Revocare donaţie. Sentința nr. 401/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 401/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 1309/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1309/2015
Ședința publică de la 16 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător A. M.
Pe rol solutionarea apelului civil formulat de pârâtul P. G. S., domiciliat în orașul Nehoiu, . B. împotriva sentinței civile nr. 401 din 28.03.2014 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamanta S. E. domiciliată în orașul Nehoiu, ..1, județul B., având ca obiect revocare donație obligație de a face și pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică la ora 13 au răspuns: apelantul P. G. S. personal asistat de avocat T. A. M.,, lipsă fiind intimata S. E. reprezentată prin procurator S. V. si avocat C. F., martorii S. T. V., P. I G. și S. I..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura este legal îndeplinită, prin Serviciul registratură, la data de 16.02.2015 avocat T. M. A. a depus o cerere prin care a solicitat lăsarea cauzei la a doua strigare, iar avocat C. F. a depus cerere de strigare a cauzei la ora 12:00, după care:
Instanța, având în vedere cererea formulată de apărătorii părților, a dispus începerea ședinței de judecată la ora 13.00.
Avocat C. F. pentru intimată precizează instanței că se opune audierii acestui martor P. G. pentru că a existat un conflict cu intimata S. E.
Martorul P. G., având cuvântul, precizează că nu este în stare de dușmănie cu intimata, nu există nici o plângere penală, iar d-ei locuiește in Nehoiu si martorul locuiește în Valea Nehoiașului.
Instanța dispune îndepărtarea martorilor din sala de judecată
În conformitate cu dispozițiile art.376 NCPC, după ce li s-a adus la cunoștință că mărturia mincinoasă se pedepsește de legea, sub prestare de jurământ, instanța procedează la audierea martorilor S. T. V. si P. I G. pentru apelant si S. I. pentru intimată, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Apărătorul apelantului arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul intimatei de asemenea arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat T. M. A. pentru apelant, precizează instanței că apelantul si familia acesteia trebuia să beneficieze de o prezumție de nevinovăție, în momentul în care, se putea analiza acel contract încheiat între părți, în măsura in care, înainte de a scrie uzufruct viager, acest notar D. N. care l-a scris, deși se face observație că acesta este un contract, având clauze care exced contractului de donație .Instanța era datoare să analizeze intenția părților, deoarece, chiar dacă se face vorbire de o donație cu sarcini si în cadrul căruia donatoarea își păstra uzufruct viager, din celelalte elemente, probatorii rezultă că donatoarea a avut în vedere și faptul de a permite să construiască o casă pe terenul donat si să-l folosească așa după cum crede de cuviință în acest scop. Astfel că, intimata pretinde clauza de uzufruct, în măsura in care l-a lăsat sa construiască casa., iar acum să-și ia casa pe roate si să plece, este imposibil ca această clauză care este singura, au dovedit-o că nu au respectat-o, pentru că, nici nu aveau cum, ce să facă apelantul să intre in curte la intimată si să culeagă prune, astfel cum a spus chiar martorul d-lor ca nu a vrut să adune fructe, asta înseamnă că nu si-a respectat contractul. Cât privește obligația să aibă grijă de casă, s-a putut observa la cercetarea la fața locului, că exista o portiță care au închis-o din anul 2005, intimata a recunoscut si i-a interzis să mai intre, dar cum, i-a interzis sa îndeplinească o obligație, înseamnă că este culpa apelantului, ei nu au nimic de zis, dar intimata cam exagerează reproșând, că apelantul a plecat în străinătate o perioadă de 3 luni. Se poate observa, că, chiar din depozițiile martorilor se arată clar, că a rămas mama sa, ce obligații au încălcat dacă nu a mai rămas nimeni la domiciliu, care este obligația pe care ei au încălcat-o, scrie undeva că trebuia să-i dea scris că pleacă. Mai arată că nu există la dosarul cauzei nici o plângere formulată împotriva d-lor, sau a altor persoane, că s-a furat ceva de pe terenul intimatei, nici vreo plângere că au jignit-o pe aceasta, sau s-a întâmplat alte minuni. Astfel că, în anul 2005 se supără pe dânșii, explicația fiind aceia că exista un măr domnesc si au trecut oamenii si l-au cules,, ne aflăm la tară, oricine poate trece pe drum si ia un măr și nu poate nimeni sa stea sa păzească si apoi obligația asta de a avea grijă, nu era definită cererea de a se explica de s-a ajuns aici, o reflecție a unor neplăceri, care s-au adunat de-a lungul timpului sunt chestiuni minore. Astfel că din anul 2005 si până in anul 2013 când se introduce acțiunea, sunt aproape 8 ani, chiar a stat supărată 8 ani si nu a reacționat in nici un fel. Astfel, ca să existe o încălcare a acestor obligații să fie majore, judecătorul fondului spune că a constatat ( nu știe de unde a constatat) ca o încălcare de obligație generală si morală care excede, care nimeni nu a spus că au jignit-o, nu este o încălcare a obligațiilor, nu există nici o dovadă că s-ar fi încălcat această obligație, că s-a supărat cu vecinul pentru că a cules niște mere, si ne-am trezit după 5 ani să revocăm contractul de donație, iar el să-și ia casa pe roate să se ducă unde vrea. Faptul că are începută o construcție în . noutate, si, nici nu au ascuns-o, se află la dosarul cauzei un înscris că au primit teren pentru sinistrați pentru că, s-a constatat că terenul se afla într-o râpă, și va pleca la vale, atunci a primit acest teren si- a început să construiască, dar s-au oprit. Solicită instanței să valorifice declarația martorului pentru că este un om în vârstă si a menționat că nu a mai ieșit de foarte mulți ani din ., in ce condiții a fost încheiată această convenție. Consideră că nu au fost dovedite cauze care să poată duce la revocarea acestei donații, nu a văzut nici o probă in baza căreia să se retină că există o încălcare a lor. De asemenea in ceea ce privește recolta chiar dacă prin absurd s-ar dispune revocarea acestuia măcar la Judecătoria Pătîrlagele, nu numai că ni s-au luat, dar aum mai fost și înjurați din câte știe, numai nulitatea poate avea un efect retroactiv, revocarea, rezilierea, rezoluțiuna care sunt clauze ale unui contract, cum poți să vii să-mi ceri recoltă pe 3 ani fără ca tu sa dovedești că am refuzat să-ți dau, din expertiză nu ai ce să vezi decît că sunt niște pomi contorsionați, suma pe care a calculat-o expertul este mai puțin importantă, trebuie să se constate că nu este dovedită cererea introductivă de instanță. Solicită admiterea apelului schimbarea sentinței in sensul de a respinge cererea introductivă de instanță formulată de către partea adversă si obligarea la plata cheltuielilor de judecată în fond si în prezentul apel așa cum rezultă din chitanța depusă la dosar.
Apărătorul ales al intimatei avocat C. F. având cuvântul a precizat că prin prisma acestor probe care au fost in mod direct, probe noi, urmează să ca instanța să analizeze in opinia noastră 3 aspecte esențiale ; în primul rând urmează să se dezlege interpretarea actului juridic în sensul că este un contract de donație cu sarcini, având în vedere că este un contract autentic care se bucură de o anumită stabilitate, iar de asemenea partea apelantă niciodată nu a invocat că putea face față instanței de judecată printr-o cerere reconvențională prin care ar fi putut să solicite nulitatea acestui contract, pentru că nu a înțeles în mod exact termenii acestui contract. A doua problemă ce urmează a fi analizată de instanța de judecată este problema percepției părților cu privire la aceste clauze, care sunt clare din interiorul acestui act juridic civil si in acest sens, urmează să se aibă în vedere interogatoriu care a fost administrat în apel si urmează să se aibă în vedere si răspunsul adevărat al apelantului care precizează că a înțeles exact sarcinile care erau stipulate în acel act de donație si chiar in anul 2005 si-a respectat oarecum in opinia sa aceste sarcini si de asemenea răspunsul si discuția pe care a avut-o ,.din care reiese in mod clar că toată evoluția acestui act. De asemenea rezultă si percepția donatorului cu privire la această clauză de uzufruct viager, pământul nu se vinde, si si-a păstrat acest drept de uzufruct. De asemenea apelantului i s-a dat citire in fața notarului care a încheiat actul, care a cerut in mod direct existența acestei clauze, pe de altă parte ambele părți au știut de existența cu privire la supravegherea proprietatea învecinată, era o datorie morală de a avea intimata si pentru acest motiv a si încheiat acea convenție care Instantei îi este clar că percepția părților este aceia de a insera aceste sarcini, mai departe urmează să se analizeze situația de fapt si ceea ce s-a întâmplat după ce s-a încheiat acel contract de donația, solicită să se aibă în vedere si depozițiile martorilor recunoașterea părților, pentru că în situația in care se află nu mai exista supravegherea acelei case, s-a constatat existența unei terțe persoane, este evident că la acel moment intimata si-a dat seama, a perceput că apelantul nu dorește să mai execute acele sarcini. Pe de altă parte nu a exista acordul de a folosi exclusiv acea livadă, este acea legătură juridică pe care intimata încă dorea să o aibă în acel act de uzufruct cu privire la acea donație si acest lucru a fost îngrădit, nerespectat de către apelant. Iată că, si a doua sarcină reiese in mod evident, că nu a fost respectată de către apelant, și pe acest aspect al situației de fapt este bine definit de probele administrate de instanță. Momentul declanșator ca intimata să promoveze această acțiune a fost acela al începutului edificării noi case de locuit, a condus la decepția intimatei că este evident, să se mute definitiv si este evident, că acele sarcini nu mai puteau fi respectate. Apoi a venit in fața Instantei cu această cerere de revocare donație retroactiv si ca atare, în măsura in care cel obligat la aceste sarcini nu-și îndeplinește aceste sarcini există 2 variante pentru donator, ori să învestească instanța cu o acțiune prin care să oblige să-și execute obligațiile cu obligarea la daune interese sau să ceară revocarea acestei donații .A ales varianta a doua si cred, că, din toate probele si situația de fapt a reieșit că percepția este întemeiată si rezultă că acțiunea este pe deplin justificată. Solicită respingerea apelului cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului apel civil, constată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ din data de 27.09.2013, reclamanta S. E., domiciliată în orașul Nehoiu, ..1, județul B., a chemat în judecată pe pârâtul P. G. S., domiciliat în orașul Nehoiu, . B., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: revocarea contractului de donație autentificat sub nr.569/30.08.2002 la BNI „D. N.” Pătârlagele; obligarea pârâtului să lase reclamantei în pașnică folosință și proprietate suprafața de 309 m.p. teren, situată pe raza orașului Nehoiu, . menționate în contractul de donație anexat cererii; obligarea pârâtului la plata sumei de 1125 lei (evaluare provizorie) reprezentând lipsa de folosință a terenului menționat, pe ultimii 3 ani; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu promovarea și susținerea prezentului litigiu.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamanta arată că, în anul 2002, prin contractul de donație imobiliară, autentificat sub nr.569/ de BNI „D. N.” Pătârlagele, a gratificat pe donatarul pârât cu nuda proprietate asupra unei suprafețe de teren de 309 m.p., situat pe raza orașului Nehoiu, satul Nehoiașu, cu vecinătățile: la nord-vest – def. V. T.; la sud și est – rest proprietate donatoare; și la vest – drum acces.
Pentru încheierea acestei liberalități reclamanta a avut în vedere faptul că în zona unde este situat terenul deținea în proprietate o casă de locuit, anexe gospodărești și teren aferent, bunuri moștenite de reclamantă de la autorii săi și întrucât acestea se aflau la distanță de locuința sa, îngrijirea și supravegherea acestor proprietăți devenea anevoioasă.
În acest context a apărut solicitarea pârâtului care la acel moment era proaspăt căsătorit și nu avea o locuință stabilă de a locui în această locație, asigurând-o pe reclamantă de toată considerația, ajutorul și implicarea în îngrijirea întregii gospodării.
O perioadă pârâtul și-a respectat obligațiile asumate și relațiile dintre părți s-au derulat în cele mai bune condiții, determinând următorul demers al pârâtului, acela de a solicita donarea unei suprafețe de teren în vecinătatea gospodăriei în care locuiau, pentru edificarea în viitor a unei locuințe proprii și pentru a se stabili în zonă și a îngriji pe mai departe gospodăria reclamantei.
Având reprezentarea acestor promisiuni din partea pârâtului, reclamanta a fost convinsă să încheie contractul de donație în care însă s-au specificat mai multe clauze, dând acestei liberalități natura juridică a unei donații cu sarcini.
Astfel, în contractul menționat se transmite gratuit către donatar doar un dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra terenului, reclamanta păstrându-și dreptul de uzufruct viager pentru sine și pentru cei doi fii ai săi S. G. și S. V., astfel că, acest contract a devenit un contract sinalagmatic, născând în sarcina donatarului obligația de a respecta clauza de uzufruct viager, precum și sarcinile înscrise expres, și anume de a îngriji casa, anexele gospodărești și terenul aferent, proprietatea donatoarei.
Se arată că, deși existau clauze de uzufruct pârâtul a început edificarea unei construcții pe terenul donat, construcție nefinalizată nici până la acest moment, lezând sistematic desmembrămintele păstrate de reclamantă, prin acapararea terenului, distrugerea pomilor fructiferi existenți pe acesta, drenarea unor dejecții de origine animală, a unor reziduuri menajere pe un șanț destinat scurgerii apelor pluviale, afectând în acest fel calitatea solului și existând riscul de contaminare a unei surse de apă potabilă, aflată în apropiere.
Se apreciază că există motivul de revocare al donației prev.de art.829 Cod civil, constând în neîndeplinirea condițiilor în care s-a făcut donația și restabilirea situației anterioare prin lăsarea liberă a terenului ce a făcut obiectul contractului, cu obligarea pârâtului la plata lipsei de folosință a acestui teren pe ultimii 3 ani.
În drept și-a întemeiat cererea pe disp.art.829 din Vechiul cod civil, art.894 Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, proba testimonială cu martorii A. D. și S. F., alte mijloace de probă a căror necesitate vor rezulta din dezbateri.
A timbrat acțiunea cu 310 lei taxă judiciară de timbru, conform notei de timbraj.
A atașat în copii legalizate pentru conformitate cu originalul: contractul de donație imobiliară și certificatul trimis de OCPI B., privind neînscrierea în cartea funciară a imobilului.
Prin rezoluția judecătorului din data de 25.10.2013 s-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată pârâtului, însoțită de înscrisurile anexate, cu mențiunea ca în termen de 25 de zile de la comunicare să formuleze și să depună întâmpinare sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, respectiv cereri reconvenționale dacă au pretenții derivând din același raport juridic sau strâns legate de acesta sub sancțiunea decăderii conform prevederilor art.209 alin.4 Cod procedură civilă.
La data de 21.11.2013 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de către pârâtul P. S..
Prin întâmpinare acesta arată că situația de fapt prezentată în cererea de chemare în judecată nu este reală, că reclamanta a fost aceea care a insistat în încheierea contractului de donație, că deși s-a menționat că se donează doar nuda proprietate înțelegerea reală a părților a fost în sensul că terenul oferit pârâtului urma să servească pentru edificarea unei locuințe.
Mai arată că a acceptat această convenție, deși existau multe inconveniente cu privire la posibilitățile de construire pe terenul respectiv al locuinței, locația fiind izolată și posibilitățile de acces anevoioase.
A acceptat donația în considerația respectului pe care-l purta reclamantei si familiei sale, fiind finul unuia dintre copiii acesteia. Deși locuința a fost edificată începând cu anul 2002, reclamanta nu a formulat vreo opoziție cu privire la respectarea dreptului de uzufruct, fiind de acord în mod tacit cu acest demers.
Referitor la inconvenientele pe care reclamanta pretinde că i-au fost aduse, pârâtul susține că nu sunt adevărate, el nedeținând animale mari care să dreneze dejecțiile sau reziduurile menajere; acel șanț nu se formează pe proprietatea reclamantei, ci adună apele pluviale de pe versant și trece pe mai multe proprietăți limitrofe.
În ceea ce privește neexecutarea sarcinii asumată prin contract, arată că a respectat această obligație, chiar și după ce reclamanta i-a interzis să intre pe terenul proprietatea sa, fără vreun motiv. Neînțelegerile dintre părți au intervenit la momentul în care reclamanta a interzis pârâtului montarea stâlpilor pentru cablurile de energie electrică, accesul pe terenul său inclusiv la fântâna ce asigura apa potabilă.
Pentru aceste motive solicită respingerea acțiunii, ca probe solicită administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu și doi martori, U. E., iar cel de-al doilea se angajează a-l aduce personal.
A atașat în copii certificate pentru conformitate cu originalul: autorizația de construire a locuinței cu documentația aferentă; certificatul de urbanism.
Prin rezoluția din data de 26.11.2013 s-a dispus comunicarea întâmpinării reclamantei, însoțită de înscrisurile anexate, cu mențiunea ca în termen de 10 zile de la comunicare să depună răspuns la întâmpinare.
La data de 05.12.2013 s-a primit la dosar răspunsul formulat de către reclamantă la întâmpinarea pârâtului.
Prin rezoluția din data de 09.12.2013 s-a stabilit primul termen de judecată la data de 24.01.2014, fiind citate părțile, cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu, martorii propuși de către reclamantă prin cerere și martorul propus de către pârât prin întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 24.01.2014, după verificarea competenței în temeiul art.131 Cod procedură civilă și estimarea duratei cercetării procesului, s-au încuviințat și s-au administrat probele cu interogatoriul pârâtului, la propunerea reclamantei, martorii A. D. și S. F. propuși de către reclamantă, martorii U. Elionora și U. A., propuși de către pârât.
S-a insistat în citarea reclamantei la interogatoriu, depunându-se la dosar interogatoriul, pentru a se aprecia lipsa reclamantei în conformitate cu dispozițiile art.358 Cod procedură civilă.
Referitor la acest aspect instanța apreciază că lipsa reclamantei la instanță a fost justificată de starea sa de sănătate, așa cum rezultă din adeverința medicală nr.36 din 04.02.2014, eliberată de Cabinet medical „B. D.” Nehoiu, care atestă că, față de afecțiunile de care suferă reclamanta, aceasta nu este transportabilă.
În cauză s-a mai efectuat o expertiză de specialitate agricultură și evaluare imobiliară, având ca obiective evaluarea terenului în litigiu, precum și evaluarea lipsei de folosință în raport de categoria acestuia pe ultimii 3 ani.
Raportul de expertiză a fost întocmit de către expert N. M..
Prin sentința civilă nr. 401 din 28.03.2014 Judecătoria Pătârlagele a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta S. E. în contradictoriu cu pârâtul P. G. S. având ca obiect revocare donație, obligație de a face și pretenții. A dispus revocarea contractului de donație autentificat sub nr.569/30.08.2002 de BNI „D. N.” – Pătârlagele, județul B.. A obligat pârâtul să lase reclamantei în pașnică folosință și proprietate suprafața de 309 m.p. teren, situată pe raza orașului Nehoiu, satul Nehoiașu, județul B., cu vecinătățile: la N-V – def. V. T.; la S și E – rest proprietate S. E. și la V – drum acces, teren ce a făcut obiectul contractului de donație menționat mai sus. A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1125 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului calculată pe ultimii 3 ani, anterior introducerii acțiunii. A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1010 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă de timbru și onorariu de expert).
Hotărând astfel, instanța a reținut în fapt și în drept că așa cum rezultă din contractul de donație imobiliară autentificat sub nr.569 din 30.08.2002 de BNI „D. N.” Pătârlagele, la data menționată, reclamanta în calitate de donatoare a gratificat pe pârât cu nuda proprietate din suprafața de 309 m.p. teren pășune, situată în intravilanul satului Nehoiașu, orașul Nehoiu, județul B., între vecinii: nord – vest – def.V. T., sud și est – rest proprietate donatoare, vest – drum acces.
Dincolo de considerentele subiective care au determinat încheierea acestui contract, din conținutul actului juridic rezultă pe de o parte, că obiectul donației îl constituie doar nuda proprietate asupra terenului, uzufructul viager fiind rezervat în favoarea donatoarei și a fiilor acesteia S. G. și S. V., iar pe de altă parte, că donația nu a fost o liberalitate pur și simplă, ci a fost o donație cu condiții instituite în sarcina donatarului. Aceste sarcini sunt expres arătate în contract și constau în obligația asumată de donatar de a avea grijă de casă, anexele gospodărești și restul proprietății donatoarei, cu care se învecinează terenul ce a făcut obiectul donației.
Nu se face vorbire în cuprinsul contractului de posibilitatea pârâtului de a construi pe terenul donat și evident că acest demers este de natură să încalce uzufructul rezervat de donatoare, care, potrivit art.517 din Codul civil, presupune atât dreptul de a folosi terenul, cât și acela de a culege fructele de pe acesta.
Obligația nudului proprietar de a respecta dreptul uzufructuarului decurge din însăși convenția de uzufruct și din natura acestui desmembrământ, așa cum este reglementat în art.517 și următoarele din Vechiul cod civil, aplicabil în speță, în raport de data încheierii contractului de donație.
Mai mult decât atât, obligația de a respecta uzufructul donatoarei și a fiilor acesteia a fost inserat în mod distinct în cuprinsul contractului de donație, alături de celelalte obligații ce constituie sarcinile asumate de către donatar.
Potrivit dispozițiilor Vechiului cod civil, sub imperiul căruia a fost încheiat contractul de donație și care este aplicabil în cazul de față în conformitate cu dispozițiile art.6 alin.2 din Noul Cod Civil, este permisă donația cu sarcini, iar în art.829 sunt prevăzute 3 cazuri de revocare a donației și anume: neîndeplinirea condițiilor (sarcinilor); ingratitudinea donatarului și nașterea de copii în urma donațiunii.
Din probele administrate în cauză rezultă în primul rând faptul că donatarul nu a respectat prerogativele decurgând din dreptul de uzufruct ale donatoarei deoarece a edificat pe terenul menționat o locuință, a împrejmuit terenul folosindu-l în mod exclusiv, a afectat o parte din pomii fructiferi aflați pe acel teren și a produs o . neajunsuri restului proprietății donatoarei (a se vedea declarațiile martorilor A. D. și S. F. – filele 59, 60 din dosar).
Atitudinea reclamantei de a nu se opune construirii casei pe terenul donat nu echivalează cu o acceptare tacită deoarece părțile erau ținute de obligațiile asumate prin contract.
Faptul că s-a edificat construcția și că terenul a fost folosit exclusiv de către pârât rezultă și din răspunsurile la interogatoriu administrat acestuia (fila 58 din dosar).
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, îndeosebi declarațiile martorilor A. D. și S. F., rezultă că în ultima perioadă de timp, de aproximativ 4 ani, pârâtul nu și-a mai îndeplinit obligațiile asumate privind îngrijirea și supravegherea casei, anexelor gospodărești și restului proprietății donatoarei, aceasta din urmă fiind nevoită să apeleze la o altă persoană pentru aceste servicii.
În acest sens se reține si faptul că pârâtul chiar a lipsit perioade îndelungate de timp de la locul respectiv, împreună cu familia, lăsând nesupravegheate bunurile proprietatea reclamantei.
Se mai reține din declarațiile acelorași martori că pârâtul, ignorând obligația morală de gratitudine față de donatoare, i-a provocat anumite inconveniente acesteia, prin deversarea unor reziduuri menajere pe o rigolă ce preia în mod natural apele pluviale, existând riscul contaminării apei potabile din fântâna reclamantei, depozitarea unor gunoaie pe acea rigolă și pe terenul proprietatea reclamantei, etc.
Declarațiile martorilor U. E. și U. A. propuși de către pârât, susțin într-adevăr situația învederată de acesta în întâmpinare, referitor la dificultățile construirii locuinței pe terenul donat, lipsa căilor de acces spre acesta, depărtarea de centrul localității și de utilități, situația izvorului ce străbate proprietățile colectând apele pluviale în mod natural, însă nu sunt concludente în a justifica lipsa acestuia de diligență în respectarea obligațiilor asumate.
Astfel, martora U. E. confirmă faptul că pârâtul împreună cu soția sa au plecat în decursul timpului, perioade de 3-6 luni la muncă în străinătate, iar copilul acestora s-a aflat în îngrijirea bunicilor, că în perioadele respective este evident că locuința și anexele, precum și terenul deținute de reclamantă în zona respectivă rămâneau fără o minimă supraveghere.
Martorul U. A. arată de asemenea că, până în anul 2005 a observat că pârâtul se îngrijea de gospodăria reclamantei, inclusiv de recoltarea fânului și a fructelor de pe terenul pe care-l administra, însă ulterior relațiile dintre acesta și reclamantă s-au înrăutățit, pârâtul invocând anumite interdicții din partea reclamantei de a pătrunde pe proprietatea acesteia.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că valoarea netă a producției ce s-ar fi putut realiza pe terenul ce a făcut obiectul donației, este de circa 460 de lei pe an, rezultând în ultimii 3 ani o sumă de 1380 de lei.
Față de situația de fapt și reținută mai sus, instanța a apreciat că este îndeplinită cerința prev. de art.829 din Codul civil constând în neîndeplinirea condițiilor (sarcinilor) asumate de către donatar, astfel încât, se impune revocarea donației.
Potrivit disp.art.830 din Codul civil, „când donațiunea este revocată pentru neîndeplinirea condițiilor, bunurile intră în mâna donatorului, libere de orice sarcină și ipotecă”.
Ca o consecință, a revocării donației instanța a admis, în baza textului de lege menționat mai sus, capătul de cerere privind restabilirea situației anterioare, astfel că pârâtul a fost obligat să lase reclamantei în pașnică folosință și proprietate suprafața de teren ce a făcut obiectul contractului dintre părți.
Potrivit dispozițiilor art.521 din Vechiul cod civil, „uzufructuarul are drept de a se bucura de tot felul de fructe ce poate produce obiectul asupra căruia are uzufruct, fie naturale, fie industriale, fie civile”.
Acest text de lege reglementează dreptul uzufructuarului la a-și însuși recoltele produse în cazul unui teren.
În speță s-a solicitat obligarea pârâtului să restituie reclamantei contravaloarea lipsei de folosință a terenului pe ultimii 3 ani, cerere ce se impune a fi admisă în temeiul dispozițiilor legale descrise mai sus.
În ce privește valoarea acestei lipse de folosință, prin expertiza efectuată s-a echivalat lipsa de folosință cu producția netă obținută pe terenul în litigiu, în raport de categoria de folosință a acestuia, valoarea acesteia pe ultimii 3 ani fiind de 1380 lei.
Cu toate acestea reclamanta nu și-a mărit câtimea obiectului pretențiilor și dat fiind principiul disponibilității în procesul civil, instanța urmează a admite capătul de cerere în pretenții, așa cum a fost formulat și în consecință, va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1125 lei.
Fiind în culpă procesuală pârâtul a fost obligat și la cheltuieli de judecată, conform dispozițiilor art.451 și următoarele din Codul de procedură civilă, suma acestor cheltuieli fiind de 1010 lei, reprezentând taxă de timbru – 310 lei și onorariu de expert – 700 lei.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul în termen legal, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie potrivit motivelor de apel depuse la dosar.
În expunerea motivelor de apel, pârâtul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se admită apelul și, în funcție de modul în care se va aprecia motivele invocate, să se anuleze sentința apelată și să se trimită cauza spre rejudecare sau, în subsidiar, admițând apelul să se rețină cauza spre rejudecare, să se admită refacerea și completarea probatoriului, și, pe fond, să se schimbe în tot sentința apelată, în sensul de a respinge cererea introductivă de instanță, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește soluția privind anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, solicită a se avea în vedere faptul că instanța a soluționat procesul fără a intra, practic, în judecarea fondului, încălcând atît prevederile art. 22, NCPC, ale art. 425, NCPC și al. 6 ,din CEDO.
Instanța de fond nu s-a preocupat să caracterizeze contractul încheiat între părți, deși face observația că acesta este un contract având clauze care exced contractului de donația. Instanța era datoare să analizeze intenția părților, deoarece, chiar dacă se făcea vorbire de o donație cu sarcini și în cadrul căreia donatoarea își păstra uzufructul viager, din celelalte elemente probatorii rezultă că donatoarea a avut în vedere și faptul de a - mi permite să construiesc o casă pe terenul donat și să îl folosesc, așa după cum voi crede de cuviință în acest scop.
Instanța de fond face observația că ne aflăm în fata unei "donații cu
condiții" și nu dorește să lămurească în ce măsura acest contract era, în mod real un contract de donație sau el ascundea o altă relație juridică a părților, asa dună cum s-a arătat și în întâmpinarea depusă la dosar.
De asemenea, arată că nu există nici o preocupare pentru a răspunde tuturor cererilor și apărărilor părților, neanalizând în totalitate probatoriu administrat în cauză, și de exemplu neexistând nici o pronunțare cu privire la apărarea mea referitoare la faptul că reclamanta își invocă propria culpă.
Văzând declarațiile contradictorii și neclare ale martorilor audiați în
cauză, dar și celelalte elemente indicate mai sus, instanța trebuia să se ocupe de aflarea adevărului și consideră că o probă esențială ar fi fost cercetarea locală. Nu poate fi reproșat părților că nu au cerut o asemenea probă, deoarece judecătorul poate "să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc " (art. 32, al. 2, Teza finală, NCPC).
Consideră faptul că nerăspunzând tuturor cererilor și apărărilor părților, sentința nu este motivată în mod corespunzător încălcându-se atît prevederile art. 6, din CEDO, dar lipsind instanța de control judiciar de posibilitatea de a analiza modul în care judecătorul fondului și-a format convingerea, aspecte care au constituit, dintotdeauna o nepronunțate asupra fondului, și deci un motiv de nulitate, cu atât mai mult cu cît sunt încălcate și prevederile art. 425, NCPC.
Referitor la soluția admiterii apelului și schimbării în tot a sentinței, cu reținerea cauzei spre rejudecare, solicită a se avea în vedere, în primul rând, că se impune refacerea și completarea probatoriului.
Consideră că se impune admiterea probei cu interogatoriu, a probei cu înscrisuri, precum și a probei cu martori, sens în care indică martorii S. T. V. și P. N I. impunându-se proba și cu cercetare locală, deoarece trebuie lămurite atât situațiile în definirea convenției părților, cît și aspecte rezultând din respectarea convenției cuprinsă în contractul de donație, precum și respectarea acestei convenții.
Instanța de fond a făcut o aprecierea unilaterală a probatoriului administrat în cauză, instanța trebuia să tină cont de declarațiile martorilor, considerându-i pe aceștia specialiști în materie de pînză freatică, spre exemplu, fără să analizeze și declarațiile martorilor propuși de pârât, care au arătat că nu există nici o perturbare a modului în care funcționează servitutea de scurgere apelor.
Menționează că reclamanta mai are o locuință, pe care o deține în mod efectiv, terenul în litigiu fiind unul foarte greu accesibil și fiind supus pericolului de alunecări de teren. Trebuie observat și faptul că pârâtul a început construcția în anul 2002, obținând în acest sens autorizație, copia aflându-se la dosarul cauzei.
Susține că trebuia să se aprecieze faptul că reclamanta avea cunoștință de faptul că pârâtul a edificat o locuință, și cu toate acestea, nu a luat nici o măsură vreme de circa 10 ani. Este evident că în drept tăcerea echivalează cu achiesarea, caz în care acțiunea de bază trebuia să creeze serioase semne de întrebare cu privire la scopul cereri de chemare în judecată, care nu poate fi decât unul șicanatoriu.
Rezultă din probatoriul administrat și că partea adversă nu a mai formulat cereri sau reclamații împotriva pârâtului pînă în prezent, după cum rezultă și că aceasta își invocă propria culpă, deoarece nu i-a mai permis să pătrund pe terenul ei, inclusiv apă de la fântână, pentru care se crease o servitute în acest sens, pentru a invocat faptul că nu mai respecta una din presupusele "sarcini" prevăzute în contractul încheiat între părți. Referitor la canalul de scurgere, care traversează această proprietate, el este edificat de către mai mulți proprietari și constituie o modalitate de scurgere a apelor fluviale. Ar fi trebuit ca instanța să se deplaseze la fața locului și să constate dacă aceasta este realitatea, dar și dacă într-adevăr așa cum susține în mod rău-voitor partea adversă că pârâtul și-ar obstrucționa cursul acelui izvor.
Instanța de fond trebuia să valorifice și lipsa la interogatori în mod nejustificat a părții adrese și să interpreteze în mod corespunzător în favoarea subsemnatului, această lipsă. Instanța de fond "uită" să se pronunțe asupra acestui aspect, ceea ce mă scutește de orice comentarii.
Se arată că pârâtul a încercat să respecte convenția încheiată cu partea adversă, însă aceasta a refuzat orice dialog.
Pe cale de consecință, consideră că nu sunt elemente din care să rezulte că a încălcat în mod voit condițiile contractuale nu i se poate imputa și deci nu există elemente pentru "revocare".
Chiar dacă ar fi impus revocarea donației, instanța trebuia să stabilească și care este situația bunului imobil-construcție și în nici un caz nu putea să-l oblige la plata unor daune nedovedite sau plata acestor daune pe ultimii 3 ani, deoarece doar nulitatea are caracter retroactiv, acestea fiind alte greșeli de judecată evidente, care dovedesc lipsa de preocupare a instanței de fond pentru soluționarea concretă și completă a cauzei de față
Pe lîngă celelalte "erori" de judecată indicate mai sus, consideră că se impune a se avea în vedere și faptul că o cercetare locală ar putea lămuri o . aspecte referitoare la modul în care a preluat proprietatea.
Solicită a se vedea faptul că a respectat regulile impuse de către partea adversă și nu vede în ce mod i-ar putea fi imputată o conduită prejudiciabilă față de aceasta, putându-se proba intenția "evacuării" intempestive.
Deși legal citată, reclamanta intimată nu a formulat întâmpinare.
Prin Încheierea din 12.11.2014, în temeiul art. 479 alin. 2 c.p.c., Tribunalul a dispus completarea probatoriilor cu înscrisuri, martori, cercetare locală, interogatoriul părților.
Examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, precum și de prevederile legale incidente, constată că apelul declarat este întemeiat.
Prin contractul de donație imobiliară autentificat sub nr. 569 din 30.08.2002 de BNP D. N. reclamanta intimată a donat apelantului pârât, finul său, nuda proprietate din suprafața de 309 m.p., teren pășune situat în intravilanul satului Nehoiașu, orașul Nehoiu, jud. B., rezervându-și pentru sine și fiii săi S. G. și V., uzufructul viager.
În cuprinsul aceluiași contract s-a stipulat, la aliniatul 3 că apelantul acceptă cu mulțumire și recunoștință donația, obligându-se să respecte uzufructul viager, rezervat de donatoare pentru sine și fiii săi, S. G. și V., cât și să aibă grijă de casă, anexele gospodărești și restul proprietății al acesteia cu care este vecin .
Potrivit art. 801 și 813 din vechiul c.civ., aplicabil în speță, donația este un contract solemn, unilateral și cu titlu gratuit prin care una din părți, numită donator, cu intenție liberală își micșorează în mod irevocabil patrimoniul său cu un drept ( real sau de creanță ), mărind patrimoniul celeilalte părți, numită donatar, cu aceleași drept, fără a urmări să primească ceva în schimb .
Codul civil nu prevede reguli speciale de interpretare a clauzelor contractului de donație, fiind aplicabile regulile generale de interpretare a contractelor, art. 977-985 cod civil.
Donația este irevocabilă, fiind prevăzute doar trei cauze de revocare și anume: pentru neexecutarea sarcinii, pentru ingratitudine și pentru surveniență de copil.
În consecință, legiuitorul a prevăzut ca regulă irevocabilitatea donației și ca excepție revocarea, doar pentru cele trei situații descrise mai sus.
Potrivit art. 977 interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor, iar dispozițiile art. 983 cod civil, prevăd că, atunci când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui care se obligă.
Tribunalul, raportat la probele administrate în cauză, consideră ca fiind total nejustificată interpretarea pe care prima instanță a dat-o clauzelor contractului de donație, respectiv aceea de uzufruct viager și sarcina de a îngriji casa și anexele.
Așa cum transpare din întreg interogatoriul luat din oficiu, f-57, dar și la solicitarea apelantului, intimata a permis apelantului să construiască casa în anul 1998, ea fiind aceea care s-a oferit să pună inițial la dispoziția apelantului suprafața de teren în litigiu, măsurând-o și permițându-i acestuia din urmă, până la construcția casei, să locuiască într-o anexă a propriei gospodării.
La acel moment, dar și ulterior, așa cum însăși reclamanta intimată a recunoscut, nu a avut nici o pretenție, materială sau de altă natură. Apelantul a început construcția casei, cu ajutorul efectiv al intimatei, iar despre încheierea contractului de donație s-a pus problema când apelantului, la momentul introducerii curentului electric, i s-a solicitat titlul de proprietate sau autorizație de construcții.
Acesta a fost momentul și motivul pentru care s-a încheiat contractul în litigiu.
La momentul încheierii contractului, intimata a recunoscut că nu a avut nicio pretenție în ceea ce-l privește pe apelant, că a donat apelantului terenul pentru a construi casa, însă la sugestia notarului a decis să introducă clauzele înscrise.
Intimata a precizat că din moment ce a donat terenul apelantului, a apreciat că este ca și vândut, acesta fiind proprietar asupra terenului.
În consecință, față de atitudinea părților, în sensul că intimata a fost de acord cu mult înainte de încheierea contractului, cu posibilitatea apelantului de a-și construi casa pe terenul în litigiu, Tribunalul apreciază că intenția intimatei nu a fost de a-și rezerva uzufructul viager asupra acestuia.
A precizat intimata că îndeplinirea clauzei privind uzufructul viager i-ar fi dat posibilitatea să culeagă prunii rămași pe suprafața de teren în litigiu. Tribunalul a constatat, la cercetarea locală, pe de o parte că o parte din pruni sunt uscați, în declin, astfel cum îi numește expertul N. M., respectiv 7, iar pe de altă parte nici un moment intimata nu a făcut dovada faptului că a solicitat să culeagă prunii respectivi și nu i s-a permis, sau ar fi intenționat să folosească suprafața de teren donată și nu i s-a permis.
Dealtfel, intimata a precizat că înscrierea în cuprinsul contractului a clauzei privind uzufructul viager a fost pe de o parte la solicitarea notarului, iar pe de altă parte a simțit nevoia să introducă această clauză din punct de vedere moral, pentru că a promis părinților săi că nu va vinde casa părintească și nu pentru a obține beneficiu de pe urma suprafeței, și așa destul de mică pentru un imobil din zona montană.
Cât privește așa zisa sarcină, impusă în contract apelantului de către intimată este de observat următoarele:
Din modalitatea de redactare a contractului și din evaluarea împrejurărilor care au condus la încheierea acestuia, reiese că intimata nici nu a intenționat să impună o sarcină apelantului. Astfel, în primul aliniat, în care se consemnează obiectul contractului, părțile și clauzele înscrise, se poate observa că intimata a înscris doar clauza privind uzufructul viager și nici o altă condiției pe care ar fi impus-o apelantului.
Obligația de a avea grijă de casa și anexele gospodărești și restul proprietății apare înscrisă în aliniatul în care apelantul, în calitate de donatar, acceptă cu mulțumire și recunoștință donația, ceea ce denotă, încă o dată, cele susținute de intimată la interogatoriu, că a pus la dispoziția apelantului terenul în litigiu, fără nicio pretenție materială sau de altă natură.
Și dacă s-ar trece peste această topică a redactării contractuale și s-a r aprecia că într-adevăr apelantul a avut impusă ca și sarcină obligația de a avea grijă de casa și anexele gospodărești și restul proprietății intimatei, nu se poate aprecia asupra neîndeplinirii de către acesta din urmă a acestei sarcini.
Astfel, la interogatoriu, intimata a precizat că imobilul casă de locuit este închis și nu se poate pătrunde în el, din anul 2005, iar a avea grijă de casă și anexele gospodărești, precum și de restul proprietății însemna a supraveghea curtea să nu intre diverse persoane, fără acceptul apelantului sau intimatei.
Din ansamblul probelor administrate în cauză nu reiese că în curtea intimatei au pătruns persoane străine, care să fi produs stricăciuni asupra imobilului, astfel încât să se aprecieze asupra încălcării de către apelant a obligației asumate.
Dealtfel, intimata, deși a permis, când apelantul construia imobilul, să fie tranzitată curtea sa cu materiale de construcții, persoane care veneau în vizită la apelant, aceasta, atunci când a fost nemulțumită a închis curtea, respectiv anul 2005, iar apelantul nu a mai putut pătrunde în imobil.
Nelipsit de importanță, este, în aprecierea Tribunalului, amplasamentul imobilului în litigiu, acolo de unde se putea observa în integralitate proprietatea intimatei, astfel încât, chiar și fără să pătrundă în imobil, apelantul putea supraveghea casa intimatei să nu pătrundă persoane străine, fiind astfel irelevant faptul că apelantul a fost plecat o perioadă scurtă din țară, sau că urmează a-și construi un alt imobil, în condițiile în care se putea observa dacă în imobilul proprietatea intimatei intrau persoane străine de pe proprietatea sa de către soția sa sau de către părinții apelantului.
Că în imobilul intimatei nu au pătruns persoane străine și că nu s-au produs stricăciuni la acesta o denotă și lipsa plângerilor de acest fel la organele abilitate, dar și declarațiile martorilor audiați în cauză.
Faptul că apelantul și soția sa nu ar manifesta în prezent, conform susținerii intimatei, respectul cuvenit acesteia din urmă, că ar sfida-o și că prin manevrele de folosire a propriei proprietăți ar aduce prejudicii proprietății intimatei, nu ține de esența contractului de donație, care este irevocabil, cel mult, această atitudine, dacă este dovedită, poate sta la baza unei acțiuni în pretenții și nu în revocarea contractului de donație.
Așa cum s-a reținut mai sus, donația încheiată între părți este in limita sarcinii, un contract sinalagmatic, iar in caz de neexecutare a obligației intervin efectele specifice contractelor sinalagmatice, iar contractul de donație poate fi revocat numai daca s-a făcut dovada neîndeplinirii sarcinii instituite in favoarea donatorului. Tribunalul apreciază ca in cauza de fata nu s-a făcut aceasta dovada,mai mult reclamanta care este donatoarea din contractul a cărui revocare s-a solicitat a recunoscut ca a interzis accesul apelantului în imobilul său din anul 2005, si deci nu se poate face aplicarea art. 1020 - 1021 Cod civil.
Față de cele reținute mai sus, Tribunalul, în baza art. 480 c.p.c., urmează a admite apelul și a schimba în tot sentința apelată și pe fond a respinge acțiunea ca neîntemeiată.
În baza art. 453 c.p.c., urmează a fi obligată intimata, către apelant la 1715 lei – cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de pârâtul P. G. S., domiciliat în orașul Nehoiu, . B. împotriva sentinței civile nr. 401 din 28.03.2014 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamanta S. E. domiciliată în orașul Nehoiu, ..1, județul B..
Schimbă în tot sentința apelată si pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Obligă intimata către apelant la 1715 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2015
Președinte, E. P. | Judecător, A. M. | |
Grefier O. R. |
RED.P.E.
Tehnored P.E./ 4 ex/ 14.04.2015
J.Pătîrlagele, J.F.Ș. M.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 41/2015.... | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1310/2015.... → |
|---|
