Contestaţie la executare. Hotărâre din 08-05-2015, Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 13044/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2592
Ședința publică de la 08 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier E. D.
Pe rol, pronunțarea asupra cererii de apel formulată de intimata P. COMUNEI PIETROASELE, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr._/09.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu contestatoarea S.C. O. I. EXPORT S.R.L., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul București, ..10, ., ., sector 6.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.04.2015, consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, ce face corp comun cu prezenta. Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru termenul din 08.05.2015.
După deliberări,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentului apel civil se constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, contestatorul . SRL a formulat în contradictoriu cu PRIMARIA COMUNEI PIETROASELE, contestație la executare împotriva actelor de executare, respectiv titlul executoriu fără număr, emis la data de 16.06.2014, și a somației nr. 2524 din 18.06.2014 de către P. comunei Pietroasele.
În motivare, contestatorul a arătat că la data de 19.06.2014 i s-au comunicat de către P. comunei Pietroasele titlul executoriu și somația, iar la rubrica natura obligației fiscale este trecut clădire, deși ar fi trebuit specificată denumirea creanței fiscale:impozit, taxa, amenda, pentru suma de 8719 lei reprezentând 6376 lei debit și 2342 accesorii.
Precizează că a încheiat cu P. comunei Pietroasele contractul de închiriere nr. 856/01.06.1994 și protocolul nr. 1835/01.08.2002, iar la încheierea contractului, chiriașul nu s-a obligat la plata taxelor și impozitelor pentru spațiul închiriat, acestea fiind în sarcina proprietarului conform legislației în vigoare. De asemenea, pe rolul Judecătoriei B. se află dosarul nr._/200/2013, care are ca obiect rezilierea contractului de închiriere și a protocolului, reclamant fiind P. comunei Pietroasele.
Conform codului de procedură fiscală, stabilirea impozitelor, taxelor datorate de către contribuabil trebuia să se facă printr-o decizie de impunere emisă de organul fiscal, precum și o decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii, constituind în același timp și înștiințări de plată de la data comunicării lor. O astfel de decizie trebuie să conțină informații detaliate privind anul sau anii pentru care primăria a calculat impozit pe clădiri/spațiu și modul detaliat de calcul al sumelor, informații privind valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea proprietarului și dacă aceasta a fost sau nu amortizată integral, data ultimei reevaluări a clădirii, cota de impozitare aplicată(conform hotărârii consiliului local din fiecare an), termen/termenele de plată.
În cazul de față, P. Pietroasele nu a emis o decizie de impunere cu privire la obligațiile fiscale ale . SRL, nu a respectat prevederile legale și a procedat la începerea executării silite fără a exista în cauză o decizie privind impunerea.
În situația în care P. va susține că a emis decizie/decizii de impunere, solicită ca acestea să fie depuse în original la dosar, precum și dovada comunicării lor.
Executarea silită a fost pornită în baza titlului executoriu emis în aceeași zi cu somația, respectiv la data de 16.06.2014, deși nr. de înregistrare al somației este ulterior emiterii acesteia, respectiv 18.06.2014, fără însă că în prealabil să fie comunicat titlul de creanță, astfel că . SRL a fost privată de o cale de atac-procedura prealabilă administrativă, iar în absența titlului de creanță, titlul executoriu este lovit de nulitate.
A mai precizat contestatorul că nu are cunoștință de data de la care P. Pietroasele a început să calculeze/solicite impozit pe clădiri. Spațiul închiriat de contestator face parte dintr-o clădire care este compusă din trei spații comerciale distincte, doua închiriate de alte persoane juridice. Or, și în cazul în care contestatorul ar datora impozit, acesta ar trebui calculat doar în funcție de spațiul aflat în folosința sa și nu pentru toată clădirea. De asemenea, a menționat că spațiul închiriat nu are apă curentă, nici canalizare, nici încălzire, iar din luna octombrie nici electricitate, fiind debranșata chiar de locatorul P. Pietroasele.
În drept, au fost invocate art. 172-173 C.proc. fiscală.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a arătat că la data de 16.06.2014 a emis titlul executoriu și somația în dosarul de executare nr. 2524/18.06.2014 către . SRL., iar în conformitate cu art. 145 din OG 92/2003, executarea silită începe prin comunicarea somației, iar dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
P. a procedat corect și legal la întocmirea formalităților pentru a recupera debitele restante de la . SRL. In anul 2011 si respectiv 2012, contestatorul a depus la P. Pietroasele deciziile de impunere, având cunoștință de existența expertizei de reevaluare, întrucât prin depunerea acestor declarații fiscale a fost de acord cu deciziile de impunere și sumele datorate.
La data de 19.12.2012 s-a emis către contestator o înștiințare de plată, pe care o semnează și ștampilează la data de 20.12.2012 cu total de plată 3953 lei din care 1594 lei debit anul curent și 1594 lei debit restant. P. revine și în anul 2013 cu înștiințare de plată comunicată în temeiul art. 289 din Legea 571/2003 la data de 04.07.2013 în care i se comunică reclamantului debitele restante și debitul din anul curent, inclusiv majorări cu un total de plată de 6057 lei.
Societatea reclamantă a fost înștiințată despre impozitarea clădirilor pentru persoanele juridice prin adresa nr. 429/31.01.2012, solicitându-i să depună declarația de impozitare clădiri până pe data de 15.02.2012.
Mai mult decât atât, în urma controlului Curții de Conturi efectuate la P. . decembrie 2010 s-a stabilit faptul că taxa pe clădiri reprezintă sarcină fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe clădiri.
Prin răspunsul la întâmpinare, contestatorul a precizat că declarațiile fiscale/deciziile de impozitare pentru anii 2011 si 2012 sunt lovite de nulitate, nefiind completate cu datele de identificare ale organului emitent, nu au nr. de înregistrare și data înregistrării, nu au data la care au fost întocmite, nu au completate rubricile referitoare la amortizare. P. nu a depus vreo dovada a calculelor sumelor datorate, reiterând aspectele menționate în cererea de chemare în judecată.
Părțile au uzat la instanța de fond de proba cu înscrisuri.
În urma probelor administrate, Judecătoria B. a pronunțat sentința civilă nr._ din 09.12.2014, prin care a admis cererea și a dispus anularea somației nr.2524/18.06.2014 si a titlului executoriu fără număr/16.06.2014.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„La data de 16.06.2014 a fost emis titlul executoriu de catre intimata Primaria . de 8719 reprezentand cladire, suma alcatuita din 1594 lei-debit an curent, 4782 lei-debit restant, 2343 lei-majorari de intarziere.
Concomitent cu titlul executoriu a fost emisa si somatia de plata, fila 67, care desi are nr. de inregistrare 2524 din 18.06.2014, potrivit mentiunilor, data emiterii este 16.06.2014.
In drept, instanta retine ca potrivit art. 85 - Stabilirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, (1) Impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel:a) prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4);b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.
In cauza contestatoarea nu a facut o declaratie fiscala privind obligatia fiscala datorata catre intimata, astfel incat aceasta nu poate fi asimilata deciziei de impunere, sub rezerva unei verificari ulterioare, si nu poate produce efectele juridice ale unei instiintari de plata de la data depunerii acesteia, asa cum prevede art. 86, alin. 4 din OG 92/2003.
Inscrisurile depuse de intimata la filele 62-64, nu au valoarea juridica a unei decizii de impunere, desi acestea poarta aceasta titulatura, intrucat nu au fost respectate dispozitiile art. 87 din OG 92/2003 cu referire la art. 43 din acelasi act normativ. Astfel, declaratia de impunere trebuie sa cuprinda, pe langa denumirea organului fiscal emitent; data la care a fost emis și data de la care își produce efectele;) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz;) obiectul actului administrativ fiscal;motivele de fapt; temeiul de drept; numele persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum și ștampila organului fiscal emitent; posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația; mențiuni privind audierea contribuabilului, si categoria de impozit, taxă, contribuție sau altă sumă datorată bugetului general consolidat, baza de impunere, precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă. Or, aceste inscrisuri cuprind doar cota si impozitul/taxa datorata, fara a cuprinde mentiuni legate de nr. de inregistrare si data inregistrare si nici numele conducatorului organului fiscal si nici stampila.
Prin urmare, intimata trebuia sa emita decizii de impunere, precum si decizii referitoare la obligatiile de plata accesorii pentru fiecare an cu respectarea dispozitiilor legale, acestea constituind si instiintari de plata de la data comunicarii lor, conform art. 86 alin. 6 din OG 92/2003, cu respectarea art. 43 din acelasi act normativ.
Decizia de impunere produce efectul juridic de individualizare a unei creante fiscale, iar in ipoteza neindeplinirii obligatiilor fiscale, pe baza ei se porneste executarea silita.
Intimata nu a emis in cauza decizii de impunere cu privire la obligatiile fiscale ale contestatoarei, multumindu-se sa comunice instiintari de plata la datele de 19.12.2012 si 04.07.2013, filele 65-66.
De asemenea, prin neemiterea deciziei de impozitare, contestatoarea a fost privata de o cale de atac, respectiv procedura prealabila administrativa.
Din analiza dispozitiilor legale anterior mentionate rezulta ca intimata nu a respectat prevederile legale si a procedat la inceperea executarii silite a contestatoarei fara a exista o decizie de impunere intocmita conform legii si fara ca aceasta sa fi fost comunicata debitoarei, astfel incat titlul executoriu fara numar emis la data de 16.06.2014 si formele de executare intocmite in baza acestuia sunt lovite de nulitate.
Având în vedere aceste aspecte, instanța urmează să dispună anularea somației nr.2524/18.06.2014 si a titlului executoriu fara numar din data de 16.06.2014.
In conformitate cu principiul disponibilitatii, instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata..”
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta a susținut că instanța de fond analizează înscrisurile depuse de P. Pietroasele ca și organ fiscal și apreciază prin invocarea art.87 din O.G. nr. 92/2003 că, în realitate, P. comunei Pietroasele - organ administrație fiscală, nu a respectat dispozițiile acestui articol mai sus menționat, că nu a emis niciodată decizie de impunere și că, în atare situație, actele de executare din dosarul de executare nr.2524 sunt lovite de nulitate.
Apelanta înțelege prin atacarea acestei sentințe să indice instanței de control judiciar faptul că a respectat prevederile legale în materie și conform art.86 din același act normativ, alin.4, a apreciat că declarația fiscală anuală întocmită potrivit art.82, alin.2 este asimilată cu o decizie de impunere și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia.
Apelanta a solicitat să se observe în urma reanalizării actelor din dosarul de executare nr.2524/2014 că, intimatul este cel care-și depune singur declarația fiscală cu toate datele de identificare, aceasta conform art. 86, alin.4 din O.G. nr.92/2003 este verificată de organul administrativ fiscal, respectiv P. Pietroasele și cum documentul este însoțit de decizia de impunere ( lucru reținut și de instanța de fond ) și că deciziile de impunere și declarațiile fiscale constituie înștiințări de plată.
Potrivit legii, înștiințările de plată și somația de plată, respectiv titlul executoriu ce are același nr. de dosar de executare, respectiv 2524/2014 au fost emise în mod legal către contestator, acesta având și posibilitatea conform legii de a formula contestație la executare.
În concluzie, în baza art.480 C.P.Civ., s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fond respingerea contestației la executare.
Apelanta a depus la dosar formulare tipizate de declarație fiscală și decizie de impunere.
În termen legal, intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat.
În susținerea întâmpinării, s-a invocat că în motivarea apelului, P. Pietroasele arată că a respectat prevederile legale și că "înștiințările de plată, somația de plată și respectiv titlul executoriu au fost emise în mod legal".
Apelanta susține că ". SRL avea o obligație de plată anuală de 1594 lei conform declarațiilor fiscale de impunere pe care le depunea la Primărie anual, iar din 2010, deși declarațiile erau emise, aceasta nu a achitat niciodată impozitul"
Tot în motivarea apelului, arată că "declarația fiscala anuala ....este asimilata cu o decizie de impunere și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia", însă, în dovedirea susținerii, nu face, și nu a făcut dovada depunerii declarațiilor fiscale anuale, deci implicit nici a datei depunerii acestora. Conform Sentinței civilă nr._/09.12.2014 a Judecătoriei B., instanța a constatat că, contestatoarea nu a făcut declarații fiscale astfel încât acestea să fie asimilate deciziilor de impunere
Apelanta mai arată că "declarația fiscală este verificată de organul administrativ fiscal, respectiv P. Pietroasele și cum documentul este însoțit de decizia de impunere s-a apreciat de către apelanta că deciziile de impunere și declarațiile fiscale constituie înștiințări de plată".
Având în vedere aceasta susținere, precum și cea arătată mai sus, cum că, declarațiile fiscale ori erau depuse anual, ori că din 2010 declarațiile erau emise, intimata consideră că apelanta este confuză în privința termenilor folosiți, respectiv declarație și decizie (deși, după denumire, sunt logice). În timp ce prima se depune - de către contribuabil, cealaltă se emite-de către organul fiscal competent .
Din formularea și susținerile Primăriei, reiese că, datorită faptului că declarația fiscală este însoțită de decizia de impunere (făcând referire la forma tipizată prevăzută de lege) apelanta a apreciat că deciziile de impunere și declarațiile fiscale constituie înștiințări de plată.
Intimata a mai susținut că nu a făcut dovada nici a depunerii declarației fiscale de către . SRL, nici a emiterii unei/unor decizii de impunere de către apelanta și nici dovada comunicării acestora, prin posta, cu confirmare de primire. Aceasta a depus drept dovadă, doar niște adrese, o "recipisă" și un formular tipizat, care nu întrunesc cerințele legale, fiind lovite de nulitate.
Așa cum a arătat și în instanța de fond, tipizatele depuse drept declarație fiscală/decizie de impunere nu au datele de identificare ale organului emitent, nu au număr de înregistrare și data înregistrării, nu au data la care au fost întocmite, nu au completate rubricile referitoare la amortizare, la data la care e înregistrată valoarea de inventar, data închirierii, adresa clădirii/spațiului pentru care s-ar datora impozit, nu au data întocmirii acestora, nu au semnăturile și nici ștampilele chiriașului/persoană juridică și nici ale organului fiscal emitent. Mai mult de atât, P. Pietroasele nu a făcut dovada transmiterii acestora prin poștă, cu confirmate de primire, așa cum precizează legislația din domeniu.
Își pune întrebarea cum pot fi pretinse debitele respective pe baza acestor hârtii si cum se pot calcula accesorii/penalități de întârziere în aceste condiții? Cum pot fi depășite termenele dacă nu exista data întocmirii, termen de plata, termen de contestare, mod de calcul, etc.?
Din acest punct de vedere,conform sentinței civile nr._/09.12.2014 a Judecătoriei B., instanța a constatat că "înscrisurile depuse de intimată nu au valoarea juridică a unei decizii de impunere".
Chiar dacă . SRL ar datora impozit pe clădiri, conform Codului de procedura fiscală, stabilirea impozitelor, taxelor datorate de către contribuabil, trebuia să se facă printr-o decizie/decizii de impunere (anuală) emisă de organul fiscal, decizia de impunere, precum și decizia/deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii constituind și înștiințare/înștiințări la plată de la data comunicării acestora (prin poșta, cu confirmare de primire).
Decizia de impunere este actul administrativ fiscal, emis de către organul competent și care cuprinde obligația fiscală de plată ce cade în sarcina contribuabilului desemnat prin acel document, având obligația de a îndeplini toate condițiile de formă pentru această categorie de acte.
Conform art. 253 (9) Cod fiscal "Declararea clădirilor în vederea impunerii și înscrierea acestora în evidențele autorităților administrației publice locale reprezintă o obligație legală a contribuabililor care dețin în proprietate aceste imobile", deci a Primăriei, ci nu a societății, P. Pietroasele fiind proprietarul clădirii, valoarea de inventar a clădirii fiind înregistrată în contabilitatea acesteia, reevaluarea făcându-se sau nu, tot de către aceasta, etc.
Societatea (și in cazul in care ar datora astfel de debite reprezentând taxe și impozite pe clădire) și ar fi vrut să completeze declarații fiscale nu ar fi avut cum, nefiindu-i cunoscute informații privind valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea proprietarului și dacă aceasta a fost sau nu amortizată integral, data ultimei reevaluări a clădirii, valoarea acesteia ca urmare a reevaluării, cota de impozitare aplicată în % conf. Hotărârilor Consiliului Local din fiecare an, etc.
În concluzie, la baza emiterii actelor de executare contestate, respectiv a titlului executoriu fără număr, emis în 16.06.2014 și a somației de plată nr.2524 emisă în data de 16.06.2014 dar cu nr. de înregistrare din 18.06.2014, nu a stat un titlu de creanță, o decizie care să conțină modul detaliat de calcul al sumelor reținute în sarcina .. SRL și care să fi fost comunicată pentru a-i da posibilitatea să o conteste.
Din punct de vedere al executării silite, consideră că aceasta a început în baza titlului executoriu emis în aceiași zi (simultan) cu somația de plată, respectiv în data de 16.06.2014 (deși nr. de înregistrare al somației este ulterior emiterii acesteia, respectiv 18.06.2014), fără însă ca în prealabil să fie comunicat titlul de creanță, astfel că .. SRL a fost privată de o cale de atac - procedura prealabilă administrativă, iar în absența titlului de creanță, titlul executoriu este lovit de nulitate.
Consideră că instanța de fond a apreciat în mod corect situația de drept și de fapt, sens în care soluția pronunțata este temeinică și legală.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, în raport de contestația formulată și motivele de apel invocate, Tribunalul constată că apelul este nefondat și, în consecință, în conformitate cu art. 480 al.1 Cod pr.civilă, îl va respinge, pe următoarele considerente:
Raportat la situația de fapt, Tribunalul reține că obiectul litigiului îl constituie titlul executoriu din 16.06.2014 și somația nr.2524/18.06.2014 emise de către apelantă, apreciate de instanța de fond ca fiind lovite de nulitate.
Încă de la început, Tribunalul constată că față de dispozițiile art. 712 al. 2 Cod procedură civilă și faptul că titlul executoriu contestat nu vizează o hotărâre judecătorească, se pot supune analizei motivele de fapt și de drept invocate de intimată, referitoare la fondul dreptului, reprezentat de creanța fiscală cuprinsă în titlul executoriu.
Față de criticile formulate, Tribunalul constată că apelanta invocă legalitatea unei proceduri la emiterea deciziilor întocmite care însă, nu este susținută prin înscrisuri, ci doar evocată prin temeiuri legale.
În concret, apelanta susține că a emis actele de executare în baza declarațiilor fiscale depuse de intimată, însă la dosar s-a făcut dovada acestora, cel mult pentru anii 2011, 2012, ulterior pentru anii2013, 2014 acestea neexistând, iar așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, deciziile de impunere atașate nu pot fi interpretate ca având valoare juridică, atâta timp cât nu cuprind mențiuni legate de numărul de înregistrare, data înregistrării și nici numele conducătorului organului fiscal ori ștampila, aceste probe nefiind efectuate nici în această cale de atac.
În acest context, afirmația apelantei privind întrunirea cerințelor art. 82 al.2 din OG 92/2003 nu este justificată și, în consecință, în absența unei declarații fiscale a intimatei pentru anii 2013, 2014, este lipsită de fundament echivalarea acestora cu o decizie de impunere emisă de către P. Comunei Pietroasele, în condițiile în care nu îmbracă forma legală.
Din acest punct de vedere, Tribunalul constată că prima instanță în mod just a înlăturat înscrisurile depuse de apelanta-intimată ca având valoarea juridică a unei decizii de impunere, atâta timp cât nu cuprinde, sub aspect formal, elementele înscrise în art. 87 cu referire la art.43 din OG 92/2003, pentru că numai în aceste condiții creanța fiscală este individualizată și poate forma obiect de analiză și eventual de contestație prealabilă administrativă.
În această ordine de idei, prin modul sumar și eliptic al actelor de executare întocmite, Tribunalul nici nu poate exercita un control asupra legalității creanței fiscale pretinse, al modului de calcul al acesteia, precum și al majorărilor de întârziere, astfel încât, în mod corect, instanța de fond a înlăturat formele de executare ce formează obiectul litigiului, respectiv titlul executoriu și somația, ca fiind nelegale și emise cu încălcarea normelor impuse de OG 92/2003.
În consecință, prin nerespectarea dispozițiilor art.87 din OG 92/2003 de către apelantă, ca organ administrativ-fiscal, Tribunalul constată că actele de executare întocmite sunt nelegale, iar motivele de apel formulate care, în esență, vizează invocarea unei proceduri înscrise în textele de lege ce nu a fost dovedită însă a fi respectată, nu pot fi de natură a înlătura considerentele instanței de fond care a pronunțat o soluție legală și temeinică.
Sub ansamblul celor evocate, față de dispozițiile art.480 al.1 Cod pr.civilă, Tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de intimata P. COMUNEI PIETROASELE, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr._/09.12.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu contestatoarea S.C. O. I. EXPORT S.R.L., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul București, ..10, ., ., sector 6.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Mai 2015.
Președinte, G. S. | Judecător, A.-M. D. | |
Grefier, E. D. |
Red.G.S./ 4 ex
Tehnored. EC/ 11.05.2014
Judecătoria B.
Dosar fond:_
Judec.fond: D. A. E.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 137/2015. Tribunalul BUZĂU | Contestaţie la executare. Sentința nr. 16/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
