheltuielile de executare silită, iar culpa aparține în exclusivitate intimatei, deoarece nu și-a onorat la timp obligația de plată.
De altfel, prin art. 1 alin. 2 din,Convenție, s-a consemnat că „Părțile convin, iar Furnizorul acceptă ca plata cheltuielile de judecată și de executare pentru recuperarea Creanței C., efectuate de Furnizor până la data prezentei Convenții, să se efectueze până la data de 31.12.2012, în măsura confirmată din punct de vedere al realității, consistenței, legalității și fiscalizării, etc, astfel după cum situația va rezulta din concluziile unui control efectuat de Agenția Națională pentru Administrare Fiscală.”
În consecință, dată fiind convenția părților, precum și dispozițiile art. 3717 alin. 2 C.proc.civ., tribunalul reține că, în speță, cheltuielile de executare avansate de creditoarea-apelantă sunt datorate de debitoare, cu atât mai mult cu cât datoria reprezentând penalități de întârziere este recunoscută de ambele părți, iar convenția intervenită ulterior cererii de executare silită viza doar diminuarea creanței creditoarei cu contravaloarea acestor penalități.
Sub ansamblul celor evocate, reținând temeinicia motivelor de recurs pe acest aspect și incidența cazului înscris în art. 304 pct.9, Tribunalul, în conformitate cu art. 312 alin.3 din C.pr.civ., va admite recursul și va dispune modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul că va înlătura anularea dispusă de instanța de fond privind procesele verbale de stabilire a cheltuielilor de executare, emise în dosarele de executare nr.209/2011 și nr.982/2011, menținând formele de executare efectuate pentru aceste cheltuieli și pentru celelalte debite, urmând a se menține totodată și celelalte dispoziții ale sentinței recurate .
De asemenea, în temeiul art.23 lit.e din Legea nr.146/1997, Tribunalul va dispune restituirea către contestatoarea intimată a taxei judiciare de timbru achitate în cuantum de 1500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de contestatoarea S.C. E. F. S.A,. cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._/14.11.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata C.N.C.F. "C." S.A, cu sediul în G., ., județul G..
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că înlătură anularea dispusă de instanța de fond privind procesele verbale de stabilire a cheltuielilor de executare, emisă în dosarele de executare nr. 209/2011 și nr. 982/2011, menținând formele de executare efectuate pentru aceste cheltuieli și pentru celelalte debite.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate
Dispune restituirea taxei judiciare de timbru în sumă de 1500 lei, către contestatoarea intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2015.
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier, R. O. |
Jud. B.
Dosar fond nr._ -jud. fond F. L
Red. S.G . Tehnored. OC/02.06. 2015/2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 126/2015. Tribunalul BUZĂU | Contestaţie la executare. Hotărâre din 08-05-2015, Tribunalul... → |
|---|
