Contestaţie la executare. Hotărâre din 23-03-2015, Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 460/287/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2314/2015
Ședința publică de la 23 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. B.
Judecător E. P.
Grefier V. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de intimata A. JUDEȚEANĂ A FINANTELOR PUBLICE B. împotriva sentinței civile nr. 1180 din 01.10.2014 pronunțată de Judecătoria Rîmnicu Sărat în dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare în contradictoriu cu contestatoarea S. A. N. PD N. - ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. V. pentru contestatoarea S. A. N. PD N. - Întreprindere Individuală, lipsă fiind reprezentantul intimatei Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat P. V., pentru intimata contestatoare S. A. N. PD N. - Întreprindere Individuală, depune la dosar decizia civilă nr. 344 din 01.10.2014 pronuntată de Tribunalul B. în dosarul nr._ și dovada achitării onorariului de avocat în cuantum de 300 lei.
Întrebată fiind, partea prezentă, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare, astfel că instanța deschide dezbaterile asupra apelului, dând cuvântul intimatei, prin apărător, pentru a-și susține cererile și apărările formulate în proces.
Avocat P. V., pentru intimata contestatoare S. A. N. PD N. - Întreprindere Individuală, solicită respingerea apelului ca nefundat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, pentru motivele pe larg expuse în întâmpinarea formulată.
Cu cheltuieli de judecată astfel cum au fost dovedite.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului apel civil.
Prin sentința civilă nr. 1180 din 01.10.2014 pronunțată de Judecătoria Rîmnicu Sărat în dosarul nr._ s-a admis contestația formulată de contestatoarea S. A. N. PD N.-ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. și în consecință a fost anulat titlul executoriu nr.189/03.03.2014, a fost anulată somația nr.10/_ /_.
S-a dispus restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 531,85 lei, după rămânerea definitivă a hotărârii.
A fost obligată intimata la plata sumei de 650 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 13.02.2013 a fost începută urmărirea penală față de S.-A. N. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală reținându-se în sarcina sa că în calitate de persoană fizică neautorizată a desfășurat activități economice in domeniul cultivării cerealelor și producției agricole în scopul obțineri de profit, pe suprafețe cuprinse intre 91 și 110 ha de teren agricol, deținut in proprietate și arendă în perioada 2008 – 2010 fătă să declare și să achite impozitele și taxele datorate bugetului public.
S-a mai reținut că acesta ar fi încălcat obligațiile stabilite de OUG 44/2008 privind desfășarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, în sensul că persoanele fizice menționate în acest act normativ au obligația să solicite înregistrarea în registrul comerțului și autorizarea funcționării înainte de începerea activității economice ca persoană fizică autorizată – PFA.
În atari condiții organele de politie s-au sesizat din oficiu cu privire la fapta de evaziune fiscala privind pe învinuitul S.-A. N. .
A fost sesizată și intimata, la acel moment Direcția Generală a Finanțelor Publice B., în vederea efectuării unui control și stabilirea cuantumului obligațiilor fiscale datorate bugetului public.
Echipa de control nu a identificat și nu i s-au pus la dispoziție date certe cu ajutorul cărora să se stabilească cu precizie baza de impunere a TVA colectat, pentru stabilirea acestuia fiind avute în vedere informațiile furnizate de Primăria comunei Cochirleanca, situația suprafețelor de teren luate în arendă, suprafețele cultivate și culturile înființate, producțiile medii la ha, conform adresei de comunicare a DGPA B., precum și situația preturilor medii la produsele agricole ce au fost comunicate de Consiliul județean B..
Pe parcursul verificări fiscale s-a stabilit că plafonul de scutire de taxă a fost depășit în luna decembrie 2008 și s-a stabilit că persoana fizică S.-A. N. a devenit persoana impozabilă plătitoare de TVA din luna februarie 2011 iar in conformitate cu dispozițiile codului fiscale trebuia să solicite înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent.
Pentru toată perioada supusă inspecției fiscale s-a stabilit suplimentar o obligație fiscală constând în TVA de plata suma de_ lei, toate aceste constatări fiind cuprinse în raportul de inspecție fiscală înregistrat de intimată sub nr.59/05.02.2013.
Întrucât S.-A. N. a contestat obligația fiscală stabilită suplimentar pe motiv că organul fiscal nu a luat în considerare activitatea desfășurata a determinat cheltuieli purtătoare de TVA, pentru stabilirea stării de fapt, că nu i s-au acordat nici un fel de reduceri de TVA s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare de natură contabilă pentru stabilirea situației fiscale și a obligațiilor fiscale la care este obligat.
Din raportului de expertiză judiciară contabilă rezultă că pentru veniturile comerciale rezultate din activitățile economice derulate in domeniul cultivării și valorificării cerealelor în perioada dedusă inspecției fiscale persoana fizică neautorizată S.-A. N. in perioada 2008 – 2012 nu înregistrează obligații fiscale de plată.
Raportul de expertiză contabilă a fost înaintat prin adresa nr._/16.04.2013 și intimatei pentru luare la cunoștință și formularea unui punct de vedere însă se retine în sentința penală nr.124 că nu s-a formulat nici un răspuns din partea intimatei.
S-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului S.-A. N..
Soluția s-a comunicat si intimatei, intimata a formulat plângere împotriva acestei soluții pe motiv că S.-A. N. a încălcat dispoz.OUG 44/2008, creând bugetului de stat un prejudiciu de_ lei neacoperit, iar prin sentința penală nr.124/25.07.2013 s-a respinsă ca nefondată plângerea intimatei.
Deși raportul inspecției fiscale a fost contestat în cadrul urmăririi penale, deși intimata a cunoscut că s-a dispus expertiză contabilă prin care sumele reținute prin raportul fiscal au fost desființate, deși i s-a comunicat acest raport de expertiză contabilă împotriva căruia intimata nu a formulat nici o obiecțiune, la aceiași dată la care s-a înregistrat raportul inspecției fiscale, 05.02.2013, intimata a emis decizia de impunere nr.38/05.02.2013 pe numele persoanei fizice S.-A. N. pentru suma de_ lei obligație fiscală, TVA de plată în perioada 01.02.2011 – 31.12.2012 și pentru care s-au calculat și retroactiv majorări și penalități în cuantum total de 8537 lei.
În baza deciziei de impunere s-a emis titlul executor nr.246 la data de 01.04.2013, inițial pentru suma de_ lei reprezentând obligația fiscală –_ lei și 8537 lei accesorii, toate având la bază decizia de impunere nr.38/21.02.2013 .
Intimata a precizat că la data de 03.04.2013 contestatorul a depus decontul TVA cu sumă negativă nr.2480 iar suma reprezentând debit TVA a fost stinsă, rămânând doar accesoriile calculate în baza aceleiași decizii de impunere.
Suma privind accesoriile din acest titlu executoriu nr.246 a fost reactualizată prin titlu executoriu nr.189 din 03.03.2014 pentru suma de 8494 lei, care reprezintă varianta actualizată a titlului executoriu nr.246/01.04.2013, ambele referindu-se la aceleași creanțe accesorii și pe care, prin completările la contestație contestatoarea a înțeles să le conteste.
Intimata a calculat fără nici un temei legal aceste sume, ba mai mult decât atât a calculat accesorii și pentru perioada 20.03.2013 – 03.04.2013 în suma de 218 lei și pentru care au emis titlul executori nr.270/12.12.2013.
Acest titlu executoriu a făcut obiectul contestației la executare din dosarul nr._ a Judecătoriei Rm.Sarat și în care s-a pronunțat sentința civilă nr.344/06.03.2014 prin care s-a admis contestația formulată de același contestator cu consecința anulării titlului executoriu.
Deși prin sentința penală nr.124/2013 s-a reținut cu certitudine că în perioada 2008-2012 contestatoarea nu înregistrează obligații fiscale de plată, că în aceste împrejurări neînregistrându-se un prejudiciu efectiv nu se poate reține că acesta s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale către stat, intimata, așa cum am arătat mai sus, l-a considerat pe contestator permanent un debitor cu sumele menționate in decizia de impunere, ignorând în totalitate cele reținute si avute in vedere de către o instanță penală.
Instanța civilă este ținută de raportul de expertiză din procesul penal întrucât se referă exact la suma ce face obiectul titlului executoriu și care a avut la bază decizia de impunere nr.38/05.02.2013 .
Apărarea intimatei că decizia de impunere nu a fost contestată, că este în vigoare, nu poate fi avută în vedere de instanță întrucât în cursul procesului penal, în plin proces, contestatoarea a contestat raportul de inspecție fiscală și în aceste condiții s-a dispus expertiza contabilă, în urma căruia s-a desființat implicit actul inspecției fiscale.
Mai mult decât, atât din raportul de expertiză contabilă judiciară, a rezultat că pentru perioada supusă inspecției fiscale S.-A. N. are de recuperat TVA în suma de 8502 lei, nicidecum de plătit.
Numai dacă s-ar fi menținut raportul de inspecție fiscală întocmit de către intimată prin care s-a stabilit suplimentar obligația fiscală constând în TVA de plată în suma de_ lei în sarcina lui S.-A. N., după rămânerea definitivă a soluției intimata ar fi putut să emită decizia de impunere și în baza căreia să emită titlul executoriu.
În condițiile în care nu există creanță principală, aceasta fiind desființată în condițiile mai sus arătate, nu se pot calcula nici accesorii constând în dobânzi și penalități de întârziere, astfel cum au fost calculate prin titlul executoriu nr.189/03.03.2014 în cuantum de 8494 lei ce face obiectul contestației precizate.
Față de această situație și având în vedere prevederile art.711 și următoarele cod procedură civilă, instanța a admis contestația precizată și a anulat titlul executoriu nr.189/03.03.2014 și somația nr.10/_ /_.
Împotriva sentinței a declarat apel D.G.R.F.P. G. prin A.J.F.P. B. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului se arată că prima instanță de judecată a fost investită cu o contestație la executare prin care s-a solicitat anularea titlului executor nr. 189/03.03.2014.
În virtutea dispozițiilor care reglementează contestația la executare silită, prevăzute de art. 172 Cod procedură fiscală, instanța de fond a extins examinarea la alte aspecte, respectiv s-a pronunțat asupra unor chestiuni care țin de regimul juridic al actelor administrativ fiscale, care se contestă în procedura prevăzută de art. 205 Cod procedură fiscală, raportat la art. 554 /2004, situație în care competența revine Secției de C. Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului B..
Decizia de impunere nr. 38 din 21.02.2013, se arată în continuare, a fost emisă de către Activitatea de Inspecție Fiscală.
Instanța nu a aplicat regula potrivit căreia excepțiile sunt de strictă interpretare și nu a ținut cont de faptul că decizia de calcul a sumelor accesorii reprezintă un titlu de creanță supus reglementării prevăzute de art. 205 Cod procedură fiscală, coroborat cu Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
A mai învederat apelanta că acest titlu de creanță nu a fost contestat în termenul prevăzut de lege, motiv pentru care sentința atacată este nelegală și ca atare actul administrativ fiscal se bucură de prezumția de legalitate atâta timp cât acesta nu a fost contestat în condițiile Legii contenciosului administrativ, lege specială care derogă de la norma generală.
Admiterea acțiunii, se menționează în continuare, ar avea ca efect reformarea și desființarea titlului de creanță reprezentat de decizia nr. 3137/2014 prin alte căi decât cele prevăzute de dispozițiile legale în vigoare, respectiv art. 205-218 din Codul de procedură fiscală.
Apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 110 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau a unui titlu executoriu, după caz. Titlul de creanță reprezintă actul prin care se stabilește și se individualizează o creanță fiscală, întocmit de organele competente sau de către persoanele îndreptățite. Aceste titluri pot fi decizie de impunere, declarație fiscală, declarație vamală, decizie prin care se stabilesc impozite și taxe, procesul verbal de contravenție.
Într-adevăr, potrivit art. 205 Cod procedură fiscală împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor act administrative fiscale, se poate formula contestație potrivit legii.
Contestație reprezintă o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia. Contestația se depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal.
Prin dispozițiile art. 209 Cod procedură fiscală au fost stabilite organele competente să soluționeze asemenea contestații, acestea fiind organe care fac parte din cadrul direcției finanțelor publice.
Deciziile emise în soluționarea acestor contestații pot fi atacate conform art. 218 din același cod la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă.
Din interpretarea judicioasă a dispozițiilor mai sus menționate rezultă că procedura de contestare stabilită prin OG nr. 92/2003 privește numai titlurile de creanță și alte acte administrativ fiscale.
Cu privire la titlurile executorii, art.172 din OG nr. 92/2003, prevede în mod expres că persoanele interesate pot face contestație la executare, care se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedura de urgență.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că apelanta intimată a emis titlul executoriu nr. 246/1.04.2013, prin care s-a stabilit în sarcina intimatei plata unui debit în sumă de_ lei, din care suma de_ lei reprezintă taxă pe valoare adăugată, iar suma de 8537 lei reprezintă dobânzi și penalități de întârziere.
În cuprinsul titlului executor s-a mentionat în mod expres că debitorul poate introduce contestație la instanța judecătorească în condițiile art.172-183 Cod procedură fiscală în termen de 15 zile de la comunicare.
Însăși apelanta intimată a considerat, în mod judicios, că titlul executor mai sus menționat nu este un titlu de creanță și că împotriva acestuia debitorul are deschisă calea contestației la executare la instanța de drept civil competentă.
Prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, în cadrul procedurii de regularizare și verificare, niciun moment apelanta nu a invocat necompetența materială a Judecătoriei Rm. Sărat, decurgând din faptul că ar fi vorba despre un titlu de creanță pentru care este prevăzută o procedură și competențe speciale de soluționare.
Mai mult, a precizat apelanta că titlul executor a fost emis în baza unui titlu de creanță reprezentat de decizia de impunere nr. 38 din 21.02.2013 dar nu a invocat faptul că această decizie trebuia contestată în procedura specială.
Ulterior, intimata emite titlul executor nr. 246 /1.04.2013 prin care stabilește în sarcina debitoarei obligația de plată a sumei de 8494 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată. De asemenea s-a indicat debitoarei că împotriva titlului executor poate introduce contestație la instanța judecătorească competentă conform prevederilor art. 172/173 Cod procedură fiscală.
La data de 2.12.2013 emite titlul executor nr. 270 prin care stabilește în sarcina aceleiași debitoare plata unei sume de 218 lei reprezentând dobânzi și penalități aferente taxei pe valoarea adăugată.
Prin sentința civilă nr. 344 /6.03.2014 Judecătoria Rm. Sărat a admis contestația la executare și a anulat titlul executor nr. 270/2.12.2013.
Apelul declarat de către D.G.R.F.P. G. împotriva sentinței mai sus menționate a fost respins ca nefondat de către Tribunalul B. prin decizia civilă nr. 344/1.10.2014.
Așa cum rezultă din apelul pendinte judecății, D.G.R.F.P. G. nu a formulat critici de fond privind sentința atacată, rezumându-se la a invoca faptul că Judecătoria, nu putea face o examinare pe fond a contestației la executare întrucât obiectul acesteia îl reprezenta un titlu de creanță fiscală, iar acesta reprezintă un act administrativ fiscal pentru care este reglementată o cale administrativă de atac, iar împotriva deciziilor date în această cale de atac se poate introduce acțiune la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă.
Având în vedere că potrivit art. 477 Cod procedură civilă instanța de apel va proceda la rejudecarea procesului în limitele stabilite, expres sau implicit de către apelant, tribunalul, examinând sentința numai în ceea ce privește motivele invocate prin declarația de apel, constată că acesta este nefondat întrucât intimata a formulat contestație împotriva titlurilor executorii care i-au fost comunicate de către intimată. Însăși intimata a menționat expre4s în cuprinsul acestor titluri executorii faptul că debitoarea poate introduce contestație la instanța judecătorească competentă în termen de 15 zile de la comunicare, potrivit art. 172 și 173 din OG nr. 92/2003 privind Codul procedură fiscală. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor mai sus menționate, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare la instanța competentă, iar această contestație poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea.
Așa fiind, raportat la considerentele mai sus expuse, tribunalul urmează să respingă apelul ca nefondat, întrucât competența de soluționare a contestațiilor la executare introduse împotriva titlurilor executorii emise de către intimată aparține instanței civile de drept comun.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de intimata A. JUDEȚEANĂ A FINANTELOR PUBLICE B. împotriva sentinței civile nr. 1180 din 01.10.2014 pronunțată de Judecătoria Rîmnicu Sărat în dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare în contradictoriu cu contestatoarea S. A. N. PD N. - ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, cu sediul în ., ca nefondat.
Obligă apelanta, către intimat la 300 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Martie 2015.
Președinte, V. B. | Judecător, E. P. | |
Grefier, V. P. |
Red.V.B./Th.red.V.P./ 4 ex./31.03.2015
d.f. nr._ – Judecătoria Rm. Sărat
j.f. M. D.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1864/2015.... | Pretenţii. Hotărâre din 23-03-2015, Tribunalul BUZĂU → |
|---|
