Revendicare imobiliară. Decizia nr. 140/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 140/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 1240/277/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 140/2015
Ședința publică de la 05 iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător A. M.
Judecător G. I. R.
Grefier D. P.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta-reclamantă S.C. HIDROCONSTRUCȚIA S.A. - S. M., cu sediul procesual ales la SCA P. N. și Asociații, cu sediul în mun. București, Calea D. nr. 239, ., împotriva sentinței civile nr.1501/18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Pătîrlagele în dosarul nr._ având ca obiect revendicare imobiliară, în contradictoriu cu reclamanții P. G., domiciliat în com. Siriu, ., P. I., domiciliat în com. Siriu, ., P. V., domiciliată în com. Siriu, ., C. M., domiciliată în com. Siriu, ., C. C., domiciliat în . Jariștei, jud. B., și pârâtele C. L. SIRIU PT.APLIC.LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în mun. B., jud. B.
Dezbaterile și prezența părților au avut loc în data de 29 mai 2015, fiind consemnate în încheirea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 5 iunie 2015, când a hotărât astfel:
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea inregistrata la Judecatoria Patarlagele sub nr._ reclamanții P. G., P. I., P. V., C. M., C. C. au chemat in judecata pe pârâta S.C. Hidroconstructia București - S. Siriu solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligată să lase in deplina proprietate si posesie suprafața de 1200 m.p. situată în ., teren arabil, pct. B. M., imobil reconstituit și inclus in titlul de proprietate nr._/70/14.12.2004, de pe urma defunctei C. L..
Evaluează imobilul ce face obiectul prezentului litigiu la suma de 1560 lei.
Reclamanții solicită și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In fapt, reclamanții sunt proprietari aflați în indiviziune asupra acestei suprafețe de teren, iar societatea pârâtă contestă dreptul de proprietate al reclamanților asupra acestui imobil în mod perpetuu, tulburându-le chiar posesia exercitată asupra terenului.
Se mai arată că suprafața în litigiu a fost reconstituită și inclusă în titlul de proprietate emis pe numele def.C. P.L. cu moștenitori P. F. ,în prezent decedată și care are la rândul său ca moștenitori pe reclamanții P. G., P. I., P. V. și C. M., precum și pe reclamantul C. C..
In baza partajului voluntar succesoral, comoștenitorii au înțeles să rămână în indiviziune cu referire la două suprafețe de teren, printre care și suprafața în litigiu.
Prin prezenta acțiune, reclamanții încearcă să-și apere dreptul de proprietate contestat, în toate prerogativele sale de societatea pârâtă urmând ca instanța de judecată în situația în care se va face dovada de fiecare dintre părți a unui act de proprietate, să stabilească, care este preferabil și care provine de la fostul proprietar al terenului in litigiu.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.56 și urm. din Noul Cod Civil.
Au fost atașate, în copie, plan de amplasament și delimitare a imobilului, titlul de proprietate nr._/70/14.12.2004 și partaj succesoral.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat a se constata că reclamanții nu au calitate procesuală activă, precum și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți ca nefondată .
In cuprinsul întâmpinării s-a arătat că în ceea ce privește dobândirea terenului de către pârâtă la data de 22.09.1993 i s-a eliberat de către Ministerul Industriilor certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0479 asupra unei suprafețe totale de 202.025,57 m.p. Pe aceste terenuri s-au edificat construcții în cadrul investiției „Amenajarea Siriu”. Se precizează că au fost întocmite formalitățile de publicitate imobiliară asupra terenurilor, încă din anul 1993, când s-a procedat la înscrierea certificatului de atestare în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni.
Ulterior în anul 2000 după implementarea sistemului de publicitate imobiliară bazate pe cărțile funciare, pârâta a procedat la întocmirea documentației cadastrale și intabularea dreptului de proprietate, în acest sens societatea devenind un dobânditor de bună credință.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active se arată că pe de o parte nu s-a făcut dovada că semnatarii actului de partaj succesoral sunt moștenitorii def.C. P.L., iar pe de altă parte reclamanții nu fac dovada calității de moștenitor de pe urma def. P. F..
Prin urmare, întrucât reclamanții nu au făcut dovada că au dobândit terenul de pe urma def. și prezumtiv proprietar C. P.L., respectiv că acesta a fost adevăratul proprietar al terenului revendicat, nu există dovada dreptului de proprietate în patrimoniul reclamanților cu privire la teren.
Cu privire la netemeinicia acțiunii în revendicare, arată că întrucât nu există un proces verbal de punere în posesie, nu au putut identifica terenul, context în care, sub rezerva stabilirii identității de amplasament, pârâta îți rezervă dreptul de a completa întâmpinarea și de a invoca dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate cu privire la terenul revendicat.
Pârâta invocă caracterul preferabil al titlului de proprietate invocat de aceasta, considerând că nu s-ar putea proceda la o comparare a titlurilor invocate de părți, decât in situația în care, pe de o parte reclamanții prezintă un titlu de proprietate valabil, iar pe de altă parte se dovedește prin intermediul unui raport tehnic de specialitate, că aceeași suprafață de teren a făcut obiectul titlurilor de proprietate ale ambelor părți. Se precizează că în situația în care se va aprecia că suprafața de teren revendicată de reclamanți a făcut obiectul atât al titlului de proprietate emis pârâtei, cât și cel al reclamanților, instanța urmează să constate caracterul preferabil al titlului pârâtei întrucât aceasta face dovada clară a amplasamentelor terenurilor, întocmind formalitățile de publicitate imobiliară, este dobânditor de bună credință și nu în ultimul rând titlul de proprietate al autorilor reclamanților a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie de fond funciar și nici nu s-a dovedit că este eliberat pe vechiul amplasament.
Se solicită ca în situația în care reclamanții vor invoca un titlu de proprietate cu terenul revendicat și există identitate de amplasament, să se constate că sunt incidente prevederile referitoare la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de scurtă durată și pe cale de consecință să se respingă acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Pârâta a formulat cerere reconvențională solicitând să se dispună anularea parțială a titlului de proprietate nr. 58.359/70/14.12.2004 in ceea ce privește suprafața de_ m.p. teren situat in ., . implicit anularea parțială a actului de partaj voluntar intervenit între P. F. și C. C., în ceea ce privește suprafața de teren menționată.
Arată că prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor ./0479/22.09.1993, i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra mai multor suprafețe de teren. Ulterior emiterii certificatului în calitate de proprietar au fost efectuate formalitățile necesare transcrierii dreptului de proprietate în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni pentru ca după . sistemului de publicitate imobiliara bazat pe Carte Funciara s-a înscris dreptul de proprietate si in acestea din urma.
Cu toate acestea, prin acțiunea ce face obiectul acestui dosar reclamanții-pârâți din prezenta cauza au revendicat terenul mai sus menționat, pretinzând ca acesta face obiectul titlului de proprietate nr._/70/14.12.2004, emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate asupra acestui teren ce a aparținut autoarei acestora, C. P.L..
In aceste condiții, instanța investită cu prezenta acțiune în anulare este rugată să constate că, în măsura in care terenul revendicat de partea adversă se suprapune cu cel deținut de subscrisa in proprietate, emiterea titlului de proprietate pe care reclamanții-pârâți și-au întemeiat acțiunea a avut loc cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii nr.18/1991, fiind pe cale de consecința lovit de nulitate.
In acest sens, se invocă prevederilor art. 8. din Legea nr. 18/1991 „ Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc in patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept”,precum si prevederile cu art. 11 din același act normativ, „Terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere in cooperativele agricole de producție sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, daca acestea nu au fost atribuite legal altor persoane".
Pârâta-reclamantă arată că față de regimul terenului (intravilan), categoria de folosință agricol, singurul text aplicabil acestei categorii de terenuri este art.36 alin.5 din Legea 18/1991 potrivit căruia „terenurile fără construcții ,neafectate de lucrări de investiții aprobate potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate in administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr.712/1966 și a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere”.
Consideră că titlul de proprietate este emis cu încălcarea acestui text de lege întrucât acesta nu se afla în administrarea consiliului local și la dispoziția C. de fond funciar și nu era liber de construcții.
Mai arată că emiterea titlului de proprietate s-a făcut in lipsa unui proces verbal de punere în posesie, operațiune prealabilă și necesară conform art.27 din Legea 18/1991, precum și potrivit art.36-37 din Regulamentul aprobat prin H.G.131/1991.
In aceste condiții emiterea titlului de proprietate s-a realizat cu încălcarea prevederilor legale, fiind lovit de nulitate absolută.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.112-119, art. 132 din Cod de proc. civ., art. III din Legea 169/1997.
Instanța a dispus introducerea în cauză a C. Locale Siriu și C. Județene B., cărora li s-a comunicat cererea reconvențională.
Totodată, la solicitarea instanței a fost solicitată documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate.
Pârâții-reclamanți au formulat întâmpinare la cererea reconvențională solicitând respingerea acesteia, ca neîntemeiată.
In cuprinsul întâmpinării s-a arătat că autoarei C. P.L. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor în temeiul Legii 18/1991, conform adeverinței nr.931/7.03.1992.
Ulterior, a fost pusă în posesie cu procesul verbal de punere in posesie nr.996/14.06.1995, operațiunea de reconstituire cât și de punere în posesie fiind efectuate cu respectarea întocmai a prevederilor Legii 18/1991, autoarea acestora figurând in evidențele agricole ale Primăriei Siriu cu această suprafață de teren, pentru care a formulat cerere de reconstituire în termen legal.
In ceea ce privește pretinsul titlu de proprietate invocat de pârâta-reclamantă în sensul că aceasta pretinde că terenul în litigiu se afla în patrimoniul său la momentul înființării societății, invocând prevederile H.G. 834/1991, reclamanții-pârâți menționează că la momentul apariției acestui act normativ nu erau determinate terenurile necesare desfășurării activității societăților comerciale cu capital de stat, conform obiectului lor de activitate. In aceste condiții afirmația potrivit căreia terenul de 1200 m.p. se afla în patrimoniul pârâtei-reclamante la momentul înființării și nu era la dispoziția C. Locale Siriu, este total greșită și rău intenționată deoarece certificatul de atestare a dreptului de proprietate i-a fost eliberat abia în 22.09.1993. Pe de altă parte, la data întocmirii acestui certificat, autoarei reclamanților-pârâți i se reconstituise dreptul de proprietate pentru terenurile in litigiu,astfel încât operațiunile de punere in posesie și de emitere a titlului de proprietate au fost efectuate cu respectarea legii.
Se mai arată că în raport de motivul invocat de .. și anume faptul că pentru terenul in litigiu exista deja un titlu la momentul in care i s-a reconstituit dreptul de proprietate autoarei sale, solicită a se constata că acest motiv este nefondat deoarece dreptul de proprietate al acestuia fusese recunoscut prin efectul Legii nr.18/1991 – adeverința de reconstituire - cu mult înainte ca pârâta-reclamantă să obțină pretinsul său titlu în anul 1993. Totodată, fiind vorba de o acțiune in revendicare, care
presupune compararea titlurilor de proprietate ale părților și sub aspectul provenienței lor, se solicită a s constata că certificatul de atestare invocat de către pârâta-reclamantă provine de la Ministerul Industriilor, instituție care nu avea printre atribuții emiterea de titluri de proprietate asupra terenurilor, pe câtă vreme titlul de proprietate al autoarei reclamanților-pârâți provine de la C. Județeană B., singura autoritate administrativă abilitată prin lege pentru emiterea titlurilor de proprietate.
In ceea ce privește temeiul de drept invocat de pârâta-reclamantă, respectiv art.III alin.1 lit.a din Legea 169/1997, menționează că acesta nu are forma pe care o invocă, ci o altă formă. Astfel, S.C. Hidroconstrucția S.A. susține că acest temei de drept prevede că nulitatea absolută este determinată de existența unui alt titlu de proprietate pentru aceeași suprafață de teren, ceea ce nu are corespondent în realitate.
Prin urmare, se solicită a se constata că nu există temei juridic al cererii reconvenționale, cererea nefiind întemeiată în drept, iar cu privire la întreaga documentație a pârâtei-reclamante, aceasta este total greșită deoarece legea nu prevede ca motiv de nulitate absolută cele enunțate de S.C. Hidroconstrucția S.A.
Instanța, a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților-pârâți pe care a unit-o cu fondul, apreciindu-se că sunt necesare administrarea de probe.
In cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamanților-pârâți ,precum și proba cu expertiză specialitate topografie și cadastru.
La dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiză întocmit de expert tehnic M. Ș., ulterior însă în condițiile art.211 c.p.civilă s-a dispus efectuarea unei contraexpertize, fiind depus la dosarul cauzei raportul de expertiză de către expert tehnic G. F..
Prin sentința civilă nr.1501 din data de 18.12.2014, Judecatoria Patarlagele a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților-pârâți, ca fiind neîntemeiată si a admis acțiunea obligand pe pârâta-reclamantă să lase în deplină proprietate și posesie reclamantilor suprafața de 1200 m.p. înscrisă în titlul de proprietate nr._/70/14.12.2004 și în contractul de partaj succesoral, tarlaua 61, . M.” identificată de expert tehnic judiciar G. F. conform planului de amplasament anexă la raportul de expertiză prin contur de culoare roșie., a respins cererea reconvențională, prin care se solicită constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/70/14.12.2004 și a actului de partaj succesoral formulată de pârâta-reclamantă . în contradictoriu cu reclamanții-pârâți și pârâtele C. Locală Siriu și C. Județeană B. ,ca fiind neîntemeiată si a obligat pe pârâta-reclamantă . la plata sumei de 687 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților-pârâți.
Pentru a hotărî astfel prima instanța a reținut următoarele:
Analizând excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților-pârâți prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și cu prioritate în conformitate cu dispoz.art.137 alin.1 c.p.civilă, instanța a apreciat ca fiind neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Astfel, reclamanții solicită revendicarea suprafeței de 1200 m.p. înscrisă în titlul de proprietate nr._/70/14.12.2004 emis pe numele def.C. P.L. .
Terenurile din titlul de proprietate au făcut obiectul partajului succesoral autentificat de notar public S. E. între cei doi moștenitori ai defunctei C. P.L., respectiv P. F. și C. C., cu privire la suprafața de 1200 m.p. cei doi comoștenitori înțelegând să rămână în indiviziune.
Din actele de stare civilă depuse la dosar a rezultat faptul că moștenitorii def.P. F. sunt reclamanții-pârâți P. G., P. I., P. V. și C. M..
Prin urmare, reclamanții-pârâți fac dovada calității de moștenitori ai def. C. P.L., promovând împreună acțiunea în condițiile în care această suprafață de 1200 m.p. a rămas în indiviziune în cote - părți egale.
Pe cale de consecință există identitate între persoana reclamanților și cei care sunt titulari ai dreptului afirmat.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Din coroborarea întregului material probator administrat în cauză se reține că societatea pârâtă – reclamantă ocupă suprafața de 1200 m.p. înscrisă în titlul de proprietate nr._/70/14.12.2004 și în actul de partaj voluntar autentificat de notar public S. E..
Această suprafață de teren a fost identificată de către expertul tehnic judiciar G. F. ,conform planului de amplasament și delimitare a imobilului anexă la raportul de expertiză (fila 360 din dosar),teren situat în tarlaua 61 . M.“ . judiciar menționează că există o suprapunere a acestei suprafețe de teren în sensul că aceasta este înscrisă atât in actele de proprietate ale reclamanților-pârâți, cât și în certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis pârâtei-reclamante. Totodată, în concluziile raportului de expertiză se menționează faptul că reconstituirea s-a făcut conform anexei 2 poz.32, din procesul verbal de punere în posesie în urma cererii formulate de către autoarea C. P.L. conform Legii 18/1991 pe vechiul amplasament ce astăzi s-a modificat din cauza lucrărilor hidrotehnice din zonă.
Se mai menționează faptul că pe această suprafață de teren se află construcția C1, nr.cadastral 34 aparținând S.C. Hidroconstrucția S.A., in suprafață de 935 m.p. din care 229 m.p. se află pe terenul identificat de 1200 m.p. al reclamanților-pârâți.
Totodată, așa cum rezultă și din documentația înaintată instanței de către C. Locală de fond funciar Siriu, această suprafață de teren a fost reconstituită în baza legii fondului funciar autoarei C. P.L., fiind emis și procesul verbal de punere în posesie nr.876 din 14.06.1996 .
Așa cum s-a subliniat în literatura juridică de specialitate acțiunea în revendicare este acea acțiune prin care proprietarul care a pierdut posesia unui bun individual determinat cere instanței să i se stabilească dreptul de proprietate asupra bunului și să redobândească posesia lui de la cel care îl stăpânește fără a fi proprietar.
In acțiunile având ca obiect revendicarea, cel obligat să-și dovedească dreptul de proprietate asupra bunului revendicat, este reclamantul. In favoarea pârâtului care are posesia bunului, funcționează o prezumție simplă de proprietate, care îi conferă o poziție privilegiată, făcând din el, ceea ce se numește beatus possidens . El este un „ fericit posesor” care așteaptă ca reclamantul să facă dovada dreptului de proprietate ce pretinde că îi aparține. La rândul său pârâtul va fi obligat să producă dovezi în situațiile în care se ajunge la comparații între titluri și posesiuni invocate de cele două părți .
In speță reclamanții-pârâți au făcut dovada dreptului de proprietate prin titlul de proprietate și actul de partaj depuse la dosar și, de asemenea, au făcut dovada faptului că terenul se află în posesia nelegitimă a pârâtei-reclamante.
Societatea pârâtă-reclamantă prin susținerile din întâmpinare face vorbire de existența unui titlu de proprietate al acesteia,respectiv certificatul MO31379/1993, transcris în Registrul de transcripțiuni, ulterior înscris în Cartea Funciară .
In legătură cu acest aspect, instanța reține că acest titlu provine de la stat, care a preluat terenurile în cauză de la autoarea reclamanților-pârâți prin efectul cooperativizării. Astfel fiind, se apreciază că dreptul de proprietate al reclamanților-pârâți este preferabil celui al statului, autorul societății pârâte-reclamante ,iar împrejurarea că certificatul în cauză a fost intabulat în cartea funciară nu are relevanță juridică în cadrul prezentei acțiuni în revendicare, în care titlurile provin de la autori diferiți.
Pentru aceste motive instanța a dispus obligarea societății pârâte-reclamante să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 1200 m.p. înscrisă în titlul de proprietate nr._/70/14.12.2004 și in contractul de partaj succesoral, tarlaua 61, . M. identificată de expertul tehnic judiciar G. F., conform planului de amplasament anexă la raportul de expertiză prin contur de culoare roșie.
In ceea ce privește cererea reconvențională instanța apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.III din Legea nr.169/1997, reconstituirea dreptului de proprietate făcându-se în favoarea unor persoane îndreptățite în condițiile legii și de către instituții special înființate în acest sens.
Din documentația înaintată instanței de către C. L. Siriu se constată că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art.8 din Legea 18/1991 și pe baza registrului agricol al autoarei defuncte C. P.L..
Totodată, a fost emis și proces verbal de punere în posesie pentru suprafața de 1200 m.p. la data de 14.06.1996, astfel că susținerile pârâtei-reclamante potrivit cărora nu a fost emis proces verbal de punere în posesie sunt neîntemeiate.
Instanța, mai reține faptul că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în anul 1991 ,anterior emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate invocat de către pârâta-reclamantă.
Față de toate acestea, cererea reconvențională prin care se solicită constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/70/14.12.2004 este neintemeiata .
De asemenea, cererea privind constatarea nulității absolute a actului de partaj succesoral este neîntemeiată, in condițiile în care actul principal care a stat la baza emiterii actului de partaj nu este lovit de nulitate absolută.
In temeiul art.274 c.p. pârâta-reclamantă .. a fost obligata la plata sumei de 687 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților-pârâți reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu pentru efectuarea expertizei.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S.C. HIDROCONSTRUCȚIA S.A. - S. M. solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea administrării de probe noi, respectiv o expertiză care să identifice exact terenul în litigiu conform titlului de proprietate al reclamanților și în raport de vecinătățile stabilite prin acesta,, iar subsidiar, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondate, admiterii cererii reconvenționale formulate de S.C. Hidroconstrucția S.A., și, pe cale de consecință anularea parțială a Titlului de proprietate nr._/70/14.12.2004, emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., în ceea ce privește suprafața de 1.200 m.p. teren situat în ., ., implicit, anularea parțială a actului de partaj voluntar intervenit între P. F. și C. C. în ceea ce privește suprafața anterior menționată.
In temeiul art. 304/1 Cod de procedură civilă, solicită instanței să procedeze la analizarea cauzei sub toate aspectele, având în vedere faptul că hotărârea recurată nu este susceptibilă de apel.
In motivele de recurs se arata urmatoarele:
1. In mod gresit instanta a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, din moment ce din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă ca nu s-a depus o dovadă că semnatarii actului de partaj succesoral, respectiv P. F. și C. C., sunt moștenitorii defunctului C. P. L. ,iar acestia nu fac dovada calității de moștenitor de pe urma defunctei P. F..
Intrucât reclamanții nu au făcut dovada că au dobândit terenului de pe urma defunctului și prezumtivului proprietar C. P. L., respectiv că acesta a fost adevăratul proprietar al terenului revendicat, a învederat instanței de fond faptul că nu se face dovada existenței unui drept de proprietate în patrimoniul reclamanților cu privire la terenul revendicat.In aceste condiții, acțiunea în revendicare este introdusă de persoane fără calitate procesuală activă în cauză.
2.Hotararea este nelegala si netemeinica.
În ceea ce privește acțiunea în revendicare ,in cadrul expertizelor topografice efectuate în cauză nu s-a realizat identificarea terenului revendicat de reclamanți. în suprafață de 1.200 mp. referit în titlul de proprietate nr._/70/14.12.2004.
Niciuna dintre cele trei expertize administrate în cauză nu se realizează identificarea terenului care face obiectul titlului de proprietate al reclamanților. Terenurile identificate de experți au alți vecini decât cei menționați în Titlul de proprietate nr._/70/14.12.2004. De asemenea, la o simplă analiză a titlului de proprietate pe care reclamanții își întemeiază pretențiile se poate observa că nu este menționat ca vecin Hidroconstrucția. cu toate că societatea deținea, încă înainte de anul 1993, terenurile pentru care a fost emis ulterior Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor MO3/0479/22.09.1993.
Expertul M. Ș., primul expert numit în cauză, arată (fila 2, pct. 5.2 al raporului de expertiză depus în 13.02.2012) faptul că terenul menționat în titlul de proprietate al reclamanților este amplasat în Tarlaua 61 . menționați în Titlul de proprietate nr._/70/14.12.2004, respectiv N C. C., E Râul B., S R. Gheorgeh, V DN10, nu concordă cu vecinii terenului identificat de reclamanți la fața locului, respectiv N Hidroconstrucția, E Hidroconstrucția, S R. G., V Drum.
Expertul U. N. a identificat terenul conform indicațiilor reclamanților aflați la etapa de teren a expertizei, în mai multe variante, astfel cum arată chiar expertul în succintul său raport de expertiză.
In ceea ce privește identificarea terenului realizată de expertul G. F., nici acest expert nu realizează identificarea terenului reclamanților conform titlului de proprietate al acestora. Acest fapt se poate observa din schița de plan depusă de expert împreună cu expertiza, înscris care face referire la un teren care are cu totul alți vecini decât cei menționați în Titlul de proprietate nr._/70/14.12.2004.
Faptul că reprezentantul Primăriei Siriu recunoaște la etapa de teren a expertizei faptul că reconstituirea dreptului de proprietate pentru C. P. L. s-a realizat pe vechiul amplasament, cu toate că pe acest teren avea titlu de proprietate și era înscrisă în cartea funciară sub nr. cadastral 34 Hidroconstrucția.O altă neconcordanță este ca în cauză nu s-a realizat identificarea conform Titlul de proprietate nr._/70/14.12.2004 a imobilului teren de 1.200 mp revendicat de reclamanți o reprezintă diferența între categoria de folosință a terenului deținut de Hidroconstrucția la care se referă expertul G., care este curți construcții, si cea a terenului revendicat de reclamanți, care este teren arabil conform titlului de proprietate.
In cauză reclamanții nu au făcut dovada amplasării suprafeței de 1200 m.p. revendicate. în acest sens este de remarcat că nu au prezentat un plan de situație care să fie întocmit la data emiterii titlului de proprietate, în care să fie indicate configurația terenului, limitele de proprietate și vecinătățile acestuia. Schiță depusă la dosar nu este un act emis în procedura de fond funciar anterior eliberării titlului de proprietate și care să servească la individualizarea terenului menționat în titlul de proprietate, ci este un înscris realizat de expertul P. N. la solicitarea lui C. P. L. și după indicațiile acestuia.
Simpla atașare la cererea de chemare în judecată a titlului de proprietate emis pretinsului autor al reclamanților nu permite o individualizare clară a terenului pretins și, pe cale de consecință, nu poate conduce la admiterea pretențiilor reclamanților.
Titlul de proprietate al Hidroconstrucția este mai caracterizat.
Invoca excepția uzucapiunii în ceea ce privește modalitatea de soluționare a acțiunii în revendicare.
Date fiind concluziile nelămuritoare ale expertizei, în cauză se impunea efectuarea unei alte expertize în cadrul căreia să se realizeze identificarea exactă a terenului revendicat de reclamanții, în raport de categoria de folosință a terenului și de vecinătățile stabilite prin Titlul de proprietate nr._/70/14.12.2004.
Chiar și în condițiile în care titlul de proprietate al recurentei, reprezentat de Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate . nr. 0479/22.09.1993, ar include și suprafața de teren de 1.200 m.p. care formează obiectul litigiului, titlul Hidroconstrucția este preferabil pentru următoarele considerente:
-Aferent certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis subscrisei a fost întocmită o documentație amplă, inclusiv o identificare topo-cadastrală riguroasă, în conformitate cu dispozițiile H.G. 834/1991. în acest sens la dosarul cauzei a fost depus planul de situație în care este individualizat grafic prin dimensiuni și inventar de coordonate terenul ce a făcut obiectul Certificatului de Atestare;
-Totodată, pe lângă un instrumentum probationem (s.n., certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor] consființește dreptul de proprietate dobândit conform art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990], iar recurenta are și posesia, fundamentată, evident, pe un titlu;
-Hidroconstrucția a întocmit formalitățile de publicitate imobiliară asupra terenului, încă din anul 1993, când a procedat la înscrierea acestuia în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni. Ulterior, în anul 2000, când fusese implementat sistemul de publicitate imobiliară bazat pe Cărțile Funciare, subscrisa a procedat la întocmirea documentației cadastrale, în acest sens imobilul a primit numărul cadastral 34, după care dreptul de proprietate asupra acestuia a fost intabulat în C.F. în favoarea subscrisei;
-Titlul reclamanților a fost emis cu nerespectarea prevederilor legale în materia fondului funciar, art. 8, 11, 27 din Legea 18/1991, actul fiind emis fără punerea în posesie efectivă și fără a avea atașat acestuia schițe topografice de identificare a terenului care forma obiectul titlului de proprietate avizate de organele competente. Nu se poate aprecia că această cerință ar fi îndeplinită prin schița întocmită de mână și fără nicio mențiune cu privire la persoana care a realizat-o depusă de reclamanți la dosarul cauzei.
In ceea ce privește motivarea soluției Judecătoriei Pătârlagele de admitere a acțiunii în revendicare, instanța se limitează să menționeze că titlul reclamanților este preferabil celui deținut de Hidroconstrucția întrucât titlul acesteia din urmă provine de la stat.Prin această frază soluția de admitere a acțiunii în revendicare și omite să analizeze toate apărările invocate de Hidroconstrucția privitoare la dobândirea dreptului de proprietate cu privire la teren ope legis ori prin uzucapiune.Singura condiție necesară și suficientă ce trebuie îndeplinită pentru dobândirea dreptului de proprietate ope legis (art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990) cu privire la teren de către societatea comercială înființată ca urmare a reorganizării unei unități economice de stat era reprezentată doar de existența, la data reorganizării, a imobilului-teren în administrarea acesteia.
Conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 834/1991, privind stabilirea și evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate este condiționată de faptul deținerii în administrare a imobilelor în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, în măsura în care le sunt necesare desfășurării activității conform obiectului de activitate.
Prin urmare, aceste norme legale nu impuneau condiția ca terenul reclamat să fie proprietatea societății comerciale care a solicitat eliberarea certificatului de atestare, ci doar să fi fost deținut de aceasta cu titlu de administrare directă, ca singură condiție necesară și suficientă ce trebuie îndeplinită pentru dobândirea dreptului de proprietate ope legis (art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990).In condițiile în care erau întrunite cerințele H.G. nr. 834/1991, Ministerul Industriilor, în calitate de minister tutelar, a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru toate suprafețele de teren deținute în patrimoniu.
Ipoteza legală a art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 vizează tocmai terenurile care, la data intrării în vigoare a Legii nr. 15/1990, se aflau în patrimoniul unităților economice de stat supuse transformării/reorganizării cu titlu de drept de administrare.
Orice altă interpretare ar contrazice nu numai prevederile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, pentru că ar însemna că niciun bun aflat cu titlu de administrare, anterior Legii nr. 15/1990, în patrimoniul unei unități economice de stat nu poate deveni, direct în temeiul legii, proprietatea societăților comerciale cu capital de stat înființate conform acestei legi. Or, prin reorganizarea în baza Legii nr. 15/1990 a unităților economice de stat, societățile supuse procesului de reorganizare au devenit, prin efectul legii, proprietare ale bunurilor aflate în patrimoniul lor cu privire la care aveau doar un drept de administrare specială anterior anului 1990.
Prin efectul Legii nr. 15/1990 se aduce în discuție reintrarea în circuitul privat a unităților economice de stat care sunt transformate („reorganizate" în terminologia legii) în societăți comerciale, acesta reprezentând primul pas în privatizarea entităților și, implicit, în eliminarea participațiilor Statului Român.
Patrimoniile vechilor unități economice de stat sunt preluate de noile societăți comerciale, art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 reglementând dobândirea ope legis a terenurilor care la data intrării în vigoare a Legii nr. 15/1990 se aflau în patrimoniul unităților economice cu titlu de drept de administrare.
Astfel, Hidroconstrucția a fost înființată în anul 1990 ca societate cu capital de stat, succesoare a fostului Trust de Construcții Hidroenergetice București.
Tot în același sens, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1 și art. 6 din HG nr. 834/1991, reiese că terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării lor se includ în patrimoniul acestora, după evaluarea lor de către consiliile de administrație, fără însă a se modifica capitalul social al societăților comerciale cu capital de stat.In vederea vânzării de active sau de acțiuni conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, patrimoniul societăților comerciale se reevaluează în condițiile prevăzute de lege" (art. 8 din HG nr. 834/1991).Prevederi similare se regăsesc și în Criteriile nr. 2665 din 28 februarie 1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, așa cum au fost modificate prin Modificările și completările nr._/8392 NN/1998 și prin Completările nr._/1273/NN/1999.Chiar interpretarea legislației privatizării societăților comerciale (Legea nr. 58/1991, Legea nr. 55/1995, Ordonanța de urgență nr. 87/1997, Legea nr. 99/1999) nu poate conduce decât la concluzia că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor este doar un document justificativ al existenței terenului în proprietate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat.
Este evident că nu se confundă acțiunile/părțile sociale cu patrimoniul societății comerciale, după cum schimbarea acționariatului nu afectează patrimoniul subscrisei, dreptul de proprietate asupra terenului, dobândit ope legis, existând în patrimoniul atât anterior privatizării, cât și după acest proces.
Altfel spus, certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu reprezintă decât o recunoaștere a dreptului de proprietate, având efect declarativ și nu constitutiv de drepturi .
In practica judecătorească, ca efect al prevederilor art. 16 și art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, bunurile (elementele de activ) care se aflau în patrimoniul unităților economice de stat, cu titlu de administrare directă, au trecut în patrimoniul societăților comerciale rezultate în urma reorganizării, cu titlu de proprietate, iar procedura instituită prin HG nr. 834/1991 și prin Criteriile nr. 2665/1C/311/1992 are menirea de a pune la dispoziția societăților comerciale un instrument probator al dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Daca se apreciază ca prin art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 nu se instituie un mod originar de dobândire al proprietății, adică certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu are un efect declarativ al dreptului dobândit ope legis și sub rezerva stabilirii faptului că terenul revendicat este ocupat de subscrisa, atunci vă rugăm să constatați că Hidroconstrucția a dobândit prin uzucapiunea scurtă dreptul de proprietate cu privire la terenul revendicat, ceea ce impune respingerea ca nefondată a acțiunii reclamanților.
In cazul în care se constata că reclamanții exhibă un titlu de proprietate cu privire la terenul revendicat și există identitate de amplasament, urmează să se constate că sunt incidente prevederilor referitoare Ia dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de scurtă durată, iar, pe cale de consecință, să respingeți acțiunea ca nefondată.
In fața instanței de fond, a invocat pe cale de excepție dobândirea de către Hidroconstrucția, prin uzucapiunea de 10-20 de ani, a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafața de 1.200 m.p. ce face obiectul litigiului.
Cu toate acestea, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra acestei excepții.
Potrivit art. 1895 din C. Civ, „cel ce câștigă cu bună-credință și printr-o justă cauză un nemișcător determinat va prescrie proprietatea aceluia prin zece ani, dacă adevăratul proprietar locuiește în circumscripția tribunalului județean unde se află nemișcătorul, și prin douăzeci de ani dacă locuiește afară din acea circumscripție".Prescripția achizitivă este un mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile pentru care art. 1895 și următoarele din Codul Civil impun întrunirea cumulativă a următoarelor trei condiții:
a.prescripția să fie invocată de către o persoană care a dobândit cu bună -
credință un drept real;
b.existența unui just titlu (justa cauză după cum o definește Codul Civil);
c.trecerea unui interval de timp de la 10 până la 20 de ani;
d.să fie vorba despre o posesie utilă.
Astfel, Hidroconstrucția s-a încrezut în calitatea de proprietar al statului, de la care a dobândit dreptul de proprietate în procedura prevăzută de Legea nr. 15/1990 și HG 843/1991. s-a comportat ca un verus dominus, săvârșind cu privire la imobilul dobândit acte de conservare, administrare și de dispoziție, precum transcrierea dreptului de proprietate, plata impozitului aferent, deschiderea rolului agricol și fiscal.
In privința momentului la care era necesară existența bunei-credinței, invocă prevederile art. 1898 alin (2) care statuează că „este destul ca buna -credință să fi existat în momentul câștigării bunului", ceea ce în cazul nostru ar însemna - dacă se apreciază că dobândirea dreptului nu s-a făcut ope legis - la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate (22.09.1993).Reclamanții nu au făcut dovada că în acea perioadă ar fi solicitat retrocedarea terenului potrivit legilor fondului funciar.
Or, cât timp reclamanții în perioada 22.09.1993 până la data prezentei acțiuni (reprezentând cei 10 ani minimi necesari în care subscrisele au uzucapat) nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, neînțelegând nici măcar să-1 revendice pe calea dreptului comun, buna-redință a noastră este mai mult decât evidentă.
Prescripția achizitivă de scurtă durată constă în aceea că posesorul trebuie să exercite asupra imobilului acte materiale de stăpânire pe întreg intervalul de timp cerut pentru a prescrie, care trebuie să întrunească calitățile unei posesii utile.Posesia Hidroconstrucția întrunește calitățile impuse de art. 1847 C. Civ fiind una: continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Din dispozițiile art. 1895 din C. civ., se desprinde concluzia că dacă adevăratul proprietar locuiește într-o localitate care din punct de vedere administrativ se situează în circumscripția tribunalului unde se află imobilul, posesia trebuie să se exercite într-un interval neîntrerupt timp de 10 ani.Terenul în litigiu este situat în localitatea Siriu, iar reclamanții domiciliază tot acolo, astfel încât termenul pentru a opera uzucapiunea este de 10 ani, termen care s-a împlinit în cauză.
La data 22.09.2003 se împlinise termenul de 10 ani în favoarea paratei, dobândind astfel proprietatea suprafeței de 1.200 pe care reclamanții o revendică de la subscrisa.
Prin urmare, pentru situația în care se va aprecia că suprafața de teren revendicată de reclamanți a făcut obiectul atât al titlului de proprietate emis paratei, cât și al celui al reclamanților, solicită instanței să constate caracterul preferabil al titlului nostru si să dispună respingerea acțiunii.
Totodată, având în vedere faptul că titlul de proprietate al reclamanților a fost emis cu nerespectarea prevederilor legale aplicabile în materia fondului funciar, în mod greșit instanța a procedat la o comparare de titluri.
3. În ceea ce privește cererea reconvențională arata că aceasta este rezultatul unei greșite interpretări de către instanța de fond a dispozițiilor imperative ale Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997si nu a analizat motivele cererii Hidroconstrucția privind anularea titlului reclamanților, formulate în cadrul cererii reconvenționale, rezumându-se să dispună respingerea cererii cu motivarea că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în condițiile legii și de către instituții special înființate în acest sens.
Astfel, am arătat că, chiar și în condițiile în care terenul revendicat de intimați s-ar fi suprapus cu cel deținut de subscrisa în proprietate, emiterea titlului de proprietate al părții adverse a avut loc cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii nr. 18/1991, fiind pe cale de consecință lovit de nulitate.
Potrivit prevederilor art. 8. din Legea nr. 18/1991, „ Stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care se găsesc in patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face in condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept", iar în conformitate cu art. 11 alin. 21 din același act normativ, „Terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fara inscriere in cooperativele agricole de producție sau de către stat, fara nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, daca acestea nu au fost atribuite legal altor persoane".Emiterea titlului de proprietate al reclamanților a fost realizată cu încălcarea dispozițiilor legale în materie.
Chiar în măsura în care reclamanții s-ar fi încadrat în categoriile de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate pe fostul amplasament, în condițiile în care pe vechiul amplasament erau deja emise acte de proprietate valabil emise în favoarea altor persoane, acte de proprietate ce nu au fost contestate în condițiile si termenele prevăzute de legislația în materie, singura soluție legală era reconstituirea dreptului de proprietate al intimaților pe un alt amplasament sau după caz, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
În aceste condiții, realizând o greșită interpretare a dispozițiilor Legii nr. 18/1991 mai sus referite instanța de fond a reținut în mod nelegal faptul că titlul de proprietate emis pe numele reclamanților a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale.
Prin urmare la data la care a fost emis titlul de proprietate al reclamanților, terenul era deținut în mod legal de S.C. Hidroconstrucția SA, astfel încât titlul reclamanților a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor art. 11 alin 21 din Legea nr. 18/1991, fiind astfel incidente în cauză dispozițiile art. III din Legea nr. 167/1997. în aceste condiții soluția de respingere a capătului de cerere reconvențională prin care s-a solicitat anularea parțială a titlului intimaților este netemeincă și nelegală.
Intimatii P. G., P. I., P. V., C. M. și C. C., în temeiul art. 115 C.p.c au formulat întâmpinare prin care solicita respingerea recursului formulat de .>
Arata ca justificat prima instant a reținut ca justificat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților din moment ce reclamanții au depus o dovadă că sunt sunt moștenitorii def. C. P L.. Deasemenea invocă faptul că reclamanții nu au făcut dovada calității de moștenitor al def. P. F.. Din actul de partaj depus în fața instanței de fond reiese că moștenitori ai def. C. P. L. sunt CÎRTSlAN C. și P. F..
Dealtfel, din copia CI a reclamantului C. C. - deasemnea depusă odată cu acțiunea - rezultă numele părinților săi: C. G. și L.. Pe de altă parte, din actele de stare civilă depuse la dosar, reiese că reclamanții P. G., P. I., P. V. și C. M. sunt moștenitorii defunctei P. F.. În concluzie, motivul invocat de recurentă este neîntemeiat.
In cadrul expertizelor topografice efectuate în cauză s-a realizat identificarea terenului revendicat în suprafață de 1200 mp din titlul de proprietate nr._/70/2004 . Vecinii indicați în expertiză nu sunt cei înscriși în titlul de proprietate. Susținerea recurentei ca terenul in litigiu identificat de expert nu are vecinii din titlu de proprietate nu poate fi reținuta.
Vecinii din titlul de proprietate sau moștenitorii acestora - R. N. este fiul lui R. G. - iar drumul indicat de expert este de fapt vechiul DN10. Pe de altă parte . putea fi menționată ca vecin în condițiile în care expertul s-a raportat în mod corect la titlurile de proprietate emise de comisia județeană B. pentru acel punct - B. M.. Terenurile din acel punct au făcut obiectul activității comisiei locale Siriu și au fost reconstituite cetățenilor de la care au fost preluate abuziv de stat. Ulterior reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea autoarei reclamantilor ,aceasta a fost pusă în posesie cu suprafața de 1200 mp, eliberându-se procesul verbal de punere în posesie nr. 876/14.06.1996 care are pe verso schița întocmită cu prilejul punerii în posesie.
Motivul de recurs invocat în cuprinsul cererii de recurs este acela că .titlul de proprietate al autoarei lor nu este valabil, afirmându-se totodată că certificatul . nr. 0479/22.09.1993 al petentei este mai caracterizat este nefondat .
Autoarei reclamanților li s-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor în temeiul Legii nr. 18/1991, conform adeverinței de reconstituire nr. 931 din 07.03.1992. Ulterior, pentru terenul în litigiu aceasta a fost pusă în posesie cu procesul-verbal de punere în posesie nr. 876/14.06.1996 și i-a fost emis titlul de proprietate. Atât reconstituirea dreptului de proprietate cât și operațiunile de punere în posesie s-au efectuat cu respectarea întocmai a prevederilor Legii nr. 18/1991, autoarea noastră figurând în evidențele agricole ale Primăriei Siriu cu această suprafață de teren pentru care a făcut cerere de reconstituire în termenul legal.
In ceea ce privește pretinsul titlu de proprietate invocat de pârât-reclamantă trebuie făcute câteva observații. Astfel, se susține faptul că terenul în litigiu se afla în patrimoniul pârâtei încă de la momentul înființării societății. în sprijinul său invocă prevederile HG nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale de stat, act normativ care la art. 1 prevedea că terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determina, pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a Guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort.
Astfel, la momentul apariției Hotărârii 834/1991 nu erau determinate terenurile necesare desfășurării activității societăților comerciale cu capital de stat, conform obiectului lor de activitate, această operațiune urmând să se realizeze ulterior, după ce, în conformitate cu prevederile art. 2 din aceeași HG nr. 834/1991 Ministerului Economiei și Finanțelor împreună cu Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor aprobă criteriile de stabilire și de evaluare a acestor terenuri. Potrivit art. 5 din HG 834/1991 organele care îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort vor elibera societăților comerciale certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor. Reiese în mod evident că legiuitorul a instituit o întreagă procedură care trebuia îndeplinită întocmai, pe etape: determinarea, stabilirea și evaluarea terenurilor iar abia la final eliberarea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.In aceste condiții afirmația . căreia terenul de 1200 m.p. se afla în patrimoniul său de la momentul înființării și nu era la dispoziția comisiei locale Siriu pentru reconstituirea dreptului de proprietate este total greșită și rău-intenționată deoarece, certificatul de atestare a dreptului de proprietate i-a fost eliberat abia în 22.09.1993. Pe de altă parte, la data întocmirii certificatului M_ autoarei reclamanților i se reconstituise dreptul de proprietate pentru terenurile în litigiu prin adeverința nr. 931/7.03.1992 astfel încât operațiunile de punere în posesie și emitere a titlului de proprietate au fost făcute cu respectarea legii. în aceste condiții, dacă ne raportăm la motivul invocat de . anume faptul că pentru terenul în litigiu exista deja un titlu la momentul în care i s-a reconstituit dreptul de proprietate autoarei noastre, vă rugăm să constatați că acest motiv este nefondat deoarece dreptul de proprietate al autoarei C. P. L. a fost recunoscut prin efectul Legii nr. 18/1991 - adeverința de reconstituire - cu mult înainte ca recurenta să obțină pretinsul său titlu în anul 1993.
Fiind vorba de o acțiune în revendicare, care presupune o comparare a titlurilor de proprietate ale părților și sub aspectul provenienței lor vă rugăm să remarcați că așa-numitul titlu de proprietate Certificat de atestare al . de la Ministerul Industriilor, instituție care nu avea printre atribuții emiterea de titluri de proprietate asupra terenurilor, pe cât timp titlul de proprietate al autoarei lor a fost emis de C. Județeană B. -singura autoritate administrativă abilitată prin lege pentru emiterea de titluri de proprietate asupra terenurilor, conform art. 6 alin 1 lit. e din HG nr. 890/2005, ca urmare a procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate reglementată prin Legea nr. 18/1991 - lege specială.
In ceea ce privește excepția uzucapiunii invocate de recurenă consideră că este neîntemeiată. In cadrul apărărilor de fond susținute de . recunoscut faptul că certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu reprezintă decât o recunoaștere a dreptului de proprietate dobândit prin efectul legii - Legea nr. 15/1990 -și deci are efect declarativ de drepturi, nu constitutiv. Pe de altă parte, în susținerea excepției de uzucapiune recurenta invocă acest certificat de atestare ca fiind un just titlu, susținând că este un act juridic sau un fapt juridic în sens restrâns translativ de drepturi reale, deci un act constitutiv de drepturi.
In primul rând trebuie remarcată și sancționată de instanța de recurs contradicția cuprinsă în argumentația recurentei care susține la un moment dat faptul că certificatul de atestare este declarativ iar ulterior în susținerea excepției afirmă că este un act constitutiv de drepturi, iar în al doilea rând trebuie subliniat faptul că legea și uzucapiunea reprezintă modalități distincte de dobândire a dreptului de proprietate care se exclud una pe alta - așa cum a statuat ICCJ prin Decizia nr. 825/2013, hotărâre în care se concluzionează că acțiunea în revendicare nu poate fi paralizată prin opunerea uzucapiunii de scurtă durată în situația în care partea pârâtă a invocat drept just titlu un certificat de t atestare a dreptului de proprietate emis în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990.
Reiese în mod evident faptul că certificatul de atestare MO_ nu poate constitui un just titlu pe baza căruia recurenta să poată invoca prescripția achizitivă.
In concluzie, reconstituirea dreptului de proprietate pentru autoarea intimaților s-a făcut în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991 și titlu de proprietate nr._/70 a fost emis în mod legal.
Pentru aceste considerente solicităm respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată și nefondată.
In drept, prevederile Codului de procedură civilă,ale legii nr. 18/1991 modificată și completată,a Legii nr. 169/1997 si HG nr. 890/2005 .
Examinînd actele si lucrarile dosarului instanța retine următoarele:
1.Primul motiv de recurs potrivit caruia reclamantii nu au calitate procesuala activa este neintemiat, din moment ce acestia depus la dosar actul de partaj succesoral din care reiese ca P. F. și C. C. au partajat terenurile apartinut defunctei C. P. L., iar cu acesta ocazie notarul public S. E. a verificat faptul daca acestia sunt sau nu mostenitori ai acesteia .
2. Cel de-al doilea motiv de recurs este intemeiat.
Reclamantii sustin ca terenul în suprafață de 1.200 mp. din titlul de proprietate nr._/70/14.12.2004, respectiv tarlaua 61 ,. vecini la N- Carlan C., la E – C. I., la S- C. D. si la V- C. L. este unul si acelesi cu suprafata de 1200 mp indentificat in raportul de expertiza intocmit de expertul G. F..
Acesta sustinere nu putea fi primita de instanta de fond din moment ce expertul expertul G. F. a retinut ca terenul identificat cu ocazia deplasarii la fata locului are alti vecini si anume la N- Hidroconstructia SA, nr. cadastral 34, la S- nr. cadastral_ cu Radulea, la V cu DN 10 vechi si la E- raul Buzau .
Faptul ca terenul nu este unul si acelasi rezulta si din faptul ca suprafata identificata de expertul G. F. are destinatia curti constructii, pe cand cea din titlu de proprietate și procesul-verbal de punere în posesie are categoria teren arabil.
Pe de alta parte, dimensiunile și forma terenului identificat de expertul G. sunt altele decât cele din schita anexa a procesului verbal de punere in posesie nr. 876 din 14.06. 1996, iar această situație reiese prin compararea acestora ( fila 51 verso si fila 360).
Instanța de fond nu putea omologa un raport de expertiza a carui avizare a fost respinsa de OCPI Buzau ( fila 361).
Prin acțiunea în revendicare, proprietarul care a pierdut posesia lucrului, poate cere restituirea acesteia de la cel la care se găsește. De aceea, reclamantii aveau obligația să dovedească ca terenul din titlu de proprietate_/70/14.12.2004 este unul si același cu cel al paratei, deoarece sarcina probei revenea acestora potrivit art.1169 Cod civil.
In cadrul expertizelor topografice efectuate în cauză de către expertul M. Ș. si expert U. N., rezulta ca terenul indicat de reclamanți din titlu de proprietate al reclamanților nu concorda cu vecinii terenului din titlul de proprietate nr._/70/14.12.2004.
Ca urmare a constatarii de catre instanta de recurs a faptului ca terenul în suprafață de 1.200 mp. din titlul de proprietate nr._/70/14.12.2004, respectiv tarlaua 61 ,. vecini la N- Carlan C., la E – C. I., la S- C. D. si la V- C. L. nu este unul si acelesi cu suprafata de 1200 mp indentificat in raportul de expertiza intocmit de expertul G. F. nu se mai impune analizarea motivelor de recurs referitor la compararea titlurilor de proprietate ale partilor si cele privitoare la dobândirea de către Hidroconstrucția a terenului prin uzucapiunea de 10-20 de ani .
3. Cel de-al treilea motiv de recurs, referitor la faptul ca gresit instanta de fond a respins cererea reconventionala este neintemeiat .
Atata timp cat terenul in suprafata de 1200 mp in litigiu nu se suprapune cu terenul din Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate . nr. 0479/22.09.1993, in cauza nu sunt intrunite cerintele art. art. III alin.1din Legea nr. 167/1997.
Recurenta parata nu a dovedit ca titlu de proprietate al reclamantilor are la baza acte de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, la care nu erau îndreptățiti, potrivit legii, in sensul ca la data punerii in posesie terenul nu se afla in patrimoniul fostului CAP Siriu.
Pe de alta parte recurenta nu justifică un interes legitim pentru anularea in parte a titlului de proprietate al reclamantilor asa cum prevede alin 2 al art. III din Legea nr. 169/1997 .
Asa fiind, Tribunalul in baza art. 312 c. proc. civ. va admite recursul si va modifica în parte, sentința recurată în sensul că respinge acțiunea principală și înlătură obligarea recurentei pârâte de la plata cheltuielilor de judecată, urmand a mentine celelalte dispozitii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta-reclamantă S.C. HIDROCONSTRUCȚIA S.A. - S. M., cu sediul procesual ales la SCA P. N. și Asociații, cu sediul în mun. București, Calea D. nr. 239, ., împotriva sentinței civile nr.1501/18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Pătîrlagele în dosarul nr._ având ca obiect revendicare imobiliară, în contradictoriu cu reclamanții P. G., domiciliat în com. Siriu, ., P. I., domiciliat în com. Siriu, ., P. V., domiciliată în com. Siriu, ., C. M., domiciliată în com. Siriu, ., C. C., domiciliat în . Jariștei, jud. B., și pârâtele C. L. SIRIU PT.APLIC.LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în mun. B., jud. B..
Modifică, în parte, sentința recurată în sensul că respinge acțiunea principală și înlătură obligarea recurentei pârâte de la plata cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 05.06.2015.
Președinte, M. N. | Judecător, A. M. | Judecător, G. I. R. |
Grefier, D. P. |
Red./thred. RI/18.06.2015/2ex
Judecătoria Pătârlagele
Dosar_
Judecător fond G. M. M.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2764/2015. Tribunalul BUZĂU | Evacuare. Sentința nr. 1/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
